Sunteți pe pagina 1din 11

DEVIANȚA POZITIVĂ: UN MODEL DE CLASIFICARE

Druann Maria Heckert, Ithaca College

ABSTRACT

Tema devianței pozitive este analizată din perspectiva modului în care teoreticienii au
conceptualizat acest tip anume de devianță. De asemenea, exemplele divergente de devianță
pozitivă la care se face referire sunt analizate. În sfârșit, este dezvoltată o tipologie care se bazează
pe exemplele la care s-a făcut referire anterior. Tipologia include următoarele forme de devianță
pozitivă: altruism, carismă, inovație, comportament de supra-conformare și caracterisitci înnăscute.
Un alt potențial tip - foști devianți - este sugerat, de asemenea.

INTRODUCERE
Devianța pozitivă a fost definită în mai „Pentru decenii, știința socială din vest
multe feluri în literatura de specialitate. De a cultivat, tot mai intens, un studiu al crimelor
asemenea, exemple divergente, variind de la și criminalilor; a nebuniei și a nebunilor, a
inteligență extremă la atleți realizați au fost perversiunii sexuale și a perverșilor, a
înaintate ca exemple pertinente de devianță ipocriziei și a ipocriților... În contrast, știința
pozitivă. Cu toate că actorii și/sau acțiunile socială din vest a acordat puțină atenție
care au fost menționate în literatura de tipurilor pozitive de ființe umane, realizările
specialitate au în comun faptul că a existat o lor pozitive, acțiunile lor eroice și relațiile lor
devianță într-o direcție pozitivă, diversitatea pozitive. Criminalul a fost <<cercetat>>
exemplelor este mare. În concluzie, un model incomparabil mai minuțios decât sfântul sau
de clasificare, formulat pe baza exemplelor de altruistul; idiotul a fost studiat cu mai multă
devianță pozitivă la care s-a făcut referire în atenție decât geniul; perverșii și eșecurile au
literatură, va fi prezentat. Tipurile (ideale) fost investigați mult mai intens decât
includ următoarele: altruism, carismă, persoanele integrate sau eroii” (1950).
inovație, comportament de supra-conformare
și caracterisitci înnăscute. Categoria foștilor Sorokin (1950) a sugerat că o
devianți este și ea prezentată. înțelegere mai minuțioasă a tipurilor pozitive
era esențială, mai ales în ceea ce privește
DEVIANȚĂ POZITIVĂ abilitatea oamenilor de a înțelege negativul.
Deși nu a utilizat acest termen anume, Mai multe conceptualizări ale
Sorokin (1950) până în 1950 deja recunoscuse devinaței pozitive au apărut în ultimele
validitatea conceptului. Convins că o „fază de decenii. O idee importantă este aceea că, spre
declin senzorial” a început în cultura vestică, deosebire de teoretizarea academică
Sorokin simțea că o orinetare negativă a referitoare la devianță (devianță negativă), în
pătruns în aceste societăți. Această atitudine general, anumiți analiști (Best, Luckenbill
a dominat și științele sociale. Conform lui 1982; Goode 1991; Sagarin 1985) susțin că
Sorokin: devianța pozitivă nu există. De exemplu, într-

