Tema Nr.

5
Regimul în locurile de detenție
1. Noțiunea de regim și funcțiile lui principale
2. Conținutul regimului penitenciar
3. Modificarea condițiilor de deținere pe parcursul executării pedepsei
4. Mijloacele și metodele de asigurare a regimului

1.Noțiunea de regim și funcțiile lui principale

Cuvîntul „regim” provine de la francezul ”regime„ ceea ce înseamnă mod de viață al unei persoane concrete sau a
unui grup de persoane. Astfel, regimul de executare a pedepsei, specific pentru condamnații la un anumit tip de
pedeapsă, semnifică modul lor de viață și reflectă conținutul acestei pedepse.

Tratamentul penitenciar reprezintă un complex de măsuri și activități educative, productive, sociologice, psihologice
și medicale desfășurate cu deținuții în scopul recuperării și reintegrării sociale ale acestora.

Regimul de detenție reprezintă particularitățile etapei concrete de executare a pedepsei în cadrul unei categorii de
penitenciar, desemnînd gradul izolării deținutului și întinderea drepturilor, obligațiilor și interdicțiilor acestuia. În
literatura de specialitate se menționează că regimul în locurile de detenție exprimă esența și conținutul pedepsei, în
interiorul căruia poate fi realizată limitarea drepturilor condamnaților.

Prin regim penitenciar, în sens larg, se înțelege felul cum este organizată executarea pedepsei privative de libertate în
penitenciar sau felul cum este organizată viața și activitatea condamnatului în penitenciar pe durata executării
pedepsei în scopul reeducării lui și al prevenirii săvîrșirii de noi infracțiuni.

Regimul de detenție nu se reduce doar la menținerea securității în penitenciar, dar el cuprinde mai multe cerințe cum
ar fi: aplicarea unui tratament diferențiat de deținere, asigurarea traiului în penitenciar conform unui program ordonat,
siguranța vieții în colectiv, asigurarea posibilităților de a presta o muncă utilă, desfășurarea unor activități socio-
educative care vizează atît viața în detenție, cît și pregătirea pentru eliberare.

Funcțiile regimului exprimă esența sa și reprezintă un ansamblu de activități menite pentru atingerea anumitor scopuri.
Funcțiile de bază ale regimului sunt: de asigurare, educativă, de pedeapsă, a controlului social, re resocializare.

Funcția de asigurare a regimului are menirea de a îndeplini sarcina de bază a activității instituțiilor penitenciare – de
a executa pedeapsa privativă de libertate care a fost numită unei persoane concrete, adică de a crea condiții pentru
organizarea muncii, odihnei, instruirii, petrecerii timpului liber, asistenței medico-sanitare.

Funcția de asigurare se referă nu numai la condamnați, ci și la alți subiecți, care se află din diferite motive pe teritoriul
instituției penitenciarului. Funcția de asigurare a regimului se îndeplinește și prin intermediul pazei și supravegherii
permanente a condamnaților în penitenciarele de tip închis și semiînchis. În penitenciarele de tip deschis condamnații
se află numai sub supraveghere. În cadrul îndeplinirii funcției de asigurare se admite aplicarea forței fizice, a
mijloacelor speciale și a armei de foc.

Funcția educativă a regimului se referă numai la condamnați. Ea se exprimă prin faptul, că, stabilind limitele uni
comportamenr permis pentru condamnați, regimul are menirea de a-i influența, de a-i deprinde cu disciplina și
ordinea, de a crea premise pentru modificarea statutului juridic al condamnaților în sensul extinderii drepturilor lor.
Regimul cuprinde reguli de comportare a condamnaților care se referă la relațiile între ei și personalul penitenciarului,
cu persoanele venite la întrevederi, atragerea condamnaților la muncă, organizarea timpului liber, asigurarea materială
și a condițiilor de trai.

Funcția de pedeapsă se realizează prin limitarea diferitor drepturi ale condamnaților în procesul executării pedepsei.
Aceste limitări cuprind, în primul rînd, drepturile subiective, libertățile și interesele lor legitime. Condamnații sunt
izolați de societate fiind permanent sub supraveghere și control. Nu este permisă comunicarea liberă a condamnaților
1
cu exteriorul, de asemenea nu-și pot organiza petrecerea timpului liber conform propriilor necesități. Astfel, prin
cerințele înaintate de regim, condamnatul duce un mod de viață cu totul diferit celui din libertate.Pedeapsa nu este
scopul final al executării pedepsei dar are rolul de mijloc simulator care-l ajută pe condamnat de a conștientiza faptul,
că această pedeapsă, care este suportată de el foarte greu, atît moral cît și fizic, este consecința prejudiciului adus altor
cetățeni, societății și statului prin săvîrșirea infracțiunii, pentru care el este pedepsit și că unica soluție de a nu fi
pedepsit din nou este dezicerea de la comiterea de noi infracțiuni.

