MINISTERUL EDUCAŢIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

CURRICULUM
la disciplina

„Sociologie”

Ciclul I, Licenţă

AUTOR:

Aurelia Peru-Balan
Dr.hab. dr.conf.

APROBAT Şef Departament

la şedinţa Departamentului
din „ ___24 august _” __________ 2018

CHIŞINĂU 2018

I. PRELIMINARII
 În noile realități ale dezvoltării societăților moderne, sociologia datorită varietății de metode,
tehnici și instrumente de cercetare, oferă posibilitatea de a intra în esența acestora, a studia și explica
mecanismele de funcționare. Sociologia ca ştiinţă începe să se dezvolte de la mijlocul sec. XIX,
suportând pe parcurs modificări în obiectul de studiu, structura şi funcţiile sale. Ca disciplină de
studiu, sociologiaîți face aparițiaînsistemul de învăţământuniversitarîncă la sfârşitulsecolului al XIX-
lea. Primelecercetărisociologiceînactualulteritoriu al Republicii Moldova
suntrealizateînperioadainterbelică.Astăzisociologia, caştiinţăsocialăgenerală,
pluridisciplinarăsiinterdisciplinară, are menirea de a contribui, la
studiereaevoluțieișidinamiciisocietățiimoderne, inclusiv a particularitățilorsocietățiimoldovenești.
Perioada de globalizare pe care o traversăm actualmente este caracterizată prin continue şi
profunde schimbări, este marcată de tensiuni, conflicte şi divizări sociale, de agresiunea distructivă a
tehnologiei moderne asupra mediului înconjurător. Toate aceste transformări contradictorii
determină necesitatea cunoaşterii profunde a teoriei sociale, a paradigmelor prin care se poate
pătrunde în esenţa proceselor sociale contemporane. În acest context, disciplina Sociologie oferă o
viziune de ansamblu asupra vieţii sociale, a organizării şi dinamicii societăţii globale, studiul
subsistemelor din care se compune societatea globală şi a relaţiilor cu subsistemele acesteia.
Cursul de Sociologie este proiectatpentru a iniţiastudenţiide la specializarea relații
internaționale înstudiulsociologic al societăţii. Sociologia se concentreazăpeînţelegereasistematică a
interacţiunilor sociale, a organizării sociale, a instituţiilor sociale şi a schimbărilor sociale. Temele
majore îngândireasociologicăincludinteracţiuneadintreindividşisocietate, modulîn care societatea
este simultanşistaticăşiînschimbare, cauzeleşiconsecinţeleinegalităţii sociale,
precumşiconstrucţiasocială a vieţiiumane. Cunoaştereasociologicăajută la
identificareaşiexplicareatiparelorvieţii sociale şi la felul cum acesteaevolueazăde-alungultimpuluişiîn
diverse contexte. Pentru a impulsionaşi a revigora viaţa de zicuzi, sociologiadezvoltă, de asemenea,
şi o gândirecriticăprinrevelareastructurilor, faptelorşiproceselor sociale determinate de diversele
forme de viaţăumană.
Necesitatea studierii sociologiei de către viitorii specialiști în domeniul relațiilor
internaționale este determinată de aplicabilitatea practică și de posibilitatea acumulării cunoștințelor
teoretice și practice privind activitatea internațională. Sociologia, fundamentată teoretic și empiric,
ajută practicienii din instituțiile publice să realizeze rezultate mai bune în prestarea serviciilor
publice, în menținerea unui climat favorabil de activitate internă, în reformarea acestui
sector.Funcționarul public în domeniul relațiilor internaționale, îndeosebi managerul în domeniul
relațiilor internaționale, lucrează printre oameni, cu oamenii, pentru oameni. Astfel, trebuie să
cunoască legile de dezvoltare şi funcţionare a diferitor tipuri de colectivităţi umane, încât mai uşor să
se încadreze în colectivele de muncă, să se adapteze şi să colaboreze cu subalternii săi, organizându-i
şi dirijând activitatea lor. Operând cu concepte sociologice, funcționarul public are posibilitatea să
studieze influenţa factorilor sociali asupra proceselor administrative şi invers, dar şi consecinţele
sociale ale deciziilor luate, ale modificărilor şi reformelor realizate.
Statutul curriculumului,,Sociologie”, în aria curriculară a specializării, este de curs
umanistpentru domeniul de studiu, oferind 4 puncte de credit luate în considerare la promovarea
anilor de studii. Scopul cursului este pregătirea avansată în domeniul acumulării cunoștințelor
generale, cunoaşterea mai profundă a societăţii umane, utilizarea raţională a componentelor
factorului uman; optimizarea activităţii de muncă a omului în cadrul diverselor instituţii, unităţi
administrative ca subsisteme sociale; însuşirea diverselor metode de cercetare sociologică ca surse
importante de informaţii în activitatea viitorului specialist în domeniul comunicării mediatice .
.Bazametodică a cursului oferănumeroase elemecanisme, tehnici, moduride abordare a
unităților de conținut, oferă o vastăbibliografieșiincludeultimelenoutățiștiințificealedomeniului.
Beneficiarii: Cursul este destinatstudențiloranului I (semestrul II) de la specialitatea jurnalism, limba
română de predare.
 II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Ore total:

Evaluarea

credite
Nr. de
Forma de Codul Denumirea Responsabil inclusiv
Semestrul
învăţământ disciplinei disciplinei de disciplină Total
C S L LI
cu frecvenţă M.03.A2.23 Sociologie Aurelia Peru- II 120 30 30 - 60 ex 4
la zi Balan

