POLITICA SOCIALA PRIVIND PERSOANELE CU DIZABILITATI

Toti devenim ce ni se da voie sa devenim

1. Marginalizare/discriminare a)
b) c)

Ce este? De ce ne priveste? Consecinte psihosociale ale marginalizarii (pentru Cum o recunoastem? Ce forme imbraca? Evidente/manifeste/agresive Subtile

individ; pentru societate) d)

e)

Care sunt actorii marginalizarii?

2. Non-discriminare. Politici de non-discriminare a) Drepturile omului; drepturile copilului. Drepturile persoanei cu dizabilitati. Cadru legal versus stare de fapt
b) Principiul non-discriminarii. Ce este, la ce se refera?

c) Cui se adreseaza?

1.

Marginalizare. Discriminare a) Marginalizare versus discriminare

Discriminarea se refera la: distictia facuta intre doua sau mai multe diferentierea restrictiva de drepturi pentru o lucruri; parte a populatiei unei tari; politica de nedreptatire sau de persecutare a unor categorii de cetateni.
DICTIONAR AL LIMBII ROMANE CONTEMPORANE

Marginalizarea are in vedere tendinta de a adopta atitudini izolatoare ce vizeaza o anumita categorie a populatiei. Din aceasta perspectiva putem afirma ca discriminarea este procesul prin care, treptat, se produce marginalizarea unei persoane sau a unui grup de persoane. Conotatia negativa atribuita discriminarii tinde sa o apropie ca sens de ceea ce reprezinta marginalizarea. In acelasi timp discriminarea este o notiune cu dublu sens:
-

nerespectarea principiului egalitatii sanselor; acordarea unor beneficii suplimenare, exclusive

pentru un grup specific din cadrul populatiei unei tari.

Ex: un anumit numar de locuri pastrate disponibile pentru persoane cu dizabilitati in cadrul unei firme.

b)

De ce ne priveste?

Legea junglei este destul de des invocata in zilele noastre in vederea justificarii adoptarii unei atitudini de nepasare in prezenta unui fapt discriminator. De ce sa participi la sprijinirea unei persoane sau a unei categorii de persoane, cand credinta unui segment al societatii este ca o societate puternica este formata din indivizi capabili si puternici printr-un proces de selectie naturala?
Stiati ca... Raportarea la handicap a suferit diferite modificari de-a lungul timpului: de la Antichitatea pentru care handicapul era semn de slabiciune, ignorat in cel mai fericit caz (spartanii au ramas totusi celebri pentru faptul ca porunceau uciderea copiilor bolnavi dupa nastere), la evul mediul in care era considerat blestem divin; pana in secolul trecut dizabilitatea era considerata ca o fatalitate si determina atitutdini filantropice din partea comunitatii, dar si internarea in institutii, izolarea celui afectat pentru a nu perturba desfasurarea vietii sociale.

Iata o serie de motive pentru care ar trebui sa ne interesam constant de situtia semenilor nostri:

Interesul manifestat fata de celalalt ne face oameni fiinte sociale; Cooperarea are rezultate mai bogate decat concurenta;

Fiecare are ceva de oferit societatii din care face parte;

Si, (nu) in ultimul rand: Nu se stie niciodata daca noi sau cineva apropiat noua nu va fi vreodata intr-o situatie similara. c) Consecinte psihosociale ale marginalizarii persoanei cu dizabilitati Aparent este un fenomen de tipul aici si acum, fara urmari pe termen lung, ci cel mult pe termen scurt. Totusi atitudinea discriminatoare, cu efect de marginalizare are in timp efecte nedorite, atat pentru indivizii asupra carora se produce, cat si asupra societatii in general. Dincolo de aspectele etice si morale implicate este bine sa pastram constienta asupra consecintelor de ordin psihic si social.

ATITUDINEA NEADECVATA FATA DE PERSOANELE CU HANDICAP POATR FI HANDICAPUL NOSTRU CEL MAI MARE!

Consecinte asupra persoanei cu dizabilitati: Manifestarea complexului de inferioritate; Inconstanta; Inertie; Individualism; Retragere in sine;

 Slaba integrare in grup; Disconfort psihic resimtit in societate; Dorinta redusa de a se implica in viata sociala;

Absenta motivatiei pozitive (fac ceva pentru ca trebuie, pentru ca vreau sa scap de o situatie);

Adaptare sociala deficitara; Comunicare deficitara;

Dificultati in exprimarea pertinenta a propriilor pareri.