Funcția controlului social (de profilaxie) are menirea de a preveni săvîrșirea infracțiunilor și a altor încălcări din
partea condamnaților și a altor persoane, care se găsesc pe teritoriul penitenciarului. Formele principale ale acestui
contol le constituie supravegherea de stat a condamnaților, stabilirea regulilor de comportare în timpul ispășirii
pedepsei.

Controlul social include aprecierea comportării condamnaților prin aplicarea măsurilor de stimulare și a sancțiunilor
disciplinare. Funcția controlului social se referă și la cetățenii care se află pe teritoriul penitenciarului și este îndreptată
spre asigurarea respectării de către ei a ordinii interioare, a regulilor stabilite pentru relațiile cu condamnații.

Funcția de resocializare se manifestă prin dezvoltarea la condamnat a unor calități social utile, deprinderi și
convingeri necesare pentru adaptarea după ispășirea pedepsei. În scopul integrării sociale ulterioare a condamnatului,
acesta este supus, prin constrîngere, unui proces de reclasare socială întemeiat pe obligația de a presta o activitate
productivă corelată cu anumite activități educative.

Credem că resocializarea, prin formele de intervenție penală, asigură înțelegerea de către condamnați a sensului și
importanței reglementărilor normative, pentru a deveni conștienți de importanța social-politică a respectării legii,
numai în acest mod unii dintre condamnați înțeleg semnificația realei libertăți.

2.Conținutul regimului penitenciar

Conținutul regimului penitenciar cuprinde un ansamblu de reguli, care asigură și reglementează ordinea și doncițiile
executării unui tip de pedeapsă concretă:

- reguli ce se referă la personalul instituțiilor penitenciare

- reguli ce se referă la condamnați
- reguli ce se referă la alți cetățeni care se află pe teritoriul penitenciarului

Regulile ce se referă la personalul penitenciarului reglementează obligațiile și drepturile lui în domeniul regimului.
Din ele fac parte:

- reguli care asigură izolarea condamnaților

- reguli care asigură securitatea personalului penitenciarului și a condamnaților
- reguli care asigură respectarea ordinii interioare
- reguli care asigură prevenirea infracțiunilor și a altor ăncălcări

Elementul de bază al conținutului regimului este izolarea condamnatului de societat înfăptuită prin deținerea sa într-un
penitenciar de un anumit tip. În legislația execuțional-penală se cunosc 3 tipuri de izolare.

Izolarea minimă - în penitenciarele de tip deschis și pentru femei, în regim comun și de resocializare, în
penitenciarele de tip închis în regim de resocializare.

Izolare medie – în penitenciarele de tip deschis în regim inițial, în penitenchiarele de tip semiînchis în regim comun,
în penitenciarele de tip închis în regim de resocializare.

Izolare maximă – în penitenciarele de tip semiînchis în regim inițial, în penitenciarele de tip închis în regim inițial și
regim comun.

Regulile regimului ce se referă la alți cetățeni ce se găsesc în instituțiile penitenciare.

2
În timpul exercitării funcțiilor de serviciu sau în virtutea altor circumstanțe pe teritoriul penitenciarului se pot afla
diferite categorii de cetățeni. Fără permisiune special, au dr. de a vizita instituțiile penitenciare:

- Președintele Parlamentului RM
- Președintele RM
- Prim-ministrul RM
- Avocatul parlamentar
- Procurorul General al RM
- Judecătorul care a examinat cauza penală
- Membrul Comitetului pentru Plîngeri.

Profesorilo școlilor de instruire generală și instituțiilor de instruire și educare care activează pe lîngă penitenciar, li se
permite să introducă în penitenciar manualele și materialele didactice necesare pentru studii. Administrația instituțiilor
are dreptul să efectueze controale personale ale celor care intră sau ies din penitenciar.

Regulile care se referă la condamnați sunt:

- reguli care reglementează comportarea condamnaților

- reguli care stabilesc programul zilei
- reguli care asigură realizarea dr. lor și îndeplinirea de către ei a obligațiilor
- reguli care asigură protecția socială a condamnaților.

