DREPTULUI MEDIULUI

Prof. Andrian CREȚU

Mihaela PASCAL
LOGO
LOGO
LOGO
LOGO
LOGO
 Tema 1:
ACTERISTICA GENERALĂ
A DREPTULUI MEDIULUI
 LOGO

Subiecte:
1.Dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi
echilibrat din punct de vedere ecologic
2.Protecţia şi dezvoltarea mediului ca sarcină de stat
3.Etapele organizării şi legiferării protecţiei mediului în
Republica Moldova
4.Fundamentarea dreptului mediului
5.Locul şi rolul dreptului mediului în cadrul sistemului
ramurilor de drept
6.Sistemul dreptului mediului
7.Principiile fundamentale ale dreptului mediului
1. DREPTUL FUNDAMENTAL AL OMULUI LA UN MEDIU SĂNĂTOS ŞI
ECHILIBRAT DIN PUNCT DE VEDERE ECOLOGIC
Sfera drepturilor omului a căpătat o însemnătate nu doar juridică, ci și politică, mai ales odată cu
revendicarea lor politico-socială în secolele XVII-XVIII, inclusiv în condiţiile trecerii la modul de
producţie industrial.

Cerinţa ca omul să trăiască într-un mediu curat, sănătos şi frumos sub aspect estetic, în care generaţiile
viitoare să poată trăi în condiţii civilizate, nepoluate, se poate asigura indiscutabil prin păstrarea vieţii
pe Pămînt, nealterarea, dar şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din punct de vedere calitativ.

Preocupările privind păstrarea unui mediu sănătos vizează ameliorarea

condiţiilor de viaţă ale omului, menţinerea echilibrului ecologic, a
ecosistemelor din care fiinţa umană face parte integrantă.

Potrivit unor evaluări recente , protecţia mediului a devenit o

necesitate a societăţii contemporane, o oportunitate cu
由 Nordri® 设计提供 caracter universal.
www.nordridesign.com
Existenţa unui mediu sănătos reprezintă o condiţie a realizării drepturilor fundamentale ale omului:

dreptului la sănătate fizică şi morală Aceasta implică păstrarea calităţii

principalelor componente ale mediului, în
dreptului la viaţă condiţiile unei dezvoltări durabile.

Legiferarea - în legile fundamentale sau ordinare - a dreptului omului de a trăi într-un mediu
nepoluat a fost şi este susţinut intens cu argumente convingătoare în doctrină, teoretic
recunoscîndu-se cvasiunanim existenţa sau necesitatea recunoaşterii unui asemenea drept, ce
corespunde din plin relaţiilor economico-politico-sociale actuale.

În pofida acestui fapt, astăzi toate

Adevărat, se cunosc şi opinii
reglementările în materie de
contrare, după care recunoaşterea
mediu au o singură premise
unui asemenea drept fundamental
- „garantarea dreptului
este prematură sau chiar inoportună
fundamental la un mediu
în condiţiile actuale ale dezvoltării
sănătos şi neprimejdios din punct
societăţii umane.
de vedere ecologic”

Acest motou a stat şi la baza reglementărilor constituţionale, prin care Legea

fundamentală a proclamat acest drept ca o directivă primordială ce constituie
baza reglementării detaliate a normelor conţinute în legile ordinare.
În contextul dat
Articolul 37 al Constituției Republicii Moldova stabilește dreptul fiecărui om la un mediu
înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse
alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.

Același articol stabilește că Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la

răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de
muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.

La nivel internaţional, necesitatea recunoaşterii dreptului fundamental al omului la un mediu

neprimejdios pentru viaţă şi sănătate din punct de vedere ecologic a fost discutată pentru prima dată în
cadrul Conferinţei Mondiale a ONU pentru protecţia mediului la Stockholm în 1972.

Aici s-au făcut referiri la faptul că unul dintre

drepturile fundamentale ale omului îl constituie
dreptul la un mediu a cărui calitate îi dă posibilitatea
de a trăi în mod demn şi în prosperitate.
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu reglementează expres
un drept fundamental al omului la un mediu sănătos, asigurarea apărării acestui drept, se realizează
pornind de la prevederile articlelor 2, 6 și 8 ale CEDO.

Astăzi, cînd ameninţările problemelor ecologice globale pun în pericol societatea

umană, protejarea mediului nu mai prezintă un simplu interes de a asigura o anumită
calitate a acestuia, ci un drept fundamental, indinspensabil supravieţuirii omului ca
specie între specii.

Mai mult decît atît, se cuvine conştientizat şi recunoscut faptul că dreptul la

un mediu sănătos şi echilibrat ecologic constituie un drept natural, de
aceeaşi importanţă esenţială precum dreptul de proprietate şi în strînsă
conexiune cu acesta.

În acest sens, consacrarea sa constituţională tot mai frecventă

reprezintă un fapt pozitiv şi deschide calea includerii sale în rîndul
fundamentelor dreptului postmodern .