Academia ,,Ștefan cel Mare,, a MAI, Facultatea Drept, Administrație, Ordine și securitate publică

Disciplina: Model de orientare spre specializare

REFERAT :Apărătorul în procesul penal

Profesor: Pântea Andrei, Confereniar universitar, doctor în drept
A Realizat: Cepurneac Ariadna, DFB 212
 Academia ,,Ștefan cel Mare,, a MAI
Facultatea Drept, Administrație, Ordine și securitate publică

Disciplina: Model de orientare spre specializare

REFERAT
TEMA: Apărătorul în procesul penal

Profesor: A realizat: Cepurneac Ariadna

Pântea Andrei DFB 212

Conferențiar universitar,

doctor în drept

Chișinău 2023

1
 CUPRINS:

1.Introducere p.3
2.Cuprins:
a)Termenul de apărător p.4
b)Împuternicirile apărătorului p.5
c)Referințe p.5-6
d)Condițiile întrunite de un apărător p.6
e)Sarcinile apărătorului p.7-8-9
f)Încetarea apărătorului în cauză p.10-11
3.Concluzie p.12
4.Surse p.13

2
 Introducere:
Printre temele centrale ale lumii contemporane se înscrie problematica
drepturilor omului, în special dreptul la apărare, în cadrul multor organizaţii şi
reuniuni internaţionale. Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
prevede în art. 11 pct. 1): „Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu
caracter penal are dreptul sa fie presupusă nevinovata până când vinovăţia sa va
fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate
toate garanţiile necesare apărării sale”. Orice persoană acuzată de comiterea unei
infracţiuni are dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la cel puţin următoarele
garanţii:
1. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să
comunice cu apărătorul pe care şi-l alege;
2. să fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui
apărător ales de ea;
3. dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de
câte ori interesul justiţiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu fără
plată, dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera.
Dreptul la apărare constă în totalitatea mijloacelor instituite de lege
pentru invocarea şi constatarea împrejurărilor ce susţin apărarea, precum şi
pentru aplicarea prevederilor legale favorabile părţii care îşi susţine interesele.
Aceste mijloace de apărare constau în drepturi procesuale acordate părţilor din
3
proces, garanţii procesuale în vederea exercitării acestor drepturi şi asigurarea
unei asistenţe juridice de calitate.
Conform codului de Procedură penală, partea apărării – persoane abilitate prin
lege să efectueze activitate de apărare (bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea
civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora). În conţinutul dreptului de
apărare este cuprinsă şi asistenţa juridică a părţilor de către un apărător, persoană
cu pregătire specială în materia de drept şi care are, prin lege, posibilitatea să
apere drepturile şi interesele legitime ale părţilor. Activitatea desfăşurată de
apărător este un serviciu de necesitate publică pentru realizarea justiţiei penale şi
a apărării sociale, acestea fiind elemente ce determină natura juridică a apărării.
Potrivit DEX-lui, apărător este persoana care apără, protejează sau sprijină ceva
sau pe cineva. Altă semnificaţie a acestui cuvânt este dată de aceeaşi sursă:
persoana care apără cauza cuiva în faţa justiţiei.

