Avocatul – profesionalism şi vocaţie

 
Partea I

Relaţiile dintre avocat şi clienţii se bazează pe onestitate, corectitudine, sinceritate,

loialitate şi nu în ultimul rând, pe confidenţialitate.
Avocatul are obligaţia de a păstra secretul profesional privitor la orice aspect al
cauzei care i-a fost încredinţată .
Secretul profesional vizează toate informaţiile şi datele de orice tip, în orice formă
şi pe orice suport, furnizate avocatului de către client în scopul acordării asistenţei juridice şi în
legătură cu care clientul a solicitat păstrarea confidenţialităţii, precum şi orice documente
redactate de avocat, care conţin sau se fundamentează pe informaţiile sau datele furnizate de
client în scopul acordării asistenţei juridice şi a căror confidenţialitate a fost solicitată de client.
Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are obligaţia să se opună la
percheziţionarea domiciliului, a sediului profesional principal, secundar şi al biroului de
lucru, precum şi la percheziţia corporală, cu privire la actele sau lucrările cu caracter
profesional aflate în locurile susmenţionate sau asupra sa. Avocatul este obligat să se opună
şi la ridicarea înscrisurilor şi bunurilor constând din acte şi lucrări cu caracter profesional.
Consultaţiile juridice sunt acordate de avocat în scris sau verbal, prin redactarea sau
furnizarea către client - prin orice mijloace - a opiniilor juridice şi a informaţiilor cu privire la o
anumită cauză dată spre rezolvare, prin elaborarea de contracte, convenţii, statute şi alte acte
juridice, precum şi prin asistarea clientului la negocieri referitoare la aceasta.
Avocatul trebuie să facă totul (obligaţia de diligenţă - de mijloace) pentru a
câştiga cauza dar numai folosind mijloacele legale pe care le are la dispoziţie.
Există situaţii când justiţiabilul ascunde adevărul şi încearcă ca prin serviciile
apărătorului pe care şi-l alege şi ale justiţiei să obţină un drept ce nu i se cuvine, de aici şi
necesitatea ca avocatul să insiste pentru cunoaşterea realităţii, având nevoie de capacitatea
cunoaşterii de sine şi utilizarea inteligenţei raţionale, dar şi a celei emoţionale.
Avocatul trebuie să descopere neadevărul , exprimat ca adevăr de clientul său, sau
să aprofundeze un adevăr exprimat neconvingător , precum, să ştie să-şi asculte clientul, dar
să-l şi convingă, coborând la nivelul său, de anumite situaţii, posibile sau imposibile, fără a intra
în polemică sau a ţine teorii savante, riscând astfel să nu fie înţeles.
Cu cât avocatul va şti să intre în intimitatea problemelor ce-l frământă pe client şi va
găsi răspunsurile cele mai potrivite şi convingătoare. Adaptându-şi comportamentul în funcţie de
client; avocatul trebuie să fie un comportament echilibrat, sub controlul cunoaşterii de sine, gen
de comportament care trebuie să se manifeste şi faţă de celelalte părţi din proces - adversari.
Avocatul nu trebuie să lase impresia clientul că va câştiga procesul, când, în
realitate, acest lucru nu se va întâmpla pentru că astfel reputaţia avocatului va avea mult de
suferit în astfel de cazuri. Dacă avocatul va explica părţii, în funcţie de probatoriile cauzei, că e
posibil să piardă sau să i se admită în parte pretenţiile sale, el va fi motivat atât faţă de client,
cât şi faţă de propria conştiinţă, pentru că anticiparea soluţiei este riscantă deopotrivă pentru
justiţiabil cât şi pentru prestigiul avocatului.
Evitarea momentelor neplăcute, a stărilor emoţionale negative se va putea face
recurgând la comunicare, la explicarea clientului său a anumitor situaţii sau a anumitor aspecte,
de a-l tempera când are anumite porniri impulsive - neadecvate, de a-l îndruma.
Pe de altă parte, avocatul are obligaţia să manifeste bună-credinţă în tot ceea ce face
pentru clientul său, să nu trădeze interesele acestuia şi chiar secretele pe care le-a cunoscut din
relatările părţii , nici după ce procesul s-a terminat şi nici în timpul procesului, oricare ar fi
motivele.
Relaţia care se creează între avocat şi client este confidenţială şi de o anumită
intimitate. Faza de judecată începe o dată cu introducerea cererii la instanţa competentă, de către
apărătorul părţii, de multe ori însoţit fiind şi de către client.
Avocatul trebuie să-şi însuşească acele virtuţi ce constituie un ansamblu de însuşiri,
deprinderi şi atitudini care definesc structura intelectuală, caracterul şi ţinuta morală a omului de
ştiinţă. Astfel, trebuie să aibă:
a. capacitatea de a argumenta şi de a construi fundamentul unui proces ;
b. imaginaţie şi inventivitate pentru a descoperi noi argumente şi - dacă este
nevoie - pentru a modifica întregul aspect al procesului;
c. spirit de sinteză - pentru a scoate în relief punctele esenţiale ale procesului;
d. spirit critic - pentru a putea combate argumentele adversarului, şi nu în ultimul
rând, un dezvoltat
e. simţ psihologic , bazat pe un bagaj bogat de cunoştinţe de psihologie a
