Tema Nr.

1
Infracțiuni informatice și infracțiuni în domeniul telecomunicațiilor
1. Noțiunea, caracteristica generală
2. Accesul ilegal la informația computerizată (art. 259)
3. Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziție a mijloacelor tehnice sau a produselor
program (art. 260)
4. Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (art. 260 1 )
5. Falsul informatic (art. 2605)
6. Frauda informatică (art. 2606)
7. Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic (art. 261)
8. Accesul neautorizat la rețelele și serviciile de telecomunicații (art. 261 1)

1.Noțiunea, caracteristica generală

Prin infracțiuni informatice și infracțiuni în domeniul telecomunicațiilor se are în vedere faptele socialmente
periculoase, săvîrșite cu intenție sau imprudență, care aduc atingere, în mod deosebit, relațiilor sociale din domeniul
informaticii și al telecomunicațiilor.
Obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale din domeniul informaticii și al telecomunicațiilor.
Informatică- domeniu de activitate care include prelucrarea și transportarea datelor cu ajutorul sistemelor automatizate
de calcul și a mijloacelor de telecomunicație.
Telecomunicații – orice transmisiune, emisie sau recepție de semne, semnale, înscrieri, imagini, sunete sau informații
de orice natură prin fir, radio, prin sisteme optice sau alte sisteme electromagnetice.
Obiectul juridic special îl constituie:
 Relațiile sociale cu privire la intervenția legală în sistemul informațional (art.259)
 Relațiile sociale cu privire la accesul autorizat la rețelele sau serviciile de telecomunicații (art.261 1)
Obiectul material – calculatoarele, sistemele sau rețelele informatice, mijloacele tehnice, produsele program, rețelele
de telecomunicații.
Victima posedă calități speciale precum este posesorul sau proprietarul informației computerizate, calculatorului,
sistemului informatic accesate ilegal.
Latura obiectivă se caracterizează prin aceea că poate fi comisă:
 Pe calea acțiunii (art.259,260,2611)
 Pe calea acțiunii ori inacțiunii (art.261)
Din punct de vedere al structurii laturii obiective, infracțiunile date sunt :
 Infracțiuni materiale (art.259,2611)
 Infracțiuni formale (art.260,2601)
Latura subiectivă. Infracțiunile acestui capitol sunt săvîrșite cu intenție, cu excepția infracțiunii prevăzute la art.261 ,
care prevede fie imprudența, fie praeterintenția.
Subiectul infracțiunilor e persoana fizică cu vîrsta de 16 ani, doar pentru infracțiunea prevăzută la art.260 – plafonul
minim de vîrstă este de 14 ani. La răspundere penală poate fi atrasă și persoana juridică în cazul infracțiunilor de la
art.259, 260, 2601,2,3, 261,2611.

