Universitatea ……

Facultatea de Drept şi Administraţie Publică

Specializarea: Drept, IFR, An II
Disciplină: Criminologie

Referat

TEORIILE CRIMINOLOGICE – ORIENTAREA

BIOLOGICA

Student: ………….

An: II, .........

Grupa: ....

Data predare referat:

Page 1 of 7
 1. Introducere

Teoriile criminologice reprezinta abordarile stiintei criminologiei pentru a putea explica

anumite comportamente sau actiuni ale indivizilor si pentru a intelege in general fenomenele si
procesele care se desfasoara intr-un anumit context infractional, in scopul identificarii unor
solutii de tratament sau pentru prevenirea acestora pe viitor.

In general, teoriile criminologice au fost studiate in functie de orientarea etiologica

predominanta a acestora si astfel au reiesit mai multe tipuri de teorii criminologice, cupa cum
urmeaza: teoria biologică, teoria psihiatrică-psihologică şi teoria sociologică, un loc aparte
fiind rezervat teoriilor integrative.

In lucrarea de fata vom analiza abordarea criminologica din perspectiva teoriei

biologice.

2. Aspecte generale

Orientarea biologica este explicata in principal prin intermediul teoriilor reductioniste

care considera comportamentul infractional ca avand origine organica, dar si prin intermediul
teoriilor moderate in care pot fi luate in conisderare si alte influente in afara de cea de origine
organica.

Principala caracteristica a acestei orientari este compararea delincventului fata de

nondelincvent in functie de trasaturile specifice de natura bioantropologica care ar trebui sa fie
in principiu diferite si ca urmare ar trebui sa creeze tipul delincventului/ non delincventului.
Conform teoriilor prezentate mai jos, factorii biologici au o mare influenta in determinarea
originaii comportamentului criminal.

Principalele teorii biologice sunt:

1. Teoria atavismului evolutionist;

2. Teoria ereditatii, biotipurile criminale;
3. Teoriile bioconstitutionale: teoria inadaptarii biologice, teoria constitutiei
delincvente
4. Teoriile moderne.

Page 2 of 7
 2.1. Teoria atavismului evolutionist

Teoria atavismului evolutionist a fost introdusa de medicul militar Cesare Lombroso

(1835-1909) in cartea sa “Omul delincvent/ L’uomo delinquente” in anul 1876. In cartea sa,
Lombroso considera ca intre criminal si non-criminal exista o diferenta de natura 1. Astfel,
“criminalii, sunt rămăşiţele biologice ale unui stadiu de dezvoltare timpuriu şi că sunt indivizi
mai primitivi şi mai puţin evoluaţi decât concetăţenii lor care nu sunt criminali. Cesare
Lombroso a folosit termenul de „atavistic“ pentru a descrie aceşti oameni.” 2. Atavismul  este
definit ca reprezentand “aparitia la descendenti a unor caracteristici proprii ascendentilor
indepartati si care nu s-au manifestat in generatia intermediara( lat. atavus = stramos)”.3

Potrivit acestei teorii, deficientele omului primitiv cu o inteligenta inferioara si ale

animalelor inferioare apar la anumiti indivizi, considerati ca potentiali criminali innascuti de
catre Lombroso, sub forma unor malformatii sau defecte fizice ale “scheletului si cutiei
craniene, asimetrie bilaterala, dezvoltarea masiva a maxilarelor , anomalii ale urechilor,
ochilor, nasului, mainilor, picioarelor , degetelor etc4. Ulterior Lombroso include in deficientele
fizice apartinand acestui tipar de criminalitate si degenerescenta epileptica.

In conceptia lui Lombroso aceste anomalii ar trebui sa dea indicii asupra predispozitiei
unor indivizi de a comite crime, prin urmare, cei care au o natura atavica pot fi susceptibili a fi
criminali innascuti cu puterinice tendinte criminogene si care, considera Lombroso, nu pot fi
inluentate pozitiv de mediul in care traieste individul respectiv.

In acest context, Lombroso identifica mai multe tipuri: criminalul innascut (considerat de
Lombroso ca fiind incorigibil), criminalul pasional, criminalul epileptic, criminalul ocazional,
criminalul – femeie.

2.2. Teorile ereditatii, biotipurile criminale

Charles Goring il combate pe Lobroso si, ca urmare a cercetarilor sale, demonstreaza

ca unele deficiente fizice ale criminalilor sunt de ordin ereditar iar comportamentul social al
acestora este unul mostenit. Studiile facute de Goring pe arborele genealogic, au determinat ca

1
Criminologie si penologie, Sinteze, Spiru Haret, p. 273.
2
Tudor Amza, Criminologie, An II, Sem 1 – Suport de curs pentru invatamant deschis la distanta (I.D.),
Universitatea Hyperion Bucuresti, 2011, p. 46.
3
http://www.stiucum.com/drept/criminologie/Principalele-curente-in-crimin55928.php
4
Ibidem.
Page 3 of 7
in familiile intemeiate de infractori exista un numar mai mare de infractori decat in familiile
intemeiate de indivizi non-infractori. De asemenea, studiile facute pe gemeni monozigotici au
demonstrat ca factorul ereditar este semnificativ in determinarea carateristicilor criminogene
ale indivizilor respectivi. De asemenea, studii importante au revelat si faptul ca copii nascuti
din parinti infractori dar adopati in alte familii de non-infractori au un puternit factor ereditar
care le influenteaza comportamentul in sensul ca sunt prezente elemente criminogene in
personalitatea lor.

