TEORIILE PRECRIMINOLOGIEI

CRIMINOLOGIA ETIOLOGICA = studiul cauzelor Teoriile lui Beccaria, Ferri si Lambroso au identificat idei ce au legat gandirea criminologilor cu preocupari majore studiate in afara structurii acesteia si fara legatura aparenta de obiectul criminologiei. Au fost identificate motivatii si procedee ce au orientat cercetarea in criminologie insa idei abstracte sau cu efecte practice nu au fost in masura sa legitimeze situatia criminologiei in sfera stiintelor sociojuridice. Tema centrala a cercetarilor o constituia relevarea implicatiilor socio-psihologice, etice asupra condamnatului si asumarea unor reguli si principii a aportului analizei analizei conceptuale: pedeapsa condamnat reeducare folosita de psihologie , medicina si sociologie si relevarea raportului gandiriia precriminologiei cu domeniile vietii politice cu practica sociala si medicala. Toate aceste idei vor fi baza pe care apare si se dezvolta stiinta criminologica, urmand sa cuprinda comportamentul uman esential. Lipsa conceptului de criminologie a izolat ideile celor trei Beccaria, Ferri si Lambroso, lipsindu-le de fundamentul conceptual ce trebuia sa le confere sensul unei orientari normative. Dupa elaborarea criminologiei de catre Raffaele Garafalo in anul 1880 ideile celor tri dobadesc rangul de principii, de teze si devin baza edificarii obiectului criminologiei, sustinand independenta ei in raport cu dreptul penal. Spre deosebire dintre pedeapsa aplicata de judecatile elaborate de cei trei principiile si regulile propuse de Garofaloau esenta unitara instituind prin acestea o structura , un obiect precum si cateva metode si procedee noi in elaborarea fenomenului infractional, o clasificare a enunturilor si a terminologiei despre faptele prejudiciabile si despre natura raspunderii subiectului ce trebuie sa accepte consecintele sanctiunii,a implicatiilor asupra raporturilor inteindividuale si sociale. Sudiul asupra cauzelor crimei analizata in realitatea sa obiectiva cu scopul de a identifica legaturile de cunoastere fundamentala a modului de producere defineste domeniul criminologiei etiologice. In calitate de subiect autonom al actului criminal individul e constrans de anumite determinatii sociale, de unele inegalitati sociale, de unii fcatori subiectivi sa realizeze delictul ca o consecinta necesara a acestor cauze de fapt. Crima ca act dominant asupra libertatii consta intr-un proces prin care se opereaza una sau mai multe cauze rezultate din raporturi sociale concrete , determinate de un conflict prin care se exprima unele interese particulare, ceea ce prevaleaza in realizarea oricarei crime este cauza ce o impune ca pe o necesitate individuala cu aparenta de obiectivitate.Interesele imping individul sa-si prezinte exigenteleca fiind absolute si necesareca urmare a determinarii cauzelor directe. Prin realizarea crimei se poate pretinde protejarea unor drepturi sau interese,garantarea libertatii si vietii delicventului desi nu sunt favorizate decat libertatile lui prelevand doar propriile interese.

Cauza delictului indica posibilitatile obiective ale starii de lucruri, caracterul oricarei motivatii, determinarea jocului de intamplari, contradictii ce le genereaza, singurul lucru al delicventului si actul arbitrar. Conditii ce favorizeaza crima dobandesc un caracter necesar cat si unul intamplator. Daca efectul poate deveni uneori cauza, actul criminal nu trebuie considerat ca avand un caracter fatalist pt. ca e determinat , impus de alte evenimente ce decurg din aceasta. Asocirea cauzala presune explicarea si intelegerea elementelor de necesitate sau de dreterminare si conexiunile acestora. Cauza fiind anterioara, efectul apare ulterior, ordinea cauzala fiind fiind identificata in ordine temporara ( cronologica) . Relevarea importantei cauzei in aparitia crimei a fost explicata atat in teoriile scolilor penale - teorii precriminologice cat si teorii criminologice aparute dupa delimitarea criminologiei ca stiinta independenta. Toate teoriile ce studiaza cauzele, conditiile si factorii ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal au fost integrate in structurile criminologiei etiologice.Actul criminal apare in context sociouman, toate premisele sale avand determinari concrete, crima devine astfel un rezultat prejudiciabil a unor cauze si conditii de esenta prejudiciabila. Societatea poate domina si interveni pt. evitarea producerii actelor criminale doar prim masuri economico-sociale si politice. Nu poate exista un angajament general teoretic, al soietatii privind eradicarea criminalitatii fara impunerea unor legi protectoare, dupa cum nu poate fi credibil angajamentul individului ca nu va comite infractiuni. Credibilitatea formeaza o structura normativa ce e admisa numai cand intelegerea e respectata. CESARE BECCARIA a emis primele idei despre delicte si pedepsele aplicate. Ideile sale reflecta tendintele epocii ce au aimpus forme diferite de comportament individual, libertinajul iluminismului si disciplina severa,a clasicismului. Opozitia dintre forma pedepsei si modalitatea de executare a ei exprima delimitarea statutului fata de obligatia reformarii in interesul societatii a persoanei condamnate. Becaria a conceput reguli noi care sa apropie comportamentul condamnatului cu aprecierea acestuia de catre lume . Normele de drept trebuie sa fie strans legate de regulile economicesi de masurile sociale. Abordarea metodologica a ordinii normative juridice Abordarea incipienta a prezumtiei de nevinovatie si instituirea obligatiei pt. autoritati de a respecta aceasta prezumtie. Abordarea principiului egalitatii oamenilor in fata legii

Abordarea metodologica a principiilor pedepselor Abordarea principiului egalitatii de tratament penal fata de condamnati Abordarea principilui prevederii pedepselor in dreptul pozitiv ( adica ansamblul legilor )

Abordarea principiului prevederii ca pedepsa sa nu fie intimidatoare sau vindicativa Abordarea principiului severitatii pedepsei penale, prin excluderea pedepselor corporale si a supliciului , precum si prin abolireasau limitarea aplicarii la faptele foarte grave a pedepsei cu moartea. Abordarea principiului unicitatii pedepsei ce trebuie sa se aplice doar in legatura si pt. fapta comisa. Abordarea principiului inlibertatii criminalului in realizarea delictului. Abordarea principiului administrarii probelor judecata sa fie publica. Semnificatia principiilor enuntate de Beccaria Beccaria a facut primele cercetari biologico-stiintifice asupra autorului unor fapte asupra personalitatii delicventului confruntand teoriile sale despre criminali cu realitatea si efectuand primele cercetari privind delicventii. Dupa mai putin de un deceniu de la publicarea lucrarii Despre delicte si despre pedepse in imperiul austro-ungar si regatul Suediei pedeapsa cu moartea se mentine doar pt. infractiuni foarte grave. Pedepsele cu inchisoarea prevad limite maxime rezonabile. In Franta este reformat sistemul pedepselor in penitenciar si pedeapsa torturii s-a desfiintat cu un an inainte de revolutia franceza. Ideile lui Beccaria au fost preluate in Declaratia drepturilor omului si cetateanului in anul 1979.