Apărătorul, în sens strict, este avocatul care asistă inculpatul, adică acel auxiliar
al justiţiei care îndeplineşte funcţia procesuală a apărării. Apărătorul este şi
trebuie să rămână unul dintre principalii participanţi în procesul penal,
contribuind, prin calificarea şi cunoştinţele sale de specialitate, la acordarea
asistenţei juridice părţilor pe care le reprezintă sau le asistă, fiind, totodată, un
colaborator al organelor judiciare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a
cauzei, participând, astfel, la menţinerea ordinii de drept. Apărătorul trebuie în
măsură deplină să folosească în scopurile apărării regula că orişice îndoială se
tâlcuieşte în folosul învinuitului, că obligaţia probaţiunii învinuitului se află în
sarcina învinuitorului şi că neprezentarea probelor privind nevinovăţia
învinuitului nu poate fi examinată ca probă a vinovăţiei lui. Rolul apărătorului
este de a preîntâmpina orice greşeală sau violare a legii din partea organelor
judiciare. Apărătorul este obligat să-şi exercite activitatea potrivit scopului
pentru care a fost recunoscut, cu bună-credinţă şi cu respectarea ordinii publice
şi a bunelor moravuri. Apărătorul în procesul penal are un loc important şi e
obligat, conform legii, s întreprindă totul şi să nu scape nimic ce ar putea fi în
favoarea învinuitului. În ştiinţa procesual-penală şi practica judiciară apare
câteodată tendinţa de a micşora într-o anumită măsură activitatea apărătorului ce
se argumentează prin faptul că ei pot împiedica activitatea de luptă cu
criminalitatea, î1 pot ajuta pe criminal să scape de răspundere. Însă aceasta
contravine Constituţiei şi Legii cu privire la avocatură. Apărarea principială şi
activă în procesul penal nu împiedică, ci contribuie la lupta împotriva
criminalităţii, ajută la înlăturarea greşelilor în examinarea dosarelor penale, cu
respectarea condiţiilor de apărare şi a intereselor legitime cu ajutorul mijloacelor
legitime. Apărătorul nu poate fi asimilat de către organele de stat şi persoanele
4
cu funcţie de răspundere cu persoana interesele căreia le apără şi cu caracterul
cauzei penale care se examinează cu participarea acestuia (art.67 alin.(1) CPP
RM). Din studiile realizate s-a constat că această cerinţă nu este respectată cu
stricteţe. În general, avocaţii nu sunt identificaţi cu clienţii sau cu cauzele
clienţilor, dar probabilitatea unei atare identificări creşte atunci când clientul
este implicat în politică. Avocaţii nu sunt traşi la răspundere pentru declaraţiile
făcute în timp ce îşi reprezintă clienţii. În plus, avocaţilor li se acordă un anumit
1
grad de protecţie contra reacţiilor ostile care ar putea fi provocate în urma
reprezentării intereselor clienţilor nepopulari.
Insultarea, calomnierea avocatului, ameninţările la adresa acestuia, actele
de violenţă comise împotriva lui în timpul exercitării atribuţiilor profesionale şi
în legătură cu aceasta se pedepsesc conform legii (art.44 alin.(5) al Legii cu
privire la avocatură).
Acţiuni violente comise asupra unei persoane în legătură cu exercitarea
obligaţiilor de serviciu sau obşteşti se pedepseşte în baza Codului Penal.
Deși împuternicirile avocatului în procesul penal sunt ample, toate
măsurile pe care el le întreprinde în vederea strângerii probelor nu reprezintă
acțiuni de urmărire penală. Mai mult decât atât, în procesul realizării lor
avocatul nu este în drept să se folosească de careva împuterniciri autoritar-
statale. Cetățenii nu sunt obligați, ci au doar dreptul de a oferi informații
apărătorului, dacă acceptă acest lucru. Dreptului apărătorului de a strânge și a
prezenta obiecte și documente, care pot fi recunoscute în calitate de probe sau
corpuri delicte, nu îi corespunde obligația unei anumite persoane de a i le pune
la dispoziție în temeiul solicitării lui.
Partea apărării este în drept, în scopul infirmării vinovăției persoanei în
comiterea infracțiunii, să prezinte în instanță obiecte și documente, să poarte
convorbiri, care, în opinia lor, dispun de importanță probatorie. Ofițerul de
urmărire penală și procurorul vor oferi obiectelor și documentelor strânse și
prezentate de apărător o apreciere proprie, care cel mai des se deosebește de cea
a apărării; ei pot și să nu fie de acord că acestea au calitatea de probe în apărare,
refuzând, în acest fel, să le accepte. Însă, până atunci când în privința obiectelor
și documentelor strânse și prezentate de apărare nu va fi efectuată o apreciere
finală de către instanță în sentință, ele nu vor înceta să figureze și să fie
examinate de către partea apărării în calitate de probe. În totalitatea de drepturi
pe care le stăpânește apărătorul, se pune accent pe dreptul de a strânge probe.
Această prerogativă reprezintă piatra de temelie în cadrul unui proces penal
contradictorial. Participarea apărătorului în cadrul probatoriului reprezintă
1
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/286-291_7.pdf (Accesat la data de 29.11.23, ora 9:23)

