UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA CRIMINOLOGIE

CRIMINALITATEA FEMININĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector univ. dr. Bogdan Vîrjan

STUDENTA:

Sandu Mirela, Grupa 202, An II IF

BUCUREȘTI

2021
 CUPRINS

1. Introducere.....................................................................................pagina 3
2. Noțiunea fenomenului criminal.....................................................pagina 4
3. Teorii asupra criminalității feminine ............................................pagina 5
3.1 Teoriile criminologice moderne.............................................pagina 5-
6

4. Fenomenul criminalităţii în România ultimilor 20 de ani..............pagina 6-

7

4.1 Situația femeilor private de libertate.......................................pagina 7

5. Prevenirea criminalității feminine..................................................pagina 8

6. Concluzii...........................................................................................pagina 9

7. Bibliografie......................................................................................pagina
10

2
 INTRODUCERE

Diferenţele anatomice, fiziologice, psihologice, morale, intelectuale şi sociale dintre sexe

sunt relevante şi pentru criminalitate. Caracterele, însuşirile speciale ale sexelor
influenţează,neîndoielnic, asupra formei, genului criminalităţii. Există, astfel, într-o măsură
oarecare, o criminalitate specifică fiecărui sex, criminalitatea feminină cuprinzând, printre
altele, pruncuciderea, prostituţia, avortul, abandonarea copilului, omorul ca urmare a
violenţei domestice şi altele.

Studiile criminologice au neglijat foarte mult subiectul comportamentului criminal feminin.

Acest lucru se datorează, în mare parte, înregistrării reduse a ratei criminalităţii feminine
comparate cu cea masculină. Pe măsură ce corpul de date şi investigaţii privind criminalitatea
feminină a crescut, s-a simţit nevoia considerării acestui subiect în vederea cunoaşterii acestui
fenomen.

3
 2. Noțiunea fenomenului criminal

Criminalitatea este un fenomen social şi, la fel ca alte fenomene sociale (fenomenul
demografic, fenomenul economic), ea este alcătuită dintr-o serie de fapte, care sunt crimele,
fapte care au loc în societate. În fiecare stat modern se ţine o evidenţă strictă a criminalităţii,
pe perioade de timp, pe localităţi, pe ţară, încât în felul acesta criminalitatea devine un
fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumită identitate şi vizibil în manifestările şi în
consecinţele sociale şi individuale pe care le produce. Pentru toate aceste motive,
criminalitatea trebuie cunoscută şi studiată. (Ion, 1998)

Orice societate se confruntă cu aspecte de crimă şi criminalitate, deoarece noţiunea de

delicvenţă îşi are rădăcinile în însăşi ideea de „societate”. Întrucât nu poate exista o societate
în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai puţin de la tipul colectiv, este inevitabil ca
printre aceste abateri să fie unele care reprezintă caracter criminal.1

Criminalitatea include ansamblul actelor antisociale care intră în conflict cu legea penală,
acte comise de diverşi indivizi într-o anumită perioadă de timp şi într-o anumită societate;
întrucât trăsăturile generale şi specifice ale delictelor şi crimelor sunt definite şi sancţionate
de legislaţia penală, există diferenţe de la un sistem juridic la altul, ce ţin de natura sistemului
politic, de tradiţiile istorice şi culturale, de moravurile şi spiritualitatea fiecărei societăţi.

În doctrină, există opinia conform căreia este necesară realizarea unei distincţii între
criminalitatea legală, criminalitatea aparentă şi cea reală.

Criminalitatea legală se referă la totalitatea faptelor ce privesc încălcarea legii penale şi

unde hotărârile de condamnare au rămas definitive.2 Criminalitatea aparentă cuprinde toate
acele fapte care par să constituie infracţiuni şi care au fost aduse la cunoştinţa puterii publice,
fiind înregistrate ca atare.3 Criminalitatea reală este cea care cuprinde totalitatea faptelor
penale, indiferent dacă sunt sau nu cunoscute, săvârşite într-o anumită perioadă de timp bine
determinată şi pe un anumit teritoriu.4

3. Teorii asupra criminalității feminine

1
Banciu Dan, Elemente de sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 178
2
Amza Tudor, Criminologie. Tratat de teorie şi politică criminologică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.
33
3
Amza Tudor, op.cit., p. 34
4
Amza Tudor, op.cit, p.35

4
 Sigmund Freud afirma faptul că “femeia este o creatură menită să fie iubită, nu înțeleasă”,
mulți specialiști criminologi au încercat să înțeleagă fenomenul și să stabilească acele cauze
care ar determina o femeie să săvârșească infracțiuni.

