O reacţie de evaluare favorabilă sau

nefavorabilă a individului raportată la mediul

său de viaţă.
 O stare mentală şi nervoasă de pregătire,
organizată prin experienţă, exerctând o
infuenţă directă şi dinamică asupra
răspunsurilor individului la toate obiectele şi
situaţiile cu care se află în relaţie (G.W.
Allport,1935).
 - servesc la structurarea mediului nostru de
viaţă şi ne orientează rapid în societate.
Opinia – expresia verbală a atitudinii.

Atitudinea – predispoziţie a individului faţă de

aprecierea unui obiect, persoane, idei,
obiecte (pozitivă sau negativă).
- se poate exprima şi în comportamentul
non-verbal.
 Componenta afectivă: sentimente şi răspunsuri
emoţionale la obiecte, situaţii;
 Componenta cognitivă: cunoştinţe despre
obiectul atitudinii, percepţiile obiectelor şi
evenimentelor, credinţele pe baza cărora se fac
evaluări;
 Componenta comportamentală sau conativă:
intenţii şi predicţii asupra modurilor de acţiune
sau raportare la un obiect sau situaţie.
Susan Fiske *(1954, 1998) afirma
despre:
1. stereotip-este componenta
cognitivă,
2. prejudecată- reprezintă
componenta afectivă,
emoţională,
3.discriminare – componenta
comportamnetală.
 Conceptul a fost folosit prima dată de Walter
Lippmann (1922);
 - a considerat stereotipurile ca fiind elemente
ale cogniţiei sociale, constructe mentale care
ne ajută să interpretăm realitatea socială.
 - aceste constructe sunt construite cultural,
 - sunt văzute ca “scurtături mentale” care
orientează individul în mediul său de viaţă.
 - au valoare funcţională: ajută la reducerea
cantităţii de informaţii pe care o procesăm când
intîlnim noi stimuli.
 Definiţie: o schemă cognitivă asociată unui
criteriu social (rasă, etnie, religie, vârstă,
sex) prin care este exprimată o credinţă
împărtăşită de un grup mare de persoane şi
care va sta la baza unei judecăţi de valoare;
 Pot exista stereotipuri: - individuale,

-de grup,
- de colectivităţi mai largi.
 Funcţii (rol) de :
 - organizare şi simplificare a informaţiilor
dintr-un mediu complex,
 - ajută la achiziţia de noi informaţii prin
orientarea atenţiei spre acele elemente
specifice din componenţă.
ORIGINEA STEREOTIPURILOR- 3 surse:
 1. –elementele din realitate care sunt
generalizate şi exacerbate fără o verificare
suficientă;
 2. – iluziile perceptive şi capacităţile cognitive
limitate,
 3. – nevoia de diferenţiere individuală sau de
grup (D. Cristea, 2016, 301).

 Stereotipurile pot fi interpretate drept

răspunsuri dominante, bine învăţate.
 Robert Zajonc (1965) a formulat teoria
impulsului: prezenţa celorlalţi creşte
activarea la nivelul individului şi, ca urmare,
individul preia răspunsurile dominante, pe care
le cunoaşte cel mai bine.

 Spaţiile publice (prin prezenţa ceorlalţi)
exercită un efect de stimulare a apariţiei
stereotipului, respectiv prejudecăţii mai ales
la subiecţii caracterizaţi prin anxietate socială,
preocupaţi de ceea ce fac sau spun în public.

 Riscuri: “PERICOLUL STEREOTIPIZĂRII”

(stereotype threat) – un nou fenomen în
atenţia cercetătorilor; impactul stereotipurilor
asupra construirii realităţii înconjurătoare. Ex:
considerăm absurdă orice relaţionare între
culoarea părului şi performanţele intelectuale
.....şi dacă ar ieşi, într-o cercetare
experimentală, o relaţie semnificativă?
 Efectul stereotype threat a fost evidenţiat în
legătură cu tipurile rasiale, de gen, etnice.
 - formularea unor opinii despre
caracteristicile oamenilor (de
obicei negative) pe baza
identificării unor caracteristici.
 -răspunsurile emoţionale
negative faţă de anumite
persoane, at. intolerante şi
nedrepte.
- Apare pe baza identificării făcute ; subiectul
este tratat diferit faţă de cineva care nu a fost
identificat.
- Apar stereotipurile care vizează atribuirea de
caracterstici negative unui grup ca întreg.
- Ex. Sexismul, rasismul, ageismul, disabilităţile
etc
Exercitiu: dovezi culturale privind
stereotipurile
- analizati, descrieti adultul sănătos din
pdv al competentelor sociale care să fie:
 A. un bărbat
 B. o femeie
 C. o persoană (gen nespecificat).
 - comentarii…..
 - Exemple: referiri generale la oameni-
utilizarea pronumelor masculine,
 Prezentare femeie/barbat la TV- FACEISM?
 O reacţie de evaluare favorabilă sau
nefavorabilă a individului raportată la mediul
său de viaţă.
 O stare mentală şi nervoasă de pregătire,
organizată prin experienţă, exerctând o influenţă
directă şi dinamică asupra răspunsurilor
individului la toate obiectele şi situaţiile cu care
se află în relaţie (G.W. Allport,1935).
 - servesc la structurarea mediului nostru de viaţă
şi ne orientează rapid în societate.
 Reprezintă o organizare durabilă de motive, emoţii,
percepţii în raport cu un anumit aspect al universului
individual. (Krech & Crutchfield, 1948).
 Atitudinile sunt tendinţe de durată determinate şi
formate prin experienţa trecută (S. Asch, 1952).
 Evaluări de durată ale diferitelor aspecte ale lumii
sociale (R. Baron, D. Byrne, 1997, 2001).
Opinia – expresia verbală a atitudinii.