Unităţi de conţinut şi repartizarea orientativă a orelor

Nr. Ore
d/o Lucrul
Unităţi de conţinut Curs Seminar
individual
zi f/r* zi f/r* zi f/r*
1. Introducere în sociologie: obiectul şi problematica sociologiei 2 4
Locul și rolul sociologiei în domeniul relațiilor internaționale.
2. Nevoia de sociologie în societatea contemporană. 2
3. Societatea umană ca sistem social. 2 4
Subsisteme sociale. Tipologia stemelor sociale.
Particularitățile sistemului social în Republica Moldova.
4. Tipuri de societăţi umane 2
5. Structura şi mobilitatea socială. 2 4
Statusul social. Rolul social. Mobilitatea socială.
Particularitățile structurii sociale în Republica Moldova.
6. Mobilitatea politică 2
7. Fapte, procese şi relaţii sociale 2 4
8. Dezbaterea: Constrângerea socială ca determinant al actelor 2
deviante
9. Acţiunea şi interacţiunea socială 2 4
10. Analiza sincronică şi diacronică a unei acţiunii sociale 2
11. Instituţiile sociale 2 4
Organizații și instituții sociale. Tipuri de instituții sociale.
12. Construcţia, menţinerea şi propagarea instituţiilor 2
13. Teoria grupului social 2 4
Grupuri sociale. Tipologia grupurilor sociale. Clase, categorii
și straturi sociale. Stratificare socială.Inegalitatea socială şi
clasele sociale.
14. Analiza partidelor politice din perspectiva grupului social. Rolul 2
politicului în formarea clasei sociale.
15. Religia - ca fapt social 2 4
16. Dezbaterea: Statul şi Religia – disonanţă sau consonanţă 2
instituţională
17. Comportamentul colectiv şi mişcările sociale. 2 4
18. Dezbatere: Mişcarea socială între incitare politică şi 2
conştientizare socială
19. Schimbarea socială. 2 4
20. Schimbarea socială prin reformele politice: reuşite şi erori 2
21. Socializarea – proces social fundamental. 2 4
22. Dezbatere: Natură versus educaţie. 2
23. Conducerea şi organizarea vieţii sociale. 2 4
24. Dezbatere: Eficienţa conducătorului autoritar şi democrat. 2
25. Controlul social şi devianţa. 2 4
26. Noi forme de devianţă în societatea contemporană. 2
27. Cercetarea sociologică. 2 4
28. Metodele cantitative şi calitative (Observația. Experimentul. 2
Ancheta. Chestionarul sociologic. Interviul. Focus-grupul.
Analiza documentelor sociale. Analiza cantitativ-calitativă.
Studiul de caz.) Măsurarea sociologică. Scale și tehnici de
scalare. Eșantionul sociologic.
29. Etapele cercetării sociologice. 2 4
30. Elaborarea proiectului de cercetare sociologică. Redactarea 2
raportului de cercetare.
Total 30 30 60
* pentru specialităţile cu frecvenţă redusă

III. COMPETENŢE
La sfârşitul cursului studenţii vor avea competenţa:
- sălocalizezeproblemele sociale într-un contextglobal;
- săexpliceproblemele sociale dinperspectivămultidisciplinară;
- săutilizezeconceptele,
teoriileșireglementăriledindomeniulrelațiilorinternaționalecureferire la diverse
sistemeșistructuri sociale;
- să transforme un subiect de interes social într-un proiect de
cercetaresaudezbaterepublică;
- săapliceconcepţiileşiteoriilesociologiceîninterpretarearealităţilor sociale,
inclusivcureferire la relațiileinternaționale;
- săidentificenoi aspecte sauparticularităţialerealităţilor sociale înfuncţie de
contextulmanifestăriiacestora la nivelinternațional;
- săexpunăconexiuniledintrepoliticilestatuluișistrategiilepromovatede
instituțiileinternaționale;
- sădemonstrezecorectitudineși respect față de cultura, tradițiileșivalorilealtor state ca
condiție de stabilire a relațiilorinterstataleînrealizareauneidiplomațiieficienteși de
succes;
- săpronostichezeposibileschimbărișitendințeîndezvoltarearelațiilorinternaționaleșireact
ualizareaproiectelor / acțiunilor de promovare a politiciistatului, la nivelinternațional;
- să-șiasumeresponsabilitățiprivindcomportamentul,
acțiunileșideciziileluateînprocesulsoluţionăriiunorprobleme practice
dindomeniulrelaţiilorinternaţionale;
- săcomuniceîndiferite contexte șisituații – problemă, manifestândcapacitatea de
convingereșiargumentare a pozițieipropriiși / sau a uneidecizii;
- sădemonstrezecapacitățiorganizaționaleșimanagerialeîndomeniulrelațiilorinternațional
e;
- să se dezvolteprofesionalcontinuuprindeterminareaprioritățilorșinevoilor personale de
formare, dictate de noileoportunitățișidezvoltarearelațiilorinternaționale.

IV. OBIECTIVE GENERALE

 Cunoaştere şi înţelegere
- să definească obiectul de studiu, problematica, funcţiile şi rolul sociologiei în societatea
contemporană, inclusiv în domeniul relațiilor internaționale;
 - să explice categoriile şi conceptele de bază ale sociologiei generale, inclusiv a sociologiei
relațiilor internaționale;
- să identifice paradigmele interpretative cu privire la fenomenele şi procesele sociale;
- să determine principalele probleme sociale cu care se confruntă societatea postmodernă;
- să identifice necesitatea teoriei în explicarea fenomenelor şi proceselor sociale în context
național și internațional;

 Aplicare
- să stabilească corelaţii între cauze, reprezentări şi consecinţe în desfăşurarea fenomenelor
sociale;
- să compare specificul evoluţiei fenomenelor din societatea moldovenească cu cele similare
din alte societăţi;
- să analizeze diferite forme ale acţiunii şi interacţiunii sociale din perspectiva interdisciplinară;
- să analizeze legătura dintre controlul social şi deviantă;
- să aplice cunoştinţele teoretice în explicarea şi analiza realităţilor sociale.

 Integrare
- să extindă ipotetic conţinutul conceptelor sociologice la alte domenii;
- să evalueze principiile şi legităţile evoluţiei faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale;
- să dezvolte orientări atitudinale de tip democratic prin conştientizarea diversităţii
comportamentale şi axiologice specifice lumii contemporane;
- să evalueze modul de organizare şi conducere socială;
- să anticipeze evoluţia proceselor şi fenomenelor cu impact negativ asupra societăţii.

V. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT

Subiectul 1. Introducere în sociologie: obiectul şi problematica sociologiei.

