Școala națională de studii politice și administrative

Rata criminalității în
România și Germania in
perioada 2011-2019
cercetare realizată de:
PERJU MAIA TEODORA

anul I, RISE,
grupa 5
 Criminalitatea reprezintă o problema des întâlnită, atât în viața de zi cu zi, cât
și în știința ce se ocupă cu studiul fenomenelor sociale, sociologia.Criminalitatea
reprezintă un fenomen social de o vechime egală cu lumea din care facem parte,
aceasta existând în toate epocile și civilizațiile, proporțiile fiind singurele ce variază.O
dată cu evoluția societății, problema criminalității începe sa devină din ce în ce mai
bine analizată și corelată cu alți factori, atât pentru a fi explicată, cât și pentru a
explica alte fenomene sociale sau aspecte ale vieții.
Înainte de a începe studiul nostru propriu-zis, trebuie să clarificăm principalul
concept în jurul căruia ne vom extrapola ideile, anume “rata criminalității”.Așa cum
știm din matematică, rata reprezintă raportul dintre două mărimi exprimate în unități
de măsură diferite, astfel, rata criminalității reprezintă o valoare exprimată prin
raportul dintre numărul infracțiunilor comise într-o anumită unitate teritorială, și un
număr stabilit al populației din acel teritoriu, în decursul unui an, unitatea etalon fiind
data de numarul de 100.000 de locuitori.De asemenea, conform DexOnline, prin
criminalitate înțelegem “Săvârșire de crime.Totalitate a faptelor criminale dintr-un
teritoriu într-o perioadă dată.”
Rata criminalității este unul dintre indicatorii nivelului de trai și, totodată, un
subiect vast aprofundat de numeroși sociologi.Întrebarea de la care vom pleca în
cercetarea ulterioară este: “Care este tendința ratei criminaliății la nivelul țărilor
membre ale Uniunii Europene?”, luând drept subiect de analiză două țari membre
situate la poluri relativ opuse din punct de vedere al nivelului de trai și al dezvoltării,
respectiv România și Germania.
Înainte de a începe demersurile necesare formulării unui răspuns adecvat
întrebării anterior exprimate, considerăm că este necesar să consultăm și abordările
altor autori privind problema criminalității.De exemplu, un aspect important ce
favorizează o mai bună înțelegere a problematicii ratei criminalității, este o analiză a
cauzelor ce favorizează apariția delictelor criminale. Sociologii Sorin M. Rădulescu și
Florentina Grecu tratează acest subiect în articolul 7 din “Delincvența juvenilă în
societatea contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite și România”, intitulat
„Cauze culturale și economice ale criminalității și delicvenței juvenile.Sărăcia ca efect
sau cauză?”.În articolul menționat, cei doi autori dezbat problematica factorilor direcți
și indirecți ce produc sau favorizează apariția criminalității și delicvenței juvenile.În
primul rând, aceștia atrag atenția asupra faptului că interpretările teoretice ce clasau
criminalitatea și delicvența juvenila drept fenomene de interes marginal, ce
caracterizau exclusiv anumite grupuri sau categorii sociale, au fost înlocuite,pe
parcursul conștientizării adevăratei dimensiuni a fenomenului, de abordări ce rezonau
într-o manieră mai verosimilă cu realitatea curentă, conform cărora acest fenomen
începe să fie interpretat drept o importantă problemă socială, determinată de alte
probleme ale societății, și influențată de modul în care societatea este capabilă să își
gestioneze resursele, să implementeze programele de educație și socializare, și să
exercite cu eficacitate controlul și ocrotirea asupra principalelelor instiuții sociale,
precum familia și școala.Astfel, criminalitatea reprezintă un fenomen social cu valențe
negative, ce însoțește alte fenomene sociale cu valențe negative precum sărăcia,
neacordarea de șanse egale, lipsa oportunităților, marginalizarea, decăderea
instituțiilor și lipsa resurselor. Aceste fenomene sociale sintetizează principalele
deficiențe ale politicilor culturale, educaționale și economice dintr-un stat.Totodată,
un aspect important ce reiese din cercetarea celor doi sociologi este faptul că
infracționalitatea nu este determinată exclusiv de considerente economice, existând
numeroase variabile psihologice și culturale ce pot avea o mare pondere în
determinarea criminalității, la baza acestui argument stând studiile efectuate de
Fundația Rowntree în 1995, ce arată că politicile economice și sociale determină
efecte vizibile asupra criminalității și delicvenței juvenile doar in cazul în care au, în
același timp, și un impact deplin asupra psihologiei și culturii unei națiuni.Pentru a
conchide, menționăm încă o dată principalele condiții favorizante ale criminalității, cu
toate că acestea reprezintă mai presus de toate factori relativi, ce trebuie puși în relație
cu numeroase alte cazuri și variabile intermediare: sărăcia, inexistența programelor
adecvat consolidate de bunăstare și protecție socială,inegalitățile sociale, creșterea
numărului de familii monoparentale, consumul de droguri și de alcool, proliferarea
bandelor infracționale, anomia instituțională, etc.
