TEMA: Infracțiuni contra sănătății publice și convețuirii sociale.

1. Transmiterea unei boli venerice. (art.211 CP)

2. Contaminarea cu maladia SIDA. (art.212 CP)
3. Încălcarea din neglijență a regulelor și metodelor de acordare a asistenței medicale.
(art.213 CP)
4. Circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicilor și analogilor acestora fără scop de
înstrănare. (art.217 CP)
5. Circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicilor și analogilor acestora în scop de
înstrănare. (art.2171 CP)
6. Proxenetismul. (art.220 CP)

1. Transmiterea unei boli venerice (art.211 CP)

Articolul 211. Transmiterea unei boli venerice
(1) Persoana care, ştiind că suferă de o boală venerică, o transmite altei persoane
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
[Lit.a) alin.(2) art.211 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 1050 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.211 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.211 CP RM îl formează relaţiile sociale

cu privire la prevenirea transmiterii unei boli venerice.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă corpul victimei.
Victimă a infracţiunii specificate la art.211 CP RM este persoana care a contactat boala
venerică. Consimţământul victimei de a i se transmite boala venerică nu constituie un temei de
liberare a făptuitorului de răspundere penală.
Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include următoarele semne:
1)fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de transmitere de către făptuitor a
bolii venerice;
2)urmările prejudiciabile, şi anume - contactarea de către victimă a bolii venerice;
3)legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Transmiterea bolii venerice se face pe calea:
a) raportului sexual, a altor acte sau contacte sexuale;
b) contactului dintre părţile lezate ale corpului făptuitorului şi ale corpului victimei;
c) contactului cu obiecte infectate (de exemplu, cu ace);
d) nerespectării unor reguli de igienă de către făptuitor etc.
În cazul în care calea, pe care se transmite boala venerică, presupune comiterea infracţiunii
de viol sau a celei de acţiuni violente cu caracter sexual, calificarea se face numai conform lit.e)
alin.(2) art.171 sau lit.d) alin.(2) art.172 CP RM. În această situaţie, nu este necesară aplicarea
răspunderii în baza art.211 CP RM.
Nu intră sub incidenţa art.211 CP RM calea de transmitere materno-fetală.
Tipul bolii venerice nu are însemnătate la calificarea faptei în baza art.211 CP RM. Astfel
 de boli pot fi clasificate în doua mari categorii: 1) boli venerice „majore”, din care fac parte:
sifilisul, gonoreea; 2) boli venerice „minore”, din care fac parte: uretritele negonococice.
O asemenea clasificare nu are niciun impact asupra calificării faptei în baza art.211 CP RM,
însă poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei.
Infracţiunea de transmitere a unei boli venerice este o infracţiune materială. Ea se consideră
consumată din momentul contactării de către victimă a bolii venerice, nu din momentul constatării
medicale a contactării acestei boli. Expunerea primejdiei contactării de către victimă a bolii vene -
rice, care nu a fost rezultativă din cauze independente de voinţa făptuitorului, se califică potrivit
art.27 şi 211 CP RM.
Infracţiunea de transmitere a unei boli venerice se poate realiza numai dacă victima, în
momentul săvârşirii infracţiunii, nu suferea de aceeaşi boală venerică pe care o are făptuitorul,
cunoscând aceasta. În cazul în care făptuitorul consideră eronat că victima nu suferă de aceeaşi
boală venerică pe care o are făptuitorul, urmărind să i-o transmită, cele săvârşite vor forma tentativa
la infracţiunea prevăzută la art.211 CP RM.
Dacă ambele persoane suferă de boli venerice diferite, pe care şi le transmit reciproc, fiecare
din aceste persoane va răspunde în baza art.211 CP RM.
Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.211 CP RM se caracterizează prin intenţie
directă sau indirectă. Este necesar ca, la momentul comiterii infracţiunii, subiectul să ştie că suferă
de o boală venerică.
Motivele infracţiunii examinate se exprimă în: răzbunare; năzuinţa de satisfacere a necesităţii
sexuale; năzuinţa de a discredita victima; interesul material (presupunând executarea unei comenzi
în schimbul unei remuneraţii materiale) etc.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii
a atins vârsta de 16 ani şi care suferă de o boală venerică.
Cele săvârşite nu vor forma componenţa de transmitere a unei boli venerice, dacă persoana
care a transmis această boală, ştiind că suferă de ea, a fost victima unei infracţiuni privind viaţa
sexuală.