Consecinte asupra societatii: Pericolul de a nascoci noi si noi categorii de discriminat; Privarea de valoarea profesionala si civica a unora dintre membrii societatii; Mentinerea/dezvoltarea unei societati cu un grad inalt de individualism; Diminuarea fortei de munca. Luarea in calcul a acestor aspecte ne poate ajuta sa ne modulam eficient propriile atitudini, in sensul educarii in spiritul respectarii valorii individuale a fiecarei persoane.

d) Ce forme imbraca discriminarea si/sau marginalizarea? Primul pas in combaterea discriminarii si marginalizarii

persoanei cu dizabilitati consta in recunoasterea acestor fenomene. Acest lucru poate fi mai usor sau mai dificil, in functie de interesul real manifestat si, in egala masura, de abilitatea de a identifica in mediul social inconjurator simptomele. Aceste simptome pot prezenta diferite nivele de gravitate:

Forme evidente, chiar agresive persoana sau grupul responsabil nu se fereste sa se manifeste si chiar isi argumenteaza pozitia.
Exemplul excluderii din scoala a copiilor seropozitivi este unul din exemplele cele mai flagrante si mai regretabile in acest sens.

Forme subtile sunt destul de dificil de identificat de catre ceilalti membri ai societatii, dar nu si de persoana/persoanele vizate.
6

Prin lege sunt asigurate rampele pentru facilitarea accesului persoanelor cu deficiente fizice in institutii publice; in acelasi timp o buna parte din aceste rampe sunt necorespunzator realizate, aproape imposibil de utilizat.

In primul caz se poate interveni mai usor avand in vedere ca suntem in prezenta unei pozitii clar manifestate, care poate fi discutata si sanctionata. Spre deosebire de aceasta situatie, in cel de-al doilea caz interventia este destul de dificila, mai ales pentru ca are o mare legatura cu intuitia si in lipsa manifestarii exprese a unui comportament am fi pusi in situatia de a acuza pe nedrept.

e) Care sunt actorii implicati? Ca si in procesul de comunicare pare ca avem de-a face cu doi actori sociali implicati: discriminatul si discriminatorul. Totusi, fenomenul discriminarii si marginalizarii este ceva mai complex, implicand mai mult de doi factori. Persoana discriminata este persoana asupra careia apar efectele marginalizarii, persoana care le resimte direct si imediat. Mai putin avute in vedere sunt familiile persoanelor cu dizabilitati, care resimt si ele, de cele mai multe ori, chiar daca indirect, aceste efecte. De cealalta parte se situeaza persoana/persoanele care discrimineaza. Acestea pot fi in egala masura persoane fizice sau
7

institutii. Faptul ca institutiile pot fi factori implicati in discriminare face ca ONG-urile si institutiile acreditate pentru protectia persoanelor cu dizabilitati sa desfasoare o activitate intensa pe acest segment (identificarea si remedierea acestor situatii).

Direct sau indirect, societatea civila in general este permanent implicata in aceasta directie, in situatii cotidiene sau in situatii exceptionale de marginalizare/discriminare.
Paradoxal sau nu, exista multe situatii in care persoane cu dizabilitati, adolescenti in special, manifesta atitudini de marginalizare asupra altor persoane aflate in aceasi situatie mimetismul cu societatea din care fac parte sau mecanism de aparare.

2. Non-discriminare. Politici de non-discriminare a) Drepturile omului; drepturile copilului. Drepturile persoanei cu dizabilitati. Orice persoana care in exercitarea profesiei sale poate afecta demnitatea umana, drepturile si libertatile fundamentale ale omului va respecta aceste drepturi si libertati si se va comporta in acord cu stndardele ocupationale nationale si internationale impuse de codul etic al profesiei respective.
(Declaratia Natiunilor Unite asupra drepturilor si responsabilitatii persoanelor, grupurilor si organizatiilor sociale de a promova si proteja drepturile si libertatile fundamentale ale omului universal recunoscute, Rezolutia 53/144)

Drepturile omului sunt universale. Ele sunt aceleai pentru toate fiinele umane, indiferent de ras, sex, religie, opinie politic sau de alt natur, origine etnic sau social. Toi ne natem liberi i egali n demnitate i drepturi. Drepturile omului nu trebuie s fie cumprate, ctigate sau motenite. Ele aparin oamenilor pur i simplu pentru c sunt oameni. Drepturile omului sunt inerente fiecrui individ.
9