Deplasarea de scurtă durată  în afara penitenciarului

 Condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de resocializare sau care este lăsat să efectueze
lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire penală, dacă este caracterizat pozitiv şi conform
recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, i se
poate acorda, în decursul anului, cel puţin o deplasare de scurtă durată de pînă la 5 zile în afara penitenciarului pentru
vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz.

În caz de deces, de boală gravă a soţului sau a unei rude apropiate, de calamitate naturală, care a cauzat pagube
materiale considerabile condamnatului sau familiei lui, persoanele indicate la alin.(1) al prezentului articol pot
beneficia de o deplasare de scurtă durată de  pînă la 7 zile.

Cererea condamnatului privind deplasarea de scurtă durată în afara penitenciarului se examinează în decurs de 3 zile,
iar în legătură cu circumstanţe excepţionale - în decurs de o zi. Deplasarea de scurtă durată în afara penitenciarului se
acordă prin dispoziţia scrisă a şefului penitenciarului, ţinîndu-se cont de timpul necesar pentru călătoria dus-întors.
Timpul aflării condamnatului în afara penitenciarului se include în termenul de executare a pedepsei.

Cheltuielile de deplasare în afara penitenciarului le suportă condamnatul. În cazul circumstanţelor excepţionale care
împiedică revenirea condamnatului în termenul stabilit, şeful organului afacerilor interne de la locul aflării
condamnatului este în drept, la cererea motivată a condamnatului, să prelungească pînă la 3 zile termenul de revenire
în penitenciar, fapt despre care comunică neîntîrziat administraţiei penitenciarului.

În cazul în care condamnatul nu a revenit în penitenciar în termenul stabilit, organul afacerilor interne de la locul de
destinaţie a deplasării, în baza demersului şefului penitenciarului, reţine condamnatul pentru escortarea lui la locul de
deţinere cel mai apropiat, fapt despre care informează administraţia penitenciarului. În cazul în care condamnatul nu a
fost reţinut în decurs de 48 de ore din momentul parvenirii demersului, organul afacerilor interne, în termen de  24 de
ore, informează administraţia penitenciarului despre acest fapt, anexînd un raport asupra rezultatelor căutării
condamnatului. Administraţia penitenciarului, în modul prevăzut de prezentul cod, adresează instanţei de judecată un
demers, cu anexarea materialelor necesare, pentru darea în căutare a condamnatului.

Deplasarea condamnaţilor fără escortă sau însoţire

Condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun ori în regim de resocializare sau care este lăsat să
execute lucrări de deservire gospodărească în penitenciar i se poate acorda dreptul de deplasare fără escortă sau
însoţire în afara penitenciarului dacă a executat cel puţin 1/3 din termenul pedepsei, este caracterizat pozitiv şi

3
conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept şi dacă aceasta o cere specificul muncilor în care
este antrenat.
Dreptul la deplasare fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului se acordă condamnatului prin dispoziţia scrisă
a şefului penitenciarului. Şeful penitenciarului stabileşte orarul şi itinerarul deplasărilor condamnaţilor.

Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului a condamnatului care a săvîrşit infracţiune
ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă, condamnatului care a săvîrşit infracţiune deosebit de
gravă sau excepţional de gravă, condamnatului care are sancţiuni disciplinare nestinse, condamnatului pentru
infracţiune intenţionată, săvîrşită în perioada executării pedepsei, condamnatului bolnav de tuberculoză în formă
contagioasă, condamnatului care nu a urmat tratamentul complet al bolii venerice, alcoolismului, toxicomaniei,
narcomaniei, condamnatului care suferă de tulburări psihice, ce nu exclud responsabilitatea.

Condamnaţii care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului trebuie să fie
deţinuţi în încăperi separate de ceilalţi condamnaţi. Şeful penitenciarului, de comun acord cu autorităţile administraţiei
publice locale, prin dispoziţie scrisă, poate permite unor astfel de condamnaţi să locuiască în cămin, în afara
penitenciarului.

Comportamentul condamnaţilor care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire în afara
penitenciarului se reglementează în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. 
    În cazul în care condamnatul încalcă regimul din penitenciar, orarul sau itinerarul deplasărilor, precum şi în cazul
schimbării specificului muncii sau lucrărilor executate şi dispariţiei necesităţii deplasării în afara penitenciarului, şeful
penitenciarului este în drept să-şi anuleze dispoziţia privind acordarea dreptului de a se deplasa fără escortă sau
însoţire în afara penitenciarului. 