1
o denunțare acerbă, Sagarin (1985) susținea lângă exmeplele la care ne gândim mai des,
că devianța pozitivă este un oximoron și nu ar cum sunt criminalii. Wilkins (1965) a sugerat
trebui să ocupe un loc în studiul devianței, iar că devianța ar putea fi examinată prin
Goode (1991) a decalarat și el, că acest utilizarea analogiei unei continue distribuiri
concept nu e viabil. Cu toate acestea, această care a variază de la rău la bine.
opinie nu este acceptată universal. Comportamentele normale constituie
În moementul de față, literatura porțiunea cea mai mare a axei; la capătul
existență despre devianța pozitivă este puțină negativ se află faptele precum crimele grave
în comparație cu literatura voluminoasă și la capătul bun se află comportamentele,
despre devianța negativă. Cu toate acestea, cum sunt cele manifestate de sfinți. De
specialiștii în științele sociale au avansat exmeplu, dacă ne referim la inteligență,
punctul de vedere conform căruia devianța majoritatea oameniilor se află pe la mijlocul
pozitivă este importantă, și mai mult decât axei, în timp ce există un număr mic de
atât, este pertinentă în studiul devianței, în oameni cu un nivel de inteligență foarte
general. Ben-Yehuda (1990) afirmă că, „...va scăzut (devianți negativi), dar și un număr
deschide noi și entuziasmante ferestre foarte mic de genii (devianți pozitivi).
teoretice și empirice pentru cercetări.” Având Poate, unii teoreticieni (Sorokin 1950;
în vedere multitudinea și divergența Wilkins 1965, Winslow 1970), nu întotdeauna
definițiilor și abordărilor definiționale cu pentru a afirma o preferință pentru o anumită
privire la conceptul de devianță, nu ar trebui paradigmă, au oferit o perspectivă asupra
să ne surprindă că a existat și o varietate de devianței pozitive, ca fiind ceva ce încalcă
definiții/ abordări definiționale oferite normele, în sensul în care normele sunt
devinaței pozitive. Acestea pot fi separate în întrecute. Asemenea lui Wilkins (1965),
următoarele categorii: discuțiile despre Winslow (1970) a mențioant că devianța
devianța pozitivă care nu folosesc în mod poate fi construită ca un concept care este
specific această terminologie, definiții care „relativ în funcție de normele statistice.”
postulează o perspectivă a încălcării Atunci când devianța este conceptualizată ca
normelor, definiții care utilizează o abordare a aproximând o curbă normală, faptele normale
etichetării sau a reacției sociale și definiții se află la mijlocul acestei curbe. La un capăt
care susțin doar o singură formă sau o formă extrem al acestei curbe, dincolo de limitele
unică de comportament. tolerate, se află comportamentele
Anumiți teoreticieni ((Katz 1972; dezaprobate, cum sunt bolile mentale și
Lemert 1951; Liazos 1975; Sorakin 1950; suicidul. Devianța pozitivă se referă la
Wilkins 1965) au recunoscut validitatea devianța aprobată, dincolo de limitele
analizării formelor pozitive de comportament tolerate, cum sunt bogăția, sănătatea,
în contextul general al studierii devinaței. Cu înțelepciunea, virtutea și patriotismul.
toate acestea, nu au utilizat termenul, Pe de altă parte, cu toate că nu
devianță pozitivă. De exemplu, Wilkins (1965) întotdeauna au afirmat adoptarea
a scris că unele tipuri de devianță sunt paradigmei, mai mulți teoreticieni (Freedman,
funcționale societății. Geniile, reformatorii, și Doob 1968; Hawkins, Tiedeman 1975;
liderii religioși sunt exemple de devinați, pe Norland, Hepburn, Monette 1976; Scarpitti,

2
McFarlane 1975; Steffensmeier, Terry 1975) Ca o abordare finală, unii teoreticieni
au explicat devianța pozitivă dintr-un punct (Ewald 1981; Buffalo, Rodgers 1971) au
de vedere paradigmatic al etichetării sau a sugerat că devianța pozitivă se referă doar la
reacției sociale și în sinteză cu o abordare de un tip de acțiune foarte specific. Ewald a
Conflict non-Marxist, la fel face și Ben-Yehuda avansat ideea devianței pozitive ca fiind o
(1990). Ca un exemplu, Freedman și Doob conformitate excesivă atunci când a scris:
(1968) au analizat devianța pozitivă dintr-un
cadru de referință psihologic, în timp ce „Devianța pozitivă reprezintă situația
pentru toate intențiile și scopurile au oferit o în care relația cu normele societale nu este
abordare a etichetării. Din punctul lor de una de încălcare evidentă a acestora, ci mai
vedere, devianța este o carateristică efemeră degrabă de extindere, intensificare sau sporire
care variază de la o situație la alta. Diferențele a regulilor sociale. În acest caz, preocuparea
sunt importante. Multe caracteristici pot fi zeloasă sau angajamentul exagerat față de
etichetate ca fiind deviante dacă ceilalți care prescripțiile normative sunt cele care îi câștigă
sunt implicați într-o situație în care individul individului sau grupului eticheta de deviant.
este prins nu împărtășesc aceeași trăsătură. Individul sau grupul este în esență loial
Așa cum Freedman și Doob au scris: standardelor normative, dar pur și simlu
merge prea departe, în sensul în care
„Gulliver a fost la fel de deviant între rezultatele plauzibile sau actuale sunt
brobdingnagieni când era inimaginabil de mic considerate nepotrivite de cultura generală”
și slab, pe cât era în Liliput unde era fantasctic (1981).
de mare și puternic. Geniul e la fel de deviant
ca idiotul... Este poate remarcabil că termenul Pe scurt, devianța pozitivă a fost
copii <<excepționali>> nu se folosește doar conceptualizată preucm urmează: dintr-un
pentru a ne referi la cei neobișnuit de punct de vedere al încălcării normelor, dintr-o
inteligenți, dar și la cei retardați mintal, cei cu perspectivă a etichetării, și din punctul de
dizabilități fizice, cei deranjați din punct de vedere al descrierii doar a unei singure forme
vedere emoțional și așa mai departe” (1968). de comportament. Un anumit nivel de
integrare poate fi atins între abordarea
Reacția celorlalți este semnificativă încălcării normelor și cea reacționistă. De
deoarece anumite fapte necesită a diferență aceea, devianța pozitivă reprezintă un
majoră de la normă pentru a fi judecate ca comportament pe care oamenii îl etichetează
fiind deviante, în timp ce pentru alte fapte, (evaluează public) într-un sens superior.
chiar și o mică variație de la normă va avea ca Această etichetare, de obicei, va apărea
rezultat desemnare acțiunii ca fiind deviantă. deoarece comportamentul se diferențiază de
Exprimat simplu, cum au notat Steffensmeier ceea ce este considerat normativ în cazul
și Terry (1975) „Devianța consistă din respectiv.
fenomene apreciate diferențiat.” Fenomenele
dezirabile includ frumusețea semnificativă sau EXEMPLE DE DEVIANȚĂ POZITIVĂ
eroismul drept exemple de comportamente Un număr vast de comportamente
apreciate pozitiv. și/sau acțiuni au fost avansate ca exemple de