După cum am menționat anterior,o dată cu evoluția societății, criminalitatea
propriu-zisă începe sa devină din ce în ce mai bine contorizată de instiuții și
organizații, atât pentru siguranța în societate cât și pentru analiza ei ca fenomen
sociologic deviant.Una dintre aceste organizații este EUROSTAT, European
Statistical Office, ce furnizează diverse statistici, raporturi și analize asupra celor mai
importante fenomene și aspecte sociologice, economice, politice, etc, instituțiilor
Uniunii Europene, acestea având un rol esențial în procesul luării de decizii privind
viitoarele politici ale Uniunii Europene.
Conform EUROSTAT, în ultimii ani s-a putut observa o tendință de scădere
privind numărul infracțiunilor înregistrate la nivelul Uniunii Europene, însă problema
ratei reale a criminalității este mult mai complexă și mai dificil de supravegheat,
întrucât rata criminalității raportate diferă față de rata criminalității propriu-zise,
multe dintre infracțiuni ramânând neraportate.Astfel, subliniem faptul ca statisticile
puse la dispoziție de EUROSTAT cuprind exclusiv delictele înregistrate de poliție în
statele membre ale Uniunii Europene, acestea neacoperin rată reală a infracționalității
din spațiul UE.Totodată, un alt aspect important ce trebuie luat în considerare înainte
de a ne forma anumite concluzii, este faptul că sistemele juridice și de justiție penală
diferă în domenii precum definițiile infracțiunilor, metodele de raportare, înregistrarea
și contabilizarea infracțiunilor, etc, asfel, conform EUROSTAT, “compararea
statisticilor privind criminalitatea între statele membre ale UE ar trebui să se axeze
mai degrabă pe tendințele înregistrate în timp, decât pe comparațiile directe ale
nivelurilor între țări pentru un anumit an, întrucât datele pot fi influențate de o serie de
factori, printre care se numără nivelurile diferite de clasificare penală, eficiența
sistemelor de justiție penală și practicile de înregistrare ale poliției.” Totodată,
menționăm faptul că rata criminalității e redată de infracțiuni precum cele săvârșite
prin violență, omucideri, jafuri, trafic de droguri sau infracțiuni contra
patrimoniului,etc, fiind excluse infracțiunile mai puțin grave, clasificate drept
contravenții.
 Analiza tabelului de mai jos(fig 1.), furnizat de EUROSTAT, cu privire la rata
criminalității din țările membre ale Uniunii Europene în perioada 2011-2019, trebuie
realizată în conformitate cu precizarea făcută de EUROSTAT, referitoare la faptul că,
pentru a obține rezultate valide privind compararea ratelelor criminalității din statele
membre ale UE, comparațiile ar trebui să se axeze mai degrabă pe tendințele ratei
criminalității înregistrate în timp , decât pe cele de la nivelul unui singur an între două
state diferite.Astfel, consultând figura 1, observăm că în anul 2011,reprezentând
începutul perioadei de referință, rata criminalității în Germania este de 12.9, urmând
ca la finalul perioadei de referiță, anul 2019, aceasta sa fie redată de valoarea de
13.1.La prima vedere, am fi tentați sa afirmăm ca aceasta a crescut, în urma
comparației directe între anii 2011 și 2019, însă analizând valorile pe care rata
criminalității le capătă și în ceilalți ani ai perioadei de referință, observăm că aceastea
fluctuează fie către valori mai mari de la un an la altul, fie mai mici, însă fără a exista
discrepanțe majore.De exemplu, comparativ cu anul 2011, rata criminalității
înregistrează o scadere cu 0.4 puncte procentuale în anul urmator, însă, în 2013,
aceasta înregistrează o creștere cu 1.6 puncte procentuale față de începutul perioadei
de referință.Dupa 2013, urmează ,din nou, o scădere cu 0.4 puncte procentuale, apoi
din nou o creștere, anul 2015 înregistrând o creștere a variabilei față de anul precedent
cu 0.7 puncte procentuale.Anii 2016 și 2017 înregistrează , de asemenea, creșteri
succesive, însă valorile nu se modifica substanțial, aceste creșteri fiind date de câte
0.1 puncte procentuale.În penultimul an al perioadei de referință, rata criminalității în
Germania înregistrează un regres semnificativ,aceasta scăzând cu 0.9 puncte
procentuale față de anul precedent, ajungând astfel la valoarea de 13.3, urmând ca, în
2019, aceasta să înregistreze din nou o scădere, la sfârșitul perioadei de referință
înregistrând valoarea de 13.1.Astfel, am putea afirma că, privind în ansamblu toți anii
perioadei de referință, rata criminalității în Germania se află în scădere,chiar dacă
între primul an al perioadei analizate și ultimul există o creștere, aceasta este de doar
0.2 puncte procentuale.