Întrevederile condamnaţilor
    Condamnatul are dreptul la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, care se acordă în modul şi în condiţiile stabilite
de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. În cazurile prevăzute de prezentul cod,
conform dispoziţiei şefului penitenciarului, întrevederile de lungă durată pot avea loc în afara penitenciarului, cu
dreptul de locuire a condamnatului împreună cu membrii familiei.
    Întrevederile de scurtă durată cu soţul, rudele pînă la gradul al IV-lea inclusiv, iar în cazurile prevăzute de Statutul
executării pedepsei de către condamnaţi, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană
indicată de condamnat se acordă pe o durată de 1–4 ore. Aceste întrevederi se desfăşoară în spaţii special amenajate,
sub supravegherea vizuală sau prin intermediul sistemelor video de către reprezentanţii administraţiei instituţiei
penitenciare.

    Întrevederile de lungă durată cu soţul, părinţii, copiii, fraţii, surorile, bunicii şi nepoţii condamnatului, iar în cazurile
prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, avînd aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare,
cu o altă persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile. Condamnatul achită cheltuielile
suportate de către instituţia penitenciară în legătură cu întrevederea de lungă durată.

    Condamnatul are dreptul la o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la o întrevedere de lungă durată pe trimestru.
Întrevederi de lungă durată nu se acordă condamnatului:
    a) căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată;
    b) care a fost transferat în regim iniţial în calitate de sancţiune disciplinară;
    c) la detenţiune pe viaţă aflat în regim iniţial.    
   Nu este limitată frecvenţa întîlnirilor cu avocatul, cu mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale sau cu alte
persoane prevăzute de lege.Condamnatului bolnav de tuberculoză în formă contagioasă sau cu boli somatice internat
în spitalul penitenciarului nu i se acordă întrevederi de lungă durată. Întrevederile de lungă durată ce i se cuvin se
înlocuiesc cu întrevederi de scurtă durată.

Primirea şi expedierea coletelor,  pachetelor cu provizii  şi a banderolelor 

    În modul şi în condiţiile stabilite de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatului i se permite să
primească săptămînal un colet, un pachet cu provizii sau o banderolă. Medicamentele şi produsele parafarmaceutice,
primite în corespundere cu prescripţiile medicale, se trimit în secţia medicală a penitenciarului pentru tratamentul
4
condamnatului. Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun unui control specific în prezenţa persoanelor
care le-au adus şi se transmit condamnatului contra semnătură.

    Coletele primite de către condamnat prin intermediul serviciilor poştale se deschid de către reprezentantul instituţiei
penitenciare şi se supun controlului specific în prezenţa condamnatului. Primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi a
banderolelor se efectuează în conformitate cu exigenţele sanitaro-igienice în vigoare. Recepţionarea coletelor,
pachetelor cu provizii şi a banderolelor poate fi interzisă temporar dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea
securităţii sau ordinii instituţiei.

    Dacă la efectuarea controlului specific al coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor se depistează nereguli
privind încălcarea normelor sanitaro-igienice, se va solicita examinarea conţinutului coletelor, pachetelor cu provizii şi
al banderolelor şi de către personalul medical. În cazul în care se confirmă încălcarea normelor sanitaro-igienice,
bunurile respective vor fi ridicate şi distruse în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, personalului medical
şi a condamnatului.
    
    Banii transferaţi pe numele condamnatului se depun la contul lui de peculiu. Condamnatul poate expedia soţului,
rudelor apropiate sau unei alte persoane, prin colet sau banderolă, lucruri personale, iar mijloacele băneşti aflate la
contul său de peculiu - prin mandat poştal. 

Corespondenţa şi convorbirile telefonice ale condamnaţilor

    Condamnatul are dreptul să primească şi să expedieze din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii fără a se limita
numărul lor în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod  şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.
    Conţinutul corespondenţei expediate şi primite de condamnat poate fi supus cenzurii. Corespondenţa
condamnatului cu avocatul, cu avocatul parlamentar, cu membrii comisiei de monitorizare, organele de urmărire
penală, procuratura, instanţa de judecată, autorităţile administraţiei publice centrale, organizaţiile internaţionale
interguvernamentale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu poate fi supusă
cenzurii. Administraţia locului de detenţie asigură expedierea sau transmiterea corespondenţei destinatarului în decurs
de 24 de ore de la depunerea sau primirea ei.
   