3
devianță pozitivă. În mod speific, s-a făcut indivizii neobișnuit de inteligenți sunt
referință la următoarele ca fiind exemple de considerați devianți pozitivi, conform lui
devianță pozitivă: Câștigătorii de premii Nobel Scarpitti și McFarlane (1975). Cu toate
(Szasz 1970), cei înzestrați (Huryn 1986), acestea, deseori le sunt impuse trăsături
vedetele de cinema (Lemert, 1951), atleții peiorative. Acest proces este evident intuitiv
vedete (Scarpitti, McFarlane 1975), fundașii copilului înzestrat care este simultan denumit
profesioniști (Steffensmeier, Terry 1975), înzestrat, dar în mod vătămător se presupune
geniile (Hawkins, Tiedeman 1975), femeile despre el că este „tocilar” sau inacceptabil din
excepțional de frumoase (Lemert 1951), punct de vedere social pentru colegi. În
reformatorii (Wilkins 1965), altruiștii (Sorokin esență, variate tipuri de devianță pozitivă au
1950), câștigătorii Medaliei de Onoare de la multe atribute în comun. Poate, devinații
Congres (Steffensmeier, Terry 1975), liderii pozitivi chiar au similarități cu devinații
religioși (Wilkins 1965), studenții de nota 10 negativi, pe care nu le împărtășesc cu non-
(Hawkins, Tiedeman 1975), culturiștii și devinații.
alergătorii zeloși (Ewald 1981), oamenii Cu toate aceste, apara o problemă
inovativi și creativi, cum au fost Freud sau datorată diversității comportamentelor și/sau
Darwin (Scarpitti, McFarlane 1975). persoanelor care au fost postulate ca fiind
Aceste comportamente și/sau acțiuni exmeple de devinați pozitivi. În realitate, un
sunt similare în sensul în care toate sunt câștigător al Medaliei de Onoare de la
exemple de devianță pozitivă. În consecință, Congres, un carismatic, un lider religios și o
oamenii vor eticheta (evalua public) aceste câștigătoare a titlului de regină a frumuseții
comportamente și/sau aceste persoane într-o sunt destul de disparați. În comparație, cei cu
manieră superioară. În esență, putem vorbi boli mintale, criminalii, și cei cu dizabilități
de o depărtare de la ceea ce se consideră a fi fizice sunt și ei diferiți. În consecință, o
normativ într-o societate. Ca rezultat al adâncire în ceea ce înseamnă natura
faptului că aceste comportamente sunt non- devianței pozitive, o tipologie a devinaței
normative, mai multe potențiale consecințe pozitive ar ajuta în elucidarea devianței
asigură similaritatea tipurilor divergente de pozitive.
devianță pozitivă. De exemplu, devinații
pozitivi, datorită faptului că în esență sunt în DEVIANȚA POZITIVĂ:
aceeași măsură diferiți de „normal” ca UN MODEL DE CLASIFICARE
devianții negativi și poate amenințători Se au în vedere următoarele tipuri de
pentru ordinea socială dominantă, pot devianță pozitivă: altruismul, carisma,
câteoadată, să fie etichetați ca devinați inovația, supra-conformarea, și caracteristicile
negativi (ex. impresioniștii francezi, Galileo, înnăscute. Această schemă de clasificare a
liderii care luptă pentru drepturi civile) de cei fost dezvoltată prin examinarea și
care se află în putere. De asemenea, chiar și categorizarea exemplelor date în literatura de
multe tipuri de devianță pozitivă, care în mare specialitate existentă despre devianța
parte sunt privite ca fiind pozitive, deseori, în pozitivă. Este posibil ca tipologia să nu fie
mod concomitent sunt din unele puncte de exhaustivă în momentul de față; întradevăr,
vedere tratate în mod negativ. De exemplu, un alt potențial tip de deviant pozitiv, fostul