În ceea ce privește România, rata criminalității în primul an al perioadei de
referință este redată de o valoare semnificativ mai mare față de cea a Germaniei din
același an, anume 16.3, existând totodată o discrepanță majoră între aceasta și cea
înregistrată în ultimul an al perioadei de referință tot în Romania, respectiv 9.6.În
urmatorul an, asemenea Germaniei, rata criminalității înregistrează o scădere, însă
destul de semnificativă, aceasta regresând cu 2.6 puncte procentuale, astfel ajungând
la valoarea de 13.7.În 2013, rata criminalității înregistrează o creștere față de anul
precedent cu 2 puncte procentuale, rămânând totuși mai mică decât rata primului an
de referință.În urmatorii doi ani, rata criminalității în Romania înregistrează o
diminuare succesivă, urmând ca în anul 2016 să crească cu un punct procentual față
de anul precedent, fiind redată de valoarea de 14.1.În anul 2017 are loc o nouă scădere
impresionantă, cu 2.8 puncte procentuale, astfel rata criminalității ajungând la
valoarea de 11.3, aceasta valoare crescând ușor, cu 0.2 puncte procentuale, în anul
urmator.Ultimul an al perioadei de referență este marcat de o scădere semnificativă a
valorii ratei criminalității, atât în raport cu anul precedent, fiind vorba de un regres de
1.9 puncte procentuale, dar mai ales în raport cu primul an al perioadei de referință,
între cele două valori existând o diferență de 6.7 puncte procentuale, întrucât rata
criminalității în Romania în anul 2019 e redată de valoarea de 9.6.În ceea ce privește
cazul Romaniei, tendința de scădere a ratei criminalității este evidentă.
Privind în ansamblu evoluția ratei criminalității în cele două țări europene,
câteva concluzii sunt evidente:În primul rând, chiar dacă la finalul perioadei de
referință, rata criminalității din Germania este mai mare decât cea din România, pe
parcursul anilor analizați aceasta suferă modificări slab accentuate, în timp ce în
România, discrepanțele dintre unii ani sunt majore, între primul și ultimul an al
perioadei de referință în cazul Germaniei existând o diferență de doar 0.2 puncte
procentuale, în timp ce în România aceasta diferență e marcată de 6.7 puncte
procentuale.Astfel, putem afirma că, în cazul Germaniei, rata criminalității nu sufera
modificari semnificative, în timp ce în Romania unele fluctuații sunt radicale.În al
doilea rând, pentru a fi înțelese mai bine, aceste valori numerice trebuie puse în
contextul realității factuale.De exemplu, în anul 2017, când în Germania se
înregistrează cea mai mare rată a criminalității de pe tot parcursul perioadei analizate,
respectiv 14.2, în țară au loc o serie de proteste degenerate și violențe stradale cauzate
de nemulțumirea populației privind summit-ul G20 de la Hamburg.Manifestațiile
violente au fost soldate cu arestări în rândul protestatarilor, aspect ce motivează o
creștere a ratei criminalității din acel an.În cazul României, anul 2013, în care se
înregistrează a doua cea mai mare rată a criminalității de pe parcursul perioadei
analizate, respetciv 15.7, este marcat ,de asemenea, de proteste sociale, un impact
semnificativ asupra ratei criminalității avându-l protestele împotriva bine-
cunoscutului “Proiect Roșia-Montană”, sondat cu numeroase manifestații stradale,
unele violente și ilegitime, ce au determinat arestări în rândul populației.
În concluzie, putem încheia studiul curent atribuid întrebarii inițiale, “Care
este tendința ratei criminaliății la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene?”,
următorul răspuns: atât conform EUROSTAT, cât și în urma analizei individuale
asupra valorilor ratei criminalității înregistrate în România și Germania în perioada
2011-2019, putem afirma că rata criminalității europene înregistrează o tendință de
regres, sau cel puțin că nu au fost înregistrate creșteri semnificative sau alarmante.
Bibliografie

 Articolul 7 din “Delincvența juvenilă în societatea contemporană. Studiu comparativ

între Statele Unite și România”: https://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-
2002/SORIN%20%20M.%20%20RADULESCU%20Art7.pdf
 Link figura
1:https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_mddw03$DV_420/default/table?
lang=en
 EUROSTAT: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php?title=Archive:Crime_statistics/ro#Principalele_rezultate_statistic
e
 G20 Summit: https://www.bbc.com/news/world-europe-40534768
 “Proiectul Rosia Montana”: https://www.bbc.com/news/world-europe-24021816