Tema Nr.

Procesul de calificare a infracțiunilor

1. Esența și fazele procesului de calificare a infracțiunilor
2. Alegerea normei juridico-penale la calificarea infracțiunilor
3. Fazele procesului de calificare a infracțiunilor pe parcursul fiecărei etape a procedurii penale

1.Esența și fazele procesului de calificare a infracțiunilor

A califica o infracțiune înseamnă a-i da faptei prejudiciabile aprecierea juridică adecvată, alegînd norma
juridică-penală, care cuprinde semnele faptei comise , invocînd în documentele juridice corespunzătoare
articolele din CP ce prevăd fapta.

Calificarea infracțiunilor constituie un proces ce rezolvă o anumită problemă cu mai multe operații. În
dr.penal problema calificării unei infracțiuni stipulează constatarea raporturilor de reciprocitate dintre
condițiile esențiale, adică stabilirea corespunderii exacte dintre semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și
semnele componenței de infracțiune, prevăzute de legea penală, precum și concluzia finală, adică invocarea
normei juridice penale care cuprinde semnele faptei prejudiciabile săvîrșite.

Procesul de calificare a infracțiunii constă din 3 faze:

1. stabilirea, verificarea și clarificarea circumstanțelor reale ale cauzei penale în lumina prevederilor
normei juridice
2. alegerea și interpretarea normei juridice
3. elaborarea, adoptarea și fixarea în documentele procesual-juridice a coincidențelor semnelor faptei
prejudiciabile descoperite cu semnele componenței de infracțiune care o încadrează.

În prima etapă trebuie mai întîi să apreciem dacă fapta comisă constituie o infracțiune, dacă ea conține
semnele unei componențe concrete de infracțiune, adică dacă a apărut un raport juridic penal. În cazul
descoperirii relației juridico-penale – prezența în fapta vinovatului a semnelor infracțiunii – procesul de
calificare trece la următoarea etapă.

A doua etapă constă în alegerea și interpretarea normei juridico-penală, care încadrează fapta comisă. Pentru
a stabili concret norma juridico-penală, trebuie să constatăm dacă fapta săvîrșită reprezintă o infracțiune
unică sau o pluralitate de infracțiuni, sau o concurență , precum și dacă avem o infracțiune consumată, o
pregătire, o tentativă de infracțiune sau o participație penală.

Etapa a treia constă în elaborarea și adoptarea documentelor procesual-juridice în care se fixează norma sau
normele juridico-penale, care încadrează cele săvîrșite.

Toate aceste 3 etape ale calificării infracțiunilor se află în relații de reciprocitate. Calificarea infracțiunii
înseamnă confruntarea și descoperirea coincidenței dintre semnele faptei prejudiciabile comise și semnele
infracțiunii, prevăzute de un articol concret din PS a CP.

În doctrina penală și în practica urmăririi și soluționării cauzelor penale s-a format opinia, potrivit căreia
calificarea infracțiunii se efectuează după elementele infracțiunii și semnele componenței infracțiunii ce le
caracterizează, începînd în mod consecvent de la obiect, latură obiectivă, latură subiectivă și subiect.

1
În procesul calificării infracțiunilor, la stabilirea relațiilor de reciprocitate dintre condițiile inițiale și
concluzia finală, pot să apară unele probleme:

1) nu sunt determinate nici condițiile inițiale, nici concluzia finală – adică nu se cunosc nici semnele
faptei prejudiciabile săvîrșite, nici semnele componenței de infracțiune, prin urmare nici care normă
juridico-penală ar putea fi invocată în documentele procesual-juridice corespunzătoare.
2) sunt determinate clar condițiile inițiale, dar nu este cunoscută concluzia finală – în acest caz fabula
cauzei penale este studiată integral, sunt acumulate toate probele, dar fapta prejudiciabilă comisă nu
e calificată.
3) sunt stabilite atît condițiile inițiale, cît și concluzia finală, însă veridicitatea acestora mai necesită
verificări – se va controla dacă calificarea propusă este exactă sau se va găsi altă soluție.

2.Alegerea normei juridico-penale la calificarea infracțiunilor

Condiția principală pentru calificarea justă a infracțiunilor este analiza minuțioasă a tuturor circumstanțelor
faptei infracționale comise și alegerea exactă a normei juridico-penale în baza legii penale.

Alegerea clasică a normei juridico-penale presupune căutarea acesteia în cîteva etape consecutive.
Prima etapă constă în sistematizarea faptelor evidente și distingerea semnelor de natură juridică. Această
procedură are un caracter complex, deoarece adesea nu este stabilit obiectul ce trebuie clarificat, și prin
urmare, se cere descoperirea unor surse reale de informații în stare să contureze circumstanțele cauzei, să
creeze convingeri ferme în legătură cu situația de fapt și să înlăture dubiile și neclaritățile.

Selectarea și sistematizarea faptelor importante pentru calificare, inițial trebuie efectuate conform grupurilor
de semne caracteristice oricărei infracțiuni, adică potrivit obiectului, laturii obiective, laturii subiective,
subiectului.

A doua etapă constă în evidențierea tuturor componențelor infracțiunii, în baza cărora pot fi calificate
circumstanțele faptice adunate, evaluate și sistematizate. În această etapă începe determinarea cercului de
norme penale ce ar putea încadra fapta comisă. Evidențierea acestor norme ne apropie esențial de
descoperirea normei de aplicare, deoarece aceasta limitează cercul normelor penale ce urmează să fie
consultate conform materialelor adunate la prima etapă. Tot în această etapă se verifică autenticitatea
normei, textul ei oficial, acțiunea ei în timp și în spațiu, efectul neretroactivității, ultraactivității și
retroactivității ei.

