Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
Anul II, ID
Disciplina: Criminologie
REFERAT
- Criminali in Serie -
1
Cuprins
2
Introducere
Uciderea a reprezentat întotdeauna un tabu pe care indivizii din specia umană au avut
tentaţia de a-l transgresa. Uneori, această tentaţie capătă o formă aberantă, în sensul că la unii
indivizi dorinţa de a ucide devine obsesie.
3
Ucigaşul în masă este acel tip de criminal care ucide mai multe persoane cu aceeaşi ocazie
(în aceeaşi împrejurare) sau în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pusă în aplicare într-un
interval de timp foarte scurt (minute, ore). Se pot da ca exemple aici: omorurile comise de angajaţi
(uneori este vorba de foşti angajaţi) la locurile de muncăîmpotriva colegilor şi/sau superiorilor;
omorurile comise de elevi în şcoli sau licee asupra colegilor şi/sau profesorilor; omorurile comise
asupra membrilor unei familii (cel mai frecvent asupra membrilor propriei familii); omorurile
comise prin atacuri teroriste ucigaşe (de multe ori şi sinucigaşe în acelaşi timp) etc. Ceea ce este
tipic pentru ucigaşul în masă este pluralitatea simultană de victime şi (de regulă) irepetabilitatea
actului, în sensul ca de cele mai multe ori momentul comiterii actului coincide cu momentul final al
carierei criminale sau chiar al vieţii subiectului (ucigaşul în masă fie se predă imediat după
comiterea faptei, fie se sinucide după comiterea faptei, fie actul ucigaş este în acelaşi timp şi
sinucigaş, fie se comportă de aşa manieră încât forţele de ordine nu au alternativă decât aceea de a-i
suprima viaţa). Acest caracter voit irepetabil, caracteristic uciderilor în masă, face ca autorul unor
astfel de fapte să fie, de regulă, total nepăsator. El nu este interesat de ascunderea sau disimularea
faptei, de ştergerea sau falsificarea urmelor, de eventualele posibilităţi de a se sustrage urmăririi sau
executării pedepsei. Chiar şi atunci când comiterea faptei presupune un anumit grad de pregătire sau
organizare, la ucigaşul în masă momentul comiterii faptei, fiind perceput ca un „punct terminus”,
coincide, de regulă, cu sfârşitul planului.
Spre deosebire de ucigaşul în masă, la ucigaşul în serie este vorba despre o pluralitate
succesivă de victime şi în consecinţă despre acte cu caracter repetabil. Victimele ucigaşului în serie
sunt omorâte la interval relativ mare de timp (zile, saptămâni, luni, ani), iar cariera criminală a
acestuia se întinde uneori pe perioade lungi, chiar zeci de ani. Pentru a avea posibilitatea de a
comite noi fapte, spre deosebire de ucigaşul în masă, ucigaşul în serie este preocupat de a nu lăsa
urme, de a putea să se sustragă urmăririi, planul său merge dincolo de uciderea victimei.
Există şi unele cazuri în care seria criminală conţine una sau mai multe ucideri în masă,
putându-se vorbi în această situaţie despre „ucigaşi în serie în masă”. Aceste cazuri mixte (atipice)
sunt însă extrem de rare şi nu schimbă cu nimic cadrul elementelor obiective necesare pentru
inluderea unui criminal în categoria ucigaşului în serie, respectiv o pluralitate de victime constituită
prin acte de ucidere succesive comise la intervale relativ mari de timp, sau pe scurt: pluralitatea
succesivă de victime.
În cazul unor subcategorii de ucigaşi în serie, cum ar fi ucigaşul în serie vizionar sau cel
misionar, impulsurile sexuale perverse ori cele sadice sunt mai puţin evidente, însă, de regulă, ele
subzistă, în ciuda motivaţiilor afirmate de autori.
Astfel, tipul vizionar (visionary type), este acea varietate de ucigaş în serie, care se declară
ghidat de voci sau viziuni în comiterea omorurilor. Ucigaşul în serie misionar (mission serial killer)
este acela care comite mai multe omoruri asupra unor victime care fac parte dintr-o categorie
distinctă de persoane. „Misionarul” îşi face o datorie „de onoare” din a lupta împotriva respectivei
categorii, prin suprimarea vieţii membrilor care o alcătuiesc.