Atitudinea – predispoziţie a individului faţă

de aprecierea unui obiect, persoane,
idei, obiecte (pozitivă sau negativă).
- se poate exprima şi în
comportamentul non-verbal.
1. –experienţă directă: eveniment neplăcut sau
expunerea directă (acţiuni comune);
2. - prin învăţare socială (prin observaţie şi
modelare): se achiziţionează în timpul vieţii
prin experienţe directe sau indirecte;
- stimul – răspuns: comportamentul pozitiv
lăudat iar cel confictual pedepsit: rezultă at.
pozitive faţă de cooperare şi at. negative faţă
de conflict,
Exemple:
- Experimentul învăţătoarei (ochi albaştri şi negri)
- Invăţarea limbii engleze de către un alt popor
etc
3. - prin comparaţie socială: ne
comparăm pentru a vedea dacă gândim
la fel asupra realităţii, corect sau
incorect.
4. - simpla expunere sau repetată la
stimuli poate duce la formarea unei
atitudini.
5. - factorul genetic: este greu de
afirmat că infuenţează direct; mai
degrabă indirect: ex. optimismul,
gusturile muzicale....
 GENERALĂ: de legătură a eului cu lumea
exterioară şi de raportare la realitatea în care
trăim, de selectare a obiectelor care au valoare
pentru noi.
 1. – de evaluare a obiectelor şi fenomenelor din
mediul extern;
 2. – de adaptare socială;
 3. – de exteriorizare a sentimentelor , trăirilor
psihice (B. Smith, J. Bruner, R. White, 1956).
Daniel Katz 1960 propune 4 funcţii:
 A. - instrumentală : de orientare, pe baza
atitudinilor existente, a oamenilor spre
obiecte ce duc a recompense şi evitarea
celor care conduc spre sancţiuni;
 B. – de apărare şi protejare a eului;
 C. – de exprimare a valorilor interiorizate
de subiecţi,
 D. – de cunoaştere, structurare a
stimulilor din mediul extern.
 Este o orientare valorică, cristalizată în timp,
de care nu suntem conştienţi în totalitatea ei
(cauze, motivaţie, dinamică,structură,
evoluţie)
 Nu o putem controla şi stăpâni raţional
(adesea suntem chiar fals conştienţi)
 Dificultăţi de măsurare, nu sunt direct
observabile ci prin componente.
- Testele de distanţă socială: E.E. Bogardus-
1926; - L. Thurstone-1929, R. Likert-1932:
teste de măsurare a componentei cognitive.
- Tehnica electrozilor fictivi sau falsa
conductă către suflet
 Scala se bazează pe gradul de intimitate în funcţie de
care subiecţii se simt confortabil sau nu în relaţie cu o
serie de grupuri rasiale sau sociale.
 studierea prejudecăţilor rasiale sau etnice
 măsurarea “respingerii” prezentată sub formă de opinii
succesive ce situează pe “un altul” din ce în ce mai “la
distanţă”.
 Ca persoană-stimul, se alege membrul unui grup etnic şi
se verifică intensitatea angajamentului unui subiect în
relaţia de prietenie, colegialitate sau de familie;
exemple.
 Chelcea S., coord. (2010), “Ppsihosociologie.
Teorii, cercetari, aplicatii”, Iaşi, Ed. Polirom
 Cristea D. (2015), Tratat de psihologie socială,
Editura Trei,
 Bucureşti
 Doise W., Deschamp J.C., Mugny G. (1996),
“Psihologie socială experimentală”, Iaşi, Ed.
Polirom
 Iluţ P., (2004), “Valori. Atitudini si
comportamente sociale. Teme actuale în
psihosociologie”, Iaşi, Ed. Polirom
 Malim Tony (2003), „Psihologie socială”,
Bucureşti, Editura Tehnică
 Neculau A.(1996), “Psihologie Socială. Aspecte
contemporane”, Iaşi, Ed. Polirom
 Întrebări

 Definiţi principalele caracteristici ale

noţiunii de “atitudine”.
 Care sunt componentele atitudinii şi care
este relaţia dintre acestea.
 Care sunt principalele informaţii pe care ni
le furnizează testele de măsurare a
atitudinilor.
 Definiţi stereotipurile, prejudecăţile şi
discriminarea. Analizaţi câte un exemplu.