Obiective
- să descrie principalele particularităţi ale gândirii
sociale antice;
- să identifice evoluţia ideilor sociale în epoca evului
mediu;
- să relateze evenimentele care au determinat
apariţia şi constituirea sociologiei ca ştiinţă;
- să determine contribuţia lui A.Comte în
dezvoltarea ştiinţei sociologice;
- să descrie principalele evenimente care au
contribuit la constituirea sociologiei ca ştiinţă;
- să definească sociologia ca ştiinţă în funcţie de
criteriile de validare a unei ştiinţe;
- să determine obiectul de studiu al sociologiei
distingându-l de cel al psihologiei şi al
psihosociologiei;
- să cunoască problematica de studiu a sociologie
delimitându-o de a celorlalte discipline sociale;
- să compare specificul sociologiei spontane şi
ştiinţifice;
- să analizeze raportul sociologiei cu celelalte
ştiinţe socio-umane;
- să valideze locul sociologiei în sistemul
ştiinţelor socio-umane;
- să explice funcţiile sociologiei în baza unui
Unităţi de conţinut
• Constituirea sociologiei ca ştiinţă: gândirea
socială (protosociologia), sociologia modernă
şi sociologia contemporană.
• Noţiunea de sociologie şi definirea ei în
concepţia lui A.Comte, H.Spencer,
E.Durkheim, M.Weber, K.Marx, T.Parsons,
D.Gusti, T.Herseni etc.
• Cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică:
principii şi lacune. Raportul dintre cunoaşterea
comună şi cunoaşterea ştiinţifică.
• Obiectivitate şi subiectivitate în cunoaşterea
sociologică, neutralitatea sociologică.
• Obiectul de studiu şi temele majore ale
sociologiei după A.Inkeles, D.Gusti, T.
Herseni.
• Funcţiile sociologiei: critică, explicativ-
interpretativă, diagnoză, predictivă şi
constructiv-aplicativă.
• Locul sociologiei în cadrul ştiinţelor sociale:
ştiinţe sociale, ştiinţe umane, ştiinţe
comportamentaliste.
• Abordarea realităţilor sociale din perspectiva
ştiinţelor sociale specializate, de pe poziţia
sociologică specializată, de pe poziţia
 exemplu concret;
- să analizeze problemele sociale din perspectiva
ştiinţei specializate, a sociologiei ramurale şi a
sociologiei generale;
Subiectul 2. Societatea umană ca sistem social.
Obiective
• să definească conceptul de sistemul social;
• să identifice caracteristicile definitorii ale
sistemului social;
• să interpreteze teoriile sociologice despre
sistemul social;
• să stabilească legături între tipurile de
sisteme sociale;
• să identifice tipurile de relaţii din cadrul
unuii sistem social;
• să descrie formele de echilibru sistemic în
funcţie de tipul de sistem;
• să interpreteze societatea umană din punct de
vedere sistemic;
• să explice necesitatea componentelor
sistemului social-uman în existenţa unei
societăţi;
• să analizeze subsistemele sociale ale
societăţii umane ca sistem social global;
• să compare tipurile de sistem social-uman în
funcţie de tipul de societate;
• să analizeze validitatea teoriilor despre
societate pentru societăţile contemporane;
• să argumenteze necesitatea abordării
societăţii din punct de vedere al sistemului
social;
Subiectul 3. Structura şi mobilitatea socială
Obiective
• să definească conceptul de structură socială;
• să descrie conţinutul structurii sociale;
• să stabilească elementele de care depinde
structura socială;
• să identifice caracteristicile de bază ale
structurii unei societăţi;
• să determine elementele structurale
fundamentale;
• să explice tipologia statusului şi rolului social
în contextul societăţii contemporane;
• să evalueze corelaţia din status şi rol social;
• să definească conceptul de mobilitate socială;
• să identifice factorii determinanţi ai
mobilităţii sociale din societatea
moldovenească la nivel micro şi macro;
• să evalueze criteriile de măsurare a
mobilităţii sociale în funcţie de tipul de
mobilitate socială;
• să efectele mobilităţii sociale din perspectiva
sociologiei generale.
• Ramurile sociologiei. Interferenţa cu alte
discipline.
Unităţi de conţinut
• Conceptul de sistem social. Componentele
sistemului social.
• Teoria generală a sistemelor. Contribuţiile lui
Ludwig von Bertalanffy, V.Pareto,
T.Parsons, J.Piaget.
• Proprietăţile sistemului social: totalitate,
integrativitate, autoreglare, ierarhizare,
structurarea.
• Tipologia sistemelor sociale: suprasisteme,
subsisteme, sisteme finaliste, sisteme de
interacţiune.
• Echilibrul sistemului social: static şi
dinamic.Relaţiile din cadrul sistemului
social: coordonare şi subordonare.
• Mecanismul de autoreglarea a sistemelor
sociale.
• Caracteristicile şi componentele sistemului
social-uman: arealul geografic, universalitate,
autonomie, integritate.
• Tipuri de societate globală, după A.Giddens:
societăţi de vânători şi culegători, societăţi
horticole şi pastorale, societăţi agrare, societăţi
industriale şi postindustriale.
• Teorii despre tipurile de societate:
evoluţioniste, structural-funcţionaliste, conflic-
tualiste, teoria acţiunii sociale.
Unităţi de conţinut
• Conceptul de structură socială. Conţinutul
structurii sociale.Elementele structurale
fundamentale: statusul şi rolul social.
• Statusul social: prescrierea statusurilor,
statusuri în funcţie de sex şi vârstă, statusuri
dobândite, statusuri active şi latente, statusuri
formale şi informale, conflicte de statusuri.
• Rolul social: definirea rolurilor, învăţarea
rolului, setul de roluri, pregătirea inadecvată
pentru rol, dificultăţile tranziţiei de rol,
conflicte de rol.
• Conexiunea rol-status.
• Noţiunea de mobilitate socială – delimitări
conceptuale: H. Cazacu, R.Aron.
• P.Sorokin şi paradigma mobilităţii sociale.
• Factori ai mobilităţii sociale la macronivel şi
micronivel.
• Forme ale mobilităţii sociale: mobilitate
orizontală şi verticală, mobilitate ascendentă
 cost-beneficiu;
• să analizeze tendinţele mobilităţii sociale în
societatea contemporană;
• să estimeze rolul fenomenului migraţionist
din R. Moldova asupra mobilităţii sociale a
migrantului;
• să proiecteze efectul mobilităţii ocupaţionale
asupra profesionalismului şi calităţii muncii.
Subiectul 4. Fapte, procese şi relaţii sociale.
Obiective
• să delimiteze conceptual faptul individual de
cel social;
• să evidenţieze specificul paradigmelor de
interpretare a faptului social;
• să explice „regulile de aur” ale faptului
social, propuse de E.Durkheim;
• să compare concepţiile lui E.Durkheim şi
G.Tarde privitor la faptul social;
• să evalueze contribuţia fenomenului de
constrângere şi imitaţie în construcţia
realităţii sociale;
• să clasifice procesele şi relaţiile sociale după
anumite criterii;
• să compare specificul evoluţiei fenomenelor
din societatea moldovenească cu cele
similare din alte societăţi;
• să stabilească corelaţii dintre cauze,
reprezentări şi consecinţe în desfăşurarea
fenomenelor sociale;