1.3. Definiţie
Pe baza reperelor minimale de ordin obiectiv şi subiectiv enunţate anterior, se poate defini
ucigaşul în serie ca : acel tip criminal care comite mai multe omoruri la intervale de timp relativ
mari, având ca mobil obţinerea unor senzaţii extreme, legate de fantasme sexuale perverse şi (sau)
de impulsuri sadice de dominare şi manipulare a victimelor.2
În general vobind, psihoticul prezintă o tulburare gravă a funcţiilor mentale, care conduce la
lipsa discernământului, în timp ce psihopatul, în ciuda unei alterări grave a simţului moral, îşi
conservă integritatea capacităţilor mentale, ceea ce face ca acesta să acţioneze, de regulă, cu
discernământ. Lipsa discernământului şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea tragerii la
răspundere penală a ucigaşului în serie psihotic au făcut ca unii criminologi să abandoneze studiul
2
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pag.218
5
acestuia, motivând ca o asemenea sarcină ar reveni în mod exclusiv în competenţa expertizei
psihiatrice.
Ucigaşul în serie organizat este preocupat de alegerea atentă a victimei, a timpului şi locului
de acţiune, a instrumentelor de tortură, este atent la detaliile care l-ar putea demasca sau incrimina şi
se străduieşte să şteargă orice urmă etc. Acesta corespunde din punct de vedere psihologic
psihopatului.
Ucigaşul în serie neorganizat corespunde psihoticului, el acţionează mult mai impulsiv, fără
o pregătire prealabilă şi fără a se asigura că nu va fi descoperit; de cele mai multe ori, doar o
capacitate deosebită de a improviza îl ajută să depaşească diferitele obstacole ce stau în calea
comiterii faptei şi să-şi poată continua seria omorurilor, evitând să fie identificat şi capturat.
Ucigaşul în serie mixt (borderline) „aparţine în principiu categoriei ucigaşilor organizaţi dar
anumite situaţii sau condiţii îl vor conduce să-şi piardă sângele-rece şi să acţioneze de o manieră
neorganizată. El poate, de asemenea, încă de la debutul trecerii la act, să oscileze între
comportamente ce ţin de ambele categorii precedente.”
O a treia şi ultimă distincţie prealabilă necesară este bazată pe apartenenţa sexuală în cadrul
tipului general de serial killer. Din acest punct de vedere trebuie remarcat în primul rând faptul că,
în marea lor majoritate, uciderile în serie îi au ca autori pe bărbaţi. Mai trebuie remarcat, de
asemenea, că la ucigaşele în serie fantasmele sexuale nu joacă, cel puţin aparent, un rol
preponderent din punct de vedere motivaţional. Componenta dominatoare este cel mai frecventă,
chiar dacă, la prima vedere, alte mobiluri, mult mai comune (lăcomie, ură, răzbunare, gelozie), par
sa justifice comiterea faptelor.
Astfel, într-o opinie, ucigaşii în serie ar putea fi împărţiţi în cinci categorii, după cum
urmează:
1. Ucigaşii petrecăreţi respectiv acei ucigaşi în serie care comit omorurile de o manieră continuă,
fără perioade de acalmie, fiind în permanenţă în căutarea excitaţiei, a banilor sau a obiectelor de
valoare;
2. Actorii operaţiei criminale organizate
3. Otrăvitorii sau asfixiatorii,o categorie care ar cuprinde medici, asistente medicale, doici, părinţi
adoptivi; toţi aceşti autori ar avea în comun faptul că au controlul total asupra victimelor, dar
6
motivaţiile lor sunt extrem de diverse, antagonice uneori, mergând de la lăcomie până la
altruism (eutanasie);
4. Ucigaşii psihotici si presupuşi psihotici, respectiv cei care acţionează sau par să acţioneze sub
imperiul unor halucinaţii sau deliruri;
5. Psihopaţii sadici sexuali, respectiv acei ucigaşi care au o personalitate antisocială şi tendinţe
sexuale sadice şi care, de regulă, comit un număr mare de fapte (cel puţin zece victime).
O altă clasificare, mai apropiată de tipul de bază din punct de vedere subiectiv, împarte
ucigaşul în serie în următoarele categorii:
1. Tipul vizionar
2. Tipul misionar
3. Tipul hedonistic , care se caracterizează prin inteligenţă şi mobilitate, realizează crimele în mod
conştient, iar plăcerea căutată prin faptele de ucidere este generată de conexiunea pe care o face
între sex şi violenţă;
4. Tipul „putere/control”, cel care caută senzaţiile de dominare totală, palpabilă şi durabilă, asupra
unor victime lipsite de apărare; este tipul clasic de psihopat sau sociopat.
