REFERAT SOCIOLOGIE

Iunie 2016

Page 1

DELICVENTA JUVENILA

1.Justificarea temei alese:

Delincventa juvenila, ca fenomen social, a inceput sa ia amploare dupa anul 1989,
fapt confirmat de statisticile Ministerului de Interne pe anii 1990-1995, care
evidentiaza o crestere alarmanta in radul tinerilor delinventi.
Se constata o crestere semnificativa a numarului de minori si tineri
delincventi intre anii 1990 si 1993, urmata de o scadere si apoi de o crestere in anul
1995.
Din totalul delincventilor, numarul persoanelor care nu au o ocupatie este de 80%.
Delincventa juvenila a trecut prin schimbari importante datorita numarului tot mai
mare de copii implicati in crime si infractiuni comise cu violenta. Din numarul
total de infractiuni comise in anul 2000, 7,2% au avut autori minori, un procent
asemanator existand si in anul 1999 (7,1%). Din totalul infractiunilor comise cu
violenta de catre minori, 90,6% au reprezentat infractiuni contra persoanei, varsta
autorilor fiind intre 14 si 17 ani. Totusi, cele mai multe infractiuni comise de
minori au fost impotriva proprietatii, reprezentand 70% din totalul infractiunilor
comise de diferiti autori.
In ceea ce priveste structura familiei, copiii care provin din familii monoparentale,
au inregistrat cel mai mare numar de infractiuni, iar mai mult de jumatate din copiii
delincventi se afla in abandon scolar. In structura infractiunilor, ponderea cea mai
mare o detin infractiunile impotriva avutului privat si public, care reprezinta 95%
din totalul faptelor infractionale comise de tineri. Deasemenea in categoria faptelor
delincvente includem cazuri de omor, majoritatea avand ca scop jaful, dar si
talharii, violuri, precum si fapte insotite de violenta. Gradul de criminalitate tot mai
ridicat, si lipsa de securitate personala este un fapt social deosebit de serios, ce
poate avea urmari foarte grave.Una dintre cauzele criminalitatii o reprezinta
delincventa juvenila, care se afla in societatea noastra, intr-o continua crestere.
Acesta este unul dintre motivele pentru care fenomenul delincventei juvenile nu
poate si nu trebuie sa treaca neobservat.
Iunie 2016

Page 2

2. Obiectivele cercetarii:
In studiul fenomenului delincventei juvenile mi-am propus sa urmaresc ca
obiective:
a) identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a mediului in care traieste
b) cauzele principale care instiga la delincventa si la un comportament antisocial
c) factorii care determina un comportament delincvent
d) gasirea unor solutii de prevenire a delincventei juvenile

3. Universul cercetarii:

Universul cercetarii pe tema delincventa juvenila este format din persoanele

care sunt sub varsta la care legea trateaza oamenii ca adulti (sub 16 ani si intre 16
si 18 ani).Varsta de 16 ani reprezinta in Romania, pragul de la care orice act
delincvent trece in sfera faptelor penale si sanctionate din punct de vedere juridic.
Conform legii orice tanar care a implinit 18 ani, este major si responsabil pentru
actiunile sale si consecintele acestora. Varsta majoratului este diferita in Romania
fata de alte state(de exemplu S.U.A. unde tinerii sunt considerati majori la 21).

4. Cadrul teoretic
Delincventa juvenila este un concept juridic, care desemneaza totalitatea
conduitelor care incalca norma juridica si care apartin minorilor. Poate fi definita
ca un comportament de incalcare a legilor din partea celor care, din cauza varstei,
nu sunt inca vazuti ca fiind pe deplin responsabil pentru actiunile lor. Majoritatea
conduitelor de delincventa juvenila pot fi incadrate in patru mari categorii: furt,
violenta pentru obtinerea unui avantaj de ordin material, incalcarea legilor de statut
(abandon scolar, absenteism) si comportament de grup sau de banda receptat de
ceilalti ca amenintator din cauza agresivitatii fizice si verbale pe care o implica.
Principalele dimensiuni sau tipuri ale delincventei juvenile sunt:
Iunie 2016

Page 3

-delincventa identificata de autoritati

-delincventa judecata de organele de justitie
-delincventa sanctionata cu internarea minorului in scoli sau institutii de corectie
- delincventa ascunsa (invizibila).