2. Contaminarea cu maladia SIDA (art.212 CP)

Articolul 212. Contaminarea cu maladia SIDA
(1) Punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 1 an.
(2) Contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care ştia că suferă de această boală
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(3) Acţiunea prevăzută la alin.(2), săvîrşită:
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) cu bună-ştiinţă asupra unui minor,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
(4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
(5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) nu este pasibilă de
răspundere penală dacă a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre
existenţa la primul a maladiei SIDA sau dacă persoana pusă în pericol de a fi contaminată ştia
despre existenţa acestei maladii, dar benevol a săvîrşit acţiuni ce au constituit pericol de
contaminare.
 Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale cu privire la
prevenirea contaminării cu maladia SIDA, apărate împotriva punerii intenţionate a altei persoane în
pericol de contaminare cu maladia SIDA.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(l) art.212 CP RM îl reprezintă corpul
victimei.
Victimă a infracţiunii analizate este persoana pusă în pericol de a contacta maladia SIDA.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(l) art.212 CP RM constă în fapta
prejudiciabilă exprimată în acţiunea sau inacţiunea de punere a altei persoane în pericol de
contaminare cu maladia SIDA.
Pericolul de contaminare trebuie să fie unul real, nu imaginar.
Infracţiunea specificată la alin.(l) art.212 CP RM este o infracţiune formal-materială. Pentru
consumarea ei nu este suficientă săvârşirea acţiunii sau inacţiunii de transmitere a maladiei SIDA.
Mai este necesar să apară pericolul real de contactare de către victimă a respectivei maladii.
Latura subiectivă a infracţiunii examinate se caracterizează prin intenţie directă sau
indirectă. Nu poate fi trasă la răspundere penală persoana bolnavă de maladia SIDA, care a
respectat toate măsurile de precauţie, iar pericolul contaminării s-a datorat exclusiv faptei săvârşite
de către persoana sănătoasă.
Motivele infracţiunii prevăzute la alin.(l) art.212 CP RM se exprimă în: răzbunare; dorinţa de
satisfacere a necesităţii sexuale; interesul material (presupunând executarea unei comenzi în
schimbul unei remuneraţii materiale) etc.
Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Legea nu cere ca persoana care comite fapta, prevăzută la alin.
(l) art.212 CP RM, să fie o persoană care suferă de maladia SIDA.
Obiectul juridic special la alin. (2) art.212 CP RM îl formează relaţiile sociale cu privire la
prevenirea contaminării cu maladia SIDA, apărate împotriva contaminării cu maladia SIDA de către
o persoană care ştie că suferă de această boală.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(2) art.212 CP RM îl reprezintă corpul
victimei.
Victimă a infracţiunii în cauză este persoana care a contactat maladia SIDA.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.212 CP RM are următoarea structură:
1)fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de contaminare cu maladia SIDA;
2)urmările prejudiciabile, şi anume - contactarea de către victimă a maladiei SIDA;
3)legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
În cazul în care calea, pe care se face contaminarea cu maladia SIDA, presupune comiterea
infracţiunii de viol sau a celei de acţ iuni violente cu caracter sexual, calificarea se face numai
conform lit.c) alin.(3) art. 171 sau lit.b) alin.(3) art. 172 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.212 CP RM este o infracţiune materială. Ea se
consideră consumată din momentul contactării de către victimă a maladiei SIDA (a infectării
victimei cu virusul HIV), nu din momentul constatării medicale a contactării acestei maladii.
Datorită construcţiei art.212 CP RM, lipseşte posibilitatea aplicării răspunderii în baza art.27
şi alin.(2) art.212 CP RM, atunci când, din cauze independente de voinţa făptuitorului, victima nu a
contactat maladia SIDA. În astfel de cazuri, răspunderea se va aplica în baza alin.(l) art.212 CP RM.
Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.212 CP RM se caracterizează prin
intenţie directă sau indirectă.
Motivele infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.212 CP RM se exprimă în: răzbunare; dorinţa de
satisfacere a necesităţii sexuale; interesul material (presupunând executarea unei comenzi în
schimbul unei remuneraţii materiale), etc.
Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
 infracţiunii a atins vârsta de 16 ani şi care suferă de maladia SIDA (este purtătoare a virusului HIV).
În cazul în care contaminarea cu maladia SIDA a fost comisă de o persoană care nu suferă de
această maladie (nu este purtătoare a virusului HIV), răspunderea îi poate fi aplicată în conformitate
cu art.151 CP RM. Nu se exclude cu totul posibilitatea aplicării art.145 CP RM (cu sau fără referire
Ia art.27 CP RM). Însă, pentru aceasta, circumstanţele celor săvârşite trebuie să denote cu
certitudine intenţia făptuitorului de a lipsi victima de viaţă
Obiectul juridic special la alin.(4) art.212 CP RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la
prevenirea contaminării cu maladia SIDA, apărate împotriva contaminării cu maladia SIDA ca
urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor
sale profesionale.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(4) art.212 CP RM îl reprezintă corpul
victimei.
Victimă a infracţiunii analizate este pacientul care a contactat maladia SIDA.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.212 CP RM include următoarele
semne:
1)fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de îndeplinire necorespunzătoare sau
neîndeplinire a obligaţiilor profesionale;
2)urmările prejudiciabile, şi anume - contactarea de către victimă a maladiei SIDA;
3)legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată din
momentul contactării de către victimă a maladiei SIDA (a infectării victimei cu virusul HIV).
Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(4) art.212 CP RM se caracterizează prin
intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi prin imprudenţă în raport cu urmările
prejudiciabile. Dacă făptuitorul manifestă intenţie faţă de urmările prejudiciabile, cele comise
trebuie calificate conform art. 151 CP RM. în aceste condiţii, nu se exclude posibilitatea aplicării
art.145 CP RM (cu sau fără referire la art.27 CP RM).
În cele mai frecvente cazuri, motivul infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.212 CP RM constă
în superficialitatea manifestată de făptuitor la îndeplinirea obligaţiilor profesionale.
Subiectul acestei infracţiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În afară de aceasta, subiectul are calitatea specială de lucrător
medical.
Noţiunea de lucrător medical este mai largă decât cea de medic. Ea se referă nu doar la deţină-
torul unei diplome de confirmare a studiilor superioare medicale, dar şi la o asistentă medicală, o
infirmieră, un laborant etc., care, de exemplu, prelevă sânge pentru transfuzie folosind instrumente
nesterilizate.
Conform alin.(5) art.212 CP RM, făptuitorul, care a săvârşit faptele prevăzute la alin.(l) sau
(2) art.212 CP RM, nu este pasibil de răspundere penală, dacă este prezentă una din următoarele
două condiţii:
1) făptuitorul a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre
existenţa la făptuitor a maladiei SIDA;
2) persoana pusă în pericol de a fi contaminată ştia despre existenţa acestei maladii, dar
benevol a săvârşit acţiuni ce au constituit pericol de contaminare.

3. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale (art.213 CP)
Articolul 213. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei
medicale
Încălcarea din neglijenţă de către medic sau de către un alt lucrător medical a regulilor sau
metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat:
 a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul pacientului,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză, se poate afirma că acesta are un caracter
complex.
Obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la acordarea competentă a
asistenţei medicale.
Obiectul juridic secundar al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale cu priv ire la
sănătatea sau viaţa persoanei.
Victima infracţiunii prevăzute la art.213 CP RM poate fi nu orice persoană, ci doar persoana
care are calitatea specială de pacient.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.213 CP RM are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a regulilor sau
metodelor de acordare a asistenţei medicale;
2) urmările prejudiciabile care se prezintă, în mod alternativ, ca vătămare gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii ori ca deces al victimei;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
De asemenea, dacă regula sau metoda încălcată o stabileşte un act normativ care nu a fost
publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, se va aplica nu art.213 CP RM, dar art.149 sau
157 CP RM.
Cele mai frecvente modalităţi faptice ale acţiunii (inacţiunii) de încălcare a regulilor sau meto-
delor de acordare a asistenţei medicale sunt următoarele:
1. examinarea insuficientă a victimei şi neefectuarea examenelor diagnostice speciale (de exemplu, nu
se efectuează gastroscopia esofagului în cazul obturării acestuia cu corpuri străine);
2. îngrijirea şi supravegherea neatentă a copiilor pacienţi (de exemplu, scăparea din braţe a nou-
născutului în timpul înfaşării);
3. spitalizarea întârziată ori perfectarea înainte de termen a formelor de ieşire a victimei din spital;
4. pregătirea insuficientă şi executarea necalitativă a operaţiei chirurgicale sau a altor măsuri curative
(de exemplu, uitarea corpurilor străine în cavităţile operate, amputarea membrului sănătos în locul
celui afectat de cangrenă etc.);
5. administrarea incorectă a preparatelor sau remediilor medicale (nerespectarea dozelor prescrise ale
preparatelor, constând în supradozaj; administrarea preparatelor laolaltă cu preparatele
incompatibile (de exemplu, administrarea nialamidului împreună cu metionina. morfina sau
fenamina poate avea ca efect coma sau chiar decesul); administrarea preparatelor după ce se atestă
persistenţa efectelor adverse; nerespectarea modului de administrare (de exemplu, preparatul cu
aplicaţie cutanată este administrat per os): administrarea preparatelor care sunt interzise aplicării pe
parcursul sarcinii şi a perioadei de alăptare ori şoferilor şi persoanelor care deservesc mijloacele
mecanice, în alte asemenea cazuri; administrarea preparatelor în pofida contraindicaţilor medicale
etc.) etc.
Infracţiunea prevăzută la art.213 CP RM trebuie delimitată de infracţiunea de neacordare de
ajutor unui bolnav (art.162 CP RM). În cazul primei infracţiuni, făptuitorul nu refuză să acorde
asistenţă medicală. El o acordă, însă o face deficient.
Infracţiunea specificată la art.213 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră
consumată din momentul producerii fie a vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie
a decesului victimei.
Cele săvârşite vor trebui calificate conform art. 157 CP RM, dacă, în urma încălcării regulilor
sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, s-a produs urmarea prejudiciabilâ sub forma
 vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.213 CP RM se caracterizează prin imprudenţă.
Subiectul infracţiunii specificate la art.213 CP RM este persoana fizică responsabilă care la
momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea
specială de lucrător medical.