Pentru a înțelege mai bine criminalitatea și natura acesteia, pe lângă factorii interni ai
ființelor umane, influența mediului extern este, de asemenea, plasată în mod clar în acest
domeniu. Studiile au arătat că, în comparație cu infracțiunile masculine, infracțiunile
feminine au crescut.

Una dintre teoriile care propun această abordare cauzală a diferenței dintre infracțiunile
masculine și feminine este teoria gender prin care se poate observa că bărbații și femeile au
stiluri de viață diferite.

“În multe societăți se creează o puternică discrepanță între imaginea femeii și cea a
bărbatului. Mai exact, puterea, succesul și afirmarea în viața publică aparțin bărbatului, iar
locul firesc al femeii este în familie. Un studiu recent efectuat pe abecedare arată că femeile
sunt vădit discriminate. În timp ce bărbații apar în ipostaze de tipul: lucrează, construiesc,
repară, conduc, dirijează, femeile apar în ipostaze precum: culeg flori, au grijă de gospodărie,
tricotează. Prin urmare, aceste stereotipuri prezentate în frageda vârstă conduc la o percepție
greșită a copiilor în ceea ce privește raporturile bărbat-femeie”.5

3.1 Teoriile criminologice moderne

Teorii de orientare biologică. Aceste teorii susțin că diferențele dintre posibilitățile

bărbaților și femeilor de a deveni politicieni, artiști sau intelectuali sunt cauzate de factorii
bilogici. Un exemplu al diferențelor de sex a fost includerea mai multor varietăți de „iubire”
în sistemul nervos al femeilor. Există o nevoie intensă a femeilor de a da și primi iubire, ceea
ce le conduce spre crimă. Teoriile pzitiviste descriu femeia ca un instigator la crimă. Femeile
manipulează bărbații în vederea comiterii de infracțiuni fără a exista probe empirice. Alte
teorii biologice moderne identifică sindromul premenstrual ca o cauză datorită căreia femeile
devin exagerat de violente și criminale.

Teorii de orientare psihiatrică-psihologică. Orientarea psihologică pornește de la

ipoteza că delincvența este rezultatul unui Ego sau Super-ego slab. Sigmund Freud a explicat
comportamentul delincvent al femeilor ca avînd o cauză diferită de cea a bărbaților. Ca
urmare, femeia deviantă este o femeie care vrea să devină bărbat. Ea recurge la crimă ca
5
http://abcjuridic.ro/criminalitatea-feminina/, accesat la data de 10.04.2021, ora 12:00

5
perversiune sau ca semn de rebeliune împotriva rolului feminin natural. Criminalitatea
feminină este în mare măsură sexuală deoarece provine din tulburări emoționale. Alte
infracțiuni comise de femei sunt explicate ca avînd drept cauză narcisismul lor.

Teoria conflictelor de cultură, aceasta îşi găseşte explicaţia în statutul socio-economic

precar, în barierele culturale şi educaţionale, în sentimentul de izolare, frustrare. În special,
contextul socio-cultural determină comiterea infracţiunilor de prostituţie, alături de
pornografie, pedofilie, corupţie sexuală, sex virtual, infracţiuni săvârşite pe fondul nivelului
de trai scăzut, şomajului, deci, altfel spus, de către femeile aflate în situaţii defavorizante,
referindu-ne aici şi la criteriile legate de vârstă, stare fizică sau psihică.

O altă cauză desprinsă din realitatea obiectivă care duce la apariția criminalității feminine,
și anume violența împotriva femeilor. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută și sub numele de
Convenția de la Istanbul, oferă definiția „Violența împotriva femeilor este înțeleasă ca o
încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare împotriva femeilor și înseamnă toate
actele de violență bazate pe gen care au ca rezultat sau sunt susceptibile să genereze
prejudicii fizice, sexuale, psihologice sau economice sau suferință femeilor, inclusiv
amenințările cu astfel de acte, coerciția sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă au
loc în viața publică sau în viața privată”.