2.Accesul ilegal la informația computerizată

Obiectul juridic special principal îl constituie relațiile sociale cu privire la accesul legal la informația computerizată.
Obiectul juridic special secundar îl constituie relațiile sociale cu privire la intervenția legală în sistemul
informațional.
Informație- cunoștințe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente, fenomene, procese, obiecte, situații.
Sistem informatic- orice dispozitiv izolat sau ansamblu de dispozitive interconectate, care asigură, prin executarea
unui program, prelucrarea automată a datelor.
Obiectul material îl reprezintă calculatoarele, suporturile materiale de informație(CD, DVD, USB flash). Victima
infracțiunii este proprietarul sau alt posesor al informașiei computerizate, calculatorului, sistemului informatic sau al
rețelei informatice accesate ilegal.
1
Latura obiectivă a infracțiunii include 3 semne:
1) Fapta prejudiciabilă, care constă în acțiunea principală de acces ilegal la informația computerizată, însoțită de
acțiunea adiacentă de distrugere, deteriorare, modificare, blocare sau copiere a informației, de dereglare a
funcționării calculatoarelor, a sistemului sau rețelei informatice.
2) Urmările prejudiciabile, care se exprimă sub formă de daune în proporții mari
3) Legătura de cauzalitate.
Acces- se înțelege folosirea resurselor unui sistem informatic, prin darea de instrucțiuni, comunicare, stocare, regăsire
a informației în sistemul informatic.
Accesul se consideră a fi ilegal în cazul:
 lipsei autorizării în temeiul legii sau al unui contract
 depășirii limitelor autorizării
 lipsei permisiunii persoanei să folosească, să administreze sau să controleze un sistem informatic ori să
desfășoare cercetări științifice sau să efectueze orice altă operațiune într-un sistem informatic.
Doar accesul ilegal la informația computerizată nu e suficient pentru a întregi fapta prejudiciabilă, prevăzută la această
infracțiune, de aceea, acțiunea principală se poate afla în legătură cauzală cu urmările prejudiciabile numai dacă e
însoțită de acțiunea adiacentă.
Acțiunea adiacentă se poate prezenta sub următoarele modalități alternative :
a. distrugerea informației computerizate
b. deteriorarea informației computerizate
c. modificarea informației computerizate
d. blocarea informației computerizate
e. copierea informației computerizate
f. dereglarea funcționării calculatoarelor, a sistemului informatic.
Infracțiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții
mari.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă sau indirectă.
Motivele pot consta în intereseul ”sportiv”, motive huliganice, răzbunare, interes material.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani, care nu este autorizată în temeiul legii sau
al unui contract, care depășește limitele autorizării ori nu are permisiunea persoanei competente să folosească, să
administreze sau să controleze un sistem informatic ori să desfășoare cercetări științifice sau să efectueze orice altă
operațiune într-un sistem informatic, sau persoana juridică (cu excepția autorității publice).

3.Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziție a mijloacelor tehnice sau a
produselor program
Obiectul juridic special îl formează relațiile sociale cu privire la circulația legală a mijloacelor tehnice sau a
produselor program.
Obiectul material îl reprezintă mijloacele tehnice, suporturile materiale de informație ce conțin programe tehnice.
Produse program (software) – totalitatea sau o parte a programelor, procedurilor, regulilor și documentelor asociate
ale unui sistem de prelucrare a informației.
Mijloace tehnice – acele componente electronice care pot fi utilizate la săvîrșirea infracțiunilor informatice prin
interacționarea lor la sistemele informaționale.
Victimă a infracțiunii e persoana fizică sau juridică posesoare a mijloacelor tehnice sau a produselor program care au
fost în mod fraudulos utilizate pentru a permite accesul într-un sistem informatic.
Latura obiectivă se exprimă prin fapta prejudiciabilă constînd în acțiunea de producere, import, comercializare sau
punere la dispoziție, sub orice formă, în mod ilegal, a mijloacelor tehnice sau a produselor program.
Producere – presupune elaborarea unei schițe logice a programului pentru calculator sau a altor date informatice și
transcrierea instrucțiunilor într-un limbaj de programare, pentru a fi ”înțelese” și ulterior executate de către sistemul
informatic.
Importul – rezidă din totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri sub formă de
mijloace tehnice sau produse program.
Comercializarea – vînzarea contra plată a mijloacelor tehnice sau a produselor program.
2
Punerea la dispoziție – acțiunile prin care se fac posibil accesul oricărei persoane la mijloacele tehnice sau produsele
program.
Infracțiunea are o componență formală și se consideră consumată din momentul producerii, importului,
comercializării sau punerii la dispoziție, sub orice formă, în mod ilegal, chiar și a unui singur exemplar de mojloace
tehnice sau de produse program.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă.
Motivul, de cele mai dese ori, se exprimă în interesul material.Scopul infracțiuniieste unul special. Pentru calificarea
infracțiunii în baza art. 260 nu e necesar ca scopul special să fie realizat, fiind suficient să fie urmărit de către
făptuitor.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă cu vîrsta de 14 ani sau persoana juridică.