4. CIRCULAŢIA ILEGALĂ A DROGURILOR, ETNOBOTANICELOR SAU ANALOGII

ACESTORA FĂRĂ SCOP DE ÎNSTRĂINARE (ART. 217 C.PEN.)
Articolul 217. Circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără
scop de înstrăinare
(1) Semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conţin droguri sau etnobotanice,
prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 100 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor
acestora, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
[Lit.a) alin.(3) art.217 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) de două sau mai multe persoane;
b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;
c) cu utilizarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, a căror circulaţie în
scopuri medicinale este interzisă;
d) cu folosirea situaţiei de serviciu;
e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor,
unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie,
instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a
acestora,
se pedepsesc cu închisoare de pînă la 4 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:
[Lit.a) alin.(4) art.217 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la art.217 sau 217 1 este liberată de răspundere
penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracţiunii ce ţine de circulaţia
ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, după caz, prin autodenunţare, predare
benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, indicare a sursei de procurare a
 acestor substanţe, la divulgarea persoanelor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii, la indicarea
mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune. Nu poate fi considerată
predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora ridicarea acestora la
reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi
ridicarea lor.
[Art.217 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.217 modificat prin Legea nr.193 din 28.07.2016, în vigoare 23.09.2016]

În limitele incriminatorii ale art.217 C.pen. legiuitorul descrie două fapte infracţionale:
- Circulaţia ilegală a plantelor care conţin droguri sau etnobotanice (art.217 alin.(1) C.pen.);
- Circulaţia ilegală drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora (art.217 alin.(2) C.pen.).
Obiectul juridic special al infracţiunilor examinate este reprezentat de relaţiile sociale
referitoare la ocrotirea sănătăţii publice.
Obiectul material al infracţiunii incriminate de art.217 alin.(1) C.pen. este reprezentat de
plantele care conţin droguri sau etnobotanice (planta de mac, cînepă, coca, efedra etc.).
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar ca plantele menţionate să fie în
proporţii mari.
Se consideră că fapta analizată este comisă în cantităţi mari, atunci când numărul plantelor ce au
fost depistate în circulaţia ilegală depăşesc cantităţile mici până la cantităţile maxime aprobate prin
Hotărârea Guvernului 79 din 23.01.2006.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art.217 alin.(2) C.pen. este reprezentat de:
- droguri;
- etnobotanice;
- analogi.
Din noţiunea de drog prevăzută la art.134/1 alin.(1) C.pen. noţiunea de drog cuprinde:
- Substanţe stupefiante;
- Substanţe psihotrope;
- Amestecurile acestora:
În conformitate cu art. 134/1 alin. (2) C.pen. al R. Moldova prin stupefiante se înţeleg
substanţele înscrise în anexele la Convenţia unică a Naţiunilor Unite asupra substanțelor
stupefiante din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, şi prevăzute în actele normative ale
Guvernului. (Care produc alterări ale funcțiilor psihice).
În acord cu art. 134/1 alin. (3) C.pen. al R. Moldova prin substanţe psihotrope se înţeleg
substanţele înscrise în anexele la Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 şi prevăzute
în actele normative ale Guvernului.
Listele stupefiantelor şi psihotropelor sunt prevăzute în Hotărârea de Guvern al R. Moldova nr.
79 din 23.01.2006 Cu privire la aprobarea listei stupefiantelor, psihotropelor şi a plantelor care
conţin astfel de substanţe depistate în traficul ilicit şi cantităţile acestora. ( Cu acțiuni asupra
psihicului).
În acord cu art. 134/1 alin. (4) C.pen. al R. Moldova prin precursor se înţelege substanţa de
origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanțe stupefiante sau
psihotrope.
În acord cu art. 134/1 alin. (5) C.pen. al R. Moldova prin produse etnobotanice
(etnobotanice) se înţeleg amestecurile de prafuri şi/sau plante sau amestecurile de ierburi şi
diverse părţi de plante stropite cu substanțe chimice, care produc schimbări ce induc efecte
fiziologice şi/sau mentale, halucinogene şi/sau acţiuni psihoactive.
În acord cu art. 134/1 alin. (6) C.pen. al R. Moldova prin analog al substanţei stupefiante
sau psihotrope se înţelege orice substanţă sau asociere de substanţe de origine naturală ori
sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă, ori părți ale acestora, care are
 capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de conţinutul său, denumirea sa,
modul său de administrare, de prezentare sau de publicitatea care i se face, este ori poate fi folosită
în locul unei substanţe sau al unui preparat stupefiant, psihotrop ori cu efect psihotrop sau în locul
unei plante ori substanţe aflate sub control naţional şi/sau internaţional.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.217 alin.(1) CP poate fi realizată prin patru
acţiuni alternative:
- Semănarea;
- Cultivarea;
- Prelucrarea;
- Utilizarea plantelor ce conţin substanţe narcotice sau psihotrope.
Acţiunea de semănare presupune punerea în pământ a seminţei necesare creşterii unei culturi
care conţine substanţe narcotice sau psihotrope, fie plantarea lor, adică introducerea în pământ a