Termenul delincventa juvenila are mai multe acceptiuni:

- din punct de vedere sociologic delincventa juvenila este privita ca o forma de

devianta;
- din punct de vedere juristic delincventa juvenila consta in orice abatere de la
normele penale (minorul sau tanarul este responsabil in fata legii de faptele sale,
incepand de la o anumita varsta);
- din punct de vedere psihologic este sinonim cu inadaptare sociala (cu referire la
diferite categorii de minori sau tineri care prezinta dificultati de adaptare psihica si
sociala);
- din punct de vedere psihiatric este perceputa ca o tulburare comportamentala, ca
o consecinta a relelor tratamente sau a abuzului sexual si fizic exercitat de familie.

Explicatiile la intrebarea de ce comit oamenii acte delincvente, sunt de la

cele de natura biologica si psihologica, pana la cele de natura sociologica. Aceste
explicatii diferite au la baza diverse ipoteze care se refera nu doar la cauzele
comportamentului uman ci si la modul in acre acest comportament deviant ar putea
fi preintampinat.

In literatura de specialitate (Stanoiu, R., M., Introducere in

criminologie,Bucuresti, Editura Academiei, 1989, p.143 si p.150) studierea
etiologiei delincventei juvenile se realizeaza atat ca act individual cat si ca
Iunie 2016

Page 4

fenomen social, intre aceste doua domenii de interes deosebirile fiind mai mult de
natura calitativa decat cantitativa.
Astfel exista doua categorii de teorii:
1. teorii constitutionale-care sustin ca delincventa este un fenomen genetic,
manifestat inca de la nasterea individului
2. teorii ale mediului social-care considera ca delincventa se datoreaza
influentei mediului social asupra personalitatii indivizilor
Personalitatea este ereditara, insa dezvoltarea ei este influentata de interactiunea
constanta dintre individ si mediul exterior. Procesul de formare a personalitatii
minorului se desfasoara in doua perioade: prima este perioada copilariei in care
minorul este dependant total de mediul in care traieste (familia), fiind foarte
receptiv la tot ce se intampla in jurul sau si perioada a doua, adolescenta, in care
se produce o distantare de mediul familial, minorul obtinand un statut in grupul
din care face parte.

Familia asigura copilului o siguranta necesara pentru atingerea maturitatii

intelectuale, sociale si culturale a copilului, dar si o identitate proprie, pe baza
carora va fi acceptat de societate. In cazul in care copilul se dezvolta intr-un mediu
infractional, orice perturbare in interiorul structurii familiale are efecte importante
asupra copilului atat la nivelul adaptarii sale in societate, cat si asupra structurii
sale de personalitate.
Comportamentul delincvent se intalneste si in randul tinerilor care provin din
familii organizate, in care relatiile tensionate dintre parinti, agresiunile fizice,
verbale, alcoolismul, se manifesta frecvent, determinand un comportamnt irascibil,
agresiv al adolescentilor. Structura familiala este influentata de numarul membrilor,
de capacitatea parintilor de a educa proprii copii si de mobilitatea sociala si
geografica a familiei.
In societatea moderna, rolul de socializare al familiei se reduce tot mai mult, mai
ales in privinta adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite, precum si a altor
factori deosebit de importanti si cu efecte in formarea caracterului si

Iunie 2016

Page 5

comportamentului social cum sunt: presa, televiziunea,filmele, dar mai ales

grupurile la care adera.