CESARE LAMBROSO dovada existentei unei predispozitii criminale pt. unele persoane inseamna efectul unor studii de antropologie si sociologie fapt ce va marca cel de-al doilea stadiu al cercetarilor precriminologice. Cu toate ca experienta e mai putin credibila ca stiinta lui Cesare Lambroso a considerat ca dexteritatea sa empirica a dobandit un caracter imediat in astfel incat are capacitatea de a identifica un criminal dupa aarentele pshihobiologice. Abordarea metodologicaa cercetarii biologice 1). Abordarea metodologica a teoriei delicventului inascut are la baza studierea caracteristicilor morfologice ale unora dintre oasele si organele criminalilor prin efectuarea si compararea unor masuratori concrete. Pt. a cunoaste , intelege si identifica criminalul inainte de comitrea faptei este necesar sa-l analizezi in mediul sau natural, adica biologic, familial, social, educational existand apoi posibilitateade a-i intelege gandirea. Datele antropologiei si biologieiau oferit informatii despre producerea, transmitearea si receptarea actului criminal ducand la realizarea unor prototipuri anticipatoare de comportamente criminale. Pornind de la nevertebratele inferioare, la animale si apoi la om.Adoptand o modalitate inedita de prezentare a omului delicventin raport cu antropologia, juristprudenta si disciplina incarcerarii tezele lui Lambroso cuprind embriologia delictului la organismele inferioare si al copii, precum si prostitutia

la salbatici si nebunia morala. Avand la dispozitie asupra nebuniei animalelor si raporturile ei cu oamenii studiile lui Darwin privind originea prin selectia naturala, studii de psihiatrie , psihologie comparata, studii despre criminalitatea la animale si studii de botanica Lambroso a aplicat antropologia privind aparitia delictului la plante si animale. In acest sens Lambroso a invocat asasinatele comose de unele specii de plante si insectivore descriind si modalitatea de producere a cestora in mediul in care se produc au un caracter natural, firesc , natura dand dovada de insensibilitate si imoralitate. Conluziile par si mai bine redate prin trecerea la lumea zoologica unde uciderea este motivata atat la animale cat si la oameni de necesitatea posesiei femelelor, de necesitatea apararii din ratiuni de utilitate comuna sau pt. supravietuire in cadrul razboaielor precum si de nevoia de alimentare in situatia canibalismului. Lambroso subliniaza ca aceste stari la animale au ca explicatie manifestarea ereditatii a structurii organice sau sunt impuse de concurenta vitala apreciind a fi logice actele de lapidare a animalelor homicide in perioada Evului Mediu. Analizand indivizii nascuti cu anomalii cerebrale la speciile de animale domestice docile apreciaza ca tendinta criminala apare ca urmare a unor alteratii congenitale cerebrale. Lambroso declara ca crima este provocata de mai multe pasiuni atat la animale cat si la oameni si poate fi comisa si din antipatie . Lambroso ofera ilustrari eficiente privind delictele din pasiune, interes, teama si din dragoste. Trecand de la analogie la concret gasim o anticipare exacta a efectului aglomeratiei asupra modului de realizare a instinctului morbid de sodomizare.Delictele temperamentale sanguinare sunt cmise din cauza inmultirii , a necesitati construirii cuibului , pruncuciderile provin din gelozia sexuala, furtul este comis de indivizi perfectionati prin selectie. Generalizand cauzele , efectele si natura unor stari compotamentale el zice ca excrocheria are ca sursa evitarea oboselii pt. dobandirea unui avantaj, iar inclinarea spre crima poate avea ca motiv intrebuintarea bauturilor alcoollice sau a sbstantelor ce irita celulele nervoase etnobotanice. Educatia poate dezvolta pasiuni criminale. In tratarea comportamentului animal in comparatie cu cel umna Lambroso considera ca exista identitate de cauza intre activitatile animalelor si delictele umane, congenitale provenite din ereditate ca urmare a conformatiei craniene defectuoase ce constituie criminalitatea criminalilor inascuti. Lambroso afirma ca o mare influenta in comiterea uman o are clima, antipatia animalelor inteligente fat de nousi existenta unei fizionomi speciale. Confruntand enunturile sale cu cele anterioare Lambroso a pus accent deosebit pe definirea conceptului de delict si identificarea radacinilor morfologice a lui subliniiind imporatanta perceptiei senzoriale si a experientei individuale.. Lambroso a prezentat nesistematizat delictele libidoului la popoarele salbatice si la cele anitice reprezentate de pudoare , prostitutie civila , prostitutia in onoarea oaspetilor , prostitutia masculina si animalica, prostitutia religioasa.