Drepturile omului sunt inalienabile. Drepturile nu le pot fi luate oamenilor nimeni nu are dreptul de a priva o alt persoan de aceste drepturi, din nici un motiv. Oamenii mai au drepturi i atunci cnd legile rii lor nu le recunosc, sau cnd drepturile lor sunt nclcate de exemplu, atunci cnd se practic sclavia, sclavii au n continuare drepturi, chiar dac aceste drepturi sunt nclcate. Drepturile omului sunt indivizibile. Pentru a tri n demnitate, toate fiinele umane sunt ndreptite s triasc n libertate, securitate, la un nivel de trai decent, toate n acelai timp. Posibilitatea de a ne bucura de anumite drepturi depinde de recunoaterea i respectarea altor drepturi ale omului. Refuzarea oricruia dintre drepturi unui om va afecta posibilitatea acestuia de a se bucura de celelalte. [...] din cauza lipsei sale de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de o protectie si de ingrijire speciale, si, in mod deosebit, de o protectie juridica adecvata, inainte si dupa nastere. (Conventia cu privire la drepturile copilului, Preambul) Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului prevede: 1.Principiul non-discriminrii 2.Principiul interesului superior al copilului 3.Principiul dreptului la exprimarea liber a opiniilor Inainte de 1989 statul nu prevedea facilitati pentru copilul cu

10

handicap aflat in ingrijirea familiei, singura categorie vizata fiind copilul cu handicap aflat in institutii. Legea 53/1992 privind alocatia speciala pentru persoane cu handicap introduce pentru prima data in Romania alternativa pentru aceasta categorie de copii, anume ingrijirea lor in sanul familiei. Referitor la protectia persoanelor cu dizabilitati si la drepturile acestora este bine sa mentionam ca, in primul rand, persoanei cu dizabilitati trebuie sa i se respecte drepturile omului. In principiu, protectia persoanelor cu dizabilitati, din perspectiva politicilor sociale se bazeaza pe conceptul si principiul echitatii. Initial protectia persoanelor cu dizabilitati se centra pe acoperirea riscului de invaliditate prin alocatii sau pensii, pentru ca mai apoi sa aiba in vedere readaptarea profesionala, integrarea scolara si sociala. Persoana ajunge sa nu mai fie privita prin prisma valorii fortei ei de munca, ci prin perspectiva integrarii ei sociale.
b) Principiul non-discriminarii. Ce este, la ce se refera?

Cadru legal versus stare de fapt. Forma fara fond sau modele de buna practica? In spiritul Cartei Natiunilor Unite si al Declaratiei Universale a drepturilor omului, discriminarea inseamna orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta realizata cu scopul de a ingradi sau a nu recunoaste egalitatea in drepturi. Principiul non-discriminarii este formulat in art. 2 din Conventia cu privire la drepturile copilului.
11

Nucleul acestui principiu il constituie egalitatea sanselor si promoveaza, pe langa egalitatea sanselor baietilor si fetelor, a copiilor refugiati, a copiilor de origine straina, ai minoritatilor sau poulatiilor indigene, si pentru sprijinirea copiilor cu handicap, a crearii posibilitatilor ca ei sa se bucure de un standard adecvat de viata.

Legislatia romaneasca promoveaza in egala masura egalitatea de sanse si de tratatment, a readaptarii profesionale si a posibilitatii de incadrare in munca a persoanelor cu dizabilitati. In cadrul societatii din Romania se incearca respectarea acestor drepturi, fapt monitorizat in general de presa si de ONG-uri de profil. Situatia reala ramane insa departe de standardele legislative. c) Cui se adreseaza? Principiul non-discriminarii se adeseaza actorilor sociali, oricare ar fi natura acestora. In mod direct vizeaza: Organele legislative centrale si locale; Institutiile administrative centrale si locale; Organizatiile neguvernamentale de profil; Profesionisti din domeniul social (asistenti sociali, mai ales); Indivizi particulari;

12

 Societatea civila, in general, definita ca forma a interactiunii sociale care cuprinde sfera vietii private, in special familia, sfera vietii asociationale (asociatiile voluntare cu precadere), miscarile sociale si forme ale comunicarii publice.

Indiferent de actorii sociali implicati trebuie sa tinem cont de faptul ca: Fiecare fiinta umana are o valoare unica, ceea ce justifica respectul moral fata de ea; Fiecare individ are dreptul la propria realizare in masura in care nu incalca celasi drept al celorlalti si fiecare are obligatia de a contribui la bunastarea societatii;

Orice societate, indiferent de forma sa, trebuie sa asigure maximum de beneficii pentru toti membrii societatii.

13