4
deviant, este sugerart. De asemenea, alte Carisma
tipuri de devianță pozitivă ar putea fi Carisma este al doilea tip de devianță
postulate la un moement dat în viitor. Acest pozitivă. Sorokin (1950) a menționat
model este compus din tipuri ideale. exemplele istorice precum Gandhi și Isus, și
Wilkins (1965) a vorbit despre liderii religioși
Altruismul în general ca fiind devianți pozitivi. Conform
Prima formă de devianță pozitivă lui Weber (1947) revendicarea carismatică a
postulată este altruismul.Sorokin (1950) unei autorități legitime (în contrast cu
discută specific despre altruiști în general autoritatea rațional-legală sau tradițională) își
(incluzând sfinții și vecinii buni ca exmeple), are rădăcina în devotamentul adepților față
Scarpitti și McFarlane (1975) menționează de calitățile extraordinare (nu neapărat
eroii care se sacrifică pe sine și o variație a tangibile) pe care cred că liderul lor le are și
acelei teme anume, Steffensmeier și Terry autoritatea se bazează pe disponibilitatea
(1975) fac referință la câștigătorii Medaliei de adepților de a se supune liderului lor. Mai
Onoare de la Congres. În mod interesant, cu exact, Weber a scris:
toate că altruismul a fost în primul rând
cercetat de către psihologi în era modernă, „Termenul de carismă se va aplica unei
Auguste Comte (1966), a fost primul specialist anume calități a unei personalități individuale
în științe sociale care a folosit și a analizat în virtutea căreia aceasta este separată de
ocnceptul. Altruismul implică o acțiune oamenii obișnuiți și este tratată ca și cum ar fi
asumată voluntar de a ajuta o altă persoană înzestrată cu puteri și calități supranaturale,
sau alți oameni fără a aștepta vreo răsplată super-umane sau cel puțin excepționale.
(Leeds 1963; Cialdini, Kerrick, Bauman 1982; Acestea sunt puteri care nu sunt accesibile
Grusec 1981; Macaulay, Berkowitz 1970). Așa persoanei de rând, ci sunt considerate ca
cum a notat Sorokin într-un mod elcovent: având origine divină sau ca fiind exemplare și
pe baza lor individul este tratat ca un lider...
„Altruismul autentic este pur și în Modul în care calitatea despre care vorbim ar
motivațiile sale: acțiunile altruiste sunt făcute fi judecată din punct de vedere etic, estetic
pentru a fi făcute, fără a se ține cont de sau din altă perspectivă este în mod natural,
plăcerile utilității” (1948). în totalitate indiferent pentru scopul definirii.
Singurul lucru important este felul în care este
Rosenhan (1970) a dihotomizat văzut individul de cei care sunt supuși
altruismul în altruism normal, care include autorității sale carismatice, de adepții sau
fapte precum donarea sumelor mici de bani și ucenicii lui” (1947).
nu necesită mult efort și altruism autonom,
care se referă la persoane, cum au fost Inovația
aboliționiștii care au depus un efort și s-au Inovația este o altă formă a devianței
sacrificat la un nivel mult mai ridicat. pozitive. Ca exemple, Szasz (1970) discută
Altruismul autonom este un exemplu mai despre câștigătorii de premii Nobel, Palmer
descriptiv pentru devianța pozitivă. (1990) analizează persoane inovative/creative
cum ar fi Freud și Darwin, Wilkins (1965) îi