Intr-o complexa analiza indreptata catre gasirea postulatelor Lamboso a prezentat formele specifice constand in avort , pruncucidere, uciderea batranilor, a femeilor si bolnavilor precum si cauzele omuciderii. Mania, capriciul pt. rituri funerare, pt. satisfactii religioase, din rautate pt. cucerirea renumelui. Lamboroso utilizeaza aceasi metoda si intrasarea conexiunilor cauzale ce inlesnesc aparitia canibalismului, religia, prejudecatile, dragostea filiala, razboiul, vanitatea, lupta pt. viata. Lambroso a cautat sa descopere si metivele independentecare sa justifice furtul, minciuna, influenta razboaielor asupra , magia, falsa marturie. Pt. Lambroso originile pedepsei constau in exercitarea abuzului, in comiterea unor delicte noi, in razbunarea privata, in razbunarea religioasa sau juridica, in abuzul de putere, in delictul asupra proprietatii. Printre cauzele ce au influentat aplicarea compensatiilor pedepselor avem: religia,sefii, antropologia juridica. 2). Abordarea metodologica a teoriei atavismului. Atavism impune devotamentul cu toata fidelitatea individului in fata inzestrarii biologice formand temelia dependentei spre o agresivitate criminala. In cadrul teoriei se invoca interventia germenilor nebuniei morale in primele varste ale fetusului ce se amplifica la adult: manie , gelozie, razbunare, minciuna,lipsa simtului moral, slaba afectiune, indolenta si lenevie, tendinte obscene, efectul imitatiei, lipsa de prevedere, insensibilitatea la pedepse si la lauri, cruzime , prostitutie, vagabondaj. Lambroso a facut o analiza transcedentala si o antropologie empirica procedand de la masurarea capului, a urechilor, a mainilor, a unghilor, a dintilor, a organelor genitale stabilind gradul de sensibilitate si apetitul spre obscenitate. Lambroso a devenit initiatorul statisticii antropometrice si ezio-patologice demonstrand existenta criminalitatii la copii si identificand prin masuratori anomalii fizice intalnite si la adult. 3). Abordarea cercetarilor asupra organismului uman si sistematizarea privind delicventul. Sustinerea teoriei despre identificarea sintagmelor criminale la criminalii aflati in stabilimente sau penitenciare. Studiul unor oase ale cutiei craniene au relevat existenta diferentierilor in fizionomia criminalilor. In masura in care exista un etalon al normalitatii rezulta ca orice abatere va justifica si comportamnetul special. Identificarea acestor abateri a determinat si calificarea, pe principii apriorice a criminalilor ( ochii scosi din orbite si injectati, soliditatea mandibulelor, nasul mare si incovoiat, fruntea mare si paroasa). In cercetarile privind copii criminali Lambroso a cuprins elemente de comparatie biocomportamnentala a rudelor.

4). Abordarea cercetarilor asupra ereditatii criminalilor si sistematizarea lor

Procedand la conversiunea anomaliilor in domeniul faptelor umane Lambroso a identificat la parintii sau rudele criminalilor sub 12 ani existenta unor anomalii a sistemului nervos: boli mintale, ciudatenii, stari datorate alcoolismului. Sistemul lui Lambroso este intemeiat pe preponderenta ereditatii cu manifestari concrete cand ale factorului biologic, cand a celui afectiv. Influentele ereditare morbide constand in alcoolism, nebunie, imoralitate si criminalitate prevaleaza la criminalii copii sau semnificatia bilogica a caracteristicilor fizice, psihice si functionale morbide sedimentate la copii si tineri regasindu-se si la adulti, impunand tipul criminal innascut sensibil psihic: urechi cu toarta, frunte groasa, maxilare puternice, asimetrie faciala, par pe frunte si fizionomie imbatranita. Teoria a fost elaborata dupa efectuarea unor masuratori ale capului unui nr. de 383 criminali si 5907 delicventi . S-a masurat scheletul, cutia craniana, urechi, nas, degetele de la maini in special forma boanta de la degetul gros. Pt. declicventii inascuti plagiocefalie , privire intruntata , strabismul, sanii mari, maxilarele puternice, fruntea tesita, urechii mari. Influentele moralizatoare ale religiei asupra individului. Lambroso a apreciat ca criminalul se lasa influentat de o vaga amenintare privind o eventuala nenorocire, daca nu s-ar supune preceptelor religioase , iar supunerea la aceste reguli ii da un sentiment protector. Lambroso a considerat ca disciplina si credinta manifestatain structurile unor secte religioasecontribuie la rascumpararea individului pt. comportament pacatos. Conditiile impuse de secte fiind bine definite, fapt ce salveaza caderea in pacat pt. ca sectantul crede, nu afirma nimic si nu minte niciodata.

ENROCO FERRI inainte ca teoriile sale sa se fi impus ca o noua filozofie a crimei el a subliniat semnificatia initiativei becariene identificata in atitudinea cercetarilor care i-au urmat si isi fixeaza gandirea spre o sociologie a crimei. Aparenta de continuitate a cercetarilor lui Beccaria si Lambrosoeste contrazisa de libertatea cu care Ferri inoveaza prin largirea domeniilor de cercetare detasandu-se de unele aprecieri si oferind o naua perspectiva asupra cercetarilor. Utilizand rezultatele cercetarii contemporane Ferri a incercat reconcilierea celor doua conceptii despre activitatea omului si despre actiunea etica responsabila. Aceasta inseamna a considera ca orice actiune are o cauza insa rezultatul activitatii poate fi ales de individ , astfel ca valoarea morala a actiunii estea data de intentia ce a stat la baza acesteia , persoana fiind responsabila si pasibila de raspundere penala. Delictul apare astfel ca rezultat al vointei de a face rau pt. ca individul este stapanul propriei sale vointe avand capcitatea de a decide daca trebuie sa indeplineasca o activitate pozitiva sau daca urmareste sa comita un fapt prejudiciabil.

Chiar daca nu exista nici o garantie ce sa impuna urmarile dupa modul de obiectivizare a vointei si dupa modul de exprimare Ferri critica teoriile lui Lambroso pt. ca ele prezinta concluzii eronate in ceea ce priveste fundamentele delictului pt. ca se sprijina pe o intelegere unilaterala a lor facand abstractie de altii factori determinanti. Delimitandu-se de originea unilaterala a delictului Ferri evidentiaza si utilizeaza mai coerent viciile individului si ale societatii oferind posibilitatea de al face pe individ raspunzator din punt de vedere moral si penal pt. faptele sale .

Daca se poate aprecia ca nu exista acte de volitie lipsite de o determinare cauzala nu trebuie acceptat ca individul nu-si rapoteaza vointa la o anumita ierarhie valorica, urmand sa realizeze in principal anumite rezultate, altele urmand sa treaca intr-un plan secund. Incercand sa stabileasca limitele liberului albitru in explicarea delictului Ferri a examinat constrangerile derivate din anormalitatile biologice inascute sau dobandite , si limitarile impuse de religie, filosofi ca elemente ale anormalitatii sociale, ca experienta individuala inedita. Individul e motivat de mostenirea biologica , de determinari economice si sociale si psihice astfel ca orice actiune a sa e predeterminata obiectiv si subiectiv.

