REFERAT LA CRIMINOLOGIE

TEMA : “ Școala Pozitivistă Italiana “

Student : Purcica Sergiu

Profesor : Oprean Horea
 SCOALA POZITIVISTA ITALIANA
Sectiunea I - Consideratii generale
Progresele facute in multiple domenii ale stiintei au influentat si evolutia
criminologiei. Dupa aproape o suta de ani de la intemeierea scolii clasice, au
aparut lucrari precum Despre originea speciilor a lui Charles Darwin, care au
marcat puternice schimbari ale gandirii. De la consideratii abstracte, s-a trecut la
orientari concrete. De aceea, noul curent criminologic este cunoscut sub
denumirea de scoala pozitivista.

Acumularile stiintifice ale vremii care au premers scolii pozitiviste sunt

remarcabile in anatomia si fiziologia omului.

Astfel, Franz Joseph Gall, cercetand anatomia creierului, sustine ca, daca

cunoastem structura cutiei craniene, putem determina si comportamentul unui
individ. El este considerat autorul Frenologiei.

De asemenea, Benedict Morell sustine ca exista indivizi care prezinta unele

degenerescente (fizice, intelectuale, morale), care ii deosebesc de indivizii de tip
normal si care stau la baza comportamentului criminal. Adept al
curentului alienistilor, pretindea ca infractorul este un bolnav, ceea ce implica
necesitatea si posibilitatea tratarii acestuia.

Un loc important il ocupa medicul francez Paul Broca, considerat initiatorul

antropologiei generale, care a deschis calea cercetarilor spre antropologia
criminala.

Principalii intemeietori ai scolii pozitiviste sunt italienii Cesare Lombroso,

Enrico Ferri si Raffaele Garofalo. De aceea, acest curent criminologic mai este
denumit scoala pozitivista italiana.

Sectiunea a II-a - Cesare Lombroso (1835-1909)

§1. Date biografice

Nascut la Viena, intr-o familie de evrei foarte numeroasa. Absolvind

cursurile Facultatii de Medicina, a fost numit medic militar, apoi a devenit
profesor de psihiatrie la Universitatea din Pavia, apoi preda si cursul de
psihologie si pe cel de antropologie bazat pe studii experimentale. Ajunge
profesor de medicina legala la Universitatea din Torino si medic al unei
inchisori.

Cea mai importanta dintre lucrarile sale este L'uomo delinquente (Omul

delincvent), publicata in 1876.
§2. Principalele idei ale lucrarii L'uomo delinquente

A. Crima in regnul vegetal si animal

Pentru a stabili originea crimei, incepe studiul embrionului, pornind de la
plante, trecand apoi la animale si continuand cu omul primitiv, salbatic, apoi cu
copilul, ajungand la omul civilizat din acei ani. Astfel, retine ca exista plante
insectivore, carnivore.

B. Crima la omul salbatic

La salbatici, uciderea batranilor sau a copiilor handicapati erau socotite
lucruri normale. De asemenea, prostitutia la primitivi nu era o fapta imorala.

C. Nebunia morala si crima la copii

Lombroso sustine ca germenii crimei se regasesc in primii ani de viata ai
copilului.

D. Inferioritatea criminalului fata de omul normal

Criminalul mosteneste anormalitati biologice si, din acest motiv, este
inferior biologic fata de omul onest.

E. Stigmatele
Stigmatele sunt anomalii caracteristice, distructive, ale criminalului si se
clasifica in:

- anatomice: asimetria craniului si a fetei, anormalitatea capacitatii

craniene, lungimea si forma mainilor, fruntea ingusta etc.;

- fiziologice: tatuajul, ca dovada a analgeziei, a insensibilitatii fizice, dar

si morale;

- psihologice: privesc inteligenta redusa, lenevia, viata desfranata,

obscenitati, minciuna, pasiune pentru bauturi etc.

Sectiunea a III-a - Enrico Ferri (1856-1929)

Este principalul adept si continuator al lui Lombroso. Dintre lucrarile sale
cel mai importante, sunt: Teoria imputabilitatii si negarea liberului arbitru,
Sociologia criminala, Homicidul.
 A studiat mai intai in Franta, timp de un an, apoi a ajuns student al
lui Lombroso. A devenit om cu pregatire multilaterala, fiind jurist, sociolog,
profesor universitar si avocat celebru.

Opera lui Enrico Ferri poate fi sintetizata in cateva idei:

1. Multitudinea factorilor criminogeni, impartiti in:

- Factori endogeni (antropologici);

- Factori exogeni, in care include factori fizici (climatul,

anotimpurile etc.) si factori de mediu social (familia, alcoolismul,
organizarea sociala).

2. Varietatea criminalilor, pe care ii imparte in cinci categorii: criminali

de ocazie, din obisnuinta, innascuti, din pasiune, nebuni.

3. Oscilatia criminalitatii: se inregistreaza cresteri, stagnari sau

descresteri, ceea ce confirma o lege a saturatiei, care face ca criminalitatea sa nu
poata depasi anumite limite.

4. Varietatea infractiunilor. Infractiunile imbraca o paleta foarte larga,

ceea ce impune si o varietate a pedepselor.

5. Ideea de substitutive penale. Considera ca pedeapsa cu inchisoarea nu

este eficienta si propune sa fie inlocuita cu aceea ce el numea substitutive penale
cu caracter economic: libertatea comertului si a emigratiei, retributie
corespunzatoare, conditii de locuit si de viata demne etc.

Sectiunea a IV-a - Raffaele Garofalo (1857-1934)

A fost profesor de drept penal, apoi procuror general si prim-
vicepresedinte al Curtii de Casatie si Justitie din Roma.

Intre lucrarile sale, mentionam: Identificarea persoanelor acuzate de

crima, precum si Criminologia (1885), care este prima lucrare cu acest titlu.

Garofalo imparte delictele in doua grupe:

- naturale, care incalca simtul moral al comunitatii umane si se pedepsesc

din toate timpurile si in toate tarile;
 - juridice, se pedepsesc in mod variabil si diferit de la o tara la alta, fiind
rezultatul incalcarii unor norme de conduita sociala conventionala.

Garofalo se preocupa si de latura psihologica a crimei si chiar de o

definitie psihologica a crimei. Criminalul este un om care decade din specia
umana in cea animala.

Data fiind orientarea sa politica in calitate de membru al Partidului

Socialist, a avut o viziune originala privind natura pedepsei. El spunea ca
societatea este ca un organism viu, ca un corp natural, care trebuie sa-i elimine
pe cei incapabili sa se adapteze.

Mijloacele de eliminare erau de trei categorii:

- totala: moartea;

- partiala: inchisoarea pe timp limitat;

- repararea fortata pentru cei care au comis crime in circumstante

exceptionale.
 BIBLIOGRAFIE :
1. Tudor Amza, Criminologie, Bucuresti, 1998.

2. Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Bucuresti, 1998.

3. I. Iacobuta, Criminologie, Iasi, 2002.

4. Cesare Lombroso, Omul delincvent, vol. I, Bucuresti, 1992.

5. I. Iacobuta, Oscilatia criminalitatii, Iasi, 2007.

6. I. Iacobuta si colaboratorii, Criminologie, Iasi, 2007.

7. http://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/SCOALA-POZITIVISTA-ITALIANA36.php