Tema 2.

Criminalitatea ca fenomen social

1. Noţiuni generale cu privire la criminalitate

2. Trăsăturile esenţiale ale criminalităţii
3. Indicatorii statistici ai criminalităţii
4. Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei
1. Noţiuni generale cu privire la criminalitate

Criminalitatea reprezintă un fenomen social-

juridic negativ cu caracter de masă, variabil şi
istorico-evolutiv, care este constituit din
totalitatea infracţiunilor comise pe un anumit
teritoriu, într-o perioadă determinată de timp şi
care se caracterizează prin anumiţi indicatori
cantitativi şi calitativi.
 2. Trăsăturile esenţiale ale criminalităţii

Principalele trăsături ale criminalității:

 fenomen social;
 fenomen juridic;
 fenomen negativ;
 fenomen cu caracter de masă;
 fenomen variabil;
 fenomen istorico-evolutiv.
 Trăsăturile esenţiale ale criminalităţii

O Criminalitatea este un fenomen social. Dat fiind

faptul că criminalitatea există şi se dezvoltă în
societate, rezultă că ea este un produs al acesteia.
Însăşi criminalitatea nu este condiţionată de natura
biologică a omului, ci de natura și conţinutul
relaţiilor şi contradicţiilor sociale.
 Trăsăturile esenţiale ale criminalităţii

O Criminalitatea este un fenomen juridic. Caracterul

juridic al fenomenului criminal derivă din străvechiul
principiu nullum crimen sine lege (nu există
infracţiune fără lege), care este fixat în majoritatea
sistemelor de drept, inclusiv în Constituţia (art. 21) şi
Codul penal (art. 3) ale Republicii Moldova. Prin
urmare, doar incriminarea celor mai periculoase
forme de comportament deviant în legislaţia penală ne
permite de a le califica drept infracţiuni, totalitatea lor
constituind un fenomen cu caracter juridico-penal.
 Trăsăturile esenţiale ale criminalităţii

O Criminalitatea este considerată un fenomen negativ,

deoarece consecinţele ei sunt deseori distrugătoare şi
irecuperabile. Fiind un produs periculos al societăţii,
criminalitatea cauzează prejudicii considerabile
personalităţii, economiei, ordinii şi securităţii publice,
organelor de stat și celor private, ecologiei, precum şi
altor valori sociale ocrotite de legea penală. Prin
comiterea infracţiunilor sunt provocate zilnic pagube
enorme de ordin fizic, moral şi material, fapt care
denotă pericolul social şi caracterul deosebit de
negativ al fenomenului infracţional.
 Trăsăturile esenţiale ale criminalităţii

O Criminalitatea reprezintă un fenomen cu caracter

de masă. Fiind studiate cauzele criminalităţii,
unele tipuri de infracţiuni sau infracţiuni aparte,
devine clar că ele, de regulă, sunt condiţionate de
o totalitate de fenomene corelative. Această
corelaţie poate fi sesizată doar în cazul studierii
unui număr mare de fapte şi se reflectă sub formă
de tendinţe sau legităţi statistice, care se
formează şi pot fi relevate în fenomenele şi
procesele cu caracter de masă.
 Trăsăturile esenţiale ale criminalităţii

O Criminalitatea este un fenomen variabil şi istorico-

evolutiv. Graţie schimbărilor de ordin social,
economic, politic, ideologic, ştiinţific şi de altă
natură care au loc în societate, se modifică şi
criminalitatea atât sub aspect cantitativ, cât şi
calitativ. Pe lângă aceste procese are loc dispariţia
treptată a unor forme de manifestare criminală şi
apariţia altor noi.
 3. Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Criminalitatea se caracterizează printr-o serie de

parametri (indicatori) specifici de natură
cantitativă și calitativă. Respectiva delimitare a
indicatorilor statistici este una convențională,
criminalitatea fiind un fenomen complex
inseparabil sub aspect cantitativ-calitativ.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Indicatorii criminalităţii reflectă latura cantitativă