Biotipurile criminale au fost determinate prin studiile desfasurate de Goddard privind

legatura dintre inteligenta individului si predispozitia acestuia la un comportament criminal si
Patricia Jacobs, Herman Witkin si Samoff Mednik care au gasit o legatura intre surplusul de
cromozomi Y si criminalitate.

Ernst Kretschmer, in urma studiilor pe care le-a facut, a determinat relatia dintre diferite
tipuri biologice si deficientele mentale ale indivizilor respectivi si a indeitificat mai multe tipuri
de indivizi cu potential criminogen:

« -         tipul astenic( longilin, umeri ingusti, muscultura subdezvoltata), tipul rece ,

rezervat, nesociabil este asociat cu infractiuni contra proprietatii ;

-         tipul atletic este asociat cu infractiunile contra persoanei ;

-         tipul picnic (scund cu tendinte de ingrasare, prietenos, sociabil) este asociat cu

fraudele ;

-         tipul displastic (disfunctionalitati glandulare)- infractiuni sexuale. »5

De asemenea, W. Sheldon a emis teoria ca dezvoltarea diferita a embrionului ar sta la

baza personalitatii indivizilor si a identificat 3 tipuri, astfel:

“a) endomorf – viscerotonic (cu o dezvoltare mai puternică a organelor interne);

b) mezomorf – stomatotonic (cu o dezvoltare mai puternică a musculaturii);

c) ectomorf – cerebrotonic (cu a mai mare dezvoltare a scoarţei cerebrale şi a

inteligenţei).

Cele mai multe cazuri de delicvenţă se întâlnesc la persoane din tipul mezomorf.”6

5
http://www.stiucum.com/drept/criminologie/Principalele-curente-in-crimin55928.php
6
Ghe. Nistoreanu, Ghe. Costache, Elemente de criminologie, Note de curs, Spiru Haret, P 78
Page 4 of 7
 2.3. Teoriile bioconstitutionale - Teoria inadaptarii biologice.

Aceasta teorie a fost emisa de criminologul suedez Olof Kinberg si presupune studierea
personalitatii individului care comite infractiuni pentru a determina motivele pentru care acesta
are acest comportament sau aceste tendinte. Teoria folosese notiunea de “structura biologica
actuala”7 si are doua variante de lucru:
- Varianta consitutionala – promovata de psihiatrul suedez Sjobring – identifica
ca factori principali ai constructiei biopsihologice urmatoarele aspecte: capacitatea, validitatea,
stabilitatea si soliditatea si, in functie de acestea genereaza o clasificare a personalitatilor
indivizilor in supercapabil, supervalid, superstabil, supersolid etc)
- Varianta patologica – in care sunt incluse tulburarile mentale si deficientele de
inteligenta ale indivizilor respectivi.

2.4. Teoriile bioconstitutionale - Teoria constitutiei delincvente.

Aceasta teorie este promovata de Benigno di Tullio, care merge mai departe fata de
Kinberg si, pe langa elementele ereditare si congenitale identificate de Kinberg, aduga si
elementele dobandite in timpul vietii dar mai cu seama in copilarie. Tullio introduce si notiunea
de prag ca fiind o limita de la care unii indivizi cu potential criminogen, spre deosebire de
indivizii normali, vor reactiona si isi vor exprima tendintele criminogene. Tullio considera ca
invidivizii care comit infractiuni sunt de fapt inadaptati la mediul in care traiesc si isi exprima
aceasta neputinta prin actiunilor lor criminogen..

2.5. Teoriile moderne

Ultimele studii au descoperit ca exista intr-adevar legaturi intre comportamentul
infractional dar aceste teorii sunt insa mai precaute fata de cele enumerate anterior. S-a
constatat ca unii factori au o influenta directa asupra comportamentului antisocial al
individului: tumori, epilepsia iar altii au o legatura indirecta: complicatii inainte de nastere etc.
De asemenea, se pare ca exista legaturi intre comportamentele agresive si encefalite.

7
Criminologie si penologie, Sinteze, Spiru Haret, p. 274
Page 5 of 7
 3. Concluzii

Ca o concluzie, in urma ultimelor studii, avand in vedere evolutia cercetarii privind

studiul neuronilor, chirurgia creieruluiu, studierea functionalitatii creierului animalelor, evolutia
geneticii si medicine in general etc, se considera ca factorii biologici nu sunt singurii cei care
determina un comportament infractional dar aui influenta demonstrata asupra personalitatii
individului in timpul vietii. Este nevoie de mult mai muti factori care sa fie luati in considerare
pentru a explica aceste tendinte criminogene identificate la fiecare individ.

In continuare insa sunt facute teste si cercetari continue pentru stabilirea factorilor
biologici care influenteaza caracterul infractional al indivizilor si aceste progrese vor fi
inregistrate constant in timp.

Page 6 of 7
 Bibliografie:

1. Ghe. Nistoreanu, Ghe. Costache, Elemente de criminologie- Note de curs, Spiru

Haret.
2. Aura Preda, Criminologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2011
3. Tudor Amza, Criminologie, An II, Sem 1 – Suport de curs pentru invatamant deschis
la distanta (I.D.), Universitatea Hyperion Bucuresti, 2011.

Alte materiale de curs:

4. Criminologie si penologie, Sinteze, Spiru Haret, p. 259-301.

Publicatii internet:
5. http://www.stiucum.com/drept/criminologie/Principalele-curente-in-crimin55928.php

Page 7 of 7