MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ȘTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA „DREPT”

REFERAT
La disciplina: „Drept execuțional penal”
Tema: „Controlul asupra activității
instituțiilor și organelor care execută
pedepsele penale ”

A elaborat: studenta an.III, pl. 131

Guzun Daniela

Coordonator: Osadcii Cornel

1
 Cuprins

Introducere……………………………………………..3
Noțiuni generale privind sistemul instituției instituțiilor și organel care
asigură executarea pedepselor..........................................................4-6
Controlul activităţii instituţiilor şi organelor care execută
hotărârile cu caracter penal………………………………..7-8
Concluzie……………………………………………………..9
Bibliografie…………………………………………………...10

2
 Introducere

Executarea pedepselor penale este una din funcțiile puterii executive a statului.
Atingerea scopurilor pedepsei în procesul executării este o problem complexă și
presupune crearea unui sistem special de instituții și organe de stat care urmează a
fi completate cu cadre pregătite din punct de vedere juridic, pedagogic, psihologic
și cu capacități organizatorice impecabile.
Pedeapsa este o formă de restricționare a drepturilor omului și a cetățeanului
care a atentat la valorile și interesele apărate de lege. De aceea este necesară o
supraveghere riguroasă a instaurării acesto restricții și a aplicării lor, adică a
executării pedepselor penale. Problema controlului asupra respectării drepturilor
omului și cetățeanului, precum și a legalității îngrădirii lor au un character
internațional.

3
Noțiuni generale privind sistemul instituției instituțiilor și organel care
asigură executarea pedepselor
Realizarea constrîngerii statale într-o formă mai dură, cum este pedeapsa
penală, necesită controlul permanent al statului asupra executării limitărilor dure
impuse condamnaților. Cu acest scop executarea pedepselor penale este prevăzută
ca o prerogativă excepționașă a statului, pentru executarea căreia se crează
instituții și organe de stat speciale.1 Printre ele putem menționa:
Instanța de judecată; Direcția de executare a deciziilor judiciare de pe lîngă
Ministerul Justiției(în cazul pedepsei privative de dreptul de a ocupa anuminte
funcții sau de a exercita o anumintă activitate; condamnării cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei; amînării executării pedepsei pentru femeile
gravide și femei care au copii în vîrsta de pînă la 8 ani); administrația unității în
care condamnatul este încadrat; organele împuternicite să anuleze autorizația
activității interzise condamnatului; penitenciarele ( în cazul pedepesei cu
închisoarea).2
Unul din principalele scopuri ale legislației execuțional-penale este
corectarea condamnaților. Cu toată diversitatea instituțiilor și organelor care
asigură executarea pedepselor, pot fi determinate sarcinilor comune orinentate spre
combaterea criminalității. Din acestea putem distinge sarcinile și scopurile proprii
sistemului excuțional penal în general și instituțiilor penitenciare în special,
reieșind din prevederile normative care reglementează procesul, temeiurile, ordinea
și condițiile executării pedepselor penale.
Conform art. 61 alin. (2) CP, „ pedeapsa are drept scop restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni
atît din parte condamnaților, cîr și a altor persoane”.
Din punctul de vedere al rezultatelor finale ale aplicării pedepsei, locul de
bază îl ocupă funcția de educare. Potrivit opiniei autorului rus I.V. Șmarov, „
Plasarea funcției educative într-un prim plan se explică prin faptul că reeducarea
reprezintă o problemă greu de realizat nu numai sub aspectul personalității
condamnatului, ci și ținînd cont de condițiile de realizare a reeducării.” Prin
corejarea condamnaților se înțelege formarea la ei a unui comportament docil,
respectuos față de om, societate, muncă, normele și tradițiile de conviețuire umană.
Corectarea condamnaților se realizează prin intermediul principalelor
mijloace de corijare prevăzute de art. 168 alin. (1) CE: modul și condițiile de
executare a pedepsei, munca social-utilă, munca educativă, instruirea profesională,
învățămîntul general, influiența exercitată de societate.