şi calitativă a fenomenului studiat. La rândul lor,
caracteristicile cantitative ale criminalităţii sunt
elucidate prin nivel şi dinamică, iar cele calitative
– prin structură şi caracter.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Nivelul criminalităţii se estimează în mărimi

absolute sau relative (coeficienţi) şi reflectă numărul
absolut al infracţiunilor şi al persoanelor care le-au
comis pe un anumit teritoriu, într-un interval
determinat de timp. Totodată, poate fi vorba şi
despre nivelul infracţiunilor contra patrimoniului, cu
caracter violent, din imprudenţă, despre nivelul
delincvenței juvenile, al criminalităţii femeilor,
recidiviştilor, infractorilor profesionişti şi al altor
grupe de infractori sau tipuri de infracţiuni.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Coeficientul criminalităţii este cel mai obiectiv

indicator al nivelului criminalităţii şi se calculează
pe calea raportării datelor despre infracţiuni sau
infractori la datele despre populaţie. De regulă,
coeficientul criminalităţii se calculează la un
număr de 100 000, 10 000 sau 1000 populaţie, prin
aplicarea următoarei formule:
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O În anumite situaţii poate apărea necesitatea

calculării coeficientului criminalităţii pentru
perioade mai scurte decât un an sau chiar mai mult
(1, 2, 3 ... 6 luni), aceasta fiind posibil de realizat
prin aplicarea unei alte formule:
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Intensitatea criminalităţii reprezintă un parametru

cantitativ-calitativ complex al situaţiei
criminogene de pe un anumit teritoriu (stat, unitate
administrativ-teritorială, regiune, raion, localitate
etc.), care reflectă nivelul manifestărilor criminale
şi ritmul creşterii sau gradul pericolului lor social
(gravitatea). Astfel, indicatorii intensităţii
criminalităţii se referă la nivelul, dinamica şi
structura fenomenului respectiv.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Dinamica criminalităţii este un alt indicator

cantitativ care reflectă schimbarea în timp a
acesteia, adică modificările ce se produc în nivelul,
structura şi caracterul criminalităţii.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

În procesul de cunoaştere a criminalităţii prin relevarea

dinamicii acesteia este necesar de a evidenţia următoarele
tipuri de analize:
analiza curentă, adică compararea datelor despre
criminalitate dintr-un an cu datele din anii precedenţi;
analiza sistematică, unde criminalitatea se analizează
succesiv pe ani, evidenţiindu-se anumite perioade (5 ani,
10 ani);
analiza oscilaţiilor sezoniere a criminalităţii se aplică în
cazurile în care există necesitate (de ex., în diferite
perioade de timp ale anului când sporeşte criminalitatea).
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O La studierea dinamicii criminalităţii se calculează

ritmul creşterii sau descreşterii ei, care se
exprimă în procente şi care ne arată cu cât s-a
mărit sau s-a micşorat numărul infracţiunilor
înregistrate în raport cu baza comparativă. Spre
exemplu, dacă numărul infracţiunilor s-a
micşorat, înainte de indicarea procentelor se pune
semnul „–” şi viceversa, în cazul în care numărul
infracţiunilor s-a majorat, procentele respective
sunt precedate de semnul „+”.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

Dinamica criminalităţii se determină prin două metode:

 metoda bazei fixe, care constă în compararea datelor
despre criminalitate din anii (perioadele) ce ne
interesează cu datele privind fenomenul respectiv ale
anului (perioadei) care serveşte drept bază de
comparaţie;
 metoda bazei mobile (de lanţ) îşi are utilitate în cazurile
în care se efectuează compararea datelor fiecărui an cu
cel precedent. În acest mod se stabileşte creşterea sau
descreşterea criminalităţii în comparaţie cu anul
precedent.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Dinamica criminalităţii este exprimată deseori în

indicatori (numere) relativi, în procente, care sunt
calculaţi faţă de anul luat drept bază de comparaţie
(bază fixă) sau faţă de anul precedent (bază
mobilă) – vezi tabelul. O atare sistematizare a
informaţiei statistice este mai clară şi mai simplu
de analizat atât de specialiştii în domeniu, cât şi de
cei care sunt interesaţi de problemele criminalităţii
în general.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

Anii Criminalitatea faţă de Criminalitatea faţă de anul Ritmurile

anul 2010 (%) precedent (%) creşterii/descreşterii
criminalităţii (%)