Personalitatea copiilor delincventi este mai dificila si mai lipsita de ambitie

in fata exigentilor vietii, iar normele lor de comportament sunt mai putin riguroase
si mai lipsite de continut. Problemele care influenteaza dezvoltarea personalitatii
acestor copii sunt:
- coeziunea redusa a familiei de provenienta
-starea de incordare dintre parinti
-atmosfera familiala nefavorabila
-lipsa de supraveghere si de interes acordat de parinti
La copiii delincventi se manifesta o atitudine ostila sau chiar indiferenta fata de
familiile din care provin, fapt ce are repercursiuni si asupra atitudinii generale fata
de societate. Influenta familiei in care parintii sunt divortati reprezinta un factor
criminogen major pentru copiii delincventi. Acelasi lucru se poate spune si despre
familiile cu un climat infractionar sporit, care-si implica voit copiii in diferite
activitati infractionale sau ii indruma spre imitarea unor comportamente
antisociale, contrare eticii societatii si pe care acestia si le insusesc, continuand
sirul actelor delincvente.

O problema care a fost indelung dezbatuta a fost aceea de a stii daca

infractionalitatea este influentata calitativ si cantitativ de nivelul de instruire
scolara. In urma a numeroase studii s-a ajuns la urmatoarea concluzie: pe plan
cantitativ, nu apar consecinte vizibile in planul infractionalitatii, insa pe plan
calitativ, nivelul de instruie scolara se reflecta adesea prin alegerea unor forme
infractionale mai putin primitive. Dar prin actiunea sa preponderent educativa,
rolul scolii este insa foarte important pentru educarea si socializarea copiilor,
pentru depistarea celor care nu se pot adapta si aplicarea unor programe de
prevenire. Este important ca scoala sa se implice, programele de prevenire a
infractionalitatii pot fi o solutie de diminuare a delincventei juvenile.
Iunie 2016

Page 6

La nivelul scolii, intalnim mai multe stiluri educative, unde procesul de

socializare se produce intr-un cadru formal si depersonalizat, in care rolul
parintilor este ocupat de profesori. Din pacate, in sistemul de invatamant inca se
mai fac unele deosebiri intre elevi, la un pol situandu-se copiii cu o capacitate
intelectuala sporita care beneficiaza de atentia dascalilor, iar la celalalt pol aflanduse asa numitii copii problema care provin din medii familiale dezorganizate si au
un comportament deviant.
In realitate nu exista copii problema, sau copii cu grad redus de inteligenta, ci doar
probleme ale sistemului de educatie care nu le acorda suficienta atentie. Existenta
unor disfunctionalitati in ceea ce priveste sistemul de invatamant, ofera libertate
adolescentului sa aiba un comportament deviant; de aceea ar trebui luate masuri in
ceea ce priveste supravegherea in deajuns a acestor copii si cunoasterea, atat cat
este posibil, a situatiei familiale. Lipsa unui statut socio-economic, care-l pot
obtine prin scolarizarea completa, ii determina sa obtina venituri ilicite, comitand
acte infractionale. Rolul scolii este de a aduce la cunostinta parintilor toate
abaterile la care este supus elevul, indiferent de gravitatea lor: absente, rezultate
scolare slabe, lipsa de comunicare, acte violente etc.), cu scopul de a preveni un
posibil comportament deviant.
Absenta comportamentului exercitat de institutia de invatamant, dar mai ales lipsa
controlului parintilor, va determina o influenta sporita a cercului de prieteni, si de
aceea o alta solutie de prevenire a acestiu fenomen ar fi cercetarea universului in
care traieste adolescentul.

Incepand cu Teoria atavismului evolutionist, pe parcursul dezvoltarii

stiintei, explicatiile comportamentului criminal au incercat sa arate daca exista vreo
legatura intre conduitele criminale si ereditate. In sensul acesta au aparut o serie de
teorii:

Teoria ereditatii a lui Gorring, sustine ereditatea comportamentului social.

Acest autor este de parere ca predispozitiile deviante se mostenesc, iar indivizii nu
Iunie 2016

Page 7

se mai pot adapta unei vieti sociale normale. Gorring a observat in urma
cercetarilor efectuate, ca 68% din descendentii infractorilor devin la randul lor
infractori.