răsadului, astfel încât plantele să prindă rădăcini şi să se dezvolte.
Cultivare este activitatea de asigurare a condiţiilor necesare creşterii plantelor care conţin
substanţe narcotice sau psihotrope (irigarea, plivirea, introducerea de îngrăşăminte etc.) precum şi
recoltarea acestora.
Prelucrarea constă în acţiunea de modificare a plantelor (uscarea, curăţarea de impurităţi,
mărunţirea etc.), în vederea stocării şi utilizării lor ulterioare.
Utilizarea plantelor ce conţin substanţe narcotice sau psihotrope presupune folosirea acestora în
diferite scopuri, cum ar fi producerea preparatelor de panificaţie, producerea medicamentelor etc.
Latura obiectivă a infracţiunii incriminate de art.217 alin.(2) CP se exprimă prin acţiunile
alternative: producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea sau transportarea a substanţelor narcotice, psihotrope sau a
analoagelor lor.
Acţiunea de producere presupune activitatea realizată în vederea obţinerii din plante vegetale a
substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.
Acţiunea de preparare dă expresie procesului de combinare chimică a diferitor substanţe sau
preparate în finalul căruia sunt obţinute substanţele narcotice, psihotrope sau analoagele acestora
Acţiunea de experimentare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor presupune
efectuarea, de regulă, în condiţii de laborator, a unor noi experienţe legate de dozarea, combinarea
sau de încercarea calităţilor de consum a acestora.
Extragerea este acţiunea de scoatere, de separare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a
analoagelor lor din plante sau din materialele care le conţin.
Prelucrarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor – schimbarea calităţilor
iniţiale de consumare a acestora, în vederea sporirii sau modificării în alt mod a efectelor specifice
pe care le produce (rafinarea, curăţarea de impurităţi, sporirea concentraţiei, amestecarea cu alte
substanţe farmacologice active în vederea sporirii efectului narcotic asupra organismului etc.).
Transformarea reprezintă o acţiune similară prelucrării, săvârşită în vederea modificării
structurii chimice sau, eventual, a formei substanţelor narcotice ori psihotrope (din stare lichidă - în
starea solidă, din formă granulată - în praf etc.).
Prin procurare se are în vedere acţiunea prin care făptuitorul intră în posesia substanţelor
narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora.
Procurarea de substanţe narcotice, psihotrope sau analoagele lor este definită în Hotărârea
Plenului CSJ din 26.12.2011, ca fiind obţinerea lor de către o persoană printr-o tranzacţie ilicită
(cumpărare, primire cu titlu de împrumut, de cadou sau în schimbul altor mărfuri şi obiecte, precum
şi în calitate de mijloc de decontare reciprocă pentru o lucrare realizată, un serviciu prestat sau ca
rambursare a datoriei etc.).
Păstrarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor presupune posesia faptică a
acestora de către subiect (asupra sa, în încăperi, locuri special adaptate, mijloace de transport etc.).
 Transportarea de substanţe narcotice sau psihotrope presupune deplasarea lor dintr-un loc în
altul, inclusiv în limitele unei şi aceleiaşi localităţi, săvârşită cu utilizarea oricărui tip de transport
sau a unui obiect utilizat ca mijloc de transport, indiferent de locul păstrării substanţelor strămutate,
în interiorul teritoriului vamal al Republica Moldova
Expedierea este acţiunea de trimitere prin poştă, bagaj, cu ajutorul transportului, animalelor sau
prin intermediul unor persoane (curieri) a substanţelor menţionate, fără participarea directă a
expeditorului, indiferent de faptul dacă ele au ajuns sau nu la locul de destinaţie.
Infracțiunea are o componență formală.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar ca acţiunile incriminate la art.217 alin.
(1) şi alin.(2) C.pen. să aibă un caracter ilegal, adică să fie realizate fără autorizaţia pentru activităţi
cu substanţe narcotice, psihotrope sau analoagele acestora eliberată în condiţii de legalitate de către
Comitetul de control permanent asupra drogurilor al Republicii Moldova.
Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute în art.217 alin.(1) şi (2) C.pen. se exprimă prin
intenţie directă.
Este necesar ca făptuitorul să acţioneze în lipsa scopului de înstrăinare a plantelor sau a
substanţelor vizate (cu scopul de a consuma, utiliza substanţele narcotice sau psihotrope în sfera
industrială, alimentară, medicală, farmaceutică etc.).
Subiect a infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin.(1) şi 217 alin.(2) poate fi atât persoana fizică,
cît şi persoana juridică, cu excepţia autorităţilor.
În cazul persoanei fizice condiţia de vârstă este de 16 ani, fiind necesar, în acelaşi timp, ca
persoana să fie responsabilă. Excepţie o formează agravanta prevăzută de art.217 alin.(4) lit.b)
C.pen., persoana fizică putând fi trasă la răspundere penală de la vârsta de 14 ani.
La art.217 alin.(5) C.pen. este prevăzută o modalitate specială de liberare de răspunderea penală
ce poate fi aplicată în privinţa infracţiunilor incriminate la art.217 şi 217/1 C.pen.
Potrivit textului de lege persoana care a săvârşit acţiunile prevăzute la art.217 sau 217/1 C.pen.
este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea
infracţiunii ce ţine de circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, după
caz, prin autodenunţare, predare benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,
indicare a sursei de procurare a acestor substanţe, la divulgarea persoanelor care au contribuit la
săvârşirea infracţiunii, la indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din
infracţiune.