O ultimă clasificare ce merită a fi reţinută se referă la ucigaşele în serie, care prezintă unele
particularităţi motivaţionale faţă de bărbatul ucigaş în serie. Deşi numărul ucigaşelor în serie este
mic în comparaţie cu cel al barbaţilor, diversitatea cazurilor şi a motivaţiilor întâlnite a impus o
clasificare amplă, dupa cum urmează:
1. Ucigaşa în serie „văduva neagră”, aceea femeie care omoară sistematic, fie soţul, fie
concubinul, fie un alt membru al familiei; reprezintă tipul organizat, planifică fapta cu mult timp
înainte, aşteaptă cu nerăbdare momentul prielnic pentru a acţiona; are ca mobil, de regulă,
lăcomia, dar poate acţiona şi din răzbunare sau pur şi simplu din comoditate;
2. Ucigaşa în serie „îngerul morţii”, cea care ucide persoanele pe care le îngrijeşte sau sunt extrem
de vulnerabile (bătrâni, copii, bolnavi etc); are controlul total asupra victimei şi o tratează ca pe
un muribund ce nu mai are dreptul la viaţă; motivaţia cea mai frecventă este dorinţa de
dominare, de a avea controlul asupra vieţii celor care sunt dependenţi de îngrijirile ei;
3. Ucigaşa în serie „prădătoare sexuală”, cea la care motivaţia sexuală are mai mult o tentă de
răzbunare decât de realizare a unor fatasme; este categoria cea mai puţin întâlnită până în
prezent;
4. Ucigaşa în serie „din răzbunare”, este o persoană pasională, al cărei mobil este cel mai frecvent
gelozia, dar motivele răzbunării nu exclud şi diferite alte incidente, precum un afront sau o
simplă disputa; victimele sunt, de regulă, membri ai familiei, metodele utilizate sunt
asemănătoare celor la cae recurge şi „văduva neagră”(otrăvire sau sufocare), ceea ce face ca
graniţa între cele două categorii să fie destul de vagă;
5. Ucigaşa în serie „pentru profit” este cea mai lucidă şi cea mai insensibilă dintre toate femeile
care comit omoruri repetate; este extrem de bine organizată dar, uneori, setea de câştig, mereu în
creştere, poate să o domine în aşa măsură încât să o conducă la comiterea unor erori grave, erori
pe care „văduva neagră”, care ucide şi ea, de regulă, pentru profit, nu le comite; tot spre
deosebire de „văduva neagră”, ucigaşa „pentru profit” îşi alege victimele din afara familiei, de
regulă persoane cărora le câştigă încrederea şi care sunt uşor de manipulat;
6. Ucigaşa în serie „în echipă” este cea care participă la comiterea unor omoruri alături de alte
persoane, fie de acelaşi sex, fie de sex opus; motivaţiile sunt în aceste cazuri diverse, pornind de
7
la cele materiale şi mergând până la cele tipice ucigaşului în serie, respectiv cele legate de
impulsuri sexuale perverse şi sadico-dominatoare;
7. Ucigaşa în serie „problemă de sănătate mintală” este corespondenta tipului masculin
neorganizat, tulburările psihice de care suferă duc la abolirea discernământului şi de aceea nu
răspunde penal; conform stării sale psihice acţionează de o manieră hazardată şi inexplicabilă;
8. Ucigaşa în serie „neexplicată” este o categorie în care se includ toate acele femei care comit
omoruri, din motive care nu pot fi identificate, explicate sau clasificate; se deosebesc de
categoria anterioară prin faptul că au discernământul păstrat, chiar dacă, fireşte, pot fi şi ele
subiecte ale unor tulburari psihice;
9. Ucigaşele în serie „nedescoperite” reprezintă acea categorie care se referă mai curând la fapte
decât la persoane, deoarece sunt incluse aici acele omoruri în serie despre care se prezumă că ar
fi fost comise de femei, dar datele anchetelor nu permit identificarea autoarelor sau inculparea şi
condamnarea acestora.3
Caracteristicile psiho-biologice ale ucigaşului în serie trebuie să fie examinate în primul rând
din punct de vedere al condiţiilor personale de rasă, vârstă şi sex.
