UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ

CRIMINOLOGIE

CRIMINALITATEA FEMININĂ

Profesor Masterand
Lect. univ. dr. Gabriela Matei Taloș Ioan Vlad

2023

1
 Cuprins

I. Criminalitatea feminină...................................................................................................pag. 3
I.1. Noțiuni introductive.........................................................................................pag. 3
I.2. Elemente ce favorizează comportamentul delincvent......................................pag. 6
II. Concluzii........................................................................................................................pag. 7
III. Bibliografie...................................................................................................................pag. 8

2
 I. Criminalitatea feminină

I.1. Noțiuni introductive

Criminalitatea în funcție de sex, alături de cea în funcție de vârstă, poziţie economică,

etnie sau alt criteriu, prezintă importanță sub aspectul cercetării criminologice, iar din acest punct
de vedere este relevant în ce măsură şi în ce proporţie participă femeile la criminalitate, iar pe de
altă parte, la ce tip de infracţiuni participă ele mai frecvent. Actul criminal este reprezentat de
acțiunile și inacțiunile care sunt incriminate de normele de drept penal create în scopul de a
proteja valori sociale importante. Ca o definiție, criminalitatea este cea care îmbracă toate aceste
acte sub o expresie cantitativă, numerică, statistică, și este reprezentată de totalitatea
infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp.
Diferenţele anatomice, fiziologice, psihologice, morale, intelectuale şi sociale dintre sexe
au caracter relevant şi pentru criminalitate, acestea influențând într-o anumită măsură tipul
actului criminal. Astfel, există o criminalitate specifică fiecărui sex, criminalitatea feminină fiind
asociată, printre altele, cu pruncuciderea, prostituţia, avortul, abandonarea copilului, omorul ca
urmare a violenţei domestice. Studiile criminologice 1 efectuate în acest sens au neglijat foarte
mult subiectul comportamentului criminal feminin, iar acest lucru se datorează, în mare parte,
înregistrării reduse a ratei criminalităţii feminine, în comparație cu cea masculină. Însă, cu timpul
și pe măsură ce datele şi investigaţiile efectuate privind criminalitatea feminină au crescut, s-a
recunoscut importanța analizării acestui fenomen, în vederea cunoașterii.
Se poate afirma că între bărbat şi femeie există deosebiri de ordin anatomic, fiziologic,
psihologic, intelectual şi moral, determinate de sex, iar asta are o oarecare influenţă asupra
criminalităţii, și prin urmare nu trebuie neglijat. Caracterele anatomice, fiziologice, psihologice,
intelectuale, fiind mai conturate în cazul bărbatului, îl situează pe acesta pe un plan superior
femeii. Sexul mai puternic impune femeii umilinţa inegalităţii şi a subordonării, iar astfel,
criminalitatea feminină depinde şi în funcţie de opresiunea socială pe care bărbatul o manifestă
asupra femeii.
Deși unii cercetători consideră că aceste diferenţe de ordin anatomic, fiziologic şi
psihologic dintre bărbat și femeie, constă în modul în care sunt tratate ele, alţi cercetători
consideră că deosebirile dintre aceștia sunt doar cantitative şi pot fi înlăturate prin instruirea
femeii. Bazându-se pe aceste elemente psihologice și biologice, se încearcă explicarea
inferiorității criminalităţii feminine, dar trebuie luat în considerare că aceste date sunt relative,
deoarece fiecare fenomen diferă de la un caz la altul, şi este imposibilă o evaluare precisă a
acestui tip de criminalitate.
Conform statisticilor, criminalitatea feminină este inferioară din punct de vedere numeric
criminalităţii masculine, aceasta fiind influențată de inferioritatea femeii faţă de bărbat. Cauzele
inferiorităţii  criminalităţii  feminine  s-ar  putea  reduce  la elemente anatomice, precum o

1
Termenul de „criminologie” era folosit ca un termen generic pentru toate „ştiinţele criminale”; crimen (lat.) –
crimă (faptă penală, infracţiune); logos (gr.) – cuvânt, idee, teorie, ştiinţă.

