Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de drept
Teza de licenta
Executor:
Conducator stiintific:
Chisinau 2000
Cuprins
Introducere
§ 1. Respectarea principiului garantarii dreptului la aparare in faza numirii cauzei spre judecare
Incheiere
Literatura utilizata
Anexe
Introducere
Dintre multitudinea drepturilor ce le are omul un loc important il are dreptul banuitului,
invinuitului, inculpatului si condamnatului la aparare. Acestui principiu I se atribuie un loc
aparte in sistemul principiilor unui stat democratic . Infaptuirea dreptului la aparare e nu numai o
manifestare a democratismului , dar si o conditie necesara pentru realizarea eficienta a justitiei.
Respectarea garantiilor procesuale a invinuitului in procesul penal in care lipsesc contradictiile
intre interesele legale a persoanei si cele ale statului asigura suprematia legii si dreptatii in
procesul infaptuirii justitiei.
apararii sale.
Astfel , una din sarcinile primordiale a unui stat de drept nu este numai descoperirea rapida a
infractiunilor , identificarea vinovatiilor , dar si aceia ca , nici o persoana nevinovata sa nu fie
tras la raspundere penala si condamnat.
Numai prin consolidarea acestor doua pareri se creeaza o atmosfera care va duce la
pronuntarea unei sentinte legale si intemeiate.
Din aceste considerente unul din cele mai importante institute a procesului penal este
considerat apararea drepturilor si intereselor legale a persoanelor ce sint banuite sau invinuite in
savarsirea unor actiuni ilicite prevazute de legislatie penala
Pentru a intra in esenta dreptului la aparare , trebuie mai intai de determinat punctele tangentiale
intre el si altele principii de drept . Unul din cele mai apropiate principii in acest sens este –
prezumtia nevinovatiei .
Pe langa importanta sa teoretica prezumtia nevinovatiei mai are si o importanta practica. Aceasta
nu este o idee pur abstracta ci si o baza pentru toata activitatea persoanei ce efectuiaza cercetarea
penala , anchetator, procuror si judecator determinand stilul acestei activitati , modul de atarnare
a lor fata de banuit si invinuit .
Deci , prezumtia nevinovatiei strapunge activitatea tuturor organelor de stat care lupta cu
criminalitatea , plus la aceasta este unul din principiile de baza a dreptului procesual penal .
Realizarea lui asigura legalitatea in procesul penal , apararea drepturilor si intereselor legale a
persoanelor , in special dreptul banuitului invinuitului si inculpatului la aparare.
Aparatorul este atras in proces nu cu scopul de asi apara interesul sale ci a clientului
sau , lucru ce a adus in literatura si in statutul sau procesual dispute aprige. Activitatea lui ca si a
invinuitului e indreptata spre atenuarea ori respingerea invinuirii . Aparatorul este un subiect
specifi al apararii care dispune de un sir de imputerniciri intru realizarea intereselor si drepturilor
invinuitului.
Forma data de aparare apare numai in conditiile strict prevazute de lege . Art. 43
CPPRM stabileste ca aparatorul ales sau numit de oficiu este admis sa participe la proces din
momentul punerii sub invinuire , iar in cazul retinerii sau arestarii banuitului sau invinuitului –
din momentul comunicarii lui a procesului – verbal de retinere sau prezentarii mandatului de
arest . Daca prezenta aparatorului ales de banuit sau invinuit este imposibila persoana care
efectuiaza cercetarea penala , anchetatorul penal si procurorul propun banuitului sau invinuitului
sa invit cu alt aparator or ii asigura un aparatorul prin intermediul biroului de asistente juridica .
I – cand aparatorul este obligat sa fie prezent . Cauzele cand prezenta aparatorului e obligatorie e
strict stabilita de lege .
Consider ca limitarea data e facuta corect deoarece pentru a apara pe cineva , trebuie in
primul , sa ai studii juridice , in al doilea – profesionalism. Exercitarea functiei de o alta persoana
duce la o cercetare superficiala a cazului , la o nefolosire a tuturor posibilitatilor si pana la urma
la neatenuarea sau neachitarea persoanei invinuite.
Referitor la faptul “ ca anchetatorii sint obligati de a anexa la dosar atat probe ce acuza
persoana cit si cele cel dezvinovatesc ” astfel exercitand si unele funtii de aparare , pot sa
mentionez ca acesta reiese din principiul procesului penal – cercetarea sub toate aspectele ,
completa si obiectiva a circumstantelor cazului . Deci , despre functia de aparare in acest caz nu
e vorba .