• să dezvolte abilităţi de descriere, explicare şi
interpretare a proceselor şi fenomenelor
sociale.
Subiectul 5. Acţiunea şi interacţiunea socială.
Obiective
- să identifice specificul abordării sociologice
a teoriei acţiunii sociale;
- să argumenteze diferenţele dintre acţiunea
socială şi alte manifestări de natură
psihologică, mecanică, instinctuală;
- să determine tipul acţiunii sociale în funcţie
de comportamentul actorului social;
- să repartizeze acţiunea socială după structura
sincronică, diacronică şi pe domenii;
- să estimeze posibilităţile de asigurare a
normativităţii acţiunilor sociale; să analizeze
educaţia din perspectiva teoriei acţiunii
sociale;
- să argumenteze necesitatea studierii acţiunii
sociale ca obiect de studiu al sociologiei.
- să distingă perspectivele teoretice de bază în
aboradarea interacţiunii sociale;
- să analizeze diferite forme ale interacţiunii
sociale din perspectiva interdisciplinară;
şi descendentă, mobilitate intrageneraţională
şi intergeneraţională, mobilitate educaţională,
ocupaţională, mobilitatea teritorială sau
geografică, mobilitatea individuală sau
colectivă.
• Măsurarea mobilităţii sociale.
• Tendinţele şi direcţiile mobilităţii în
condiţiile actuale.
• Efecte ale mobilităţii sociale.
Unităţi de conţinut
• Noţiunea de fapt social – delimitări
conceptuale.
• Concepţiile sociologice ale lui E.Durkheim şi
G.Tarde cu privire la faptul social.
• Regulile de aur ale faptelor sociale ale lui
E.Durkheim.
• Principii metodologice de observare şi
interpretare a faptelor sociale.
• Definirea proceselor sociale.
• Tipologia şi criteriile de clasificare a
proceselor sociale: structura, funcţionalitatea,
sfera de cuprindere, domeniu şi tendinţă.
• Procese de dinamică socială.
• Relaţii interumane - relaţii sociale.
• Teorii sociologice despre relaţiile sociale:
relaţionismul sociologic, sociometria,
dinamica grupurilor, interacţionalismul
simbolic, teoria marxistă a relaţiilor sociale.
• Tipologia relaţiilor sociale în funcţie de
cadrul în care se desfăşoară, după modul cum
afectează coeziunea socială, după natura
activităţii.
Unităţi de conţinut
• Definirea conceptul de acţiune socială.
• Teoria acţiunii sociale din perspectiva
interdisciplinară.
• Structura acţiunii sociale: agent, obiect şi
scop.Formele acţiunii sociale după M.Weber,
T.Parsons,
• Modelul caracterizării acţiunilor sociale:
orientarea cărte scop, selecţia mijloacelor.
• Latura normativă şi condiţională a acţiunilor
sociale.
• Structura sincronică, diacronică şi pe
domenii a acţiunii sociale.
• Raţionalitatea acţiunii sociale.
• Definirea şi natura interacţiunii sociale:
efectul auditoriului, efectele co-acţiunii.
• Perspective teoretice în abordarea
interacţiunii: interacţiunea simbolică,
dramaturgia, etnometodologia, schimbul
social.
 - să aplice procedura de decodificare a
mesajelor în analiza unui compartiment
comunicaţional;
- să evalueze specificul interacţiunilor dintre
utilizatorii anumitor reţele sociale.
Subiectul 6. Instituţiile sociale.
Obiective
- să determine semnificaţia conceptului de
instituţie socială;
- să cunoască principalele tipuri de instituţii
sociale;
- să relateze diferenţele şi tangenţele
conceptuale dintre instituţie şi fenomenul de
instituţionalizare;
- să argumenteze funcţiile instituţiilor sociale
contemporane;
- să valideze specificul statului în calitate de
ansamblu instituţional.
Subiectul 7. Teoria grupului social.
Obiective
- să definească grupul social în raport cu alte
reuniuni de indivizi;
- să distingă elementele definitorii din cadrul
grupului social;
- să clasifice tipurile de grupuri sociale în
funcţie de diverse criterii;
- să argumenteze necesitatea respectării
principiilor de funcţionare a grupurilor
sociale;
- să stabilească normele şi structura grupului
din care fac parte;
- să analizeze utilitatea proceselor de grup
pentru dinamica grupurilor;
- să determine metodologia sociologică de
cercetare a relaţiilor interpersonale din cadrul
grului social mic;
- să construiască matricea sociometrică şi
tabela sociometrică.
- să definească conceptele: inegalitate socială,
standarde de viață, șanse de viață;
- să descrie tipurile și formele inegalității
sociale;
- să caracterizeze factorii și cauzele inegalității
sociale;
- să stabilească relația dintre evoluția social-
economică a societăților și gradul de
inegalitate socială;
- să interpreteze noţiunea de clasă socială din
perspectiva marxistă, weberiană şi
constructivistă;
- să determine caracteristicile fundamentale ale
claselor sociale;
- să compare diverse tipologii ale claselor
sociale în funcţie de organizarea societăţii;
• Comunicarea-vehiculul interacţiunii sociale.
Unităţi de conţinut
• Instituţie – delimitări conceptuale.
• Instituţionalizarea.
• Trăsături instituţionale: simboluri culturale,
coduri de comportament, ideologii
• Funcţiile instituţiilor sociale: manifeste şi
latente. Condiţiile funcţionării eficiente.
• Tipuri de structuri instituționale: instituţii
formale şi informale, instituţii economice,
instituţii politice şi juridice, instituţii cultural
educative, instituţii religioase.
• Statul – ansamblu instituţional.
Unităţi de conţinut
• Conceptul de grup social şi delimitarea
acestuia de alte tipuri de reuniuni.
Dimensiunile grupului social: instrumentală,
relaţională, contextuală.
• Elemente definitorii în cadrul grupului social.
• Tipuri de grupuri: primare şi secundare;
formale, informale şi non-formale;
temporare, durabile, permanente; deschise şi
închis; de apartenenţă, de referinţă.
Clasificarea grupurilor după G. Gurvitch.
• Procesul de formare a grupurilor. Principiile
de funcţionare a grupurilor sociale. Normele
şi structura de grup.
• Funcţiile grupului social: de integrare
socială, de diferenţiere, de schimbare şi de
producţie.
• Procesele de grup: competiţia, cooperarea,
conflictul.
• Tehnica sociometrică.
• Aspecte definitorii privind noțiunea de
inegalitate socială. Definirea conceptelor:
diferențiere socială, inegalitate socială.
Relația dintre diferențiere și inegalitate.
• Factori și cauze ale inegalității sociale.Modul
de apariție a inegalității sociale sub influența
factorilor biologici și a celor sociali.
• Tipuri și forme ale inegalității. Criteriile
principale de analiză a inegalității sociale.
• Dinamica inegalității.
• Aspecte definitorii ale conceptului de clasă
socială.
• Perspective teoretice ale conceptului de clasă
socială: marxistă, weberiană şi constructivistă).
• Tipologia şi componenţa claselor sociale după
 - să evalueze caracteristicile sistemului L.Urse, T.Zaslavskaia, J.Goldthorpe),
stratificaţional din R. Moldova; • Caracteristici fundamentale ale claselor sociale
