Analiza și interpretarea răspunsurilor oferite în interviuri

1.Ce este consumul de droguri?

Societatea românească pare destul de informată, cel puțin în sensul cunoașterii
denumirii unora dintre cele mai consumate droguri. Doi dintre intervievați numesc „iarba” și
etnobotanicele, ceilalți trei completează cu heroină, cocaină, cannabis, ecstasy, L.S.D.,
amfetamine, metodonă, „tras din pungă”, unele medicamente. De remarcat că cele mai multe
exemple de droguri sunt oferite de T.C.-profesor, C.D.-elev și A.C.-I.T.-ist și cele mai puține,
de C.P.-vânzătoare și M.C.-șomer. De altfel, acești doi intervievați precizează pe parcurs că
au informații doar de la televizor și nu cunosc personal nici un consumator de droguri.
2.Părerea personală față de consumul de droguri
În sens general, putem remarca faptul că s-a ajuns într-o fază de conștientizare a
pericolului: „este extrem de periculos, și pentru consumator și pentru cei din jur, societatea în
ansamblu”(T.C., profesor), „tinde să devină un flagel” și „una din problemele majore ale
României, total scăpată de sub control” (A.C., I.T.-ist). În același timp, există și opinia
conform căreia consumul de droguri îl afectează doar pe consumator: „e problema lui dacă
dacă așa se simte el bine” (C.D., elev), sau percepția greșită a fenomenului, în sensul că
afectează doar tinerii cu posibilități materiale peste medie: „Sunt copii de bani gata, care nu
au muncit o zi în viața lor” (M.C., șomer). În acest caz, părerea personală poate fi influențată
atât de lipsa informațiilor, cât și de propriul statut socio-economic și de frustrările personale
generate de condiția de șomer (marginalizat el însuși).
3.Cunoașteți vreo persoană care a consumat/consumă droguri?
Se constată că cele mai informate persoane sunt cele care au intrat în contact cu
consumatori de droguri care le-au fost elevi, colegi sau vecini. Aceste persoane sunt aceleași
cu cele care conștientizează pericolul și înțeleg impactul fenomenului și răspândirea lui în
toate mediile sociale.
4.Ați interacționa cu un consumator de droguri?
Se constată că toți cei intervievați resping ideea interacțiunii cu un consumator de
droguri, mergând de la „în principiu nu” (T.C., profesor), sau „îi evit premedidat, cât pot”
(A.C., I.T.-ist), până la respingere fermă: “aș fugi mâncând pământul” (M.C., șomer). Totuși,
3 intervievați recunosc că este posibil să fi interacționat cu un consumator, fără să știe sau
„prin forța lucrurilor”(A.C., IT-ist.) sau pentru că „în lumea în care mă învârt eu sunt mulți
care consumă”. (C.D., elev).
5.Ce ați face dacă cineva din familie s-ar droga?
Persoanele intervievate resping ideea că în familia lor s-ar putea întâmpla așa ceva:
„suntem o familie de oameni educați și echilibrați” (A.C., I.T.-ist), „noi nu avem bani pentru
așa ceva…nu avem copii și nici timp pentru prostii…nu umblăm prin cluburi și discoteci”
(C.P., vânzătoare). Dacă, ipotetic s-ar întâmpla, „m-aș informa ce se poate face” (T.C.,
profesor), „aș interveni imediat, înainte ca lucrurile să se agraveze sau povestea să răsufle. Aș
apela urgent la specialiști” (A.C., I.T.-ist.). Există și reacția de totală respingere sau abandon
a persoanei dependente: „L-aș bate și i-aș pune valiza la ușă” (M.C., șomer), „aș judeca-o
foarte aspru și nici nu aș mai vorbi cu ea” (C.P., vânzătoare). Există și totală indiferență: „cât
timp nu mă afectează, poate trage pe nas cât dorește” (C.D., elev).
6.Ați reclama un consumator de droguri?
Și în acest caz se constată o polarizare a răspunsurilor. Cei ce răspund DA, au ca
motiv convingerea că dependenții de drog sunt violenți: „o iau razna și-mi dau apoi în cap pe
stradă” (M.C., șomer), „fac urât, atacă oamenii, încalcă legile” (C.P., vânzătoare).