5
sugerează pe reformatori. În esență, inovația societate, pe când așteptările colective denotă
(sau invenția) a fost definită ca o combinație a ceea ce comportamentul fa vi defapt” (1965).
elementelor culturale deja existente într-o
manieră nouă, sau modificarea elementelor În legătură cu structura normativă a
culturale deja existente pentru a produce unei societăți, există o tendință ca versiunea
unul nou (Lenski, Lenski 1982; Linton 1936; idealizată a normelor să fie atinsă mai puțin
Ogburn 1964; Rogers, Shoemaker 1971). des decât versiunile realizate ale acelei norme
Inovațiile includ un număr vast de domenii, (Homans 1950; Johnson 1978; White 1961).
variind de la abstract la pragmatic, și de la Cu alte cuvinte, normele operează în două
artă la tehnologie. Așa cum Kallen (1964) nivele - idealul, despre care majoritatea
notează, inovațiile sunt un factor consideră că sunt mai bune, dar puțini le ating
fundamental al unei societăți, deoarece și versiunea realistă, pe care majoritatea
inovațiile pot apărea în aceste domenii oamenilor o pot atinge. Deviantul negativ nu
cruciale ale culturii: hrană, îmbrăcăminte, se conformează niciuneia dintre nivele;
adăpost, apărare, prevenirea bolilor, știință, persoana „normală” operează la un nivel
gândire, literatură și artă. Inovatorii, ca realist, dar nu atinge nivelul idealizat; iar
devianți pozitivi, au un impact profund asupra deviantul pozitiv este capabil să obțină sau să
vieții unei culturi. Disponibilitatea societății se comporte la nivelul idealizat. Cohen a
de a accepta schimbarea, ceea ce este o exprimat această idee în următoarea manieră,
condiție mai prezentă în societățile moderne, când a notat că doar un procentaj mic al
se află în concordanță cu acceptarea oamenilor poate atinge ceea ce este idealizat
inovatorului. în societate:

Supra-conformarea „Idealul este una, practica este alta.


Un al patrulea tip de devianță pozitivă Cu alte cuvinte, persoanele pot fi socializate
este supra-conformarea. Hawkins și diferit în tradițiile ideologice din societatea
Tiedemen (1975) au arătat către studenții de lor, astfel că cele două - ideologia și atingerea
nota 10. Ewald (1981) a analizat culturiști și ei - nu sunt pur și simplu același lucru din
alergători zeloși, și Scarpitti și McFarlane perspective diferite, ci sunt entități variabile în
(1975) au menționat moraliștii extremi. De mod independent” (1966).
asemenea, Buffalo și Rodgers (1971) și Ewald
(1981) au utilizat conceptul de devianță Deci, un supra-conformist
pozitivă pentru a se referi doar la demonstrează dorința și abilitatea de a
comportamentul supra-conformist. Supra- urmări, poate chiar în stil donquijotesc dacă
conformarea este un comportament care se este necesar, ceea ce este idealizat într-o
află la un nivel idealizat într-o cultură. Adică, normă anume.
așa cum a notat Gibbs:
Caracteristici înnăscute
„Evaluările colective se referă la ceea În continuare, caracteristicile
ce ar trebui să fie comportamentul într-o înnăscute constituie al cincilea tip de devianță
pozitivă. Anumite acțiuni/ persoane, care sunt

6
considerate deviante pozitiv, își au măcar înainte a fost stigamtizată, etichetată într-o
parțial rădăcina în caracteristici înnăscute. manieră negativă, care reușește să ajungă la
Exemplele la care s-a făcut referință ca fiind un statut de persoană normativă este, în
deviante pozitiv sunt femeile frumoase esență, un mod nou de a ne gândi la un
(Hawkins, Tiedeman 1975; Lemert 1951), deviant pozitiv. Conform lui Pfuhl și Henry,
atleții vedete (Scarpitti, Farlane 1975) și destigmatizarea
vedetele de cinema (Lemert 1951). Utilizarea
terminologiei de caracteristici înnăscute nu „...se referă la procesele utilizate
este defapt cea mai bună alegere pentru a pentru a nega sau șterge o identitate deviantă
descrie acest tip de devianță pozitivă. Aceste și de a o înlocui cu una care este, în esență,
trăsături (ex. frumusețea, inteligența, non-deviantă sau normală” (1993).
talentul) sunt înnăscute într-o anumită
măsură, pe care încă nu o putem specifica și Subsumate ca tipuri de destigmatizare
într-o altă măsură, care tot nu poate fi sunt purificarea „...prin care sinele defect al
specificată sunt modificate de condițiile de unei persoane este înlocuit de un sine moral
mediu. De asemenea, aceste caracteristici sau normal, conform normelor sacre sau
sunt definite cultural. De exemplu, Rebelsky și seculare” și transcendența, prin care
Daniel (1976) menționează clar că inteligența deviantul reușește „să afișeze un sine mai
este definită cultural și conform lui Morse, bun, nu să elimine sinele anterior”. Un
Reis, Gruzen și Wolff (1974), atractivitatea exemplu de destigmatizare este fostul
este definită cultural, având în vedere că deținut; un exemplu de transcendență este o
indivizii care provin din același mediu cultural, persoană realizată cu o dizabilitate fizică.
au tendința să aibă aceeași părere atunci când Purificarea, în esență, implică o
evaluează ce este atractiv din punct de vedere destigmatizare prin care persoana părăsește
fizic și ce nu. Astfel, caracteristicile înnăscute un rol stigmatizat. Cu toate că stigmatizarea
pot fi considerate un al cincilea tip de anterioară poate să mai „păteze” individul,
devianță pozitivă. Așa cum au notat Scarpitti societatea tinde să evalueze pozitiv
și Farlane: purificarea. Din această cauză, un fost deviant
poate avea potențialul de a fi pus în legătură
„Atributele deviante sunt deseori cu conceptul de devianță pozitivă.
produsul moștenrii biologice a unei persoane, Mai specific, Ebaugh a definit fostul rol
ceea ce explică situații precum frumusețea ca fiind:
rară, inteligența extraordinară sau nanismul”
(1975). „Procesul de părăsire al unui rol care
este central identității de sine a unei persoane
Un alt potențial tip: fostul deviant și restabilirea unei identități într-un rol nou
Potențialul pentru tipuri noi de care ține cont de fostul rol al persoanei”
devianță pozitivă, care nu au mai fost citate în (1988).
literatura de specialitate, există cu siguranță.
De exemplu, fostul deviant ar putea să fie Așa cum notează Ebaugh (1988),
considerat deviant pozitiv. Persoana care anumite foste roluri sunt defapt potențial