În Europa mor sau sunt rănite grav mai multe femei prin violență domestică decât totalul
victimelor cancerului sau accidentelor rutiere. S-a stabilit faptul că 62% din crimele săvârșite
de femei în lume se datorează violențelor la care au fost supuse de către bărbați. (Bălan,
Criminalitatea feminină, 2008)

4. Fenomenul criminalităţii în România ultimilor 20 de ani.

Trecerea de la sistemul comunist spre unul democratic a determinat, pe lângă o multitudine

de efecte economice, sociale şi politice, o creştere rapidă a numărului de mijloace media, prin
intermediul cărora publicul a aflat într-un timp foarte scurt elemente despre criminalitate şi
modalităţile de manifestare ale acestui fenomen. Astfel, societatea românească a aflat despre
existenţa şi consecinţele traficului şi consumului de droguri, despre traficul de fiinţe umane,
dar şi despre numărul cât de cât real de violuri şi omucideri, noţiuni care, în trecut,
reprezentau un subiect tabu, ţinut mai mult sau mai puţin sub control de către autorităţi, însă

6
ţinut departe de populaţia ce se dorea a fi păstrată ingenuă. Mereu cu un pas înaintea forţei
coercitive a statului, criminalitatea a afectat profund o societate nepregătită să-i facă faţă.

În România, cel mai probabil ca peste tot în lume, criminalitatea nu numai că şi-a pus
amprenta, dar a şi evoluat într-un mod total nedorit. Dintr-o ţară sursă pentru traficul de fiinţe
umane, am devenit o ţară de tranzit şi chiar una din care provin autorii infracţiunilor specifice
acestui fenomen.

În ceea ce priveşte traficul de droguri, România s-a transformat dintr-o ţară de tranzit într-
una de consum şi trafic. Societatea noastră este într-o continuă şi alertă schimbare, având în
vedere schimbările multiple ce au avut loc într-o perioadă relativ scurtă de timp – doar 20 de
ani. Din analiza a ceea ce ni se transmite prin mijloacele mass-media, putem să credem că
niciodată nu au existat mai multe accidente de circulaţie, mai multe omoruri, furturi sau mai
multe persoane care comit infracţiuni. Dincolo de setea mass-media pentru senzaţionalul unor
fapte, criminalitatea se măsoară în cifre. Iar acestea sunt, pentru majoritatea tipurilor de
infracţiuni în creştere, în ciuda eforturilor făcute de autorităţi. După destrămarea blocului
comunist, în Europa Centrala şi de Est, criminalitatea a atins cote alarmante cu deosebire în
state precum Iugoslavia, Albania şi Bulgaria, având ca forme de manifestare pregnante
infracţiuni din sfera crimei organizate. (Balasoiu, 2017)

4.1 Situația femeilor private de libertate

“La 1 ianuarie 2002 în unităţile penitenciare din România se aflau 2122 femei (2068
majore şi 54 minore). Rata recidivei la femei este de aproape 2 ori mai mică decât rata
populaţiei carcerale masculine. În ceea ce priveşte starea civilă a femeilor care comit
infracţiunile de omor, lovituri cauzatoare de moarte şi vătămare corporală, majoritatea
femeilor autor au avut/au un partener de viaţă, fie el soţ, fie concubin”. 6

“La data de 31.01.2017 în unităţile din sistemul Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor se găseau 27.336 persoane 25.928 bărbaţi şi 1.408 femei”. 7

Aceste statistici arată că bărbații comit mai multe infracțiuni decât femeile în zone
diferite. În general femeile sunt predispuse la infracțiuni precum furt, transport de
droguri,violențe minore, prostituție pe când bărbații sunt predispuși la a comite crime, jafuri
și violențe majore.

6
Dr. Aurora Liiceanu, Dr. Doina Ștefana Saucan, Drd. Mihai Ioan Micle, VIOLENȚĂ DOMESTICĂ ȘI
CRIMINALITATEA, Editura Institutul Național de Criminologie, București, 2004, p.51-52
7
http://anp.gov.ro/wp-content/uploads/rapoarte/situa%C5%A2ia%20lunar%C4%82%20-%20ianuarie
%202017%20-%20cu%20ce%20si%20cd.pdf, accesat la data de 10.04.2021, ora 12:20

7
 5. Prevenirea criminalității feminine

În vederea prevenirii criminalităţii ţinta principala este educarea societăţii în sensul creării
condiţiilor adecvate ameliorării nivelului de trai, avându-se în vedere, deopotrivă, limitarea
situaţiilor ce favorizează trecerea la act (Stănoiu Rodica Mihaela, 1994)