- să propună modalităţi de control structural al (moduri şi stiluri de viaţă, veniturile şi
perfecţionării sistemului stratificaţional din standardele de viaţă).
societatea moldovenească; • Clasele sociale în societăţile contemporane
- să evalueze dinamica inegalității sociale pe dezvoltate, în curs de dezvoltare şi slab
parcursul istoriei umane. dezvoltate.
Subiectul 8. Religia ca fapt social
Obiective Unităţi de conţinut
- să distingă sacrul de profan; • Conceptul de religie. Perspectiva sociologică
- să descire primele preocupări religioase de asupra religiei.
înţelegere şi explicare a societăţii; • Religia ca fenomen social.
- să determine contribuţia lui E. Durkheim şi • Organizaţii religioase: biserici (Ortodoxă,
M.Weber în înţelegerea şi dezvoltarea Catolică), secte, denominaţii, culte.
societăţii; • Teorii clasice despre relaţia dintre religie şi
- să compare limitele libertăţii religioase în societate (E.Durkheim, M.Weber, K.Marx)
diferite perioade istorice; • Religia în epoca modernă, în societatea
- să distingă noţiunile de religie, confesiune, postmodernă.
cult, sectă, denominaţie; • Funcţiile religiei: cognitivă, acţională, de
- să analizeze apariţia sectelor şi noilor mişcări diminuare a anxietăţii şi sociale (de
religioase în contextul fenomenului de încurajare a practicilor sănătoase şi
secularizare; descurajarea celor negative).
- să evalueze funcţiile religiei în epoca • Comportamentul religios.
postmodernă şi în contextul unei societăţi • Religia şi schimbarea socială.
înalt tehnologizată.
Subiectul 9. Comportamentul colectiv şi mişcările sociale.
Obiective Unităţi de conţinut
 să operaţionalizeze conceptul de  Definirea conceptului de comportament colectiv.
comportament colectiv;  Interpretări ale comportamentului colectiv.
 să determine corelaţia dintre dimensiunile  Dimensiunile comportamentului colectiv: scopul
comportamentului colectiv;; constituirii, gradul de organizare şi durata.
 Elementele fundamentale ale comportamentului
 să identifice forma comportamentului
colectiv: acţiunea socială limitată de scurtă
colectiv în funcţie de caracterostcile
durată, identificare ambiguă şi limitele sociale
manifestate;
slabe sau recent dezvoltate.
 să stabilească legături dintre criteriile de  Caracteristici ale comportamentului colectiv:
clasificare a mişcărilor sociale; cauze, factori, potenţiatori şi reglatori.
 să valideze aplicatibilitatea teoriilor în  Tipuri şi forme de compotament colectiv:
explicarea şi interpretarea comportamentelor mulţimile, audienţa, revolta, panica, isteria de
colective; masă, excentricităţile.
 să analizeze asemănările şi deosebirile dintre  Teorii cu privire la dinamica mulţimilor: teoriile
mişcările reformatoare şi transformatoare; contagiunii, convergenţei şi normei convergente.
 să estimeze formele de comportament colectiv  Teorii privind geneza mişcărilor sociale.
cu efecte benefice asupra societăţii;  Condiţii şi factori de apariţie a mişcărilor
 să argumenteze necesitatea factorilor decisivi în sociale.
asigurarea reuşitei mişcărilor sociale;  Tipologia mişcărilor sociale după I. Mihăilescu,
 să evalueze impactul ultimelor mişcări sociale D. Alberle. N.Smelser.
din R. Moldova.  Caracteristici ale mişcărilor sociale.
Subiectul 10. Schimbarea socială
Obiective Unităţi de conţinut
 să cunoască diverse interpretări a conceptului  Definiţii ale conceptului de schimbare socială.
de schimbare socială;  Interpretări ale conceptului de schimbare
 să determine aportul fiecărei teorii în socială: A.Comte, H.Spencer, E.Durkheim,
explicarea procesului de schimbare socială; V.Pareto, G.Tarde, F.Tonnies.
  să identifice sursele schimbării sociale;
 să diferenţieze noţiunile de invenţie, inovaţie
şi inovare;
 să determine principalii promotori ai 
schimbării sociale la etapa actuală în R.
Moldova;
 să identifice sursele rezistenţei la schimbare;
 să formuleze prognoze de manifestare a
ritmurilor schimbării sociale în societatea 
moldovenească.
 să analizeze schimbările actuale din 
societatea moldovenească.
Subiectul 11. Socializarea – proces social fundamental.
Obiective
 să definească noţiunea de socializare;
 să explice principalele mecanisme de
socializare;
 să determine contribuţia teoriilor în
explicarea procesului de socializare în
funcţie de agentul de socializare;
 să analizeze corelaţia dintre agenţii
socializatori şi exigenţele societăţii
contemporane;
 să argumenteze rolul principalilor agenţi ai 
socializării în procesul de educaţie a 
individului;
 să analizeze consecinţele lipsei de socializare 
pentru individul uman;
 să evalueze modalităţile de perpetuare a
comportamentului valoric normativ în
condiţiile societăţii tranzitive.
Subiectul 12. Conducerea şi organizarea vieţii sociale.
Obiective
 să distingă caracteristicile specifice ale
conducerii vieţii sociale;
 să evidenţieze metodele de conducere  Clasificarea metodelor de conducere: metode de
eficiente în funcţie de context;
 să argumenteze rolul deciziei în procesul de
conducere a vieţii sociale;
 să distingă metoda de stilul de conducere;
 să identifice stilurile de conducere specifice
societăţii contemporane;
 să evalueze mediile în care stilurile de
conducere sunt eficiente;
 să construiască modele de conducere a vieţii
sociale în baza metodelor de previziune şi
operative;
 să propună recomandări sau tehnici de  Factori determinanţi ai stilurilor de conducere:
îmbunătăţire a relaţiei dintre superiori şi
subalterni.
Subiectul 13. Controlul social şi devianta.
 Teoriile schimbării sociale: evoluţioniste,
ciclice, funţionalistă, a conflictului.
 Forme şi atribute ale schimbării sociale.
Contextul schimbării: populaţia, noile
tehnologii, pieţele emergente, reforma
economică.
 Promotorii schimbării sociale: elitele, mişcările
sociale, grupuri de interese, minorităţi
inovatoare.
Actori, mecanisme şi ritmuri ale schimbării
sociale.
Rezistenţa la schimbare.
Unităţi de conţinut
 Noţiunea de socializare. Delimitări conceptuale:
socialitate, sociabilitate şi socializare.
 Perspective teoretice de abordare a socializării:
psihanaliza (S.Freu), teoria congnitivă (J.Piaget),
interacţiunea simbolică şi teoria „sinelui în
oglindă” a lui Cooley, teoriile învăţării sociale.
 Tipuri de socializare: socializarea adaptativă şi
socializarea anticipativă, desocializarea şi
resocializarea (voluntară şi involuntară),
autoritară şi democratică.
Mecanismele de socializare
Etapele socializării; primară şi secundară, bio-
psiho-socială.
Agenţii socializării: familia, şcoala, grupş de
priteni, mass-media, reţelele de socializare.
Unităţi de conţinut
 Caracteristicile definitorii ale conducerii vieţii
sociale.
previziune, operative de conducere, pe bază de
analiză.
 Stiluri de conducere.