4.Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

Obiectul juridic special îl formează relațiile sociale cu privire la protecția de date informatice care nu sunt publice.
Obiectul material îl reprezintă sistemele informatice, echipamentul de calcul prin intermediul căruia se efectuează
transmisia de date informatice.
Victimă a infracțiunii este persoana fizică sau juridică, care este posesorul datelor informatice interceptate.
Latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă exprimată prin acțiunea de interceptare ilegală a unei
transmisii de date informatice care nu sunt publice și care sunt destinate unui sistem informatic, provin dintr-un
asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic.
Interceptare – acțiunea de a capta, cu ajutorul unui dispozitiv electronic special sau a unui calculator, impulsurile
electrice, variațiile de tensiune sau emisiile electromagnetice care circulă în interiorul unui sistem informatic sau se
manifestă ca efect al funcționării acestuia ori se află pe traseul de legătură dintre două sau mai multe sisteme
informatice care comunică între ele.
Atacurile care pot fi executate sunt de 2 feluri :
1. pasive (făptuitorul monitorizează informația fără a interacționa cu conținutul mesajelor)
2. active (făptuitorul fie sustrage mesajele, fie le modifică).
Interceptarea va fi legală în cazurile:
 persoana are dreptul de a dispune de datele cuprinse în pachete de transmisie (proprietar/posesor)
 persoana acționează în baza unui contract, la comanda sau la autorizația participanților la procesul de
comunicație
 dacă datele sunt destinate uzului propriu sau unei colectivități prestabilite de oameni
 dacă supravegherea este autorizată în interesul securității naționale sau întru descoperirea infracțiunilor grave.
Infracțiunea are o componență formală și se consideră consumată din momentul interceptării ilegale a unei transmisii
de date informatice care nu sunt publice și care sunt destinate unui sistem informatic, provin dintr-un asemenea sistem
sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă.
Motivele se exprimă prin curiozitate, interesul material, dorința de a afla legăturile victimei cu alte persoane.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani sau persoana juridică.

5.Falsul informatic
Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la încrederea publică în siguranța si fiabilitatea
sistemelor informatice, la valabilitatea și autenticitatea datelor informatice, a întregului proces modern de prelucrare,
stocare și tranzacționare automată a datelor de interes oficial sau privat.
Obiectul material îl constituie suportul pe care se află stocate datele informatice autentice – mediile de stocare (Hard-
Disk, floppy-disk, memoria flash, CD, DVD).
Victimă a infracțiunii e persoana fizică sau juridică prejudiciată în propriile interese și față de care se produc
consecințe juridice în urma contrafacerii datelor informatice.
Latura obiectivă cuprinde 3 semne:
1) Fapta prejudiciabilă exprimată prin acțiunea de introducere, modificare, ștergere a datelor informatice sau
restricționare ilegală a accesului la datele informatice.

3
Introducere ilegală a datelor informatice – acțiunea de includere directă, de la tastatură sau prin transfer de pe un
mijloc extern de stocare a datelor informatice suplimentare, pe lîngț datele deja existente.
Modificare ilegală a datelor informatice – acțiunea de introducere a noi secvențe sau de ștergere a unor porțiuni ale
datelor informatice, în rezultat creîndu-se noi date informatice diferite de cele inițiale.
Ștergere ilegală a datelor informatice – acțiunea de eliminare în tot sau în parte a reprezentării binare a datelor
informatice vizate din medii de stocare de tip HardDisk,CD, DVD, ceea ce conduce la dispariția respectivelor date.
Restricționare ilegală a accesului la datele informatice – dispariția datelor informatice ca rezultat al operării unor
instrucțiuni corespunzătoare, fără ca ele să fie în fapt șterse.
2) Urmările prejudiciabile care constă în obținerea de date informatice necorespunzătoare adevărului.
3) Legătura de cauzalitate.
Infracțiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul obținerii de date informatice
necorespunzătoare valorii de adevăr inițiale. Nu este necesară utilizarea efectivă a acestor date, ci numai obținerea lor.
Latura subiectivă se exprimă prin intenție directă.
Scopul infracțiunii este unul special, și anume: scopul de utilizare a datelor necorespunzătoare adevăului în vederea
producerii unor consecințe juridice (să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice din care reies drepturi și
obligații).
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani.