7
stigmatizante, deoarece nu sunt interpretate fără a fi arestați din nou și fără a se întoarce
ca fiind schimbări pozitive de rol, din punct de la închisoare. În general, majoritatea
vedere cultural (ex. fost soț, fostă călugăriță). deținuților sunt arestați din nou, cel puțin
Pe de altă parte, alte schimbări de rol sunt odată, după ce sunt eliberați din închisoare”
interpretate de societate ca fiind pozitive, în (1997).
sensul în care deviantul a fost reabilitat la un
statut mai pozitiv (ex. fost alcoolic, fostă Unii din factorii cei mai critici care
prostituată, fost deținut). De asemenea, acele facilitează recidiva, sau care amenință
schimbări de rol care sunt văzute ca fiind reabilitarea, coform lui Irwin și Allen (1997)
pozitive din punct de vedere social, sunt sunt următoarele: trauma de a reintra în lume
considerate a fi mai mult în controlul după ce au fost încarcerați într-o instituție
indivizilor. totală, dificultatea de a găsi un loc de muncă
În mod crucial, procesul entuziasmant pentru fostul deținut care foarte des are un
este unul destul de dificil, mediat de mai mulți nivel de educație scăzut și nu are pregătire
factori. Ebaugh (1988) aduce o ipoteză profesională, supravegherea intensivă și
conform căreia părăsirea rolului este un impunerea legii de către consilierii de
proces pe teremen lung, care în genreral, probațiune, testările pentru droguri,
constă din următoarele stadii: căutarea și programele intensive de supraveghere și
evaluarea alternativelor la rol (inclusiv monitorizarea electronică. Deși Irwin și Allen
socializare anticipativă, repetiția pentru rol și (1997) concluzionează că majoritatea
schimbarea grupului de referință); puncte de indivizilor încarcerați intenționează să ducă o
cotitură și stabilirea fostului rol. Chiar dacă viață conformă cu normele din societate după
trecerea de la un rol deviant la unul non- eliberarea din închisoare, aceste obstacole
deviant este evaluată și etichetată pozitiv, dificile au ca rezultat faptul că majoritatea
persoana deseori încă experimentează deținuților ajung dependenți, gravitând între
rămășițele stigmatizării care de obicei convenționalitate și criminalitate și neglijență.
acompaniază rolul anterior. De aceea, Unii reușesc.
părăsirea unui rol poate avea o semnificație Cum reușesc persoanele care au fost
redusă. Poate, cărarea fragilă și dificilă de la încarcerate să atingă statutul evaluat pozitiv,
deviant la fost deviant produce evaluarea de a se întoarce la conformitate? Irwin și
pozitivă a categoriei foștilor devianți. Allen concluzionează:
Una din cele mai dramatice schimbări
de rol este cea a fostului deținut. Irwin și „De obicei fac asta doar prin șansa
Austin au conturat dificultatea extraordinară întâmplătoare de a fi găsit un loc de muncă
în transformarea unui individ încarcerat într- bun și o nișă într-o lume convențională social
un fost deținut care să nu recidiveze, așa cum în virtutea propriului lor efort individual, de a
urmează: se îndrepta, deseori cu ajutorul familiei lor,
prietenilor sau a unei organizații de asistență
„În această perioadă de supraveghere, primară. Dar până și membrii acestui grup vor
mulți deținuți eliberați au experimentat înfrunta probabil obstacole periodice în a fi
dificultăți enorme în a se ajusta lumii de afară acceptați complet ca cetățeni” (1997).