 Dimensiuni ale stilului de conducere: decizia,
capacitatea interpersonală, capacitatea organiza-
torică, climat centrat pe performanţă, motivaţie,
delegarea autorităţii, centrarea pe om, princi-
pialitate şi corectitudine, atitudinea faţă de
superiori.
 Tipologia stilurilor de conducere: grila lui Black şi
Mouton, clasificarea lui Likert.
 Eficienţa stilurilor de conducere.
factori sociali structurali, factori organizaţionali,
factori culturali, factori personali.
 Obiective
 să comenteze noţiunea de control social;
 să determine rolul normelor ca principale
mecanisme de control social;
 să descrie funcţiile controlului social;
 să identifice formele şi modalităţile de
exercitare a controlului social;
 să estimeze utilitatea controlului social în
societăţile moderne;
 să explice conceptul de devianţă;
 să argumenteze relativismul şi universalitatea
conceptului de devianţă;
 să identifice specificul fiecărei teorii în
explicarea fenomenului devianţei;
 să identifice comportamente deviante din
societatea moldovenească conform criteriilor
de clasificare a devianţei;
 să evalueze cauzele comportamentului
deviant în funcţie de modalitatea de formare;
 să anticipeze dinamica evoluţiei fenomenelor
deviante (forme, efectiv) în R. Moldova;
 să analizeze consecinţele sociale ale
comportamentului deviant;
 să analizeze conexiunea/interdependenţa dintre
tipul de control social şi tipul de comportament
deviant;
 să elaboreze o strategie de control social şi de
prevenire a comportamentelor deviante din
societatea moldovenească.
Subiectul 14. Cercetarea sociologică
Obiective
- să definească conceptul de metodologia cercetării • Definirea noţiunii de cercetare sociologică.
sociologice;
- să determine specificul fiecărui tip de cercetare
sociologică şi contextul aplicării lor;
- să argumenteze necesitatea îmbinării teoreticului • Demersul cercetării sociologice.
cu empiricul în cercetarea sociologică;
- să enumere şi să caracterizeze etapele demersului • Noţiunea de metodă. Delimitări conceptuale
cercetării sociologice;
- să definească principalele metode de cercetare
sociologică;
- să identifice metodele cantitative şi calitative de
cercetare a vieţii sociale;
- să elaboreze instrumente de cercetare
sociologică: ghid de observaţie, chestionar, ghid
de interviu;
- să evalueze utilitatea interviului de tip „povestea • Importanţa şi dificultăţile în cercetarea
vieţii” în munca de psiholog;
- să analizeze limitele metodelor cantitative şi
calitative în cercetarea sociologică;
- să iniţieze un proiect de cercetare aunei probleme
sociale.
Unităţi de conţinut
 Conceptul sociologic de control social.Controlul
social şi ordinea normativă.
 Normele morale ca principale mecanisme de
control social.
 Clasificarea controlului social: după instanţe,
după modul de exercitare, după direcţia acţiunii
exercitate, după mijloacele utilizate, după
mecanismele de reglare, după tipurile de
acţiuni.,
 Funcţiile controlului social.
 Stilurile de control social: penal, compensator,
conciliator, terapeutic.
 Constrângerea externă şi interiorizată – elemente
principale de exercitare a controlului social.
Instituţii de control social.
 Criterii de definire a fenomenului devianţei.
Relativismul şi universalitatea conceptului de
devianţă.
 Teorii ale devianţei: teorii non-sociologice (de
orientare bio-antropologică, genetică,
psihologică); teorii sociologice (criticiste,
pozitiviste, interacţioniste). Teorii normative
relativiste şi ideologice.
 Criteriile de clasificare a devianţei după natura,
tipul şi forma de manifestare, caracterul
individual sau de grup, caracterul „normal” sau
„patologic” al actului deviant comis.
 Modalităţi de formare a comportamentului
deviant: alienarea, frustrarea, inadaptarea,
învăţarea. Tipuri de devianţi.
Unităţi de conţinut
• Tipuri de cercetări: descriptive, explicative,
fundamentale, aplicative.
• Empiric şi teoretic în cunoaşterea sociologică
• Probleme de etica cercetării.
între metodă,tehnică, procedeu şi instrument de
cercetare.
• Tipologia metodelor în cercetarea sociologică:
observaţia, experimentul sociologic, ancheta
sociologică, sondajul de opinie, tehnica testelor
analiza de conţinut, interviul, studiul de caz,
focus-grupul, interviul de tip „povestea vieţii”.
• Calitativ şi cantitativ în cercetarea sociologică.
sociologică
 Subiectul 15. Etapele cercetării sociologice.
 a identifica bazele de date sociologice • Diagnoza şi cercetarea problemelor sociale;
naționale și internaționale; Elaborarea proiectelor de cercetare în
 a argumenta acțiunile internaționale prin domeniul social; Elaborarea instrumentelor
prisma datelor sociologice empirice; de cercetare sociologică;
 a realiza diagnoza problemelor sociale în • Aplicarea metodelor, tehnicilor şi
aspect internațional comparat; procedeelor de cercetare sociologică în
 a elabora proiecte de cercetare sociologică investigarea problemelor sociale;
la nivel național și internațional; • Prelucrarea şi analiza datelor cercetărilor
 a elabora instrumente de cercetare sociologice;Formularea recomandărilor
sociologică; determinate de rezultatele cercetărilor
 a aplica metode, tehnici şi procedee de cercetare sociologice;
sociologică în investigarea problemelor sociale; • Aplicarea cunoștințelor teoretice și a
 a prelucra şi analiza datele cercetărilor experienței performante a altor state în
sociologice; practica relațiilor internaționale a Republicii
 a formula recomandări determinate de Moldova;
rezultatele cercetărilor sociologice; • Cooperarea în cadrul echipelor de cercetare;
 a compara sistemul social al Republicii Moldova respectarea principiilor deontologiei
cu alte state sociologice; responsabilizarea pentru
 a identifica particularitățile structurii sociale a calitatea datelor colectate în teren şi a
Republicii Moldova în comparație cu alte state recomandărilor formulate;adaptarea la
 a genera idei privind îmbunătățirea structurii situaţii imprevizibile pe parcursul
sociale a țării
desfăşurării cercetărilor sociologice.
 a compara practica statelor europene privind
• Elaborarea proiectului de cercetare sociologică.
aplicarea cercetărilor sociologice în activitatea
Redactarea raportului de cercetare.
relațiilor internaționale
 a elabora o strategie de aplicare a cercetărilor
sociologice în domeniul profesional
 a analiza în aspect comparat experiențele
naționale și internaționale privind domeniul
relațiilor internaționale
 a organiza și coopera în cadrul echipelor de
cercetare;
 a respecta principiile deontologiei sociologice;
 a purta responsabilitatea pentru calitatea datelor
sociologice empirice;
 a se adapta la situații imprevizibile pe parcursul
desfăşurării cercetărilor sociologice