În ce priveşte rasa se poate afirma că nu există diferenţe, fenomenul atinge toate rasele umane în
care regăsim reprezentanţi ai acestui tip criminal; o particularitate remarcată de mulţi cercetători
constă în faptul că uciderile în serie au aproape totdeauna un caracter intra-rasial, altfel spus, „Albii
ucid Albi, iar Negrii ucid Negri.”
Referitor la sex, tipul de bază trebuie raportat la mascul, având în vedere neta lui preponderenţă
în comiterea uciderilor în serie.
3
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pag. 223
8
Caracteristicile psiho-sociale ale ucigaşului în serie trebuie privite dintr-o perspectivă dublă, pe
de o parte în raport cu data comiterii faptelor, pe de altă parte raportat la copilăria subiectului, la
micro-mediul de origine, familia sau o altă structură echivalentă, care a contribuit decisiv la
formarea trăsăturilor psiho-sociale ale acestuia.
La momentul comiterii faptelor, de regulă, ucigaşul în serie este o persoană care nu atrage în
mod deosebit atenţia asupra sa. Aşa după cum aparenţa fizică a ucigaşului în serie este de regulă
normală, integrarea socială şi profesională a acestuia are o aparenţă de normalitate: fiu bun, soţ bun,
tată bun, vecin amabil, profesionist apreciat, dascăl respectat, etc.
În privinţa antecedentelor penale se poate constata că există ucigaşi în serie care, la momentul
comiterii primei fapte din seria criminală, nu mai comieseră vreo altă infracţiune sau cel puţin, nu
erau cunoscuţi cu antecedente penale. Există, în acelaşi timp, un număr ingrijorător de mare de
ucigaşi în serie care, înainte de a începe seria omorurilor, au comis deja una sau mai multe
infracţiuni, unii dintre ei fiind deci recidivişti.
Dacă ne raportăm la mediul social în care subiectul s-a format ca personalitate, mai precis la
familia de origine, putem constata elemente care de o manieră mult mai netă caracterizează ucigaşul
în serie. Majoritatea studiilor efectuate arată că ucigaşii în serie au avut o copilărie dificilă, cu
probleme. Viitorii ucigaşi în serie au putut fi victimele unor părinţi torţionari, alcoolici, membri ai
unor secte satanice, indiferenţi în legătură cu viitorul lor. În foarte multe cazuri este vorba despre
copii abuzaţi, fie fizic, fie psihic, fie şi fizic şi psihic, adică, de cele mai multe ori, abuzaţi sexual.
Conform unor studii, în marea majoritate a cazurilor, ucigaşul în serie nu numai că a fost rodul unei
sarcini nedorite, dar cei din jurul lui au procedat în aşa fel încât, mai târziu, l-au făcut să resimtă
acest lucru.
Ceea ce trebuie remarcat în primul rând este masca de sănătate mentală pe care o afişează
subiectul, aspect ce se înscrie în logica aparenţei de integrare socio-profesională. Capacitatea de
disimulare, una din caracteristicile principale ale psihopatului ca tip general, se regăseşte şi la
ucigaşul în serie.
O altă caracteristică generală a psihopatului pe care o regăsim la ucigaşul în serie este alterarea
sau lipsa totală a simţului moral (sau social). Psihopatul se consideră mai presus de lege, ea nu se
aplică pentru el, ci doar pentru alţii.
Lipsa simţului moral se combină la ucigaşul în serie, de o manieră aproape firească, cu o altă
caracteristică majoră, egocentrismul. Este vorba de un egocentrism agresiv, marcat de tendinţa
patologică de dominare, de manipulare şi de control asupra victimelor.
O ultimă caracteristică este indiferenţa afectivă, prezentă obligatoriu la ucigaşul în serie. Acest
tip criminal nu are nici un fel de sentimente personale faţă de victimă: nici simpatie, nici antipatie,
nici empatie. Din acest punct de vedere, elementul esenţial pare a fi lipsa empatiei, ceea ce îl face
pe ucigaşul în serie să fie incapabil de a se pune în locul celuilalt, de a simţi ce simte celălalt, adică
9
victima. Acest deficit empatic face posibil ca ucigaşul în serie să fie capabil să producă cu uşurinţă
o suferinţă teribilă victimelor, pe care, de cele mai multe ori, le supune unor torturi prelungite.