8
Theresa a trăit o viață de altruism (nu doar s-a
Shover (1983) a analizat în mod implicat într-un singur eveniment altrustic
extensiv trecerea reușită, din perspectiva dramatic), dar era și supra-conformistă,
foștilor deținuți (în acest caz, infractori deoarece a respectat normele idealizate ale
obișnuiți care au comis fapte precum furtul). adepților religioși, nu doar normele de
Conform foștilor deținuți, două tipuri de comportament. De asemeneam Martin Luther
schimbări au asistat tranziția de la statutul King a fost în primul rând un lider carismatic,
negativ de deținut la cel de fost deținut: era inovativ prin faptul că a reușit să combine
schimbări temporale și schimbări elementele culturale într-un mod nou, prin
interpersonale. Schimbările temporale, poate adăugarea tehnicilor de nesupunere civilă
congruente până într-un punct cu procesul de nonviolentă la mișcarea drepturilor civile. În
maturizare, includeau următoarele: o același timp, cu abilitățile lui oratorice
modificare în identitate, în confruntarea cu extraordinare, intră și în categoria celor cu
trecutul criminal lipsit de succes; o percepție abilități înnăscute. În concluzie, multe fapte
că timpul lor nu a fost bine utilizat și că timpul și/sau persoane pot fi explicate prin mai mult
nu este infinit; a scădere a scopurilor decât un tip. Cu toate acestea, tipologia
materiale tinerești și un sentiment de prezentată pare cel mai bun mod de a începe
oboseală la gândul de a avea de-a face cu categorizarea devianței pozitive, având în
sistemul justiției, care deși nu e omnipotent, vedere că, așa cum am mai menționat, fiecare
este cu siguranță puternic. De asemenea, poate fi considerat un tip ideal.
evenimentele neașteptate pe plan Sperăm că această tipologie va ajuta în
interpersonal care în primul rând se referă la clarificarea conceptului de devianță pozitivă și
implicarea într-o relație semnificativă și va facilita apariția altor întrebări și altor
găsirea unui loc de muncă sigur. În esență, probleme, mai ales acele probleme care au
aceștia au fost factorii identificați de un grup fost sugerate în legătură cu devianța
de foști deținuți ca cele mai pertinente în (devianța negativă). De exemplu, mai mulți
avansarea lor dincolo de statutul lor care teoreticieni contrasteză formele majore de
anterior fusese negativ. devianță, cu cele minore.Curra (1994) și
Astfel, foștii deținuți depășesc Raybeck (1991) diferențiază între devianță
stigmatizarea, pe care Goffman (1963) a ușoară, sau comportamente unice care nu
considerat-o atât de critică în formarea sunt consecvente cu normele sociale, dar nu
individului. Chiar dacă fostul deviant, încă reprezintă o amenințare pentru sistemul
este „pătat” de statutul anterior, această social și devianța puternică, sau forme de
categorie unică este un alt potențial tip de comportament mai serioase și
devianță pozitivă. Poate, și alte tipuri vor fi amenințătoare. Într-un mod similat, Thio
conturate pe viitor. (1988) contrastează între devianță cu consens
ridicat și devianță cu consens scăzut, care
CONCLUZII depind de gravitatea faptei și nivelul de
O idee ar trebui menționată. Variate consens al societății în legătură cu felul în
acțiuni și persoane probabil depășesc mai care percep fapta. Dacă facem referire la
mult decât o categorie. De exemplu, Maica exemplele de devianță pozitivă care au fost