Determinarea cauzala a ctului criminal are la baza o stare de anormalitate considerata o infirmitate de natura fizica , antropologica si sociala. Delimitandu-se de Beccaria si Lambroso, Ferri a criticat tendintele pozitiviste si empiriste in incercarea dea a reda o orintare proprie judecatilor sale imbinand tendintele antropologice, psihologice si sociale cu manifestarea obiectiva a lor. Diferenta decisiva intre teoriile beccariene si lambrosiene constau in modalitatea de a raporta actul criminal la cei 3 factori determinanti ai crimei: inzestrarea biologica reprezentand originea organismului agresiv, simtirea agresiva a individului si manifestarea unei libertati in mediul social concret. Pornind de la aceste fenomene Ferri stabileste o legatura cauzala usor de dovedit in scopul realizarii crimei.

Abordarea teoriei privind liberul arbitru Actul criminal nu poate aparea fara nici o determinare pt. ca ar trebui sa se accepte existenta unei legaturi inceputa dar neterminata intre lucruri si activitatea omului, pt. ca liberul albitru nu poate exista, pt. ca nu pot fi dovedite legile antecedente care sa-l sustina, rezulta ca exista o determinare concreta a cauzelor ce genereaza delictul. Factorii de natura antropologica sunt generati de evolutia conformatiei biologice a individului, de constitutia sa organica, stabilizata, apta sa comita acte de cruzime care necesita un efort fizic suportabil,nelimitat si care presupune o capacitate de recuperared fizica rapida. Factorii de tin de constitutia organica a criminaluilui+factorii psihici daca se manifesta intr-un mediu social ce permite agresivitatea determina producerea actului criminal. Abordarea critica a moduluide reglementare si interpretare a responsabilitatii criminalului.

Tipologia criminalului reprezinta o referinta incontestabila pt. ca se da un continut precis diverselor forme de manifestare a crimei. Se pretinde sa se acorde aceeasi importanta factorilor antropologici, psihici si sociali in raportul strans pt. savarsirea crimei. Existenta corpului ca forma animata de o gadire hatarata care sa indrume unilateral perceptiile senzoriale,actiuni volitive si aprecierile afective daca se manifesta intr-un mediu social viciiat pot genera crima. Aceasta reflectie critica conceptia lipsei de responsabilitate a criminalului care parea dependent din nastere, renuntandu-se la dependenta de mediu.Crima trebuie interpretata ca rezultat al unor acte volitive ce au un sens ca expresie a interactiunii intereselor, simturilor, dorintelor majore, in corpul individului ca purtator al vietii interioare ce se va exterioriza in actul criminal intr-un anumit loc ca element social. Abordarea factorilor antropologici Factorii antropologici reprezentati de constitutia organica a celicventului care patreaza anomaliile fizice ( craniu, creier, corp) , constitutia psihica care reflecta atitudicea individului ( sentimente, pasiuni, fantezi ), si caracteristicile individuale ( sex, rasa, religie ), clasifica criminalii in doua categorii. Criminali inascuti caracteristicile criminalilor inascuti se regasec in tipologia lambrosiana acceptata de Ferri dupa eliminarea ambiguitatilor dezastruoase si cu rezervele precizate fatade aceasta. Ferri a luat atitudine facta de faptul ca stigmatulele criminalului inascut sunt determinate pt. a ajunge la crima . Aceasta prezumtie nu este rezltatul unor cercetari ci reprezinta o prejudecata a lui Lambroso ( constitutia individului are o semnificatie redusa). Crima nu constituie o parte inascuta a existentei individului daca intervin elemente concrete de prevenire o fundamentare morala a fiecarui act in parte, astfel incat chiar daca individul nu ar purta stigmate fizice nu ar deveni, in mod necesar sau obligatoriu criminal. Delicventii alienati caracteristicile delicventilor alienati constau in dependenta fata de anomalia mentala grava, astfel ca indivizii sunt incapabili de-a raspunde fata de crima comisa.Ei nu sunt responsabili pt. ca nu au posibilitai proprii de a se salva. Amenintarea plecand de la propriile actiuni ce au la baza impulsuri sau scopuri. Factorii de natura psihica se regasesc in perceptia individului , in capacitatea de abtinere sau de reactie la satisfactiile sau insatisfactiile produse de o realitate concreta.

Abordarea factorilor socio-psihologici Factorii socio-psihologici constand in evenimente istorice, mediul social, familial, starea de moralitate clasifica delicventii in trei categorii: Delicventi obisnuiti Delicventi de ocazie Delicventi pasionali

Factorii de natura sociala apartinand lumii exterioare au un caracter general, independent absolut de structura interioara a delicventului dar pot exercita presiuni, infulente si determinari concrete de natura sa modifice comportamentul individului in societate. Acesti factori sunt prezenti unde traieste delicventul si constau in densitatea populatiei, in aderenta la o anumita religie, in integrarea intr-o anumita categorie sociala si profesionala, in statutul familial. Desi forta coercitiva a statului corijeaza comportamentul individual pt. ca atunci cand este necesara estomparea lor recurge la forta economica, politica sau administrativa. Delicventii obisnuiti dobandesc aceasta calificare ca urmare a modului special in care traiesc si muncesc si adopta un comportament delicvential in care prin constiinta de sine actioneaza direct. Delicventul traieste intr-un mod angajat permanet intr-o activitate ilicita. Trasaturile lui consta in comiterea delictului. Delicventii de ocazie sunt reprezentati de indivizi ce sunt determinati atat de constitutia lor biologica cat si de conditiile sociale si de medii favorabile producerii unui delict sau defavorabile propriilor interese in a nu exista tentatii. Determinarea de moment poate fi perceputa din interior prineliminarea oricarei corelatii si prin pastrarea interesului de a comite delictul. Corelarea dintre interesul de a savarsi fapta si executarea ei pt. ca au aparut conditiile de mediu favorabile este caracteristica delicventului de ocazie.Aceasta forma exclude orice posibilitate de a comite alta fapta. Delicventii pasionali revendica actul criminalca pe o placere de a se delecta fiind inselati de iluzia ca pasiunea lor este fara limita. Actul criminal este explicat prin interventia ocazionala independent de posibilitatea delicventului de reprezentare a unui scop este singura actiune ce reglementeaza fortele opuse consta in comiterea delictului.Astfel el apreciaza ca presiunea emotiei suprapusa cu necesitatea salvarii unui interes , a unui scop se contopesc astfel incat sa formeze o sinteza intre ratiune si imaginar a carei finalitate este crima. Pasiunea devine o participare la crima deoarece implica delicventul influentat de factorii contingenti intr-o situatie ocazionala , depasirea evenimentului a avut loc in momentul comiterii delictului cand criminalul devine liber de orice actiune. Factorii fizici denumite de Ferri cosmo-teluri sunt reprezentati de clima care guverneaza teritoriul unde locuieste delicventul, de diferentele de temperatura intre anotimpuri , de cultivarea unor plante specifice, de frecventa unor fenomene atmosferice care pot influenta comportamentul unam.