infractorului, a victimei, a omului în general, - necesare pentru a putea determina sau înţelege
anumite reacţii ale auditoriului.
În instanţă avocatul care asistă ori îl reprezintă pe client trebuie să adopte un gen de
comportament specific, sub control procedural, caracterizat prin ordine şi disciplină de natură să
contribuie la solemnitatea şedinţei de judecată. În această fază comportamentul avocatului, dar şi
2
al părţii apărate, se întâlneşte cu cel al adversarului, poate şi al avocatului acestuia, se văd şi se
simt, se speculează şi dau viaţă principiului contradictorialităţii , când apar stările emoţionale
şi stresul activat, pentru fiecare parte şi apărător. Importanţa intereselor urmărite de părţile aflate
în litigiu accentuează şi agravează uneori stările de spirit ale celor implicaţi.
Faza dezbaterilor în şedinţele de judecată ridică uneori probleme, şi pentru judecător,
dar şi pentru avocaţi, apărători ai părţilor, moment în care este generată şi pentru apărători o stare
emoţională negativă ce declanşează tendinţa ca în momentul interogării inculpatului, a
martorului, a părţii vătămate, avocatul uneia din părţi, de regulă cel al părţii adverse, să întrerupă,
să comenteze agresiv, să ameninţe sau să jignească, atitudine total necorespunzătoare dar şi
total neprocedurală pentru un avocat ce se consideră profesionist, atitudine ce nu face altceva
decât să-i discrediteze pe cei implicaţi în ochii celor care i-au ales să slujească actul de justiţie.
Credibilitatea avocatului creşte iar acesta se va bucura de respect din partea
justiţiabililor, dar şi din partea magistratului, dacă va îmbina argumentul bazat pe lege, pe
logica juridică , folosindu-se de probele pe care le are la îndemână în cauză indiferent că apără
un răufăcător, o parte vătămată, un reclamant sau un pârât şi care în final priveşte adevărul în
mod obiectiv şi nu părtinitor, fără să-l traumatizeze în vreun fel. Acesta este un adevărat
profesionist şi se va bucura de un real prestigiu.
Avocatul care pledează într-o cauză are dreptul şi trebuie să se implice emoţional
în problematica litigioasă şi în ceea ce priveşte partea pe care o apără, dar numai pentru cât este
învestit, fără depăşirea acestei limite .
Susţinerea cauzei în faţa completului de judecată nu trebuie să fie agresivă şi
orice analiză trebuie abordată principial, iar lupta pentru adevăr trebuie să se dea între idei, iar
arma folosită să fie argumentul, susţinut de forţa probelor , care trebuie explicate prin
mijloacele cele mai potrivite ale oratoriei, respectând angajamentele faţă de clienţi şi, implicit
judecătorul care reprezintă autoritatea judecătorească.
Comportamentul avocatului, în exercitarea profesiei sale trebuie să fie guvernat de
seriozitate, demnitate şi fair-play . Prezentarea în faţa instanţei, ţinuta avocatului, modul de
adresare, poziţia în timpul pledoariei sunt amănunte ce ţin de persoana şi prestigiul avocatului şi
care au importanţă în conturarea solemnităţii şedinţei şi „ţinutei" înfăptuirii actului de justiţie.
Prezenţa avocatului trebuie să inspire încredere, să impună respect şi să constituie un
model pentru cei din jur, atât în profesie, cât şi în afara ei.
Până îi vine rândul în faţa completului de judecată justiţiabilul trece prin numeroase
stări emoţionale dar în momentul când avocatul său îi pledează cauza, starea lui emoţională atinge
3
cote maxime, aşteptând de la avocat totul: convingere, tact, implicaţie emoţională, dăruire,
pentru ca judecătorul să fie convins că el are dreptate şi nu adversarul său.
Dacă avocatul va intui, pe baza probelor din dosar, că nu va putea să obţină ceea ce
clientul său pretinde, este înţelept să-i spună acestuia de la început că ceea ce el cere este
imposibil sau că se poate realiza parţial, întreaga apărare urmând să se bazeze pe această
înţelegere a situaţiei reale .
Avocatul care are talent va şti să apere şi o cauză în care clientul său pierde, nu
numai în care câştigă, şi mai ales trebuie să pledeze tot atât de convingător atunci când ştie că
va pierde ca şi atunci când e convins că va câştiga cauza, dar numai în respectul pentru
adevăr, ca şi cum ar recunoaşte că adversarul său a fost mai bun şi, datorită şansei, lui i-a
aparţinut adevărul în lupta procesuală.
Arta apărătorului constă în aceea de a contribui la clarificarea situaţiei de fapt
în care clientul său a pierdut, acesta având o falsă reprezentare despre adevăr, edificându-se pe
deplin şi acceptând soluţia prin care a pierdut.
Argumentele avocatului care susţine nevinovăţia clientului său, un răufăcător de
înaltă clasă şi care poate primi pedeapsa maximă sau capitală, trebuie să ţină seama de res-
pectul pentru adevăr şi ocrotirea valorilor morale şi de convieţuire socială, deoarece dreptul
la apărare nu-i poate fi luat/refuzat nici unei persoane indiferent de gravitatea faptei de
care este învinuită, în condiţiile unei judecăţi adevărate, corecte.