9
aduse în literatura de specialitate, majoritatea bun” având în vedere să persoanele atractive
sunt probabil devianță ușoară, în sensul în par să primească tratament avantajos peste
care faptele, în general, nu dăunează altora și tot, în multe domenii din viața lor.
nu produc o reacție gravă. De exemplu, În continuare, noțiunea de stigmat,
altruiștii și studenții de nota 10 nu le fac rău conturată de Goffman (1963), a fost centrală
altora. În unele cazuri paradigmele stabilite examinării devianței. Ambivalența față de
predominant în ordinea socială pot fi devianța pozitivă ridică posibilitatea ca
provocate de asemenea exemple de devianți stigmatul să fie aplicabil și în acest caz.
pozitivi, cum sunt inovatorii în orice teritoriu Motivul central este că devianții pozitivi sunt
al ordinii sociale, de la știință la artă la politică și diferiți. De exemplu, așa cum s-a sugerat
la religie, sau de reformatori. Acest fenomen anterior, toată construcția socială a
s-ar putea să explice de ce anumiți devianți „tocilarului” cu stereotipurile în cauză, ar
pozitivi nu sunt, în genral, acceptați cu sugera că studenții de nota 10 și/sau
ușurință în propriul lor timp și spațiu. înzestrați nu sunt primiți în totalitate pozitiv.
Devianța este relativă; mulți devianți pozitivi Sabia are două tăișuri în sensul în care chiar
experimentează acestă relativitate, în sensul dacă există tratament pozitiv, stigamtizarea
că reacția inițială la acțiunile lor este negativă. este și ea profundă și poate avea un impact
În acest sens, aceste tipuri de devianță negativ asupra indivizilor astfel categorizați.
pozitivă pot, cel puțin potențial, să fie Construcția ridicolă, sau nu tocmai umană a
considerateputernic deviante, în sensul în tocilarului este poate asemănătoare cu cea a
care reprezintă o provocare pentru ordinea nebunului satului sau de a deviantului de la
socială. in-group, așa cum sunt aceștia prezentați de
O altă problemă interesantă este Goffman (1963), o „mascotă” nu total
următoarea și se leagă de relativitatea respinsă, parțial admirată pentru
devianței. Este mai probabil ca anumite fapte perspicacitatea academică, dar nu total
și/sau persoane (sau categorii de devinață acceptată. Devianții pozitivi sunt diferiți,
pozitivă) să fie etichetate pozitiv, etichetate datorită diferențelor, posibilitatea
negativ sau etichetate neutru, la început? stigmatizării este mare.
Poate, pentru că inovația poate fi mai Un alt mod util de a ne gândi la
amenințătoare psihologic pentru o cultură, devianță, care de asemenea, ar putea fi
inovația este mai des etichetată ca fiind pertinent cu privire la devianța pozitivă, este
negativă la început. Pe de altă parte, modul în care devianța este funcțională
altruismul, pentru că implică sacrificiu de sine, societății. Cohen (1966) a susținut că devianța
și de obicei nu are potențial de a fi poate contribui la societate în următoarea
amenințător pentru societate, este mai des manieră: prin opunerea sa față de birocrație
evaluat pozitiv la început. De asemenea, și prin faptul că se ocupă de anomalii, servind
atractivitatea fizică luată ca o caracteristică drept supapă de siguranță, clarificând
înnăscută, pare, de obicei, să aibă ca rezultat regulile, unind un grup în opoziție cu
o etichetare pozitivă și un tratament negativ deviantul, unind un grup pentru susținerea
minimal. Conform lui Dion, Berscheid și unui deviant, accentuând conformarea și
Walster (1972) „ceea ce este frumos, este reprezentând un indicator de avertizare

10
pentru societate. În aceeași linie de idei,
poate că devianța pozitivă asigură unele
dintre aceleași oportunități spre beneficiul
ordinii sociale. De exemplu, reformatorii în
mod clar asigură un indicator de avertizare
pentru societate, arătând că ordinea socială
are nevoie urgentă de schimbare. Ca un alt
exemplu, devianții pozitivi accentuează
conformarea. Așa cum Cohen (1966) decrie
„Fapta bună, așa cum a notat Sheakespeare,
srtălucește cel mai tare într-o lume rea.”
Astfel, așa cum devianții (devianții negativi)
sunt un punct de referință pentru contrastul
dintre rău și bine, așa pot devianții pozitivi,
variind de la studenți de nota 10 la altruiști să
servească drept ghid pentru potențialul
uman. Deci, devianța pozitivă, ca și devianța
contribuie la ordinea socială a societății.
Conceptul de devianță pozitivă trebuie
extins mai mult. Totuși, se pare că ideile
critice legate de devianță pot fi aplicate și
devianței pozitive. Mai mult decât atât,
această tipologie postulează că există mai
mult decât un tip de devianță pozitivă. Fiecare
tip trebuie examinat mai minuțios - în cadrul
și în parametrii devianței pozitive și teoriei
devianței - ca o entitate unică și importantă.

11