VI. SUGESTII METODOLOGIEC DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

 Formele de organizare a instruirii:
Formele principale ale instruirii sunt cursul şi seminarul. Cursul este organizat sub formă de
prelegere clasică, dezbatere, poate fi curs mixt prelegere – dezbatere, curs practic – aplicativ,
prelegere problematizată. Seminarul, de asemenea, are mai multe forme: seminare de reluare şi
aprofundare a anumitelor probleme abordate în cadrul cursului, de realizare a corelaţiilor intra-inter
şi transdisciplinare; dezbatere, braistorming, în baza cercetării, a studiului de caz. Metode de lucru:
expunerea, explicația, dialogul, prezentarea, lucrul în grup, masă rotundă, metoda Piramidei, Jigsaw
(Mozaicul), etc.

 Strategii/ tehnologii didactice aplicate

Tehnologiile si strategiile didactice aplicate în predare cursului se instituie atât în raport de implicaţie
cât şi de complementaritate funcţionala. Astfel, strategiile şi tehnologiile didactice aplicate sunt
expunerea didactică, conversația didactică, demonstrația, lucrul cu actele normative, modelarea
didactica, problematizarea. În cadrul cursului se organizează prezentări în PP a studiilor de caz a
sistemelor sociale a statelor, selectate la libera alegere a studenților, asupra subsistemelor (natural-
material, administrativ, politic, economic, cultural) diferite activități frontale, activități de grup,
activități individuale.

 Strategii de evaluare a rezultatelor academice

Evaluarea curriculară se aplică prin trei forme: iniţială, intermediară şi finală.
1. Evaluarea iniţială/ diagnostică, orală se efectuează le începutul activităţilor de predare pentru a
stabili gradul de pregătire a studenșilor pentru cursul preconizat, potenţialul de învăţare la începutul
unei noi activităţi. Se apreciază prin interviu, chestionare orală, conversaţie, expuneri orale,
cunoştinţele, abilităţile şi competenţele profesionale formate pe parcursul altor cursuri, pentru a şti
dacă sunt apţi să se integreze cu şanse de reuşită în noul curs de instruire, pentru realizarea noilor
obiective.
2. Evaluarea continuă/ dinamică formativă, scrisă se efectuează sub forma a două lucrări de control
petrecute în cadrul orelor practice, pe un grup de teme cu subiecte ce cuprind cele trei nivele
(cunoaştere, aplicare, integrare), şi lucrări de laboratorindividuale, cu scopul de a cunoaşte dacă şi în
ce măsură obiectivele privind cunoştinţele şi capacităţile ce trebuiau însuşite au fost atinse. Demersul
vizează atât cunoaşterea progreselor studentului, cât şi identificarea dificultăţilor de învăţare pe care le
întâmpină. Pornind de la esenţa evaluării dinamice, constatăm caracterul formativ al acesteia.
3. Evaluarea finală sumativă/scrisă, de bilanţ se efectuează conform planului de studii prin examen,
sub forma testării în scris. Testele de examinare conţin două subiecte care corespund celor trei nivele(
cunoaştere, aplicare, integrare). Aprecierea se efectuează conform baremelor unice universitare.

VII. ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ A STUDENTULUI

Se efectuează sub ghidarea cadrului didactic.

n/o Sarcina lucrului individual Condiții elaborare termen

1. Lucrul individual asupra surselor Cunoașterea surselor bibliografice februarie-

bibliografice obligatorii și opționale mai

2. Prezentarea studiu de caz asupra sistemului Format PP; volum 25-30 februarie-
social, structurii sociale a unei țări (la secvențe. Se apreciază mai
alegerea liberă a studentului) creativitatea și capacitatea
analitică a studentului
3. Elaborarea și prezentarea publică a viziunii Elaborare: metode creative februarie-
proprii privind Analiza comparată a (desen; scheme; etc.). Prezentare mai
structurii sociale a Republicii Moldova în publică.
comparație cu una dintre țările, selectate Se apreciază creativitatea și
de către studenți inovația, forma de lucru,
argumentele prezentării
4. Lucrul cu bazele de date statistice și Analiză independentă a bazelor de februarie-
sociologice: Biroul Național de Statistică a date statistice și sociologice. mai
Republicii Moldova, Eurostat, GALLUP, Notițe de lucru. Elaborarea unei
Institutul de Politici Publice, IDIS Viitorul, prezentări în formă de
etc. tabel:Profilul sociologic al unei
comunități din Republica
Moldova.
Se apreciază spiritul analitic;
creativitatea, aplicarea
cunoștințelor de la orele de curs și
 seminare, prezentarea tabelului
5. Lucrul în grup: Condiții elaborare: februarie-
Elaborarea unui portofoliu al sociologului. cunoașterea actelor normative și a mai
cerințelor privind organizarea
activității de cercetare
sociologică; lucrul în echipă;
comunicare eficientă; limbaj de
specialitate, repartizarea
sarcinilor;capacități de execuție,
inserția datelor finale.