La a treia etapă se evidențiază grupul de infracțiuni înrudite, care corespund materialelor adunate noi,
materiale ce pot include două sau mai multe componențe de infracțiuni înrudite. De obicei infracțiunile
înrudite au toate semnele comune, cu excepția unuia. De ex. furtul se deosebește de jaf prin modul de
acțiune.

La a patra etapă are loc alegerea din acest grup a unei componențe de infracțiune ale cărei semne distinctive
corespund faptei săvîrșite. În această etapă se efectuează compararea, confruntarea circumstanțelor faptei
prejudiciabile comise cu semnele componenței de infracțiune descrise în norma penală.

Etapa în cauză este strîns legată de delimitarea infracțiunilor după semnele caracteristice. După numărul de
semne care le disting, componențele de infracțiune pot fi clasificare în 3 tipuri principale:

- fără nici un semn comun – delimitarea lor nu prezintă mari dificultăți

- cu unele semne comune – delimitarea infracțiunilor nu este complicată, deoarece există un șir de
semne care le diferențiază. De ex. răpirea avutului unui proprietar (art.187 CP) și răpirea unei
persoane (art.164 CP) – obiectele lor sunt diferite (proprietatea și libertatea persoanei), parțial
coincide intenția, forma vinovăției.

2
 - cu toate semnele comune, cu excepția unuia – delimitarea lor este foarte complicată. De ex. furtul se
deosebește de jaf prin modul de sustragere a bunurilor altei persoane.

3.Fazele procesului de calificare a infracțiunilor pe parcursul fiecărei etape a

procedurii penale
Pe parcursul fiecărei etape a procedurii penale se soluționează probleme impuse de fazele procesului de
calificare a infracțiunilor. În fiecare act procesual (PV de începere a UP, rezoluția, ordonanța de punere sub
învinuire a făptuitorului, rechizitoriul) care consumă o etapă clasică a procedurii penale se fixează
obligatoriu nr. articolului, alineatul și litera art. din CP care prevăd răspunderea penală pentru infracțiunea
comisă.

Procedura penală cunoaște 4 etape clasice de măsuri procesuale:

1. pornirea urmăririi penale

2. desfășurarea urmăririi penale
3. terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată
4. judecarea cauzei

Prima etapă a procedurii penale, denumită pornirea urmăririi penale începe cu sesizarea OUP despre
săvîrșirea sau pregătirea unei infracțiuni prevăzute de CP prin: plîngere, denunț, autodenunț, depistarea
infracțiunii nemijlocit de către colaboratorii OUP și durează pînă la emiterea rezouției sau după caz, PV de
începere a urmăririi penale.

A doua etapă a procedurii penale începe odată cu pornirea urmăririi penale și se consumă cu luarea deciziei
de punere sub învinuire, pe parcursul căreia OUP efectuează acțiunile de UP în strictă conformitate cu CPP.
În cazul în care există probe că infracțiunea a fost săvîrșită de o anumită persoană, OUP întocmește un
raport cu propunerea de a pune persoana sub învinuire .

În această etapă se examinează toate versiunile apărute după calificarea inițială a infracțiunii, în baza
materialelor din dosar se face concluziile respective și se verifică veridicitatea lor. La momentul punerii sub
învinuire trebuie să fim siguri că versiunea formulată în urma calificării inițiale este justă. Adesea în timpul
desfășurării UP, OUP își schimbă părerea despre calificarea inițială. Fiecare circumstanță poate genera o altă
versiune.

Odată cu înaintarea acuzației, care se face de către procuror în prezența avocatului în decurs de 48 ore din
momentul emiterii ordonanței de punere sub învinuire, se încheie a doua fază a procedurii penale, care
încadrează toate etapele procesului de calificare a infracțiunii.

A treia etapă a procedurii penale constă în terminarea UP și trimiterea cauzei penale în judecată. Potrivit
acestei etapte, OUP constatînd că probele administrate sunt suficiente pentru a încheia UP, înaintează
procurorului dosarul însoțit de un raport, în care consemnează rezultatul UP, ce cuprinde fapta ce a servit
temei pentru pornirea UP.

Dacă procurorul constată că UP nu este completă sau că nu au fost respectate dispozițiile legale la
desfășurarea UP, el restituie cauza OUP, indicînd acțiunile procesuale care trebuie efectuate sau refăcute.
După verificarea materialelor cauzei procurorul aduce la cunoștința învinuitului, reprezentantului lui legal,
apărătorului, părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile despre terminarea UP.

3
Aceste persoane pot formula cereri noi în legătură cu UP, iar după aducerea la cunoștință a materialelor de
UP și soluționarea cererilor în legătură cu terminarea UP, procurorul întocmește rechizitoriul prin care
dispune trimiterea cauzei în judecată.

A patra etapă a procedurii penale o constituie judecarea cauzei, dacă ea se consumă cu pronunțarea sentinței
de condamnare. În această etapă se analizează și se confruntă cît mai exact mterialele adunate de OUP și se
constată aprecierea juridică a acestora.

Sentința de condamnare se adoptă doar în cazul în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția
inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de
judecată.