CRIMINOLOGIA

Criminologia ca stiinta studaza cauzele si conditiile definitorii ale criminalitatii savarsita pe teritoriul statului, efectele criminalitatii asupra caracteristicilor umane si strategia apararii socio umane. Criminologia ca stiinta sociala abordeaza sistemele de dr. penal, dr. procesual penal si dr. executional penal precum si raportul dintre criminal- victima- stat, este o stiinta descriptiva dar si aplicativa. Obiectul criminologiei categarii de criminalitate aparenta separata ca o forma de studiu prin procesul integral de cunoastere a criminalitatii analizata in formele sale speciale.

Criminologia studiaza cauzele generale ale fenomenelor criminale produse in societate dar nedescoperite un timp, modul in care se conditioneaza fenomenele criminale in evolutia lor si cum o forma noua se afla intr-o dependenta functionala cu formele deja existente. Obiectul criminologiei este reprezentat si de fenomenul social rezultat din crima savarsita si pedeapsa aplicata pt. aceasi crima. Conceptul de crima a fost definit de Ducheim ca fiind un act care vatama starile puternice ale constiintei umane. In alte opinii crima reprezinta un act social determinat avand o natura particulara , o specificatie putand fi considerata o boala sociala.In general crima e considerata ca fiind un fenomen social normal ce apare in oricare tip de societate fiind dependent de factorii individuali cat si de cei sociali. In definirea criminologiei se manifesta tendinta delimitarii si definirii unui scop specific general. Criminologia stabileste cauzele si conditiile producerii infractiunilor in scopul adoptarii masurilor de aparare a valorilor fundamentae umane de dr. penal.

CAUZALITATEA IN CRIMINOLOGIE Crima trebuie sa fie studiata in esenta sa ca fenomen social in conexiune cu persoana condamnatului (examen clinic, antecedente, influente date de societate, diferente fizice si morale suferite precum si consecintele sociale asupra criminalului).Apare corelatia dintre necesitate si intamplare defineste si modalitatile de manifestare a unor stari in sensul ca doar anumite fenomene sau cauze produc anumite rezultate sau efecte. O structura cauzala este complet identificabila doar daca nu contrazice a priori posibilitatea realizarii actului , iar gradul de probabilitate al implinirii lui nu va avea un coeficient de dependenta prea scazut. Scopul in comportamentul social este ca trebuintele individuale ce apar dominate de necesitate sa respecte trebuintele sociale.

FUNCTIILE CRIMINOLOGIEI Functia explicativa descriptiva Explicarea criminologica nu subliniaza doar subiectivitatea faptelor si a conditiilor de producere a subiectivitatii natura, dezvoltarea progresiva, idea de cauzalitate si determinism precum si liberul joc al unor conceptii, mentalitati, imprevizibilitatea evenimentelor si discontinuitatea acestora, imposibilitatea de a proclama valoarea universala a legii pt. toate tipurile sociale. Criminologia evalueaza sinteza celor doi factori ce participa la creatia lor, societatea adica realitatea obiectiva si existenta reala si individul adica forta exteriorata in idei si actiuni.

10

Socitatea ofera individului ideile si continutul actiunilor iar acesta desi e inspirat, ajutat sau impiedicat de socitate e capabil sa se indeparteze de fortele sociale sisa sporeasca sau sa restranga rezultatul actiunilor sale de incalcare a legii. Caracterul descriptiv al criminologiei rezulta din imposibilitatea intrebuintarii experimentului social deci nu explica conditionarea materiala directa a actiunilor, formelor si scopul lor precum celelalte stiinte. Prin studiul descriptiv al dinamicii fenomenului criminogen se stabilesc determinarile si cauzalitatile semnificative intre categoriile de infractori si restul populatiei folosind concepte de personalitate, mediu agresional, act criminogen. Functia aplicativ prospectiva Complexitatea fenomenlor psihosociale , variatia formelor in timp consideratii generale asupra vietii sociale, precum si explicarea fenomenelor concrete reprezinta obiectul propriu de cercetare, iar medodele de investigatie stiintifica si legile specifice implica criminologia in domeniul stiintelor de fapte reale. Cunoasterea motivelor , vointei si instinctului individual si atitudinea lui fata de societate si de valorile lui, identificarea conditiilor si circumstantele actiunii agresorului de termina sistematizarea si tendinta fenimenelor criminale, adoptarea fundamentelor preventiv- ducationale, ca principii de conduita si de viata, se folosecs concepte ca probabilitate , risc, similitudine. Funtia predictiva-profilactica Cunoasterea elementelor cauzale si a efectelor fenomenului criminogen, orintat spre o finalita determina functia profolactica criminologiei. In acest mod se procedeaza la reformarea individului, a constiintei si caracterului sau ca subiect al actiunii si cunoasterii elementului rational identic, la elaborarea politicii penale si la elaborarea strategiei de lpta globala impotriva criminalitatii.

Criminologia analitica

Obiectul criminologiei analitice Prin libertatea deciziilor pe care le alege criminalul, prin alegerea intre diferitele comportamente posibile ,in cadrul raporturilor si relatiilor cu societatea , norma legala trebuie sa institutie nu numai o negare a unor astfel de atitudini, prin imlaturarea complotului tacerii aspura efectelor ci trebuie sa reduca efectele acestora. Chiar daca avem legi exista si chiar mareste nr. criminalilor inseamna ca atat conditiile care insotesc si determina aplicarea legilor, cat si pedeapsa crimei insasi nu sunt potrivite si nu trebuie schimbate. Crima si criminalul nu pot fi intelese si concepute in afara raporturilor criminalului cu societatea. Configuratia teoriilor criminologice cuprinde esecul solutiilor incercate in practica sociala , dar isi asuma rolul de conservare a libertatilor umane cat si catalizator al apararii individului pt. ca acesta sa nu mai comita o alta crima. Desi existenta umana separa si distinge fiecare lucru sau actiune in parte, omul a fost si este preocupat de inlaturarea crimei, incercand sa se apere de efectele acestea.