5. CIRCULAŢIA ILEGALĂ A DROGURILOR, ETNOBOTANICELOR SAU ANALOGII

ACESTORA CU SCOP DE ÎNSTRĂINARE (ART. 217/1 C.PEN.)
Articolul 2171. Circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop
de înstrăinare
(1) Semănatul ori cultivarea de plante ce conţin droguri, prelucrarea ori utilizarea unor astfel
de plante fără autorizaţie sau semănatul ori cultivarea de plante pentru fabricarea produselor
etnobotanice, săvîrşite în scop de înstrăinare,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 950 la 1250 de unităţi convenţionale sau cu
închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la
6000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a exercita anumite activităţi sau cu
lichidarea persoanei juridice.
(2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau alte operaţiuni ilegale cu droguri
sau cu analogi ai acestora, săvîrşite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a drogurilor sau
analogilor acestora,
 se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 5000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de o persoană care anterior a săvîrşit aceleaşi acţiuni;
b) de două sau mai multe persoane;
b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;
c) cu utilizarea drogurilor sau a analogilor acestora, a căror circulaţie în scopuri medicinale
este interzisă;
d) cu folosirea situaţiei de serviciu;
e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor,
unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie,
instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a
acestora;
f) în proporţii mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:
[Lit.a) alin.(4) art.2171 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare
24.05.2009]
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
[Lit.c) alin.(4) art.2171 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare
24.05.2009]
d) în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 9000 la 11000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia.
[Art.2171 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.2171 modificat prin Legea nr.193 din 28.07.2016, în vigoare 23.09.2016]

Ca şi în cazul art.217, la art.217/1 C.pen. legiuitorul incriminează două fapte infracţionale.