Ultima poate fi privita ca totalitatea actiunilor procesuale indreptate la realizare cit mai
eficienta a apararii in sens material . Ea include asa actiuni care ii asigura banuitului sau
invinuitului posibilitatea de a exercita orice activitati ce nu contravin legii . Deci , prin apararea
in sens procesual intelegem totalitatea actiunilor procesuale , are au ca scop realizarea apararii ,
in sens material , de a restabili drepturile procesuale si realizarea intereselor invinuitului.
Una din formele cele mai vechi de aparare este apararea omului primitiv de toate
cataclismele naturii in perioada paliolitica ( furtuni , geruri , animale salbatice etc. ). Atunci au
aparut primele varietati a apararii in sens general . Pe parcursul evolutiei omenirii s-a transformat
si continutul psihologico – moral al apararii . Schimbarea data e conditionata , in primul rand , de
nivelul de trai a vietii , de relatiile sociale si legale ce persistau la moment .
Legile ce activau in acea perioada permiteau si ele mai chinuitoare forme de pedepse .
De exemplu , in Carolina , codul ce a activat pe parcursul a III secole ( 1532 – 1870 ) , continea
urmatoarele tipuri de pedeapsa ca bataia cu vergila , taierea urechilor , scoaterea ochilor , ruperea
mainelor etc. . Pedeapsa cu moartea era si ea variata : inecarea , arderea , decapitarea ,
ingroparea de viu , rastignirea s. a. In unele cazuri , cu scopul de a baga frica in ceilalti , inainte
de ardere , persoana era batuta cu pietre sau o ingropau in pamant pe cateva zile ( “ Carolina ” .
Regulile penalo – judiciare a lui Carol V ).
Numai dupa cele doua razboaie mondiale finisate cu crearea Organizatiei Natiunii Unite
au aparut tendinte reale de aparitie a unii jurisprudente democratice . Ca rezultat a acestuia a fost
primita un sir de acte de o valoare extrem de mare , cum ar fi : Declaratia ONU despre drepturile
fundamentale a omului din 1948 , Actul final de la Helsinki din 1975 , Carta de la Paris din
1990, Conventia pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale din 1950 ,
Documentul de la Vena din 1986 , Declaratia de la Copenhaga din 1992 s. a.
Ele au servit ca baza a adoptarii de catre statele membre a ligislatiei interne care
corespundea principilor democratice.
Elementele cele mai inportante si primare in structura obectului apararii sint interesile
invinuitului . Dupa inaintarea invinuirii sau intomirea proesului – verbal de interogare in calitate
de invinuit , la persoana apar careva interese . Unul din ele ( si cel mai inportant ) este tendinta
de a se eschiva de la raspunderea penala si pedeapsa penala . Interesul sau material se reduce la
aceia de a respinge complet toate pritentile materiale ce sint inaintate pe cazul concret .
In literatura de specialitate o atentie deosibita a fost data clasificarii apararii dupa mai
multe critarii .Unele din cele mai intilnite din ele sint :
ª stabilita de contract .
preliminare s
Dupa intensitate :
aparare activa s
aparare pasiva s
Clasificarea data e facuta in sensul apararii din punctul de vedere procesual . Criteriul ei
e tendinta ori nedorinta de folosire cit mai efectiva de mijloace si metode de aparare . Cel mai
des se aplica prima forma – cind subectul ce exercita apararea face tot ce-i posibil pentru
respingerea invinuirii inaitate . Ea este si cea mai efectiva .
aparare facultativa s
aparare obligatorie s
Insa, in cele mai dese cazuri aparatorul si persoana aparata convin asupra unor pozitii
unice. Pe plan psihologic, intre ei apar anumite relatii de fidelitate si solidaritate pe cazul penal
concret. Aparatorul “critica” invinuirea adusa clientului sau, ajuta ultimului de a-si alege pozitia
cuvenita in proces, aduce probe s.a.m.d.
Pregatirea la timp de aparare , elaborarea unui plan , ii va permite avocatul rapid si exact
de asi forma o opinie personala fata de intrebarile ce apar in instanta judecatoreasca si de a
indrepta hotarirea ei in folosul clientului sau.
Norma morala , ca si orce alta norma sociala este un izvor de informatie , un mijloc de
influenta ideologica o regula de conportament si sfera de apriciere . Rolul normelor morale si
constiintei morale ca simbol si regulelor a activitatii obstesti a omului se manifesta accentuat in
activitatile profiseonale a colectivelor de munca .
Acest lucru este prezent ( sau cel putin trebuie sa fie prezent ) si in activitatea de
ocrotirea a normelor de drept , scopul caria este nu numai de a pedepsi vinovatul , dar si de al
educa atit pe el cit si pe alte persoane in spiretul respectarii legilor . In procesul infaptuirii
justitiei apare o sistema complexa de relatii interdependente intre participantii la proces .