Din punct de vedere preventiv, obiectul prioritar trebuie să se orienteze asupra unui factor
criminogen cu impact cât mai general şi asupra căruia să se poată acţiona cu şanse reale de
eficacitate la nivel macrosocial. Un astfel de factor, pus în evidenţă de cercetările şi studiile de
specialitate, îl reprezintă industria de violenţă, o sintagmă care acoperă o sferă largă, ce include:
mediatizarea excesivă şi detaliată a cazurilor reale, producţiile artistice, fie inspirate din cazuri
reale, fie cele de pură ficţiune (filme, cărţi) şi pornografia violentă.4
4
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pag. 232
10
Richard Trenton Chase - (23 Mai 1950 – 26 Decembrie 1980)
11
Andrei Chikatilo – (16 Octombrie 1936 – 14 Februarie 1994)
Theodore Robert „Ted” Bundy este unul dintre cei mai cunoscuti
ucigasi in serie din SUA. Bundy a violat si omorat un numar
impresionant de femei intre anii 1974 si 1978. Criminalul a marturisit
ca a omorat 30 de femei, insa numarul real al victimelor este inca
necunoscut. Asasinul obisnuia sa depoziteze corpurile pe muntele
Taylor, unde mergea deseori pentru a petrece timp alaturi de ele.
12
Bundy statea ore in sir printre cadavre, le machia si apoi facea sex cu ele, chiar si in cazul in care
erau intr-un stadiu avansat de putrefactie.
Vaduva Neagra ocupa primul loc in topul celor mai mari criminali
romani şi reprezinta si azi un mister pentru criminalisti. In fond, nici
macar numele adevarat nu ii este cunoscut, atata vreme cat in analele
criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi , numele de familie
apartinand celui de-al doilea sau sot. Unele surse ii indica drept an al
nasterii anul 1903 dar, cel mai probabil, Vera s-a nascut la sfarsitul
secolului al XIX-lea, in Bucuresti.
Timp de trei luni, între sfârşitul lunii august şi până la începutul
lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei
a fost martora unei serii de crime odioase - încă nerezolvate.
Asasinatele se caracterizau printr-o sălbăticie nemaiîntâlnită; fiecare
dintre cele cinci victime - toate prostituate - au fost atacate pe la spate
şi tuturor li s-a tăiat beregata; în patru cazuri, corpurile au fost supuse
unei asemenea mutilări si disecţii, cum numai o minte bolnavă sau un
maniac sexual putea să-şi imagineze. Durata acestui mister, care s-a transformat probabil în seria
celor mai faimoase crime din lume, a dat naştere unei biografii ample consacrate Spintecătorului.
13
5. Concluzii
În concluzie, ar trebui să fie găsită o cale de compromis prin care, fără a se aduce atingere unor
interese economice legitime şi fără a se îngrădi exerciţiul firesc al unor drepturi şi libertăţi
individuale, să se poată limita efectele negative ale industriei de violenţă. În acest sens este nevoie
de o formulă care să combine o reglementare inteligentă a industriei de violenţă, atât la nivel
naţional, cât şi la nivel internaţional, cu o campanie educativă pe termen lung la nivelul familiei şi
al şcolii, în care valorile non violente să redevină atractive. Găsirea şi aplicarea unei astfel de
formule ar putea reprezenta prioritatea preventivă în lupta împotriva fenomenului generat de
uciderile în serie.
Criminalii în serie sunt la urma urmei oameni care din vina lor sau din vina familiei sau altor
persoane au ajuns să comită crime multiple. Acestia devin nişte pericole reale pentru societate. Ei
trebuiesc reabilitaţi atunci când se poate (deşi cazurile sunt rare) iar atunci când acest lucru nu este
posibil acestia trebuie pedepsiţi confor legii.
Fenomenul crimelor în serie a fost, este şi va fi prezent în societate, problema se pune cum
reuşeşte societatea să controleze acest fenomen.
Din punct de vedere pshihologic criminalii în serie sunt fiecare în parte un subiect interesant
care poate reprezenta o provocare pentru specialiştii în domeniu.
14
BIBLIOGRAFIE
2. Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007
www.descopera.ro
ro.wikipedia.org
https://blog.avocatoo.ro/criminali-in-serie/
https://incredibilia.ro/ucigasi-in-serie-si-metode-malefice/
15