2010 100,0 100,0 –

2011 105,1 105,1 + 5,1

2012 109,6 104,2 + 4,2

2013 114,2 104,2 + 4,2

2014 125,1 109,5 + 9,5

2015 120,6 96,5 – 3,5

2016 125,5 104,0 + 4,0

2017 106,6 84,5 – 15,5

2018 95,8 89,9 – 10,1

2019 94,7 98,9 – 1,1

 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O În ceea ce priveşte indicatorii calitativi ai

criminalităţii, aceştia sunt identificaţi prin
structura şi caracterul acestui fenomen.
O Analiza indicatorilor calitativi pe o perioadă
îndelungată asigură identificarea tendinţelor şi
legităţilor reale ale criminalităţii.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Structura criminalităţii este latura internă a

acesteia, adică coraportul grupelor ori tipurilor de
infracţiuni sau infractori din totalitatea
criminalităţii înregistrate.
O Structura criminalităţii se apreciază în valori
(numere) absolute şi relative (procente, cote-părţi,
coeficienţi), care caracterizează criminalitatea nu
numai din punct de vedere calitativ, dar şi
cantitativ.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

Structura criminalităţii poate fi relevată în funcţie de

mai mulţi parametri (juridico-penali, criminologici,
procesual-penali, social-demografici etc.), după cum
urmează:
 cotele diferitor tipuri (prevăzute în diferite articole
ale Codului penal) şi grupe (prevăzute în diferite
capitole ale Codului penal) de infracţiuni;
 coraportul infracţiunilor în funcţie de gravitatea
lor;
 repartizarea infracţiunilor după oraşe şi sate, după
sfera socială, teritorii, timpul anului etc.;
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

 coraportul infracţiunilor intenţionate şi din imprudenţă;

 cota infracţiunilor din cupiditate, violente şi a altor
tipuri de infracţiuni, luând drept bază motivaţia
comiterii lor;
 cota diferitor tipuri de criminalitate (profesională,
recidivă, de grup, organizată etc.);
 cota infracţiunilor descoperite şi nedescoperite;
 cota bărbaţilor, femeilor, minorilor, persoanelor cu
antecedente penale, a celor care au comis infracţiunea
în stare de ebrietate, a şomerilor, precum şi a altor
categorii de persoane ce fac parte din structura
infractorilor identificaţi.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Pentru calcularea structurii criminalităţii se

aplică următoarea formulă:

O unde: It – indicele nivelului infracţiunilor de

un anumit tip (omoruri, jafuri, escrocherii,
acte de huliganism sau criminalitatea
minorilor, femeilor, recidiviştilor etc.); Cr. –
indicele nivelului criminalităţii în general
dintr-un anumit teritoriu şi interval de timp
determinat.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii
O Caracterul criminalităţii, având o legătură strânsă
cu structura criminalităţii, îşi concentrează atenţia
asupra conţinutului tipurilor de comportamente
infracţionale şi dominarea acestora în structura
criminalităţii, precum şi asupra distribuirii
infracţiunilor după unele grupe de populaţie, după
sfera social-economică etc. Acest indicator mai
este perceput ca o totalitate numerică de
infracţiuni grave reflectate în ansamblul
criminalităţii, precum şi caracteristicile
personalităţii celor care au comis asemenea
infracţiuni.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Caracterul criminalităţii este luat în considerare la

stabilirea direcţiilor prioritare de prevenire şi
combatere a criminalităţii, care este divizată în
acest scop pe grupe şi tipuri de infracţiuni. Din
aceste considerente, caracterul infracţiunilor este
reflectat preponderent în criminologia specială,
unde se abordează cele mai importante probleme
ale diferitor tipuri de criminalitate sau categorii de
infracţiuni în care poate fi sesizat caracterul
violent, de profit, huliganic, politic etc.
 Indicatorii statistici ai criminalităţii

O Criminalitatea reflectată în complexitatea

indicatorilor săi cantitativi şi calitativi formează
starea criminalităţii, care cuprinde nivelul,
dinamica, structura, caracterul, distribuirea
teritorială, latentitatea criminalităţii, precum şi alte
trăsături importante care îi sunt caracteristice
fenomenului respectiv.
4. Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

O Criminalitatea latentă reprezintă partea

criminalităţii care nu a fost relevată, descoperită
sau nu a fost reflectată în statistica penală oficială.
O Evidenţa incompletă a infracţiunilor contribuie
într-un şir de cazuri la elaborarea şi aplicarea unor
măsuri de luptă cu criminalitatea neadecvate
situaţiei reale, precum şi la denaturarea
cunoştinţelor referitoare la tendinţele de
dezvoltare atât a unor grupe de infracţiuni, cât şi a
criminalităţii în ansamblu.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

În funcţie de mecanismul formării, criminalitatea

latentă poate fi divizată în trei părţi componente:
 Infracţiunile nedeclarate;
 Infracţiunile tăinuite;
 Infracţiunile neconstatate.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