4
 Parte a II-a
Activitate

În timpul stagiului de practica am discutat cu membrii cabinetului de avocatură despre anumite

cauze în materie de Drept civil, aflate pe rol la Judecătoria Sectorului 3, București.
Unele informaţii despre dosare:

DOSARUL NR. 1

 
Numãr unic dosar: 10043/301/2012
Înregistrat în data de: 19.03.2012
Obiect dosar: stabilire paternitate
Materia juridicã: Minori şi familie
Stadiu procesual: Fond
Părţi: GHITA RALUCA, REPREZENTANT AL MINORULUI GHITA ANA
ANTONIA : Reclamant
GORUNESCU SEBASTIAN COSTIN : Pârât
PRIMARIA SECTOR 3 : Autoritate tutelară
PRIMARIA COMUNEI CHITILA : Autoritate tutelară

Data Detalii
25/04/2012 Amână cauza

Solutie: Pune în vedere reclamantei să precizeze cererea faţă de noile dispoziţii ale Codului civil, sub
sancţiunea disp. art. 1551Cod proc.civ. şi să o timbreze în mod corespunzător, sub sancţiunea anulării
cererii, ca netimbrată. Amână cauza şi acordă termen la data de 20.06.2012, C 3 MINORI ŞI FAMILIE
(MIERCURI), ora 08:30, pentru când se va cita pârâtul, reclamanta şi Autoritatea Tutelară având termen
în cunoştinţă, Autoritatea Tutelară potrivit disp. art. 153 alin. 1 Cod proc.civ., astfel modificat prin art. 1
pct. 18 din Legea nr. 202/2010.

5
DOSARUL NR. 2
 
Numãr unic dosar: 9586/301/2012
Înregistrat în data de: 15.03.2012
Obiect dosar: pensie întreţinere
Materia juridicã: Minori şi familie
Stadiu procesual: Fond
Părţi: TUDORACHE CLAUDIA IRENE : Reclamant
OLOGEAC COSTEL : Pârât
PRIMARIA SECTOR 3 BUCURESTI : Autoritate tutelară
PRIMARIA SECTOR 5 BUCURESTI : Autoritate tutelară

 
 
 
Data Detalii
25/04/2012 Amână cauza
Solutie: Încuviinţează cererea formulată de către reclamantă prin care solicită amânarea cauzei în vederea
stingerii litigiului pe cale amiabilă. Amână cauza şi acordă termen la data de 20.06.2012, C 3 MINORI
ŞI FAMILIE (MIERCURI), ora 08:30, pentru când se va cita pârâtul, reclamanta şi Autoritatea Tutelară
având termen în cunoştinţă, Autoritatea Tutelară potrivit disp. art. 153 alin. 1 Cod proc.civ., astfel
modificat prin art. 1 pct. 18 din Legea nr. 202/2010.

6
DOSARUL NR. 3
 
Numãr unic dosar: 2970/301/2012
Înregistrat în data de: 30.01.2012
Obiect dosar: divorţ
Materia juridicã: Minori şi familie
Stadiu procesual: Fond
Părţi: VADUVA FLORENTINA MIHAELA : Reclamant
VADUVA CRISTIAN MIHAI : Pârât
PRIMARIA SECTOR 3 BUCURESTI : Autoritate tutelară

   
 
Data Detalii
25/04/2012 Amână cauza
Solutie: Încuviinţează cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată de către pârât. Pune
în vedere pârâtului că nu se acordă decât un singur termen în acest sens. Amână cauza şi acordă termen la
data de 20.06.2012, C 3 MINORI ŞI FAMILIE (MIERCURI), ora 08:30, pentru când părţile au termen în
cunoştinţă, Autoritatea Tutelară potrivit disp. art. 153 alin. 1 Cod proc.civ., astfel modificat prin art. 1
pct. 18 din Legea nr. 202/2010.