5
folosirea de către acesta a unui cumul de reguli și procedee, aplicate în vederea
influenței eficiente, cu ajutorul informațiilor strânse, asupra hotărârilor luate de
organele de urmărire penală și instanța de judecată.
În doctrina de specialitate rusă se susține că apărătorii se confruntă cu
refuzul reprezentantului organului de urmărire penală de a le accepta cererile
adresate, chiar și a celor întemeiate fundamental,
2

din simplul motiv că ofițerul de urmărire penală nu ar dispune de o independență

procesuală reală.
Totodată, procesul penal contradictorial presupune că în cadrul acestuia
activează figuri independente, care poartă răspundere pentru propriile acțiuni,
având posibilități reale de a preciza și a rectifica propriile comportamente și
hotărâri.
Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă
interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistenţă juridică prin
toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Apărătorul nu poate fi asimilat
de către organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere cu persoana
interesele căreia le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examinează cu
participarea lui.
În calitate de apărător în procesul penal pot participa:
1) avocatul;
2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător;
3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de un avocat
din alin.(1).
Persoanele indicate capătă calitatea de apărător din momentul în care şi-au
asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cu consimţămîntul
acesteia. Apărătorul, după ce şi-a asumat angajamentul de a apăra, trebuie
să anunţe despre aceasta organul de urmărire penală sau instanţa.
Astfel, garanția constituțională privitoare la dreptul la apărare urmează a fi
interpretată ca o cerință a comportamentului procesualpenal activ al
apărătorului, orientat spre acordarea asistenței juridice și participare în cadrul
probatoriului, precum și spre protecția drepturilor și intereselor legitime ale
bănuitului, învinuitului, inculpatului. Activitatea în probatoriul penal, realizată
de partea apărării se deosebește prin anumite particularități. Se susține că
principala trăsătură ar fi dezinteresul în stabilirea circumstanței care reprezintă
scopul și conținutul cunoașterii, realizate de partea acuzării, precum și
soluționarea anumitor sarcini, determinate de prezumția de nevinovăție. Din
2
https://juridicemoldova.md/9636/drepturile-aparat-in-probatoriul-penal.html (Accesat la data de 29.12.23,
ora 10:00)

6
acest considerent, sarcinile procesuale ale apărării sunt determinate de
caracterele individuale ale cauzei penale și de tactica apărării.
3

Totodată, partea apărării este în drept să participe în probatoriu, fiindu-i necesar

în acest sens un anumit volum de drepturi procesuale.

Pentru realizarea funcției sale, legiuitorul oferă apărătorului dreptul de a folosi