11

Sistematizarea crimei si a criminalului e dificil de operat deoarece chiar la acelasi individ e posibil sa se manifeste diverse forme si perspective de gandire si actiune. Prin conceptul de criminologie analitica se urmareste ordonarea factorilor care intr-o forma largadetermina crima, astfel incat trebuie propuse solutii care sa implice cercetarea semnificatiei conceptelor. Crima depinde in general de conditiile sociale cat si de starile de fapt existente.Dumnezeu,ca subiect al devotiunii, are o atitudine dureros de corecta: invita omul la adulatie, dar ii lasa independenta actionara ce poate devenii imorala. Statul ca instrument al existentei sociale creeaza cadrul pr. asigurarea libertatilor si drepturilor umane fundamentale iar in conceperea existentei pedepseste criminalul. Individul ca purtator a experientei personale savarseste o fapta si apoi invoca mila pt. a putea fi absolvit de pacat asteptand clementa legii in scopul de a fi condamnatmai putin dur circumstante atenuante! Afirmand prin realizare crima si consederand-o prin negarea pedepsei criminalul are un raport cu un anumit tip de realitate vatamatoare atat social cat si particular. Criminalul nu reprezinta o subiectivitate pura in care sa i se acorde toate libertatile fara nici un fel de restrictii si obligatii ci prezinta o entitate inchisa in societate. Desi legea prezuma cunoasterea realitatii sociale ea impune si probarea acestei cunoasteri prin actul sau fapta comisa. Factorii definitorii ai criminologiei analitice: Biologic ratiune, vointa, afectivitate Social economic, politic, religios Conjunctural Studiul crimei indica experienta criminalului dupa varsta , sex, grad de cultura, grupari primare si secundare, mediul profesional, recidivismul fapt ce tinde spre stabilirea unei tipologi de realizare a crimei si implicit de realizare a unui model static de comportament criminal. Criminalii sunt inegali intre ei, puterea lor de a invoca e legat de puterea lor de concentrare si actiune. Gruparea criminala ca societate inchisa formeaza un mediu social indit a carei structura este asemanatoare celei din ordinea sociala. Crima in cadrul gruparii rezulta din impucerea fata de individ a moralei orientata spre infractional, precum si dintr-o conceptie arbitrala a justitiei fat ade fenomenul criminal. Crima e definita printr-o reactie directa a individului fata de un alt individ, de colectivitate,el urmarind supunerea victimei cu care se afla in direct in confict pt. ca victimaapara interesele contrare provocand reactii de mentinere a unui comportament agresivv fata de criminal. DEFINITIA conceptului de criminologie analitica constituie o maniera diferita de tratare a aspectelor metodologice, de interpretare a problemelor criminologice traditionale , a semnificatiei conceptelor in noua conjunctura, social-economica si politica a lumii de definire a atitudinii statului in orientarea catre identificarea si eradicarea fenmenului criminal, de a pune de acord tezelecriminologice

12

principale , cu definirea rolului personalitatii criminale in cadrul realitatii sociale concrete, a experientei si practicii criminale.

TEORIA CONTITUITIEI CRIMINALE

Analiza cauzala a determinarii crimnalitatii a fost extinsa si asupra factorilor biosociologilor, propunandu-se astfel o noua teorie referitoare la natura predispozitiilor criminale ale individului ce e instigat la crima de inzestrarea sa ereditara, de interventia unor disfunctionalitati cerebrale sau hormonale si de crizele generate de varstele fiziologice.In acest mod se extinde rolul conexiunii dintre starea biologica, psihologica si neurofiziologica a delicventului, mecanismele acestora fiind capabile sa manipuleze si sa propage actul criminal si sa-l defineasca in mod riguros. Relatiile cauzale ale crimei nu fa abstractie de la influentele mediului inconjurator ce exercita pasiuni asupra starilor in care se manifesta individul. Rolul cauzal pe care starea generala a delicventului il are in producerea crimei este determinat atat de ereditate cat si persistenta irezistibila , nociva a factorilor de mediu. Teoria constitutiei criminale are in comun cu teoria lambrosiana elementul ereditar, recunoscand relevanta cauzala a criminalitatii in predispozitiile ereditare. TEORIILE PSIHO-SOCIALE

Criminologia etiologica cuprinde printre multitudinea de teorii care vizeaza cauzele producerii crimei si metoda de formulare, de identificare si tratare a acestora si teoriile psiho-sociale. Teoriile psiho-sociale au ca reprezentare identificarea, intelegerea si descrierea conceptuala a cauzelelor sociale ce genereaza delictul. Crima este inteleasa ca suma a procedeelor psihice individuale ce se cezvolta in timp si a cauzelor sociale generale ce exercita o presiune bazata pe inreaga istorie a societatii. Factorii de mediu cat si cei sociali modeleaza caracterul individului respectiv tendintele catre dezvoltarea unei anumite trasaturi comportamentale intr-un anumit mediu social. TEORIA ASOCIATIILOR DIFERENTIATE CARACTERISTICI: Teoria asociatiilor diferentiate incearca sa impuna intelegerea fenomenului criminal plecad de la premisanca orice delicventa are o cauza care identificata si daca nu exista delicventa nu va fi identificata nici o cauza. Orice crima este plasata intr-un context social in care regulilecomportamentale normale sunt cunoscute, respectate si urmate de grupuri mari de persoane. In cazul unei crime doar criminalul si complicii sai incalca regulile generale pt. a-si apara interesele sau pt. a impune reguli private , speciale. Abordarea actului criminal individual