3
constituţie fizică mai puţin impresionantă, o fire timidă sau având o capacitate redusă de a
săvârși infracţiuni caracterizate prin folosirea forței fizice.
Statisticile efectuate în trecut cu privire la criminalitate, în general prezentau criminalul
ca fiind un bărbat alb cu o inteligență scăzută, ce face parte din clasa de mijloc, fără a se lua în
calcul și diferențele de sex. Dar, cu timpul, s-a revenit la această idee, în sensul că de fiecare dată
când ne referim la săvârșirea unei infracțiuni, trebuie luat în calcul că făptuitorul poate proveni
din orice categorie socială și poate avea orice sex.
Meda Chesney-Lind, criminolog și avocat, precizează faptul că din datele existente până
în prezent nu poate fi explicată pe deplin delincvența feminină. Cu toate acestea, criminologia a
început să înțeleagă treptat modul în care forme fundamentale ale problemelor sociale, precum
cum ar fi rasa, etnia, clasa și genul, influențează criminalitatea.
Cesare Lombroso, criminolog și medic italian, 2 a considerat femeile ca fiind
subdezvoltate pentru a comite crime, iar femeile care comiteau crime prezentau caracteristici
masculine, și nu cele înnăscute. De asemenea, același Cesare Lombroso susținea că femeilor care
posedă genele ce cauzează criminalitatea, ar trebui să le fie interzisă reproducerea, în scopul de a
împiedica criminalitatea feminină. Viziunile lui Lombroso au influențat și inspirat multe din
teoriile care au apărut ulterior, însă aceste idei și teorii, precum și multe altele asemenea, nu mai
sunt acceptate în zilele noastre.
De-a lungul timpului au fost identificate mai multe căi spre infracţionalitate. Astfel,
există femei abuzate, femei de stradă sau cele care intră în relaţii cu un bărbat violent, precum şi
cele ai căror prieteni sau parteneri sunt implicaţi în vânzarea drogurilor, iar un argument îl poate
constitui latura financiară, reprezentată de profitul ilicit obținut.
În multe cazuri se lasă impresia că infracţiunile săvârșite de femei tind să reflecte locul
lor în societate, iar că infracţiunile cele mai comune ale femeilor, precum furtul, înşelăciunea şi
traficul de droguri sunt legate de viaţa de familie.
Conform acestei teorii, femeile iau parte la comiterea de infracţiuni, asemenea furturilor,
fraudelor, consumului de droguri şi prostituţiei şi toate au consimțit la săvârșirea lor, fiind
influențate de sărăcie.
Cele mai întâlnite infracţiuni sunt cele ce urmăresc un câştig economic, cum ar fi
infracţiunile contra patrimoniului, traficul de droguri şi infracţiunile la regimul stabilit pentru
anumite activităţi economice, acestea fiind și cele mai frecvente motive ce duc la arestarea
femeilor.
Deși există câteva diferenţe relevante între infracţionalitatea bărbaţilor şi cea a femeilor,
un aspect evident este cel că femeile comit mai puţine infracţiuni decât bărbaţii. Pentru a înțelege
în mod corect infracţionalitatea la femei şi implicarea mult mai redusă decât în cazul bărbaţilor,

2
Ezechia Marco Lombroso, cunoscut ca Cesare Lombroso, a fost fondator al Școlii Italiene Pozitiviste de
Criminologie. Este cunoscut pentru teoria pe care a elaborat-o în domeniul criminologiei și care a avut la bază
darwinismul social și pozitivismul lui Auguste Comte. Astfel, el considera criminalul ca având înnăscută tendința
spre infracțiune care poate fi observabilă în cadrul trăsăturilor fizice ale feței. Ulterior, această teorie avea să fie
contestată, fiind infirmată de rezultatele științifice.