Răspunsurile NU relevă că oamenii nu sunt preocupați de ceea ce nu-i afectează: „nu, atâta
timp cât nu ar face ceva să mă deranjeze” (T.C., profesor), „Până la urmă, e decizia lui”
(C.D., elev), „Este o problemă personală a lui” (A.C., I.T.-ist). Mai mult, aceste persoane
consideră că problema trebuie rezolvată de instituțiile statului și nu este cazul ca cetățenii să
se implice: „Cât timp droguri ușoare (și chiar „grele”) se găsesc pe toate drumurile, de ce l-aș
reclama?” (C.D., elev), sau „există instituții obligate prin lege să se ocupe de astfel de
probleme și oameni plătiți din bani publici pentru asta” (A.C., I.T.-ist).
7.Ați accepta ca o rudă a dvs. să aibă o relație de prietenie/intimă, cu un consumator
de droguri?
Toți cei intervievați resping această idee, considerând o astfel de relație „anormală”,
„traumatizantă”, „în final un eșec”. Intervenția ar merge de la discuții pentru a convinge
persoana să rupă relația cu consumatorul de droguri, până la „aș rupe toate legăturile cu ea”
(C.P., vânzătoare) sau „Valiza și drum bun” (M.C., șomer).
8.Care este pedeapsa pe care o considerați potrivită pentru un consumator de droguri?
Trei persoane intervievate manifestă toleranță față de consumatorii de droguri,
incriminând traficanții: „i-aș sancționa drastic pe traficanți” (T.C., profesor), statul și
instituțiile lui, că nu-și fac treaba” (C.D., elev) și nu consumatorii la care „pedeapsa este deja
foarte mare, pentru că își distrug viața” (T.C., profesor) și „s-au sancționat singuri” (A.C.,
I.T.-ist). M.C. consideră că „ar trebui toți închiși în temniță grea…m-au zăpăcit cu drepturile
omului…Păi ce? Ăștia sunt oameni?”. La fel, C.D., vânzătoare, răspunde: „Ar trebui să-i
ducă la spitalul de nebuni…să-i ducă la pușcărie, că poate așa se învață minte și se lasă”.
9.Care credeți că sunt motivele pentru care o persoană ajunge să consume droguri?
M.C., șomer, pune consumul pe seama situației financiare foarte bune și plictiselii
resimțite de „copii de bani gata”. Ceilalți intervievați numesc: mediul defavorizant, anturajul,
curiozitatea, lipsa de educație, problemele personale, frustrările, sărăcia/bogăția, plictiseala,
așa e „cool”, teribilismul, răsturnarea sistemului de valori sau adoptarea de către tineri a unor
pseudovalori, goana după „senzații tari”, prăpastia între ce doresc și ce pot/ce le oferă
societatea. De remarcat faptul că, în această privință, există o relativă omogenitate a
răspunsurilor, în sensul că oamenii înțeleg că „nu există o cauză standard” (T.C., profesor) și
cauza poate fi „cam orice” (A.C., I.T.-ist).
10. Cum ar putea comunitatea să ajute un consumator de droguri?
M.C., șomer, consideră că „ce, asta e boală?...într-o țară unde nu sunt bani pentru
nimic…ar fi un fel de țara arde și baba se piaptănă”, banii trebuind folosiți pentru „săraci,
bătrâni, bolnavi”. Ceilalți intervievați acceptă ideea că dependenții trebuiesc ajutați, dar
resping ideea că ei înșiși ar putea face ceva în acest sens, transferând povara exclusiv în
sarcina familiei: „familia trebuie să-l ajute” (C.P., vânzătoare) sau a diferitelor instituții:
„plătim o mulțime de taxe și impozite pentru ca instituțiile să funcționeze și să-și facă treaba”
(A.C., I.T-ist). Tot fără a implica o contribuție personală, T.C., profesor, menționează:
O.N.G.-uri, „politici sociale articulate”, „programe bine finanțate”, campanii de informare și
prevenție în școli, locuri frecventate de tineri, în mass-media, în mediul online, clinici
specializate, etc. De remarcat este faptul că unii sunt conștienți de statutul de „marginalizați”,
„ciumați” al consumatorilor de droguri (T.C., profesor), dar și de lipsa de implicare și reacție
a comunității „prea ocupată de alte probleme”, în condițiile în care „suntem prea
individualiști, ne pasă doar de noi” (A.C., I.T.-ist).
11.Cum ați reacționa dacă o persoană cunoscută v-ar oferi droguri?
Deși aproape toți afirmă că, în cazul lor, așa ceva este exclus, răspund că ar refuza
„politicos dar ferm” (A.C., I.T.-ist), „pentru că sunt sportiv de performanță” (C.D., elev),
„pentru că sunt om serios” (M.C., șomer) și chiar „aș face-o de rușine și aș reclama-o la
Poliție” (C.P., vânzătoare).