În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, a substanţelor toxice, a
explozibilelor sau a altor obiecte a căror deţinere, conform Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, este
interzisă, corespondenţa se deschide de către condamnat în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, fără a fi
citită.

Condamnatul are dreptul la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în condiţiile
stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Pentru asigurarea exercitării dreptului
la convorbiri telefonice, administraţia penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de
telefoane publice în interiorul penitenciarului. Convorbirile telefonice, cu excepţia convorbirilor cu persoanele şi
reprezentanţii instituţiilor şi organelor menţionate în alin.(2) al prezentului articol, pot fi interceptate în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură penală.

Condamnatul are dreptul la o convorbire telefonică pe săptămînă, cu o durată de 20 de minute, cu soţul, cu o rudă sau
cu o altă persoană, la alegerea lui.    Numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de
condamnat se stabilesc de către administraţia penitenciarului, în funcţie de numărul persoanelor condamnate şi al
posturilor telefonice publice instalate.

3.Modificarea condițiilor de deținere pe parcursul executării pedepsei

Modificarea condițiilor de deținere a condamnaților în procesul executării pedepsei este una din direcțiile de
organizare a unui sistem de corectare eficient. Societatea e cointeresată în aceea, ca persoanele care au săvîrșit
infracțiuni și au fost supuse unor pedepse echitabile, să se corecteze în locurile de detenție în termeni cît mai scurți.

5
Se constată că unii condamnați, pe parcursul executării pedepsei, se schimbă, dînd dovadă de bună purtare și
disciplină, de stăruință în muncă. Alții dimpotrivă, nu muncesc, nu dau dovadă de îndreptare.

În istoria executării pedepsei închisorii s-a înscris un regim nou de deținere – regimul de deținere progresiv – care
constă în deținerea, la început, în regim celular și, în măsura îndreptării și a comportării bune a condamnatului,
trecerea la deținerea în comun, apoi la o fază intermediară, un fel de semilibertate, iar la urmă trecerea la liberarea
condiționată.

Bazîndeu-se pe principiile regimului de teținere progresiv, legislația execuțional-penală prevede că executarea

pedepsei de către condamnați se bazează pe 2 cerințe importante a regimului: diversificarea condițiilor de deținere în
funcție de tipul penitenciarului stabilit de instanța de judecată și pe schimbarea condițiilor de executare a pedepsei.

Principiul individuaizării executării pedepsei și a măsurilor de corecție cere schimbarea condițiilor de deținere a
condamnaților în dependență de comportarea lor și de atitudinea manifestată față de muncă, de gradul de corijare.

Legislația execuțional-penală actuală a RM prevede condiții diferite de deținere a condamnaților în unul și acelașii
penitenciar, transferarea în care poate schimba esențial statutul juridic al condamnatului.

Conform CE al RM, indiferent de categoria penitenciarului, condamnații execută pedeapsa în mod succesiv în 3
regimuri de deținere: inițial, comun și de resocializare. Totodată aplicarea față de condamnat a condițiilor unui regim
de deținere mai sever, particular sau select nu se admite. Fiecare regim de deținere este diferit nu doar unul față de
altul, dar este diferit și în funcție de categoria penitenciarului.

În dependență de comportamentul condamnaților, de predispunerea lor de a se supune cerințelor regimului, sunt

prevăzute de lege diferite modalități de atenuare a regimului:

- dr. la deplasare fără escortă sau însoțire

- deplasările de scurtă durată în afara penitenciarului

Legislația penală prevede posibilitatea liberării condamnatului de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părții
neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. Transferarea condamnatului dintr-un regim de deținere într-un alt
regim de deținere în cadrul aceluiași penitenciar, se efectuează în temeiul hotărîrii Comisiei înființate în penitenciar.
Comisia penitenciarului este un organ colegial prezidat de șeful penitenciarului.

Comisia penitenciarului este creată în scopul eficientizării preocesului de educare, reeducare și resocializare a
condamnatului, precum și măririi flexibilității de schimbare a regimului de detenție al condamnaților. Comisia nu este
în drept să-i stabilească condamnatului un regim de detenție mai favorizat, dacă acesta are sancțiuni disciplinare.

Condamnații violatori ai regimului sunt transferați în regimul comun și de resocializare de detenție la regim inițial.
Transferul repetat al condamnaților în regim comun de detenție se efectuează la expirarea termenului de acțiune a
ultimei sancțiuni disciplinare. Transferul repetat al condamnaților la regim de resocializare nu se efectuează.