6.Frauda informatică
Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale care protejează patrimoniul unei persoane, atunci cînd prezența
respectivei persoane în spațiul cibernetic se cuantifică într-un anumit volum de date stocate într-un sistem informatic
sau vehiculate într-o rețea.
Obiectul material îl constituie suportul pe care se află stocate datele informatice autentice – mediile de stocare
(HardDisk, Floppy-disk, CD, DVD, USB flash).
Victimă a infracțiunii este persoana fizică sau juridică prejudiciată în propriile interese patrimoniale prin acțiunile
făptuitorului.
Latura obiectivă cuprinde 3 semne:
1) Fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de introducere, modificare sau ștergere a datelor informatice, de
restricționare a accesului la aceste date ori de împiedicare în orice mod a funcționării unui sistem informatic.
2) Urmarea prejudiciabilă – daune în proporții mari.
3) Legătura de cauzalitate.
Infracțiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul producerii de daune în proporții
mari.
Latura subiectivă se exprimă prin intenție directă.
Scopul infracțiunii este unul special, și anume: scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.
Nu contează dacă acest scop și-a găsit realizarea sau nu.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani.

7.Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic

Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale care asigură securitatea sistemului informatic.
Obiectul material îl formează entitățile ce conțin informația computerizată: calculatorul, scanner-ul, imprimanta,
modem-ul etc.
Victimă a infracțiunii poate fi proprietarul sau posesorul resurselor sau sitemelor informaționale, al tehnologiilor și
mijloacelor de asigurare a acestora; proprietarul sau posesorul informației computerizate.
Latura obiectivă cuprinde 3 semne:
1) Fapta prejudiciabilă, care constă în acțiunea sau inacțiunea de încălcare a regulilor de colectare, prelucrare,
păstrare, difuzare, repartizare a informației ori a regulilor de protecție a sistemului informatic, prevăzute în
conformitate cu statutul informației sau gradul ei de protecție
2) Urmările prejudiciabilesub formă de însușire , denaturare sau distrugere a informației, sau provocare a altor
urmări grave ( deconspirarea unui secret personal, de stat; ieșirea din funcțiune a mijloacelor tehnice cu
valoare de unicat).
4
 3) Legătura de cauzalitate.
Infracțiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile.
Latura subiectivă se exprimă prin intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și imprudență în raport cu
urmările prejudiciabile survenite.
Subiectul infracțiuniieste persoana fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani sau persoana juridică. Atît persoana fizică,
cît și persoana juridică trebuie să aibă calitatea unui subiect special, deoarece poate fi numai persoana în ale cărei
obligații intră respectarea regulilor de protecție a sistemului informatic.

8Accesul neautorizat la rețelele și serviciile de telecomunicații

Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale a căror existență și desfășurare normală este condiționată de
protecția rețelelor sau serviciilor de telecomunicații prin împiedicarea accesului neautorizat la acestea.
Obiectul material îl formează rețelele de telecomunicații – sisteme de transmisie, echipamente de comutare și alte
resurse care permit transmiterea semnalelor prin suport fizic, elecromagnetic sau prin orice alte mijloace, indiferent de
tipul informației transmise.
Victimă a infracțiunii poate fi furnizorul de rețele de comunicații electronice sau furnizorul de serivicii de comunicații
electronice, adică persoana fizică sau juridică, înregistrată în R. Moldova , a cărei activitate constă în instalarea,
operarea, gestionarea sau punerea la dispoziția unui terț a rețelei de comunicații electronice.
Latura obiectivă cuprinde 3 semne:
1) Fapta prejudiciabilă, care constă în acțiunea de acces neautorizat la rețelele sau serviciile de telecomunicații
( conectarea sau utilizarea serviciilor de telecomunicații ale unui furnizor în condițiile absenței unui contract
de utilizare încheiat cu ultimul sau fără alte temeiuri legale).
2) Urmările prejudiciabile – proporții mari.
3) Legătura de cauzalitate.
Infracțiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții
mari.
Latura subiectivă se exprimă prin intenție directă sau indirectă.
Motivul, de cele mai multe ori, îl constituie interesul material al faptuitorului.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani sau persoana juridică (cu excepția
autorității publice).