12.Ați accepta un consumator de droguri în antujarul dvs?
Se remarcă din nou aceeași respingere a consumatorilor de droguri, din partea
societății: „în principiu, nu” (T.C., profesor), „încerc să rezum la minim contactele cu ei”
(A.C., I.T.-ist), „Să ne ferească D-zeu” (C.P., vânzătoare), „Nici la 10 km” (M.C., șomer).
13.V-ar fi teamă să stați în preajma unui consumator de droguri?
Doi dintre cei intervievați afirmă că s-ar teme, consumatorii fiind „periculoși” și
capabili „să-ți dea în cap” (C.P., vânzătoare). Teama este resimțită și de ceilalți intervievați,
dar aceștia sunt conștienți că nu întotdeauna poți recunoaște un consumator de droguri:
„habar n-aveți câți consumatori umblă liberi pe străzi, inclusiv lume bună, la care nici nu te-ai
aștepta” (C.D., elev), „nu am mereu de unde să știu cu cine merg în metrou sau mă întâlnesc
pe stradă” (A.C., I.T.-ist), „am văzut cazuri în care respectivul părea absolut normal” (T.C.,
profesor). Aceste persoane preferă să evite locurile unde se știe că se consumă droguri
(anumite cartiere, cluburi).
14.Considerați că un consumator de droguri are caracteristici aparte?
O persoană intervievată, compară manifestările dependenței de drog, cu cele ale
dependenței de alcool: „și unul beat îți poate da în cap, că așa are el chef, sau unul treaz, că e
gelos sau altă prostie de felul acesta” (C.D., elev). Ceilalți intervievați afirmă că dependenții
de drog: fac scandal, sunt agresivi, vorbesc aiurea, li se face rău, par anormali, gesticulează, li
se dilată pupilelele, cred că zboară, umblă noaptea că nu au somn, sunt agitați sau euforici,
par rupți de realitate, au un aer rătăcit, au probleme cu inima, trebuie legați. De subliniat
faptul că această imagine s-a conturat, în primul rând, ca urmare a știrilor oferite de
televiziune.
15.Cum ați reacționa dacă v-ar oferi cineva droguri?
Ca și la întrebarea 11, trei intervievați resping acest scenariu ca fiind imposibil,
datorită „vârstei, statutului, mediului și educației mele” (T.C., profesor), pentru că „eu sunt
om serios…nu am bani pentru așa ceva” (M.C., șomer) sau pentru că „nu-ți oferă nimeni
droguri la nimereală…au rețelele lor, se cunosc, nu se încarcă cu oameni ca mine” (C.P.,
vânzătoare). Alt intervievat, A.C., I.T.-ist, recunoaște că în studenție a „experimentat într-o
scară la un club, niște ierburi și mi-a fost atât de rău că nu am uitat niciodată”. Interesant este
faptul că A.C. subliniază importanța contextului/mediului în care s-a întâmplat: „cred că dacă
se întâmpla în metrou, să zicem, nu m-ar fi tentat”.
16.Ați consuma droguri dacă ați trece printr-un moment dificil:
C.D., elev preferă să nu se pronunțe: „niciodată să nu spui niciodată”. Ceilalți
respondenți resping drogul ca soluție în cazul unor probleme, oferind ca alternative: „fac
sport, plec la munte, joc șah, îmi petrec timpul cu familia…” (A.C., I.T.-ist), „beau o bere, o
țuică” (M.C., șomer), „în cel mai rău caz apelez la un antidepresiv” (T.C., profesor).
17.Credeți că religiozitatea ar putea influența toleranța la consumul de droguri?
M.C., șomer, consideră consumul de drog, „lucrarea diavolului” și pe consumatori
„păcătoși” pe care îi va pedepsi D-zeu în cer și oamenii pe pământ”. C.D., elev, afirmă că
„popii sunt ocupați să facă bani, nu cred că-i interesează problema”. La fel, T.C., profesor
spune, „nu am auzit ca biserica ortodoxă să fie preocupată de această problemă” sau „la
biserică, mai mult se face politică” (C.P., vânzătoare). Totuși, unii dintre intervievați
consideră că religia și implicarea bisericii ar fi benefică, în sensul promovării toleranței și
„atunci am fi mai empatici cu cei dependenți, înainte de a ne repezi să-i ucidem cu pietre”
(T.C., profesor) și pentru că „Mai toți românii se declară buni creștini, dar expresia
<<iubește-ți aproapele ca pe tine însuți>>, nu prea înseamnă mare lucru” (A.C., I.T.-ist).