Medierea, mijloc de realizare a justiției la nivel internațional. Medierea desemnează

acțiunea unui terț de participare la organizarea negocierilor, pe care le conduce, participă în
mod direct și activ la negocierei examinând fondul diferendului și făcând propuneri pentru
soluționarea lui, care au însă un caracter facultativ.8

Ca modalitate instituţionalizată de soluţionare a disputelor, medierea s-a cristalizat în

Statele Unite ale Americii începând din anul 1976, în urma unei prezentări solicitate de către
şeful Departamentului de Justiţie unui profesor de la Harvard având ca subiect modalităţi de
răspuns pentru insatisfacţia cetăţenilor cu privire la sistemul justiţiei clasice.9

Medierea victimă-infractor funcţionează, acolo unde sistemul de justiţie colaborează cu

mediatorii şi organizaţiile care oferă astfel de servicii se implică, este confirmat de cercetările
în domeniu:166 peste 20.000 de medieri în cauze penale, într-un an, în Germania, 13.300 în
Finlanda, 7.000 în Austria, 6.410 în Ungaria , 6.000 în Polonia şi 1.000 în Croaţia. Deşi
posibilitatea utilizării medierii în cauzele penale este reglementată diferit în statele europene,
elementul comun este asigurarea gratuită a acestui serviciu, organizat sub autoritatea
Ministerului Justiţiei sau a serviciilor sociale; acestea suportă costurile medierii, iar cea mai
mare parte a cazurilor – peste 85% este trimisă către mediere de către poliţie şi parchet.
(Bălan, CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE STUDII NR.4/2015, 2015).

Un element important pentru transpunerea în practică a medierii în cauze penale este

informarea părţilor despre posibilitatea de a alege să participe la o astfel de procedură; la fel
de importante sunt nivelulul de influenţă şi autoritate al celui care recomandă medierea,
informațiile furnizate, frecvenţa şi modul cum se face.

CONCLUZII

8
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept Internțional Public Sinteze Ediția 9, Editura C.H. Beck, București,
2018, p.314
9
Consiliul de Mediere, Strategie privind dezvoltarea medierii şi a profesiei de mediator pentru perioada 2014-
2020, noiembrie 2014, http://www.cmediere.ro/page/1149/hotararea-47-23-11-2014-privind-depunerea-
strategiei-consiliului-demediere-2014-2020

8
 În concluzie, putem afirma faptul că criminalitatea feminină este mult mai restrânsă față
de cea masculină, femeile comit mai puţine infracţiuni, însă acest procent mic al participării
femeilor în comiterea infracţiunilor este unul versatil.

Cauzele principale care duc la săvârşirea de către infracţiuni comise de către femei sunt:
greutăţile materiale; conflictele familiare şi neînţelegeri, neputinţa; nivelul insuficient a
dezvoltării culturale, imposibilitatea prevederii în marea măsură a consecinţelor acţiunilor
sale; tensiunea socială mărită în comunitate, conflictele şi ura între oameni; creşterea
fenomenelor antisociale, alcoolismul, prostituţia, vagabondajul femeilor; lacunele în
legislaţie.

Prevenirea criminalității, fie masculină sau feminină constituie un obiectiv important al

politicii penale a unui stat de drept modern. Politica penală este atributul guvernului, având
obligația de a iniția și pune în aplicare strategii, programe, măsuri de combatere și prevenire
a fenomenului infracțional.

9
Bibliography
Bălan, A. (2008). Criminalitatea feminină. București: Editura C.H.Beck.

Bălan, A. (2015). CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE STUDII NR.4/2015. București:

Tehnoredactare computerizată.

Balasoiu, A.-E. (2017). Criminalitate si victimologie feminina. București: Pro Universitaria.

Dr. Aurora Liiceanu, D. D. (2004). VIOLENŢA DOMESTICĂ ŞI CRIMINALITATEA. București: Institutul

Naţional de Criminologie.

Ion, O. (1998). Probleme de criminologie. Bucureşti: ALL Educational S.A.

Penitenciarelor, A. N. (2017, Ianuarie 31). Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Retrieved from

http://anp.gov.ro/wp-content/uploads/rapoarte/situa%C5%A2ia%20lunar%C4%82%20-
%20ianuarie%202017%20-%20cu%20ce%20si%20cd.pdf

Stănoiu Rodica Mihaela, O. B. (1994). Tranziţia şi criminalitatea. București: Oscar Prinţ.

10