toate mijloacele și modalitățile de apărare care nu sunt interzise de lege.
Cea mai sensibilă latură o constituie asigurarea drepturilor apărătorului în cadrul
urmăririi penale. Această fază a procesului penal se caracterizează prin faptul că
reprezentantul organului de urmărire penală este, la propriu, figura centrală, în a
cărei competență este concentrată administrarea probatoriului. Apărătorul însă,
în virtutea prevederilor legii, nu este recunoscut în calitate de subiect al
probatoriului. Codul de procedură penală fixează doar câteva împuterniciri, care,
în esență, nu oferă niciun fel de garanții apărătorului de a obține informațiile
necesare interesului urmărit în cauză.
Apărătorii se confruntă cu refuzul organului de urmărire penală de a le accepta
cererile privind administrarea probelor, în practica de zi cu zi.
Conform art.67 alin(3 cu indicile 1) Avocatul care acordă asistenţă juridică
garantată de stat dobîndeşte calitatea de apărător în momentul în care
coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă
Juridică Garantată de Stat emite decizie privind acordarea asistenţei juridice
calificate. Decizia privind acordarea asistenţei juridice calificate se aduce la
cunoştinţă, după caz, solicitantului, organului de urmărire penală sau instanţei de
judecată.
Avocatul care acordă asistenţă juridică bănuitului sau învinuitului la reţinere sau
arestare se consideră apărătorul lor pe această perioadă de timp şi cu
consimţămîntul lor el poate continua participarea în calitate de apărător pînă la
terminarea procesului în cauza respectivă sau pînă la includerea în proces a unei
alte persoane. Astfel, garanția constituțională privitoare la dreptul la apărare
urmează a fi interpretată ca o cerință a comportamentului procesual-penal activ
al apărătorului, orientat spre acordarea asistenței juridice și participare în cadrul
probatoriului, precum și spre protecția drepturilor și intereselor legitime ale
bănuitului, învinuitului, inculpatului. Interesele persoanei, de fapt ca și interesele
oricărui participant la procesul penal, exprimă necesitatea acesteia în protecția
valorilor vitale ale acesteia. Încălcarea drepturilor procesuale ale apărătorului
generează, simultan, și încălcarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului,
inculpatului, cărora acesta urmează să le acorde asistență juridică calificată.

3
CPP al RM, varianta electronică în care sunt incluse modificările (Accesat la data de 01.12.23, ora 12:46)

7
Respectiv, drepturile apărătorului reprezintă garanția asigurării drepturilor
acuzatului în procesul penal. În realizarea justiţiei penale, respectarea drepturilor
şi intereselor legitime ale indivizilor are o conotaţie privată şi o alta publică.
4

Prin recunoaşterea şi garantarea exercitării efective a dreptului la apărare

al inculpatului, prin asistarea sa de către un avocat cu pregătirea adecvată
acuzatorului, se armonizează cele două interese publice (acuzarea şi apărarea).
Rolul părții apărării în stabilirea circumstanțelor faptei penale imputate, este mai
puțin importantă în raport cu partea acuzării. Activitatea în probatoriul penal,
realizată de partea apărării, se deosebește prin anumite particularități. Se susține
că principala trăsătură ar fi dezinteresul în stabilirea circumstanței care
reprezintă scopul și conținutul cunoașterii, realizate de partea acuzării, precum și
soluționarea anumitor sarcini, determinate de prezumția de nevinovăție. Din
acest considerent, sarcinile procesuale ale apărării sunt determinate de
caracterele individuale ale cauzei penale și de tactica apărării. Totodată, partea
apărării este în drept să participe în probatoriu, fiindu-i necesar în acest sens un
anumit volum de drepturi procesuale.
Dreptul de a strânge și prezenta probe, necesare pentru acordarea
asistenței juridice. Modalitățile de strângere a probelor de către apărător sunt
specificate la alin. 2, art. 100 CPP: - să solicite și să prezinte obiecte, documente
și informații; - să poarte convorbiri cu persoanele fizice, dacă acestea sunt de
acord să fie audiate în modul stabilit de lege; - să solicite certificate,
caracteristici și alte documente de la diverse organe și instituții competente în
modul stabilit. Dreptul de a solicita opinia specialistului pentru explicarea
chestiunilor care necesită cunoștințe speciale, la fel este o împuternicire a
acestuia. De asemenea dreptul de a participa la audierea bănuitului, învinuitului,
precum și la alte acțiuni de urmărire penală, efectuate cu participarea bănuitului,
învinuitului, fie la cererea lor sau la cererea apărătorului. Următorul drept este
de a adresa întrebări persoanelor audiate, cu acordul reprezentantului organului
de urmărire penală, în procesul participării la acțiunile de urmărire penală.
Dreptul de a înainta cereri și formula recuzări. Primele au ca scop stabilirea
circumstanțelor cauzei prin intermediul efectuării acțiunilor de urmărire penală,
iar cele din urmă asigură obiectivitatea și imparțialitatea persoanei care
efectuează urmărirea penală, ceea ce, la rândul să, are un impact pozitiv asupra
probatoriului. Cum s-a menționat, dreptul de a înainta plângeri privind acțiunile
(inacțiunile) și hotărârile organului de urmărire penală și a procurorului.
Pe parcursul efectuării acțiunilor de urmărire penală, ofițerul de urmărire
penală, procurorul sunt în drept să dea indicații obligatorii pentru a fi îndeplinite,
să aplice anumite măsuri de constrângere procesual-penală, legate de îngrădirea
drepturilor și libertăților persoanei. Apărătorul însă, dimpotrivă, la realizarea
4
https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/114195 (accesat la data 04.12.23, ora 13:05)