VIII. BIBILIOGRAFIE SELECTIVĂ

Andrei P. Sociologia generală. Iaşi, 1997.

BaumanZ.Tim M. Gândirea sociologică.Bucureşti, 2008.
Berger P.L., Luckmann Th. Construirea socială a realităţii. Bucureşti, 2008.
Boudon R. (coord.) Tratat de sociologie. Bucureşti, 2006.
Boudon R. Texte sociologice alese. Bucureşti, 1990.
Bulai Al. Concepte fundamentale în sociologie. Bucureşti, 2009.
Bulgaru M.(coord.) Sociologie generală. Manual, Vol. I, II. Chişinău,2003.
Costea Şt. Clasici ai sociologiei universale. Bucureşti, 2008.
Cuciuc C. Sociologia religiilor. Bucureşti, 2003.
Durkheim E. Formele elementare ale vieţii religioase. Iaşi, 1995.
Durkheim E. Regulile metodei sociologice. Iaşi: Polirom, 2003. 152 p.
Giddens A. Sociologie. Bucureşti, 2013.
Golopenţia A. Opere complete, Vol.I - Sociologie. Bucureşti, 2002.
Goodman N. Introducere în sociologie. Bucureşti, 1999
Grosu N. Esenţele sociologiei. Bucureşti, 1997.
Gusti, Dimitrie (ed.). Îndrumăripentrumonografiilesociologice. Bucureşti: Institutul de Ştiinţe Sociale
al României, 1940.
Grawitz, Medeleine. Méthodes des sciences sociales. Paris: Dalloz. 1992.
GenieysWilliam. O sociologie politică a elitelor. Iași: Institutul European, 2013. 338 p.
Gordon Marshall, John Scott. Dicționar de sociologie. București: ALL, 2014. 848 p.
Hammersley, Martyn (ed.). Social Research.Philosophy, Politics and Practice.Londra: Routledge. ,
1993.
Hanceanu M. Reţelele sociale. Teorie, metodologie şi aplicaţii. Iaşi, 2014.
Ionescu I.,Stan D. Elemente de sociologie. Vol. I, II. Iaşi, 1999.
Ionescu Ion I. Sociologii actuale.București: Limes, 2014. 210 p.
Iluţ, Petru. Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte şi metode. Iaşi: Editura Polirom.,1997.
Mărginean, Ioan. Măsurareaîn sociologie. Bucureşti: EdituraŞtiinţificăşiEnciclopedică, 1982.
Mărginean, Ioan. Proiectareacercetăriisociologice. Iaşi: EdituraPolirom, 2000.
Mărginean Ioan. Studiisociologice 2004-2014. București : PRO UNIVERSITARIA. 2015. 174 p.
Miftode, Vasile. Metodologiasociologică. Metodeşitehnici de cercetaresociologică. Galaţi: Editura
Porto-Franco, 1995.
Mihăilescu, Ioan .Sociologie generală. Bucureşti: EdituraUniversităţiidin Bucureşti, 2000.
Mihăilescu, Ioan .Sociologie generală. Iași :Polirom,2003. 400 p.
Mihu, Achim. ABC-ulinvestigaţieisociologice (2 vol.). Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1973.
Mihu, Achim. Introducereîn sociologie. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1992.
Mihu A. Sociologie. Cluj-Napoca, 2008.
Măgureanu Virgil. Sociologia politică. Iaşi: Polirom,2006. 540 p.
Momoc A. Capcanelepoliticealesociologieiinterbelice.București : Curteaveche, 2012. 412 p.
Nedelcu E. Sociologie: concepte, teorii, fundamente. Bucureşti, 2008.
NilăStratone M.C. Sociologie generală. Bucureşti, 2012.
König, René (ed.). Handbuch der empirischesSozialforschung (2 vol.). Stuttgart: Ferdinand
EnkeVerlag, 1967.
Kuhn, Thomas S. Structurarevoluţiilorştiinţifice.Bucureşti: EdituraŞtiinţificăşi Enciclopedică,1976.
Otovescu D. Sociologie generală. Craiova, 2009.
Otovescu D. Tratat de sociologie generală. Craiova, 2010.
Palantes G. Tratat de sociologie.. Craiova, 2006.
Popoviciu I., Popoviciu S. Elemente de sociologie aplicată. Oradea, 2010.
Radu R. Sociologie. Bucureşti, 2008.
Rotariu T., Iluţ P. Sociologie. Cluj-Napoca, 1996.
Rotariu Traian. Demografie și sociologia populației. Iaşi: Polirom, 2009.313 p.
Rughiniș Cosima. Măsurarea sociologică. Iaşi: Polirom, 2012. 232 p.
Sandu A. Elemente de sociologie. Iaşi: Polirom, 2014.
Scott J., Marshall G. Dicţionar de sociologie. Bucureşti, 2014.
Scott R. Instituţii şi organizaţii. Iaşi: Polirom. 2004.
Stan D. Maladii ale socialului. Teorii explicative, cercetri şi remedii posibile. Iaşi, 2015
Stăiculescu A.R. Sociologie. Constanţa, 2002.
Sociologie. Idei fundamentale. București: LITERA, 2018. 352 p.
Sava Ionel Nicu. Sociologia mișcărilor sociale. București:Nemira, 2014. 320 p.
Taran C. Elemente de sociologie. Timişoara, 2000.
Tănăsescu F. Sociologie comparată. Bucureşti, 2010.
Teodorescu Gh. Sociologia mirabilis. Iaşi, 2003.
Vlăsceanu L. Sociologie şi modernitate. Iaşi, 2007.
Vlăsceanu L.(coord.) Sociologie. Iaşi, 2011.
Vlăsceanu Lazăr. Introducere în metodologia cercetării sociologice. Iaşi: Polirom, 2013. 280 p.
Xenopol A.D. Concepţia sociologică. Craiova, 2006.
Zamfir E. Cultura relaţiilor interpersonale. Bucureşti.1992.
Лавриненко В.Н. Социология. Москва: Юнитидана, 2012.