1
Vasile Florea, Dreptul execuțional penal (concept, destinație), Editura ARC, Chișinău 1999, p. 71
2
Mihail Lașcu, Drept execuțional penal (note de curs), Chișinău 2003, p. 13
4
 Scopul prevenirii infracțiunilor se realizează pe două căi. Prima cale constă
în neadmiterea comiterii infracțiunilor de către condamnați în timpul executării
pedepsei. Acest scop se consideră realizat doar în cazul în care condamnatul este
lipsit de posibilitatea de a comite o nouă infracțiune. În această situație
condamnații la închisoare sunt izolați de societate, unele categorii se dețin separate
de altele, se organizează paza și supravegherea condamnaților , se modifică statutul
lor juridic, introducîndu-se spre exemplu cenzura corespondenței, diferite
controale, percheziții etc. Pe lîngă aceste restricții ale statutului juridic ale
condamnaților, instituțiile și organele care asigură executarea pedepselor penale
organizează și desfășoară măsuri operative de investigații, profilactice și alter
măsuri de descoperir, prevenire și combatere a manifestărilor criminale în mediul
condamnaților. A doua direcție rezidă în prevenirea comiterii infracțiunilor de către
foștii condamnați și alte persoane. În privința foștilor condamnați se aplică
sistemul de măsuri de reabilitare și adaptare socială, control și supraveghere
orientate spre prevenirea săvîrșirii de către aceștia a unor noi infracțiuni. 3
În cadrul art. 173 CE al Republicii Moldova sunt stipulate instituțiile și
organelle care asigură executarea pedepsei:
(1) Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate, pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii,
executarea hotărîrilor privind condamnarea cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei, privind liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen,
privind înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă,
privind liberarea de pedeapsă a minorilor, privind amînarea executării pedepsei
aplicate femeilor gravide şi persoanelor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani,
precum şi executarea pedepselor aplicate persoanelor juridice altele decît pedeapsa
amenzii, se asigură de către organul de probaţiune, cu excepţia stabilită în art.286
din prezentul cod.
(2) Executarea pedepsei amenzii aplicate persoanelor fizice sau juridice se
execută de către executorii judecătoreşti.
(3) Executarea pedepsei amenzii aplicate condamnaţilor care execută pedeapsa
închisorii sau detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare.
(4) Executarea pedepsei închisorii şi detenţiunii pe viaţă se asigură de către
penitenciare.
(5) Executarea de către militarii în termen şi militarii cu termen redus a pedepsei
muncii neremunerate în folosul comunităţii se asigură de către comandantul
unităţii militare.
(6) Executarea pedepsei retragerii gradului militar sau special, a titlului special,

3
Simion Carp, Drept execuțional penal, Chișinău 2010, p. 47-48
5
a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se asigură de către
organul abilitat care a oferit gradul, titlul special sau distincția de stat.4
Instituțiile și organele care execută pedepsele au următoarele sarcini:

1. Executarea sentinței judecătorești în corespundere cu regulile stabilite de

legislația execuțional penală și de alte ramuri de drept. Instituțiile și organele
corespunzătoare executăpedeapsa aplicată prin sentința judecății ca o
totalitate de limitări în drepturi. Dar cu aceste funcții sarcina executării
sentinței nu se epuizează. Instituțiile și organele care execută pedeapsa sunt
obligate, de exemplu, să execute sentința judecății privind aplicarea
măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
2. O sarcină importantă a instituțiilor și organelor care execută pedepsele
constă în asigurarea procesului de corectare a condamnaților, crearea
condițiilor pentru modificarea pozitivă a orientărilor în viață, motivelor și
scopurilor comportării de către condamnații înșiși, prin ridicarea nivelului
lor de studii și cultural, dezvoltarea lor fizică, psihică, juridică și spirituală,
asigurarea minimului civilizat de existență a condamnaților în locurile de
detenție. Sarcina asigurării procesului de corectare a condamnaților este
prioritară și cea complicată printre sarcinile care stau în fața instituțiilor și
organelor care excută pedeapsa penală.
3. Cea de-a treia sarcină reprezintă, prevenirea comiterii de noi infracțiuni din
partea condamnaților. În condițiile locurilor de detenție se stabilesc măsuri
mai stricte pentru prevenirea infracțiunilor, decît în caz de executare a
pedepselor neprivative de libertate. Influența de profilaxie specială se
diferențiază și în dependență de comportarea condamnatului în timpul
executării pedepsei. De exemplu, asupra condamnaților care încalcă în mod
repetat regimul în locurile de detenție se stabilește o supraveghere mai strcit,
mai ales dacă ei sunt transferați în sectoare locale de profilaxie ori ispășesc
pedeapsa disciplinară în izolatorul disciplinar sau într-o încăpere de tip
celulă.5
Totalitatea organelor şi instituţiilor care asigură executarea hotărârilor cu
caracter penal pot fi grupate în cele care au fost create special în scopul executării
unei sancţiuni,penale,s-ausmăsuri preventive şi cele care le execută în Calitate de
funcţie suplimentară. La prima categorie se atribuie spre exemplu instituţiile
penitenciare, la cealaltă categorie - organele afacerilor interne, Departamentul
Trupelor de Grăniceri, etc