4
trebuie să recunoaştem importanţa genului în descrierea comportamentului şi a modului în care
acesta influenţează modul de acţiune.
De asemenea, statisticile relevă faptul că atunci când femeia comite infracţiuni cu
violență, există o mai mare probabilitate ca acea infracţiune să fie săvârşită asupra unui membru
de familie.
Diferenţele normative în comportamentele acceptate ale femeilor şi bărbaţilor sunt dictate
şi de gen, şi aceste diferenţe au un impact asupra infracţionalităţii femeilor şi bărbaţilor.
Masculinitatea implică un anumit grad de agresivitate şi bărbaţii sunt recunoscuți pentru
dominanţa lor şi abilitatea asumării riscurilor. Aceste atribute sunt în legătură directă cu
activitatea infracţională, care cere frecvent impertinenţă şi abilitate de a domina pe alţii. Femeile
care nu sunt socializate pe deplin spre aceste elemente comportamentale pot fi mai puţin
înclinate spre activitatea infracţională.3
Alţi autori consideră că femeile săvârșesc şi alte tipuri de infracţiuni datorită relaţiilor
coercitive pe care le au cu bărbaţi puternici. În unele situaţii, bărbaţii parteneri ameninţă cu
violenţa femeile sau copiii lor dacă acestea nu se mulţumesc cu dorinţele lui. Simplul nivel al
controlului emoţiilor este în general destul de puternic pentru ca bărbaţii să obţină rezultatul
dorit.
Totodată, atunci când femeile sunt arestate pentru infracţiuni mai grave, preum tâlhăria,
este mai probabil să fi acționat în complicitate cu bărbaţii, decât să fie singurul autor al
infracţiunii.
Bărbaţii care conduc şi exercită controlul emoţional şi psihic prin modalităţi abuzive
provoacă femeilor suferințe emoționale, transformându-le în victime ale abuzului psihic. Pentru
multe femei care cad în activitatea infracţională ca rezultat al abuzului, consecinţele
infracţionalităţii pot fi văzute ca un nivel de victimizare. În ultimii ani, o proporţie crescută de
femei a fost identificată drept infractoare, și asta ca rezultat al schimbărilor politicii sistemului de
justiţie penal referitor la anumite comportamente, în mod special cele legate de droguri.
Astfel, în cele mai multe cazuri, schimbările politicii guvernamentale referitoare la
infracţiunile legate de droguri au afectat disproporţional femeile, în termenii creşterii acuzărilor
şi încarcerărilor. Deşi participarea femeilor la infracţiunile legate de traficul de droguri este
minoră, pedepsele pe care le primesc sunt aspre datorită creşterii numărului de infracţiuni per
ansamblu şi amplorii fenomenului. Multe jurisdicţii au implementat sentinţe cu închisoarea
pentru anumite infracţiuni legate de droguri, limitând posibilitatea judecătorilor de a stabili
sancţiuni alternative la închisoare, iar statisticile arată că numărul femeilor din închisori s-a
triplat în ultimii ani, în primul rând ca urmare al creşterii condamnărilor pentru infracţiunile
legate de droguri.

I.2. Elemente ce favorizează comportamentul delincvent

3
Alecu Ioan Iacobuţă, Criminologie, Editura Junimea, Iași, 2002

5
 Unul din elementele care influențează comportamentul delincvent are legătură cu
stereotipurile de gen. Astfel că în multe societăți se creează o puternică discrepanță între
imaginea femeii și cea a bărbatului, în sensul că puterea, succesul și afirmarea în viața publică
aparțin bărbatului, iar locul firesc al femeii este în familie.
La aceasta contribuie în oarecare măsură și mass-media, care, de asemenea, promovează
aceste stereotipuri de gen portretizând femeia în ipostaze degradante, în rol de prostituate,
victime agresate sau mame denaturate, de cele mai multe ori plângând, făcând gălăgie sau fiind
isterice. De multe ori imaginea femeii este limitată de mass-media la două accepțiuni, respectiv
gospodina casnică, menajeră sau îngrijitoare care își petrece timpul în casă, mereu în slujba
bărbatului, și femeia ispititoare, foarte atrăgatoare, senzuală, care oferă servicii sexuale. La polul
opus, bărbații sunt prezentați ca agresori, conducători, capi de familie și stăpâni de sine. În mod
conștient sau nu, media din prezent perpetuează și întărește discriminarea de statut, rol și vârstă
între bărbați și femei, iar în felul acesta provocând consecințe pe termen lung.
Dacă o femeie devine infractor, acest lucru este văzut mult mai rău decât în cazul unui
bărbat, deoarece aceasta nu încalcă doar legea, ci iese și din rolul impus de societate. Pornind de
la această idee, Rafter și Stanko au identificat cinci imagini ale femeilor care influențează modul
în care acestea sunt percepute atunci când săvârșesc o infracțiune: femeia impulsivă, care
acționează ilogic și intuitiv, femeia pasivă și slabă care își urmează orbește bărbatul într-o
activitate ilegală, femeia naivă, ușor de impresionat și de manipulat, femeia activă, percepută
mai degrabă ca masculină și, nu în ultimul rând, femeia care întruchipează răul absolut.
Un alt factor favorizant este, de fapt, o cauză desprinsă din realitatea obiectivă, care
conduce la apariția criminalității feminine, și anume violența împotriva femeilor. În Europa sunt
ucise sau rănite grav mai multe femei prin violență domestică decât totalul victimelor datorate
cancerului sau accidentelor rutiere. În ceea ce privește acest aspect, în urma sondajelor, s-a arătat
că populația din România este semnificativ mai îngăduitoare față de violența domestică, decât
alte state ale Uniunii Europene. Astfel, femeile care au fost supuse violenţei fizice şi emoţionale
din partea partenerilor lor de viaţă, pe un timp îndelungat, au fost efectiv traumatizate.
În ceea ce priveşte starea civilă a femeilor care comit infracţiuni precum cele de omor,
lovituri cauzatoare de moarte şi vătămare corporală, majoritatea femeilor autor au avut sau au un
partener de viaţă, fie el soţ sau concubin. În cazurile de pruncucidere, majoritatea femeilor care
îşi ucid copiii sunt celibatare, deși se remarcă o creştere a procentului celor care trăiesc în
concubinaj, provin din familii dezorganizate și nu au un domiciliu sau un loc de muncă stabil.
Există, pe de altă parte, şi cazuri de minore sau tinere, liceene sau studente, care îşi încep viaţa
sexuală mai devreme, şi, neavând resurse financiare ca să apeleze la avort, sunt nevoite să
recurgă la pruncucidere. În ceea ce priveşte prostituţia, o altă infracţiune considerată specific
feminină, viaţa femeilor care o practică este marcată de violenţă, atât înainte de practicarea
prostituţiei, cât mai ales după. Din punct de vedere al situaţiei personale, multe dintre prostituate
au fost sau sunt în prezent fără adăpost, au probleme de sănătate și sunt dependente de alcool sau
de droguri.