13

Investigarea actului criminal individual presupune atat cunoasterea conditiilor generale de viata care exercita o influenta deosebita in producerea crimei. Cunoasterea conditiilor generalede viata ale delicvenului, inseamna cercetarea in amanunt a comportamentului luipracticat anterior producerii crimei in conformitate cu zestrea sa biologica, cu regulile formate de el insusi sau cu reguli invatate de la altii dupa cum a invatat sa traiasca. Elementele genetice , comportamentul delicventului are o baza biologica impusa de codificarea genetica , unica si stabila ce nu prezinta variatii .Influenta genetica se regaseste in dobandirea unui efect genetic sau a unei abilitati specifice unui delincvent, actul natural de reproducere umana faciliteaza dinamismul inepuizabil a acestei posibilitati nefiind aservita nici unei alte forma de interventie sociala. Elementele istorice, istoria vietii delicventului selectioneaza trasaturile comportamentale pregnate care vor determina vointa criminal a individului, sub influenta facorilor de mediu si a celor sociali.Orientarea mobilurilor si a scopurilor activitaii spre delicte fiind impusa de aprecierea raportului dintre realizarea si suportarea eventualelor consecinte legale defavorabile. Elementele invatate deoarece regulile sociale au fost transmise de generatiile anterioare ce le-au conceput si respectat, rezulta ca orice comportament criminal este invatat , desi natura acestuia are un caracter absolut unic.Cu toate acestea evenimentele individuale nu se subsumeazaunor regularitati general, astfel incat orice criminal se va pregati special pt. a comite crima ca act uman individual. Existenta inclinatiilor spre agresivitate a unui suport biologic si psihic rezistent , nu sunt suficiente fara efortul de a intelege si adopta regulile speciale de orientare a aptitudinilor, de propunere si realizare a unui mobil de intarirea unor procedee sau tehnici, de realizare a explicatiilor motivationale. Este posibil ca un comportament criminal sa fie realizat si prin simpla imitatie ca tendinta naturala umana, insa acest lucru se produce doar daca individul manifesta inclinatii si este predispus pt. un astfel de comportamnet. Indiferent de modalitatea aleasa , orice infractiune este o reflectare constienta sau inconstienta a altor fapte similare sau asemanatoare, uneori selectate,transfigurate, esentializate la conditiile concrete. In conformitate cu faptele altor infractori nu trebuie sa fie exterioara , ci de esenta, in sensul ca fapta nu e copiata ci este trecuta prin sensibilitatea infractorului, prin trairile lui inainte de a deveni realitate. Pana cand individul isi formeaza modu personal de operare ce se bazeaza pe gandirea sa trebuie sa-si aleaga modelul actional. Conditii existente in momentul producerii crimei. Tendintele comportamentale criminale manifestate de delincvent in scopul de a-si realiza unele interese , motivatia acestora pot determina provocarea crimei, doar daca exista o anumita conjunctura de conditii, imprejurari favorabile realizarii crimei. Complexul de elemente obiective, favorabile ar putea constitui un temei pt. declansarea crimei daca delicventul e predispus la un comportament criminal.Fiecare criminal in parteeste predispus la un comportament, dar numai in conditiile existentei concrete a unor conditii corelate favorabile producerii actului criminal. ABORDAREA FENOMENULUI INFRACTIONAL COLECTIV

14

Grupurile se supun unor structuri de comanda si unor reguli specifice diferite de regulile generale impuse de societate. Indivizii sunt pregatiti pt.viata aproape in mod asemanator pt.ca orice delict este sanctionat identic ori de cate ori s-ar produce. Participarea la crima este un proces complex pt. ca nu trebuie sa se ajunga la o omogenitate intre perceptia semnificatiei crimei de fiecare participant in parte si la adoptarea acelor acte ce sa reprezinteun numitor comun pt. realizarea efectiva a acestora. VARIABILITATEA ASOCIATIILOR DIFERENTIATE Absenta anti-modelului criminal in momentul realizarii delictului , determina exsistenta unor asociatii diferentiate a caror structura este variabila in privinta intensitatii, duratei, frecventei, intelegerii si complexitatii. Indicele ratei criminalitatii depinde de modul de organizare a grupului din care face parte sunt organizate in vederea comiterii infractiunilor si o alt aparte sunt organizate pt. preintampina producerea delictelor. Absenta modelului criminal face ca rata criminalitatii sa creasca, semnificatia necesitatii organizarii diferentiate a grupurilor fiind evidenta.

TEORIA CONFLICTELOR DE CULTURA (teoria conflictelor culturale, teoria zonelor criminale, teoria ecologica) Cultura ca suma a valorilor materiale si spirituale create de om in timp , caracterizat in mod diferentiat indivizi dupa gradul de insusire a cunostintelor variate in diverse domenii de activitate sociala.Pe langa diferentieri de cultura intre indivizi exista diferentieri de cultura intre indivizi, exista diferentieri si im modalitatea de intelegere a culturii de grupuri de persoane sau state. Aceste diferentieri pot fi descrise in numeroase moduri far a se considera ca fenomenul culturii poate fi subsumat unor legi generale.Semnificatia utilitara a culturii e convietuirea in ordinea impusa de societate , afirmarea in afar aculturii poate crea un conflict social.

CAUZELE CONFLICTULUI Cauzele sociale si necesitatile individuale ce determina aparitia conflictelor de cultura sunt in schimbare permanenta. Progresul social si economic al unei societati sau a grupului social este contrazis de comportamentele individuale sau de grup care dau astfel o replica negativa pretentiilor societatii. Orice conflict este generat de : Deosebirile etnice ce presupun apartenenta la formele de cultura si civilizatie specifice unui anumit grup sau popor aflat in minoritategenereaza factori contradictorii, anumite tendinte de gandire si actiune si implici producerea crimei. Deosebirile profesionale sunt integrate activitatii umane si subordonate unor scopuri rationale insa in unele situatii dobandesc efecte diferite, contradictorii sau delictuale.

15

Deosebirile religioase privesc comportamentul individului in societate ca produs al unei dezvoltari istorice determinand delictul. Deosebirile sociale predomina conflictele in viata sociala pt. ca indivizii incearca sa-si consolideze pozitia in societate pe fondul dobandirii unor avantaje personale in detrimentul normelor de convietuire sociala. Deosebirile de varsta - impun coduri comportamentale diferite intre generatii ca urmare a modului diferentiat de receptionare a culturii, genereaza conflicte grave. FELURILE CONFLICTELOR Conflictele culturale sunt conflicte de legi , de atitudine si de coduri morale. Conflitele de atitudine constau in orientarea conduitelor si intereselor unei persoane sau grup impotriva normelor si interdictiilor impuse de un grup sau de societate. Conflictele de legi constau in necunoasterea de catre cetatenii straini a legilor,procedurilor si modalitatilor de ocrotire a drepturilor si de impunere a obligatiilor de catre statul in care traiesc. Conflictele de coduri morale constau intre deosebirile dintre indivizi sau grupuri de indivizi ce genereaza erori si falsitati comportamentale in societatile ce impun si apara valorile morale specifice.