Activitatea data nu se limiteaza doar la prevederile normilor procesual penale dar in marea sa
masura se conduc ( normele ) de morala .
Din pacate , unii avocati nu acorda un ajutor juridic calificat clientilor sai : isi
indeplinesc obligatiile sale superficial , studiaza materialele cauzei necomplet , nu pot analiza si
apricia in modul cuvenit probile . Ei uita ca pentru banuit , invinuit si iculpat aparare e un drept ,
iar pentru avocat – o obligatie . Faptul dat duce la pierderea clientilor vechi si neaprecierea de
altii noi , si pina la urma – destrugerea carierei profisionale .
Avocatul trebuie oricind se tina cont de rolul educativ a dezbaterilor judiciare asupra
tuturor participantilor la proces si nu numai . Deaceia o conditie obligatorie a exercitarii depline
a functiilor de aparare e desciplina avocatului.
activitatea avocatului s
Insa respectarea lor nu este deajuns pentru rezolvarea problemelor ce le are in fata un
aparator in legatura cu exercitarea functiilor sale . De la el se cere nu numai de a intelege esenta
normei dar si a tinde la respectarea lor deplina si unelaterala . Pe linga aceasta un avocat bun
trebuie sa-si manifeste initiativa si intelectul acumulat in cazul lipsei carorva reglementari a
problemei aparute , gasind solutiile potrivite si necesare pe dosarul dat .
Desciplina avocatului influintiaza mult asupra culturii generale a lui . Ea il indreapta pe
aparatori spre responsabilitatea , ordine si datorie . Prin disciplina se manifesta profisionalismul
ridiat a avocatului , capacitatea lui de asi realiza obligatiile sale in vederea apararii clientului sau.
Persoana banuita sau retinuta ca fiind suspecta de savirsirea unei infractiuni sai supuna
unor masuri de reprimare pina la punerea sub invinuire se numeste banuit , sau persoana fata de
care s-a dat o ordonanta de punere sub invinuire s se numeste invinuit ( art. 41/1, 42 CPP).
Unul din drepturile esintiale ale acestor persoane , este cel la aparare . Persoana care
efectuiaza cercetarea penal , anchetatorul procurorul si instanta judecatoreasca au obligatie de a-l
instiinta pe banut , invinuit sau inculpat despre fapta pentru care este banuit sau invinuit ,
calificarea juridica a acestia si sai asigure posibilitatea de a se apara cu mijloace si metodile
stabilite de lege. Ei mai au obligatie sa-l informeze pe banuit , invinuit despre dreptul de a se
apara singur sau de a fi asigurat de un aparator , consemnindu-se aceasta intr-un proces – verbal ,
si in conditiele si cazurele prevazute de lege sa-i asigure asistenta juridica , daca acesta nu are
aparator ales sau nu are mijloace , pentru remunirarea aparatorului ( art. 13 al. 3,4 CPP ). In
fiecare caz de retinere a unei persoane banuite de savirsirea unei infracteuni sau de punere sub
invinuire se intocmeste careva acte procesuale. In I – caz se indiplineste un proces verbal , in al
II – o ordonante . Ambele contin : ziua , ora , locul , de cine e intocmita s temeiurile si motivele
de retinere sau invinuire. Ordonanta mai contine : descrierea infractiunei , de savirsirea carui e
invinuita persoana s textul lejii penale care privede raspunderea pentru aceasta infractiune.
Banuitul si invinuitul fac cunostinta cu actele date si le semneaza. Parolel cu acesta invinuitul si
banuitul ii se explica drepturile lor care sint stabilite de art. 41/1 , 42 CPP. In primul rind dreptul
de a da explicativ ancetatorului pe cazul cercetat , ceea ce prezinta un mijloc efectiv de aparare.
Explicatiile se dau libir , fara vrea careva influinta psihologica sau fizica.
Daca exista temeiurile prevazute de artic. 22 CPP , invinuitul are dreptul de a face recuzari
anchetatorului , procurorului , expertului , sau iterpretului . Fiecare din persoanele date nu pot
participa la proces daca sint persoane vatamate in cazul cercetat , parte civila sau cevilmente
responsabila , daca e ruda cu vre-un participant la proces in calitate de expert , traducator s. a .
Ca temei de recuzare mai pot servi si alte imprejurari ce trezesc indoeli in privinta nepartici
nepartinirii lor. La anclusei preliminare invinuitul e in drept sa faca cunostinta cu toate
materialele cazului fara exceptii.
Astfel , invinuitul sau invinuitul dispune de un sir de posibilitati pentru realizarea deplina a
dreptului sau la apararea pe tot parcursul anchetei .in practica din pacate lucrurile stau altfel ,
anchetatorii deseori abuzand de imputernicirile sale, incalcand prevederile art.51 CPP RM.