6
 Pe lângă aceste cauze, de-a lungul timpului au apărut și alte teorii, precum cea de
orientare biologică, teorie care susținea faptul că femeile se află în spatele organizațiilor
criminale, însă ele acționează în calitate de instigatori, și nu de autori, femeile fiind
pricepute în arta manipulării, și teoria psihiatrică-psihologică, în care Freud susținea
faptul că femeia criminală se revoltă împotriva feminității, vrând să fie bărbat.
Este evident că femeile sunt implicate mai rar în săvârșirea de infracțiuni, iar o explicație
poate fi că majoritatea bărbaților sunt încurajați de către părinți să își asume riscuri, ceea ce duce
la un grad crescut de risc criminogen.
În ceea ce priveşte măsurile de prevenire a criminalităţii feminine, pot fi menționate
revitalizarea unor instituţii sociale precum familia, şcoala, mass-media, biserica, îmbunătăţirea
serviciilor de asistenţă socială, crearea unor centre de sprijin, consiliere şi consultanţă pentru
femeile aflate în situaţii economico-sociale dificile, de exemplu mame singure, mame cu mulţi
copii, femei abuzate de soţi sau parteneri, elaborarea unor programe punctuale la nivel naţional
de prezentare şi promovare a drepturilor femeii şi pentru conștientizarea părinților în vederea
exercitării drepturilor părintești faţă de educaţia copiilor.
Pe de altă parte, în ceea ce privește combaterea violenţei domestice, pot ajuta campaniile
destinate conştientizării gravităţii violenţei asupra femeilor, programele de consiliere psihologică
a persoanelor cu un comportament violent faţă de femei, dezvoltarea unor servicii de consiliere şi
adăpost pentru femeile victime până la clarificarea situaţiei, îmbunătățirea cadrului legislativ
referitor la introducerea ordinelor de restricţie pentru persoanele violente sau combaterea
alcoolismului în familie prin includerea dependenţilor, la cerere, în programe de dezalcolizare.

II. Concluzii

Criminalitatea feminină pare a fi un domeniu neglijat, cu toate că fenomenul există încă

de la început, este în continuă creștere și reprezintă o problemă la nivel global, asemenea
creșterii criminalității în general. Fenomenul criminalității feminine reflectă în mare parte
sănătatea morală a societății și a atitudinii față de valorile morale esențiale. Astfel cum am arătat,
criminalitatea femeilor se deosebește de cea a bărbaților, existând diferenţe de ordin anatomic,
fiziologic, psihologic, intelectual şi moral, iar teoriile psihologice, sociale și antropologice sunt
necesare în vederea înțelegerii acestui tip de criminalitate.

III. Bibliografie

7
 1. Ana Bălan, Criminalitatea feminină, Editura C.H.Beck, București, 2008;
2. Alecu Ioan Iacobuţă, Criminologie, Editura Junimea, Iași, 2002;
3. https://www.scribd.com/document/21463208/criminalitatea-feminina
4.https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/fenomenologia-
criminalitatii/