Teoria arborelui genealogic are la baza ipoteza ca in familiile ai caror

antecesori au avut antecedente penale, numarul infractorilor este mai mare. Desi
aceasta teorie a fost aplicata de Goddard unui pescar olandez pe nume Kallikak,
multi cercetatori sustin ca aceasta teorie este fara fundament stiintific.

Teoria gemenilor apartine lui Lange si Cristiansen. Acestia au incercat sa

demonstreze ca gemenii monozigotici prezinta din punct de vedere ereditar, o
predispozitie pentru acte criminale.

Teoria copiilor adoptati are ca fundament numeroase studii, in urma carora

s-a constatat o corelatie intre comportamentul delincvent al unora dintre copii
adoptati si comportamentul parintilor biologici. S-a constatat ca desi copiii adoptati
erau crescuti in familii organizate, riscul ca acestia sa calce pe urmele parintilor
biologici era mult mai mare datorita predispozitiilor mostenite de la parinti.

Michel Foucault considera ca inchisorile nu diminueaza rata criminalitatii,

indiferent de dotari si de tratamentele de corectie, ci dimpotriva favorizeaza
existenta unui mediu delincvent prin solidaritatea ce se naste intre detinuti si care
pe parcurs se transforma in complicitate. Tot acesta sustine ca detentia provoaca
recidiva, iar cei care au iesit din inchisoare au toate sansele sa se reintoarca,
deoarece pentru multi dintre ei viata din inchisoare este mult mai buna decat cea de
afara.

Teoria psihomorala a lui Etienne de Greeff sustine ca din punct de vedere

afectiv, individul este dominat de doua categorii de instincte: de aparare si de
Iunie 2016

Page 8

simpatie. Atunci cand primele experiente de viata ale minorului sunt traite
zbuciumat, arata autoarea, in locul lor se instaleaza un sentiment de injustitie, o
stare de inhibitie si o indiferenta afectiva ce va duce la delincventa.

Teoria derivei apartinand lui David Matza, sustine ca delincventa juvenila

este rezultatul unui proces de abandonare de sine in deriva, care devine posibil
prin contestarea culpabilitatii si aparitia sentimentului de injustitie, iar vointa si
decizia minorului de a comite infractiunea sunt declansate de disperare.

Teoria arborelui a lui A.K.Cohen sustine ca delictul se desfasoara pe

parcursul timpului in mai multe etape, el fiind un proces de tatonare dependent
de schimbarile ce se mani
festa la nivel individual si de situatia precriminala.
5.CONCLUZII
a) S-a constatat c trecerea de la un tip de via la altul, la modul de existen
urban de la cea rural, poate determina comportamente deviante. Astfel, s-a
relevat faptul c n condiii de industrializare i urbanizare accelerat, unele
grupuri sociale nu reuesc s se adapteze rapid la noua situaie, ceea ce conduce la
apariia unor disfuncii n procesul de socializare.

b) In condiiile actuale de industrializare, specializare, urbanizare, birocratizarea

organizaiilor i instituiilor umane n continu dezvoltare tehnologic, are loc o
maturizare psihic timpurie a minorului, aflat adeseori n conflict cu ntrzierea
maturizrii sociale, care presupune prelungirea studiilor, ntrzierea lansrii n viaa
social activ.De multe ori, minorul, adolescentul, de 14, 15, 16 ani considernduse mare, vrnd s par matur, ncercnd s imite comportamentul unor aduli
pentru a fi considerai ei nsi aduli, ajung s comit acte antisociale, infraciuni,
considernd c n felul acesta i dovedesc curajul i maturitatea.

Iunie 2016

Page 9

c) Emisiunile i filmele care au scene de violen, constituie un pericol pentru

copii, cu unele perturbri afective i caracteriale, datorita frustrii, ele putnd
favoriza delincvena.
In general ca o opinie personala expusa si in lucrarile de specialitate, televiziunea
i cinematograful, nu sunt cauze ale delincvenei juvenile, ns ele sunt condiii
care pot influena, pot alimenta starea infracional, incitnd la svrirea unor
fapte antisociale.

Iunie 2016

Page 10

Iunie 2016

Page 11