4
http://lex.justice.md/md/336538/
5
Vasile Florea, Dreptul execuțional penal (concept, destinație), Editura ARC, Chișinău 1999, p. 72-74
6
 Controlul activităţii instituţiilor şi organelor care execută
hotărârile cu caracter penal
Organele şi instituţiile care execută hotărârile cu caracter penal reprezintă
parte componentă a organelor de ocrotire a normelor de drept din RM care au ca
sarcină lupta cu criminalitatea. Realizarea controlului activităţii acestor organe şi
instituţii are o mare importanţă social-juridică. în primul rând în procesul
controlului se asigură respectarea legalităţii cu privire are loc contactul nemijlocit
cu condamnaţii sau preveniţii, are loc primirea acestora în audienţă, se verifică şi
colaboratorii organelor şi instituţiilor respective. Factorii de decizie nu numai
audiază condamnaţii sau preveniţii, dar recepţionează şi plângerile acestora sau a
rudelor lor.6
În baza prevederilor Constituției, Codul de executare al RM stabilește
controlul asupra respectării drepturilor condamnaților, care poate fi clasificat, după
subiectul care îl realizează, în internațional și intern. Astfel, controlul instituțiilor și
organelor care asigură executarea pedepselor penale este de mai multe tipuri:
Controlul judiciar ( articolul 176 CE al RM), Controlul departamental (articolul
178 CE al RM), Controlul exercitat de organizaţii naţionale şi internaţionale
(articolul 179 CE al RM), Controlul civil (articolul 180 CE al RM).
Astfel, în cadrul art. 176 CE al RM este prevăzut controlul judiciar care
stipulează: „ (1) Instituţiile şi organele specificate în art.173 şi 174 din prezentul
cod comunică instanţei de judecată despre executarea sau imposibilitatea executării
hotărîrilor cu caracter penal.
(2) Condamnatul sau alte persoane ale căror drepturi şi interese legitime sînt
încălcate prin actele instituţiei sau organului care asigură executarea hotărîrilor cu
caracter penal pot ataca aceste acte în modul stabilit de legislaţie.”

Respectiv, prin prisma prevederilor articolului 473 din Codul de procedură

penală al Republicii Moldova, condamnatul poate declara plîngere împotriva
actelor organului sau instituţiei care pune în executare hotărîrea judecătorească de
condamnare judecătorului de instrucţie din instituţia în raza teritorială a căreia se
află organul sau instituţia respectivă. Cele mai frecvente sunt adresările prin care se
solicită diverse informaţii, se contestă acţiunile organelor de drept, se exprimă
dezacordul faţă de sentinţele judecătoreşti, sau privind calcularea plăţii pentru
munca realizată, despre condamnarea ilegală şi fabricarea dosarelor, privind
încălcarea Codului deontologic de către colaboratorii sistemului penitenciar,
manifestată prin acţiuni neglijente sau abuzive faţă de drepturile condamnaţilor.7

6
http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/060_-_Drept_executional_penal.pdf
7
LEGE pentru modificarea şi completarea Codului de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004