4.Mijloacele și metodele de asigurare a regimului

Mijloacele și metodele de asigurare a regimului sunt niște măsuri de constrîngere care determină pe condamnați să
respecte cerințele regimului de deținere. Mijloacele de asigurare a regimului pot fi împărțite în 2 grupe:

- mijloace generale
- mijloace speciale

6
La prima categorie se atribuie mijloacele de influenţă educativă care asigură comportamentul corespunzător şi
respectarea legislaţiei a persoanelor aflate în penitenciar. La mijloacele speciale se atribuie acele mijloace care asigură
profilaxia crimei în penitenciar, preîntâmpinarea şi curmarea altor comportamente interzise în penitenciar.

Respectarea cerințelor regimului de către condamnați se asigură în primul rînd prin respectarea de către toți
funcționarii instituțiilor penitenciare și de alte persoane, care intră în contact cu condamnații, a legislației execuțional-
penale.

La grupa mijloacelor speciale de asigurare a regimului se referă: paza condamnaților și supravegherea lor, măsurile de
securitate aplicate față de condamnați și măsurile asigurării securității personale a condamnaților, măsurile de
stimulare și sancționare.

CE al RM prevede că administrația este în drept să folosească mijloacele tehnice de pază, supraveghere și control în
scopul obținerii informației necesare despre comportamentul condamnaților, prevenirii evadării lor altor infracțiuni.
Codul de executare mai prevede că în caz de calamități naturale, epidemii, război sau alte cazuri de forță majoră care
pun în pericol viața sau sănătatea oamenilor, în penitenciar poate fi instituit un regim special.

În perioada de acțiune a regimului special, în penitenciar poate fi suspendată realizarea unor drepturi ale
condamnaților, introdusă paza și supravegherea întărită, instituit un mod special de acces la obiecte, modificat
programul zilei. Pentru curmarea tulburărilor în masă, cazurilor de nesupunere, pot fi implicate subunități cu
destinație specială.Regimul special se instituie pe un termen de pînă la 30 zile, prin ordinul ministrului justiției.

În ceea ce privește măsurile de stimulare și sancțiunile disciplinare aplicate condamnaților, se aplică în scopul
menținerii ordinii și disciplinei în instituțiile penitenciare.

Măsurile de stimulare a condamnaților sunt:

- mențiune
- acordarea de întrevederi suplimentare de scurtă durată și lungă durată
- stingerea înainte de termen a sancțiunii disciplinare aplicate
- condamnații care execută pedeapsa în penitenciar de tip deschis, pot primi permisiunea de a se deplasa în
afara penitenciarului în zilele de repaus și de sărbători

Măsurile de stimulare pot fi aplicate condamnatului care are o bună conduită și a făcut eforturi simțitoare pentru
reintegrarea seocială, în special în cadrul activității socioeducative, instruirii generale și profesionale.

Sancțiunile disciplinare sunt aplicate față de condamnați pentru comiterea unor abateri disciplinare. Răspunderea
disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate. Conform CE al RM, condamnatului
îi pot fi aplicate următoarele sancțiuni disciplinare:

- mustrarea
- antrenarea peste rînd la îngrijirea și amenajarea încăperilor sau a teritoriului penitenciarului
- încarcerarea, pe o perioadă de 15 zile(deschis și semiînchis) și de 20 zile (închis)
- transferarea condamnatului din regimul de resocializare în regimul comun

Condamnatul care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoțire i se poate aplica, în calitate de
sancțiune disciplinară, interdicția de a locui în afara teritoriului penitenciarului. În ce privește încarcerarea, deținuții
încarcerați nu au dreptul la întrevederi, convorbiri telefonice, primirea coletelor și beneficiază de plimbări zilnice cu
durata de o oră.Pentru comiterea unei abateri disciplinare poate fi aplicată doar o singură sancțiune disciplinară.
Sancțiunile disciplinare se exprimă în scris și se aplică de către șeful penitenciarului.

De rînd cu mijloacele sunt aplicate și metodele asigurării regimului. În general prin metodă se înțelege un procedeu
folosit în realizarea unui scop. În activitatea practivă se utilizează pe larg diverse combinări ale mijloacelor de
asigurare a regimului, prevăzute de lege și acte normative, în scopul soluționării unor sarcini concrete. Totodată sunt
utilizate și alte mijloace de corijare și reeducare a condamnaților, cum ar fi: munca social-utilă, munca educativă,
instruirea generală și profesională.
7