Prima constă în circulaţia ilegală a plantelor care conţin droguri sau etnobotanice (art.217 alin.(1)
C.pen.), iar cea de a doua – circulaţia ilegală propriu-zisă a substanţelor a drogurilor sau
etnobotanicelor (art.217 alin.(2) C.pen.), în ambele cazuri fiind săvârşite cu scop de înstrăinare.
Obiectul material în cazul infracţiunii prevăzute art.217/1 alin.(1) C.pen este reprezentat de
plantele care conţin droguri, iar în ipoteza art.217/1 alin.(2) C.pen. – drogurile şi etnobotanicele.
Aceste noţiuni au fost explicate în contextul examinării infracţiunii incriminate la art.217 C.pen.,
interpretările făcute fiind valabile şi pentru infracţiunea analizată.
Spre deosebire de infracţiunea incriminată la art.217 CP în cazul art.217/1 există componenţă de
infracţiune şi atunci când fapta este comisă în proporţii mici.
Sub aspectul laturii obiective infracţiunea prevăzută la art.2171 alin.(1) este identică cu cea
prevăzute de art.217 alin.(1) C.pen.
Infracţiunea se comite prin patru acţiuni alternative: semănatul, cultivarea, prelucrarea sau
utilizarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, fiind valabile comentariile făcute
în contextul infracţiunii incriminate la art.217 alin.(1) C.pen.
În cazul infracţiunii descrise la art.217/1 alin.(2) C.pen. latura obiectivă se realizează prin 13
acţiuni cu caracter alternativ şi anume: producerea, prepararea, experimentarea, extragerea,
 prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea,
înstrăinarea sau alte operaţiuni ilegale cu substanţele narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor.
În cazul infracţiunii descrise la art.217 1 alin.(2) C.pen. latura obiectivă se realizează prin 13
acţiuni cu caracter alternativ şi anume: producerea, prepararea, experimentarea, extragerea,
prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea,
înstrăinarea sau alte operaţiuni ilegale cu substanţele narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor.
Acţiunea de înstrăinare este opusul procurării substanţelor narcotice, psihotrope sau a
analoagelor şi presupune transmiterea lor cu titlu gratuit sau oneros în posesia unor altor persoane
prin diferite metode (vânzare, dare cu împrumut, donare, schimb, inducere în eroare etc.).
Săvârşirea altor operaţiuni ilegale cu substanţele narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor,
adică altor acţiuni decât cele enumerate în dispoziţia art.217/1 alin.(2) CP (eliberarea, elaborarea,
livrarea etc.).
Infracțiunea are o componență formală.
Latura subiectivă – intenţie directă. Scopul este un semn un semn obligatoriu al laturii
subiective fiind necesar ca fapta să fie comisă cu scopul înstrăinării substanţelor narcotice,
psihotrope, a analoagelor acestora sau a plantelor care le conţin.
Subiect al infracţiunilor prevăzute de art.217/1 alin.(1) şi alin.(2) C.pen. poate fi atât persoana
fizică, cît şi persoana juridică.
În cazul persoanei fizice, subiectul este general, putând fi persoana responsabilă cu vârsta este
de 16 ani. În cazul formelor agravante prevăzute de art.217/1 alin.(3) şi alin.(4) lit.b) şi d) C.pen.,
persoana fizică poate fi trasă la răspunderea penală de la vârsta de 14 ani.

6. Proxenetismul
Articolul 220. Proxenetismul
(1) Îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea
de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă fapta nu întruneşte
elementele traficului de fiinţe umane,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) asupra unei femei gravide;
c) de două sau mai multe persoane;
d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de
demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional
se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.
(3) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
[Art.220 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.220 modificat prin Legea nr.270 din 07.11.2013, în vigoare 10.12.2013]
[Art.220 modificat prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]