8
dreptului său la strângerea probelor nu poate în nicio măsură să pună în aplicare
anumite împuterniciri autoritar-statale. Cetățenii nu sunt obligați, ci au doar
dreptul de a oferi informații apărătorului, dacă consideră de cuviință și sunt de
acord.
5

În aceeași măsură, apărătorul nu are dreptul de a ridica sau să solicite

anumite obiecte și documente de la persoanele care le dețin, așa cum poate
proceda ofițerul de urmărire penală sau procurorul în procesul efectuării
anumitor acțiuni de urmărire penală. Astfel, dreptul apărătorului de a strânge
probe nu generează obligația unor alte persoane de a pune la dispoziția acestuia
informațiile necesare, care ar putea fi recunoscute ca probe. Cea mai sensibilă
latură o constituie asigurarea drepturilor apărătorului în cadrul urmăririi penale.
Această fază a procesului penal se caracterizează prin faptul că reprezentantul
organului de urmărire penală este, la propriu, figura centrală, în a cărei
competență este concentrată administrarea probatoriului. Apărătorul însă, în
virtutea prevederilor legii, nu este recunoscut în calitate de subiect al
probatoriului. Articolul 100 din CPP al RM prevede modalitatea de administrare
a probelor,
(1) Administrarea probelor constă în folosirea mijloacelor de probă în
procesul penal, care presupune strîngerea şi verificarea probelor, în favoarea şi
în defavoarea învinuitului, inculpatului, de către organul de urmărire penală, din
oficiu sau la cererea altor participanţi la proces, precum şi de către instanţă, la
cererea părţilor, prin procedeele probatorii prevăzute de prezentul cod.
(2) În scopul administrării probelor, apărătorul admis în procesul penal, în
modul prevăzut de prezentul cod, este în drept:
1) să solicite şi să prezinte obiecte, documente şi informaţii necesare
pentru acordarea asistenţei juridice, inclusiv să poarte convorbiri cu persoane
fizice dacă acestea sînt de acord să fie audiate în modul stabilit de lege;
2) să solicite certificate, caracteristici şi alte documente din diverse organe
şi instituţii competente, în modul stabilit;
3) în interesul asistenţei juridice, să solicite, cu consimţămîntul persoanei
pe care o apără, opinia specialistului pentru explicarea chestiunilor care necesită
cunoştinţe speciale.
(3) Bănuitul, învinuitul, inculpatul, apărătorul, acuzatorul, partea
vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor,
precum şi alte persoane fizice sau juridice, sînt în drept să prezinte informaţii
orale şi scrise, obiecte şi documente care pot fi utilizate ca mijloace de probă.

