Sunteți pe pagina 1din 2

Ideea fundamental conform careia acuzatul nu poate fi impus s contribuie la propria urmarire

este cunoscut ca libertatea de marturisire mpotriva sa. Dreptul persoanei de a nu contribui la


propria incriminare, constituind expresia exigenelor internaionale, formulate n art. 21 C.P.P al RM
protejeaz mpotriva oricror forme de participare n cadrul aciunilor procesual penale, precum i
indiferent de calitatea acestuia, rezultatul crora poate afecta, de o manier negativ situaia
procesual a subiectului.
Libertatea de marturisire mpotriva sa a devenit o idee, un principiu european comun culminnd prin
consacrarea acestuia n Convenia Europeana a Drepturilor Omului .CEDO a confirmat i elaborat
acest principiu prin jurispruden a sa n cazul Saunders. CEDO a considerat principiul ca fiind un
element constitutiv al principiilor de baza a unei proceduri corecte inerente art.6. Mai mult ca atat
CEDO a declarant ca acest drept este strans legat de prezum ia nevinov iei cuprinse n art. 6(2) din
Convenie.
Libertatea de marturisire mpotriva sa se aplic n procedee probatorii ca: audierea
banuitului,nvinuitului,inculpatului; prezentarea spre recunoa tere; cercetarea la fa a locului;
examinarea corporal; percheziia i ridicarea de obiecte i documente.
La audiere banuitului, nvinuitului sau inculpatului i se aduce la cunotin fapta care formeaz
obiectul cauzei, precum i dreptul de a nu face nici o declaraie atrgndu-i-se totodat atenia c
ceea ce declar poate fi folosit mpotriva sa,ceea ce presupune ca nimeni nu-l poate sili s depun
mrturii mpotriva sa deoarece potrivit art 94 C.P.P. datele neadmise ca probe snt cele ob inute prin
violen, ameninri sau alte mijloace de constrngere, prin violarea drepturilor i libert ilor
persoanei,astfel dobndirea unor astfel de declara ii vor fi considerate nule.
Este evident c n cazul bnuitului,nvinuitului sau inculpatului trebuie s vorbim de un drept la
tcere i nu de o tcere ca form a comunicrii n sensul c prin aceasta ar recunoate nvinuirea sau
c ar ncerca s induc n eroare autoritatea competent. n procesul penal bnuitul,nvinuitul sau
inculpatul nu este obligat s-i probeze nevinovia i ca atare sub acest aspect exercitarea dreptului
su la tcere nu-i poate fi imputat acesta fiind un drept legitim. Pe de alt parte bnuitul,nvinuitul
sau inculpatul nu este obligat s probeze vinovia sa, sarcina administrrii probelor revenindu-i
organului de urmrire penal i instanei de judecat.
Legislaia procesual penal creeaz premisele necesare unei garantri a libertii de mrturisire
mpotriva sa, inclusiv prin prisma dreptului la informare, care se refer i la aceast prerogativ
legal. n acest sens, art. 64 alin. (2) p. 2), art. 66 alin. (2)p.2), stabilesc obligaia unei informri
speciale, privind imunitatea libertii de ne-declarare. Faptul dat nu semnific, ns interdicia, din
perspectiva aprrii, a oricrei comunicri cu subiectul oficial, aceasta intervine numai n cazul n
care rezultatele comunicrii sau coninutul acestora poate fi interpretat n defavoare.

S-ar putea să vă placă și