Obiectul general al infracţiunii de proxenetism, este ca şi la toate celelalte infracţiuni,

totalitatea valorilor şi relaţiilor sociale existente pe lângă aceste valori, pe care le apără legea
penală.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul VIII din Partea Specială a
Codului penal este constituit din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică şi convieţuirea
socială.
Obiectul juridic special (nemijlocit) îl formează relaţiile sociale privind convieţuirea socială
a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de procurarea mijloacelor de existenţă în
condiţii de respect pentru normele morale şi de asigurare a demnităţii persoanei împotriva
transformării acestora în sursă de venit şi de proliferare a parazitismului în sfera relaţiilor sociale.
În cazul modalităţii agravate prevăzute la art.220 alin.(2) lit.d) C.pen., infracţiunea are şi un
obiect juridic special secundar reprezentat de relaţiile sociale din domeniul protejării intereselor
publice privitoare la probitatea şi corectitudinea de care trebuie să dea dovadă la exercitarea
atribuţiilor funcţionale persoanele publice, cu funcţie de răspundere, cu funcţie de demnitate
publică, persoanele publice străine sau funcţionarii internaţionali.
Infracţiunea, indiferent de modalitatea normativă prin care este realizată, nu are obiect
material.
Deasemenea infracţiunea de proxenetism nu are victimă, întrucât la baza săvârşirii acestei
fapte stau anumite relaţii de reciprocitate benevole dinte proxenet şi prostituată.
Latura obiectivă a proxenetismului se realizează prin forma unei pluralităţi de acţiuni
alternative, care constau în îndemnul la prostituție, determinarea la prostituție, înlesnirea practicii
prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană.
Prin „îndemn la prostituţie” se are în vedere stimularea interesului unei alte persoane pentru
ca aceasta să practice prostituţia (de exemplu, prin promisiunea unei vieţi uşoare, tară muncă, cu
distracţii etc.).
Prin „determinare la prostituţie” se înţelege întreprinderea unor eforturi de natură a influenţa
o persoană să practice prostituţia. Acesta presupune activitatea prin care persoana este influenţată să
ia hotărârea de a practica prostituţia. Acţiunea poate fi realizată prin diferite metode, cum ar fi:
oferirea de recompense, convingere, adresare de rugăminţi, scutire de datorii etc.
Prin „înlesnirea practicării prostituţiei” se are în vedere ajutorul acordat unei persoane să
practice prostituţia.
Înlesnirea practicării prostituţiei este activitatea orientată spre facilitarea sau crearea de
condiţii pentru practicarea sau continuarea practicării prostituţiei de către o altă persoană decât
făptuitorul. Înlesnirea poate îmbrăca asemenea modalităţi faptice cum ar fi: punerea la dispoziţie a
încăperilor pentru practicarea prostituţiei sau finanţarea unor case de toleranţă în acest scop, găsirea
potenţialilor clienţi etc.
Prin „tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană” se
înţelege obţinerea de foloase patrimoniale sau nepatrimoniale, profituri,avantaje de orice fel
(bunuri, drepturi patrimoniale, avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale etc.) din practicarea
prostituţiei de către o persoană, alta decât făptuitorul.
Infracţiunea de proxenetism are o componenţă formală.
În modalitatea de îndemn la prostituţie, proxenetismul se consideră consumat din momentul
îndemnului la prostituţie, indiferent dacă persoana îndemnată a luat ulterior hotărârea de a practica
sau nu prostituţia. În modalitatea de înlesnire a practicării prostituţiei, proxenetismul se consideră
consumat dacă, prin ajutorul acordat de făptuitor, a fost facilitată practicarea sau continuarea
practicării prostituţiei. În fine, în modalitatea de tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei
de către o altă persoană, proxenetismul se consideră consumat din momentul obţinerii de către
făptuitor, chiar şi o singură dată, a foloaselor patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către
o altă persoană.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenție indirectă.
Subiect al infracțiunii de proxenetism este acea persoană fizică, responsabilă, care la
momentul săvîrșirii infracțiunii a atins vîrsta de 16 ani.
Deasemenea, legiuitorul a prevăzut că răspunderea se agravează conform lit. d) alin. (2) art.
220 CP RM, în cazul în care subiectul are calitatea specială de persoană publică, persoană cu
funcție de răspundere, persoană cu demnitate publică, persoană publică străină sau funcționar
internațional.
 Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere,
instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se
acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei
însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a
acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut
special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii
naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul
autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al
altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate
publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau
să îndeplinească activităţi de interes public.
Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod de numire
sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie,
prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, altă
persoană cu funcție de demnitate publică stabilită prin lege; persoana căreia persoana cu funcţie de
demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.
Prin persoană publică străină se înţelege: orice persoană, numită sau aleasă, care deţine un
mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin; persoana care exercită o
funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ public sau o întreprindere publică
străină; persoana care exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
Prin funcţionar internaţional se înţelege: funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale
ori supranaţionale sau orice persoană autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei;
membrul unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice
persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu
atribuţii de grefă.