7
 Articolul 179 CE al RM descrie controlul exercitat de organizaţii
naţionale şi internaţionale: „Organizaţiile naţionale şi internaţionale care asigură
protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pot exercita controlul
executării hotărîrilor cu caracter penal în modul stabilit de actele naţionale şi/sau
internaţionale.”8
Condamnaţii au dreptul să se adreseze cu cereri la organisme internaţionale
din domeniul protecţiei drepturilor omului şi acestea nu sânt cenzurate. RM cu
regularitate este inspectată de Comitetul ONU pentru drepturile omului, Comisia
europeană pentru drepturile omului şi Comitetul european pentru prevenirea
torturii şi a pedepselor inumane şi degradante. în conformitate cu art. 2 al
Convenţiei europene pentru prevenirea torturii a pedepselor şi tratamentelor
inumane şi degradante, statele semnatare autorizează accesul liber al membrilor
comitetului în locurile de detenţie ale persoanelor. în rezultatul acestor vizite se
întocmesc rapoarte despre constatările efectuate în cadrul controlului ca mai apoi
să fie elaborate recomandări în vederea stopării şi înlăturării ilegalităţilor
descoperite. Controlul din partea organizaţiilor obşteşti naţionale se realizează în
cadrul acordării diferitor tipuri de ajutoare instituţiilor şi organelor care asigură
executarea hotărârilor cu caracter penal: material, participarea la educarea
condamnaţilor şi preveniţilor, instruirea lor profesională şi generală, susţinerea
contactelor cu rudele acestora. Organizaţiile obşteşti pot influenţa opinia publică
prin publicarea informaţiei aflate în legătură cu condiţiile de executare a
sancţiunilor penale şi a măsurilor preventive, prin aceasta având o influenţă şi
asupra personalului organelor şi instituţiilor care asigură executarea acestora.9
În conformitate cu prevederile art. 178 din Codul de executare, „activitatea
instituţiilor şi organelor care asigură executarea hotărîrilor cu caracter penal este
supusă, în modul stabilit de actele normative, unui control departamental din partea
organelor ierarhic superioare”. Similar, în art. 38 alin.(2) din Legea nr. 1036-XIII
din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul administrației penetenciare, se indică
că „controlul nemijlocit asupra activităţii instituţiilor penitenciare îl exercită
Ministerul Justiţiei prin Departamentul instituţiilor penitenciare”. Competenţă
respectivă este intensificată, de altfel, prin prevederile art. 5 alin.(2) al legii
menţionate - „Departamentul instituţiilor penitenciare exercită conducerea,
coordonarea şi controlul asupra realizării politicii de stat în domeniul punerii în
executare a pedepselor penale privative de libertate, măsurii arestului preventiv,
sancţiunii arestului contravenţional, precum şi a măsurilor de siguranţă aplicate
deţinuţilor”.

8
http://lex.justice.md/md/336538/
9
http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/060_-_Drept_executional_penal.pdf
8
 Concluzie

Instituțiile și organele care execută pedepsele penale , inclusiv instituțiile

penetenciare, alcătuiesc în totalitatea lor sistemul execuțional-penal, a cărui
activitate este reglementată de Codul de executare al Republicii Moldova, de statutul
executării pedepselor penale de către condamnați, de Legea cu privire la Sistemul
Administrației Penetenciare.
Unul din principalele scopuri ale legislației execuțional-penale este
corectarea condamnaților. Cu toată diversitatea instituțiilor și organelor care
asigură executarea pedepselor, pot fi determinate sarcinilor comune orinentate spre
combaterea criminalității. Din acestea putem distinge sarcinile și scopurile proprii
sistemului excuțional penal în general și instituțiilor penitenciare în special,
reieșind din prevederile normative care reglementează procesul, temeiurile, ordinea
și condițiile executării pedepselor penale.

9
 Bibliografie
 Vasile Florea, Dreptul execuțional penal (concept, destinație),
Editura ARC, Chișinău 1999
 Mihail Lașcu, Drept execuțional penal (note de curs), Chișinău
2003
 Simion Carp, Drept execuțional penal, Chișinău 2010
 http://lex.justice.md/md/336538/
 http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/0
60_-_Drept_executional_penal.pdf
 Lege pentru modificarea şi completarea Codului de executare al
Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004

10