Infracţiunile nedeclarate – faptele prevăzute de legea

penală care au fost comise, însă victimele, martorii,
persoanele cu funcţii de răspundere şi alţi cetăţeni
față de care ele au fost săvârşite sau care au
informaţie despre acestea nu au comunicat despre
faptul dat organelor abilitate cu dreptul de a porni
urmărirea penală şi a le investiga.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

Infracţiunile tăinuite – faptele penal-condamnabile

despre care erau sesizate organele de drept
competente, însă nu au fost înregistrate şi nu s-a
pornit urmărirea penală în legătură cu săvârşirea lor,
cu toate că existau motive şi temeiuri suficiente
pentru aceasta.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

Infracţiunile neconstatate – faptele infracţionale care

au fost declarate, luate la evidenţă şi investigate, însă
din cauza neglijenţei, pregătirii profesionale
insuficiente a angajaţilor din sfera serviciilor
operative, ofiţerilor de urmărire penală şi a
procurorilor sau calificării juridico-penale incorecte
nu a fost stabilit în fapta comisă evenimentele
respective sau elementele şi semnele necesare care s-
ar încadra într-o anumită componenţă de infracţiune
prevăzută de legea penală.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

Infracţiunile nedeclarate constituie circa 50% şi mai

mult din totalitatea celor comise în realitate.
Cele mai frecvente motive de nesesizare a
infracţiunilor:
 populaţia şi victimele infracţiunilor nu au încredere
în organele de drept ori în capacitatea lor de a
descoperi crima şi de a-l proteja pe cel care a făcut
sesizarea;
 din frică faţă de infractori, care ar putea ulterior să
se răzbune;
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

 din lipsa dorinţei de a da publicităţii unele aspecte

intime care rezultă din conţinutul faptelor
infracţionale săvârşite, mai ales în cazurile
violurilor;
 din considerentul că persoana nu conştientizează
faptul transformării sale în victimă a infracţiunii
etc.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

Nivelul infracţiunilor tăinuite de către organele de drept

variază în limitele de 30% şi mai mult din totalitatea
infracţiunilor înregistrate.

Principalele cauze şi motive de tăinuire de la evidenţă a

infracţiunilor:
 dorinţa funcţionarilor unor organe de drept de a demonstra
indici înalţi cu privire la reuşita în descoperirea
infracţiunilor şi capacitatea de a controla criminalitatea;
 incapacitatea acestor organe de a face faţă creşterii
continue a criminalităţii;
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

 pregătirea profesională insuficientă a lucrătorilor

organelor de drept;
 existenţa şi răspândirea tot mai vastă a abuzurilor
şi corupţiei în sistemul justiţiei penale.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

O Din vina persoanelor care desfăşoară urmărirea penală,

nivelul infracţiunilor neconstatate este de circa 2-5%
din numărul celor înregistrate. Acestea pot fi
evidenţiate în materialele de refuz în pornirea urmăririi
penale, în procesele penale încetate din cauza că nu
există faptul infracţiunii sau când fapta nu întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii şi chiar în
cazurile unor sentinţe de achitare. Din punct de vedere
criminologic, nu încetează de a fi considerate latente şi
faptele penale săvârșite în realitate care nu au fost
demonstrate (probarea comiterii lor).
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

În criminologie pot fi evidenţiate trei niveluri de

latentitate a criminalităţii:
 nivel redus;
 nivel mediu;
 nivel înalt.
Caracterul ascuns al criminalităţii neînregistrate nu
permite de a prezenta veridic indicatorii ei. Această
informaţie poate fi obţinută în urma cercetărilor
selective.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

O Un nivel redus de latentitate îl au infracţiunile

contra persoanei. Puţin mai înalt, adică nivelul
mediu de latentitate revine furturilor şi altor
infracţiuni de sustragere a bunurilor patrimoniale,
iar cel mai înalt nivel de latentitate îl au
infracţiunile din sfera economică şi cele
informatice.
Criminalitatea latentă şi caracteristicile ei

Pericolul criminalităţii latente derivă din faptul că ea

este un rezultat al încălcării legalităţii şi a ordinii de
drept, în urma căreia survin un şir de consecinţe:
 încălcarea principiului inevitabilităţii răspunderii;
 neîncrederea populaţiei în organele de drept şi în
eficienţa activităţii lor;
 infracţionalitatea latentă constituie un factor
criminogen esenţial, care determină răspândirea şi
evoluţia criminalităţii în toată complexitatea sa.