Cum este vădit în Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova, Avocatul

care acordă asistenţă juridică garantată de stat dobîndeşte calitatea de apărător în
momentul în care coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru
5
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/193-197_11.pdf (accesat la data 04.12.23, ora 13:24)

9
Asistenţă Juridică Garantată de Stat emite decizie privind acordarea asistenţei
juridice calificate.
6

Decizia privind acordarea asistenţei juridice calificate se aduce la cunoştinţă,

după caz, solicitantului, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată.
Avocatul care acordă asistenţă juridică bănuitului sau învinuitului la reţinere sau
arestare se consideră apărătorul lor pe această perioadă de timp şi cu
consimţămîntul lor el poate continua participarea în calitate de apărător pînă la
terminarea procesului în cauza respectivă.
Apărătorul nu este în drept să-şi asume această funcţie şi nu poate fi
desemnat în această calitate de către coordonatorul oficiului teritorial al
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul în care:
1) nu întruneşte condiţiile.
2) nu poate fi apărător conform restricţiilor prevăzute de lege sau
sentinţei judecătoreşti;
3) a acordat sau acordă asistenţă juridică persoanei ale cărei interese sînt
în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără;
4) se află în legături de rudenie sau în relaţii de subordonare cu persoana
ale cărei interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei apărate de
el;
5) a participat mai înainte în această cauză în calitate de judecător,
procuror, persoană care a efectuat urmărirea penală, expert, specialist,
interpret, traducător, martor.
Apărătorul încetează participarea în cauză în această calitate dacă:
1) persoana pe care o apără a renunţat la el sau a reziliat contractul cu el, sau i-a
suspendat împuternicirile;
2) nu are împuterniciri de a participa în continuare în această cauză;
3) procurorul sau instanţa l-a înlăturat de la participarea în această cauză în
legătură cu constatarea unor circumstanţe ce exclud participarea lui în această
calitate sau, la cererea acestuia, din alte motive întemeiate;
4) procurorul sau instanţa a admis cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului
de renunţare la apărător;
5) avocatul străin şi-a declinat împuternicirile;
6) procurorul sau instanţa a admis renunţarea la apărător declarată de către
persoana pe care o apără avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
În cazul în care procurorul sau instanţa nu a admis renunţarea bănuitului,
învinuitului, inculpatului la apărător, avocatul care acordă asistenţă juridică
garantată de stat nu poate sista participarea sa la această cauză.
6
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=140247&lang=ro# (CPP al RM, accesat la data de 04.12.23,
ora 15:01)

10
7

Concluzie

7
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=140246&lang=ro# (CPP al RM, accesat la data de 05.12.23,
ora 11:38)

11
 Astfel, garanția constituțională privitoare la dreptul la apărare urmează a fi
interpretată ca o cerință a comportamentului procesualpenal activ al
apărătorului, orientat spre acordarea asistenței juridice și participare în cadrul
probatoriului, precum și spre protecția drepturilor și intereselor legitime ale
bănuitului, învinuitului, inculpatului. Rolul părții apărării în stabilirea
circumstanțelor faptei penale imputate este unul primordial. De aici, putem
concluziona că organizarea funcțională a procesului penal nu presupune
egalitatea formală a părților sub aspectul cantitativ al drepturilor oferite, ci
egalitatea după conținutul posibilităților pe care le au.
Cu alte cuvinte, fiecare dintre părți trebuie să beneficieze în procesul penal
de atâtea drepturi, care i-ar fi necesare pentru realizarea propriei funcții. Aici ar
fi vorba despre drepturile ce asigură însăși posibilitatea realizării acestei funcții
și soluționarea sarcinilor și obiectivelor care sunt plasate asupra părții în
procesul penal.

12
 Surse:
1. http://uam.md/media/files/files/
statutul_procesual_al_avocatului__aparator_6567023.pdf
2. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/286-
291_7.pdf
3. https://juridicemoldova.md/9636/drepturile-aparat-in-
probatoriul-penal.html
4. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/114195
5. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/193-
197_11.pdf
6. CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ
AL REPUBLICII MOLDOVA
Publicat : 05-11-2013 în Monitorul Oficial Nr. 248-251 art. 699

13