Petitie

1. Sa se constate incalcarea Articolului 8 din Conventia Europeana a Drepturilor

Omului si Libertatilor Fundamentale prin sentinta civila pronuntata in sedinta
publica a Judecatoriei si prin decizia civila pronuntata in sedinta publica de
catre Instanta de Apel a Tribunalului.
2. Sa se oblige statul parat , Fumurezia la plata sumei de 10000 cu titlul de
satisfactie echitabila pentru fiecare reclamant in cauza, plus orice suma
putand a fi datorata cu titlu de impozit putand a fi convertit in lei
romanesti(roni la rata de schimb din ziua platii deoarece nu am putut
beneficia de garantiile prevazute de Articolul 8 din Conventia Europeana a
Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale cu ocazia actiunii avand ca
obiect publicarea unor fotografii cu subsemnatii din timpul orelor de curs de
la Liceul nr. 10 in ziarul local Realitatea lui Bock in editie tiparita,in editia
on-line ,dar si in numearoase bloguri ale unor jurnalisti cunoscuti dar si in alte
ziare.

Cu privire la incalcarea Articolului 8 privind dreptul la viata private,invederam Curtii

faptul ca activitatea ziarului prin jurnalisti s-a realizat cu buna-credinta,de altfel,in
limitele Articolului 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind
libertatea de exprimare,scopul articolului fiind de a informa publicul despre un
interes general.

Libertatea de exprimare prevazuta in Articolul 10 este una din libertatile

fundamentale ce are un loc special intr-o societate democratica,putand fi catalogata
chiar ca una dintre garantiile acesteia,o conditie primordial a progresului si fericirii
fiecaruia(cauza Handyside impotriva Regatului Unit al Marii Britanii)
De asemenea,dreptul la imagine nu este un drept absolut,iar fotografierea si
utilizarea imaginii unei personae sunt premise chiar in lipsa unui consimtamant
atunci cand se fac cu buna-credinta in exercitarea dreptului la libera exprimare a
organului de presa.Avand in vedere natura activitatii si a scopului licit de a informa
publicul cu privire la o stire de interes public,buna-credinta se prezuma.
Mai mult de atat,libertatea de exprimare constituie,asa cum am spus un fundament
esential al unei societati democratice,iar protectia care trebuie acordata presei este
una de importanta deosebita.Chiar daca presa nu trebuie sa depaseasca limitele

stabilite in scopul protectiei reputatiei sau drepturilor altor personae,este totusi

sarcina ei sa comunice informatii si idei de interes public..Altfel presa nu ar putea
juca rolul ei vital de caine de paza public.
In cauza de fata, drepturile persoanelor nu sunt incalcate dovada fiind exercitarea
libertatii de exprimare cu buna-credinta.De altfel,pozele si comentariile au fost
publicate pe Facebook,care conform jurisprudentei CEDO este un spatiu
public,informatiile putand fi cunoscute intr-un mod usuratic de toti utilizatorii.In
plus,comportamentul reclamantilor este contrar Codului de Deontologie
profesionala comentariile fiind rezultatul imaginilor si implicit a comportamentului
profesorilor la orele de curs,situatie care s-a vrut prevazuta prin presa tocmai pentru
a trage un semnal de alarma cu privire la realitatea contemporana.
In final,invederam Curtii ca dreptul la libertatea de exprimare a fost exercitat in
limitele legale,si nu se adduce atingere dreptului la viata private a reclamantilor.

Initial,se cuvine sa precizam ca exercitarea dreptului la viata private nu este absolut

in raport cu dispozitiile Articolului 10 din CEDO privind libertatea de exprimare a
indivizilor.Exercitatrea dreptului la libera exprimare are ca frontiera
demnitatea,onoarea si imaginea persoanei pe cale de consecinta,orice
publicare/postare in legatura cu o persoana trebuie facuta fara a aduce atingere
demnitatii,onoarei si imaginii persoanei in cauza raportandu-ne la toate
imprejurarile si circumstantele.
Intr-o cauza similara,Curtea a statuat rolul existential al presei intr-o societate
democratica .Desi presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite privind protectia
reputatiei si a drepturilor altora,cu toate acestea ii revine sarcina de a comunica cu
respectarea obligatiilor si responsabilitatilor sale.
In al doilea rand,limitele Articolului 10 au fost vadit depasite avand in vedere
repercursiunile suferite de subsemnatii in plan social si moral.Publicarea unor
imagini fara consimtamantul persoanei in cauza echivaleaza cu violarea dreptului la
viata private in special acompaniate de comentariile de pe site-ul de socializare care
au defaimat calitatea de cadre didactice.In plus,urmarile sunt de lunga durata
avand in vedere natura activitatii de professor de a se prezenta in fata elevilor, dar
si in interactiunea cu parintii acestora sau chiar cu societatea,care au luat la
cunostinta imaginile si comentariile si care au patat reputatia fiecaruia dintre noi.
Raportandu-ne la Codul de Deontologie Profesionala se constata obligatia cadrului
didactic de a avea un comportament conform care sa merite increderea si
confidenta publica,or,in cauza de fata desi comportamentul in sine nu este unul

imoral,alaturi de comentariile elevilor se pericliteaza onoarea,imaginea si

demnitatea subsemnatilor.
In final,opinam ca dreptul la viata privata trebuie interpretat lato sensu deoarece
nu se preteaza unei definitii exhaustive,dovada fiind drepturile care intra sub
incidenta acestuia in cauza de fata(dr. la imagine,dr la onoare,dr. la demnitate).