VICTIMOLOGIA

Victimologia ca stinta reprezinta stiinta personalitatii si comportamentului victimei raportata la conceperea, realizarea si consecintele directe ale actului agresional asupra victimei. Victimologia releva cauzalitate si efcte agresiunii asupra victimei, ordinea in care se produc actele agresionale si limta reducerii acestora respectiv, actele agresionale cu un continut clar, lezarea intereselor unei victime identificata sau care se va individualiza in perioada producerii actului agresional prin legatura de cauzalitate si efectul victimal. Victimologia prezinta conditia victimei situata in mediul social, starea psihica de vatamare agresionala, interactiunea dintre victima-agresor si societate, stabilita prin aplicarea masurilor terapeutico-sociale pt. stabilirea, reducerea sau anularea fenomenului victimal. Obiectul criminologiei este reprezentat de tulburarile psiho-fizice efecte ale actului agresiv care deregleaza in mod direct echilibrul dinamic al victimei. Analiza victimologica se refera la situatiile cand agresorul are capacitatea de comportare neafectata de boli in sensul ca este constient si responsabil de actul agresiv produs, dovedeste o corecta autoperceptie, o capacitate buna de relationare sociala, de rezolvare a conflictelor. Obiectul victimologiei parte din criminalitate are consecintele de orice fel produse de criminalitate si suporatate de societate sau de victimile acestora, a interventiei sociale in scopul restabilirii ordinii.

16

Conceptul de victimologie defineste actiunile victimei ca unic mod de reparare a intereselor individuale, noile reguli si principii comportamentale adoptate de victima, sinteza cauzalitatii agresionale, conexiunile in agresiunile agresivo-victimale si conflictul acestora. Obiectul victimologiei se refera la relatiile dintre victima-criminal, profilul victimei, relatia cu societatea , actiunea de a deveni victima si victimitatea, comportarea victimelor, prevenirea victimala, criminalul in calitate de victima, despagubirea victimei si victimele delictelor. Fiecare comportament agresiv sau atitudine agresionala ce produce agresiune aare scopul de a neglija regula comportamentala a victimei. Victimizarea in raport de agresiviate este rezultatul factorilor obiectivi cat si a celor subiectivi care intr-o forma generala stabilind comportamentul individual al agresorului. Agresivitatea determina forma de manifestare a gandirii si actiunii individului ce va avea libertatea limitata de adoptare a atitudinii fat ade victima. Exista o superficialitatre in determinarea structurii cauzale, a identificarii coeficientului de victimizare prin raportarea la un ansamblu de structuri mai vaste dependente de agresiune:grupul, banda, multimea, masele in cadrul carora fiecare individ va fi influentat de relatia speciala cu socialul, de scopul initial care a determinat agresiunea. Obiectul victimologiei este reprezentat de actul obiectiv ce constituie fenimenul de aparare si riposta la agresiune, consecintele suportate de victima , actiunea de recuperare sociala si de preventie a victimizarii. Comportamentul victimologiei -exista in doua variante: Agresor victima moment in care se urmareste conduita individuala a acestor factori privind agresivitatea si victimizarea. Victima societate cand este nuantata sincronizarea manifestarilor de recuperare sociala, despagubirea legala si adaptarea masurilor de preventie generala si speciala a victimei. Victimizarea este definita si prin modul in care se modifica relatia agresor-victima si socitate care poate fi temporara sau permanenta.

Medelschon clasifica victimele astfel: Victima total nevinovata prucuciderea Victima mai putin vinovata decat criminalul prin ignoranta saau imprudenta Victima tot atat de vinovata ca si criminalul victima provocatoare Victima total vinovata stimulatoare, imaginara, agresoare Victima inascuta

17

Pentru ca agresorul isi determina in mod individual pozitia in raport cu victima va avea duoa forme de actiune: individuala si colectiva Victime izolate - sunt cele care nu-si regleaza mecanismul integrarii sociale astfel inact raman izolati de ansamblul organizarii vietii si activitatii sociale. Expl: starinii, marginalizatii social, persoanele abandonate, inadaptaii psiho-biologic la un anumit regim de viata. Victimele generate de nelinistea vitala ce se caracterizeaza de linistea interna si instabilitate psihosociala, provocand accelerari si stagnariactionale care determina dezechilibru comportamnetal si dereglari afective. Victimele fara rezistenta actionala - rezultate ale unei subdezvoltari psihici-fizice , fapt care determina dependenta de caracterul dominant al agresorului. Hans von Henting a elaborat urmatoarea structura a victimelor. Victime predestinate ereditar Victime recidiviste Victime neputincioase datorita lipsei de aparare Victime false Victime imune Victime ce devin infractori, disperatii,tinerii, femeile, handicapatii, emigrantii, opimatii, oameni fara cultura, iresponsabili si turmentatii. In functie de rolul elementelor situationale Henting clasifica victimele: Victime varstnic, Victime femei Victime dependenti de alcool si stupefiante Imigrantii,etnicii, indivizii normali dar cu inteligenta redusa, indivizii deprimati, indivizii destabalati si desfranati, singuratici, chinuitori, indivizii blocati si cei nesupusi. Modul in care actul agresional exercita o presiune constanta si puternica asupra victimei , obigand-o sa participe in orice mod la derularea actului agresional devenind: Victima latenta lipsita de initiativa apreciind desfasurarea agresivitatii intr-un mod imprevizibil, putand reactiona oricand pt. a evita sau a accepta esecul actului victimizant Victima predispusa cu reactii spre inclinatii schimbatoare, rigide si complexe care contrazice si incearca sa revina la vechile atitudini Victima provocatoare fidela unor conceptii in care dispretul si sfidarea regulilor comportamentale indeamna la actuni nesocotite, la schimbari de atitudini periculoase, euforice, melancolice, isterice

18

Victima neparticipanta care adopta posibilitatea de a-si controla comportarea acceptand doar actele cu semnificatii cunoscute

19