Pedagogia Montessori Rolul adultului

Rolul adultului

Pentru a invata , copilul are nevoie de un model, iar cu cat acest copil este mai mic,
cu atat impactul celui care este model, care arata, este mai mare, datorita procesului de
incarnare. Incarnarea este modalitatea prin care mediul se imprima asupra creierului
copilului, aceste informatii ramanand pentru tot restul vietii.

Un vechi proverb japonez spune ca “Mintea unui copil de 3 ani dureaza 100 de
ani.”

Maria Montessori sustine si ea faptul ca copilul pana la 3 ani este o fiinta umana
completa. Daca acceptam aceasta idee, faptul ca in primii 3 ani din viata se construieste
o minte permanenta, daca aceasta este construita in mod pozitiv, va avea ca rezultat si o
dezvoltare pozitiva pe tot parcursul vietii, astfel incat va aduce numeroase beneficii
permanente.

Anumite lucruri sunt innascute, unele sunt evolutioniste (cele care tin de etapele de
dezvoltare prin care fiecare fiinta umana trece in felul sau in dezvoltarea sa). Insa, ceea
ce se intampla in mediul exterior are o influenta imensa asupra personalitatii copilului.
Astfel, un copil mai tacut, in functie de mediul si de locul in care traieste, poate deveni
mai deschis si mai sociabil, sau se poate inchide si poate deveni chiar si mai tacut. Din
acest mediu face parte si adultul, astfel incat relationarea cu acesta este foarte
importanta pentru dezvoltarea personalitatii copilului.

Copilul are nevoie sa dezvolte incredere fata de mediul in care se afla, iar acest lucru
se va intampla doar daca mediul este sigur, daca are o rutina si stie ce se va intampla in
continuare, daca are modelul adultului si sustinerea lui pentru a-i oferi sansa sa invete.

Partea superioara a creierului nu functioneaza pana cand partea inferioara nu

functioneaza, nu ne putem dezvolta si nu putem invata daca nu avem satisfacute
nevoile de baza. Cand aceasta parte superioara a creierului este stimulata in primii ani,
va afecta anii care urmeaza, intr-un sens bun, astfel incat daca lobii de inger sunt
dezvoltati, in planul al doilea de dezvoltare copiii se pot indrepta spre ceilalti, spre
semenii lor, sunt interesati de bine si rau etc. Deoarece acum are mai mare importanta

1
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

grupul de prieteni, copilul trebuie sa invete sa se accepte: daca in primul plan era vorba
doar despre mine, EU, “mama ma iubeste”, totul este doar pentru/despre mine, in
planul al doilea copilul este interesat ca ceilalti sa il iubeasca.

In perioada 0-3 ani este perioada EU – ma concentrez pe mine, ma construiesc pe

mine, am nevoie sa atrag totul spre mine. Tu esti adult deja, eu sunt cel care trebuie sa
creasca. Daca in tot acest timp dezvoltarea copilului este pozitiva, copilul se va putea
accepta mai tarziu intr-un mod si intr-un rol pozitiv.

Asadar, acest model nu inseamna doar sa arati cum salutam, cum dam mana, etc,
aspecte culturale, ci este un model care il va ajuta pe copil sa isi stabileasca fundatia
pentru dezvoltarea vietii.

Avem nevoie de multe cunostinte stiintifice si pentru a ajuta parintii (care nu dispun
de aceste cunostinte) sa treaca de partea noastra. In general, parintii au cel mai
hotarator rol in viata copilului, fiind cele mai importante modele pentru ei. Ei sunt
oamenii pe care nu trebuie sa ii pierdem, deoarece doar avand grija de parinti si cu
cooperarea lor vom reusi sa infaptuim lucruri impreuna cu copilul – majoritatea
parintilor nu sunt educati pentru a creste un copil, insa avem nevoie de tot sprijinul
posibil din partea acestora.

”Copiii au nevoie de ceva mai mult decât iubirea și protecția adulților

pentru a duce la capăt această dublă sarcină de adaptare și construire.
Au nevoie de ajutorul lor activ.” (Mario Montessori, Jr., Education for
Human Development, Cap.1, p. 6)

A fi educator este un lucru destul de dificil, partial pentru ca exista un alt concept
despre viata. In educatia traditionala, adultul este in centrul activitatilor, se presupune
ca detine toate informatiile, are intotdeauna dreptate, detine controlul in orice
moment. In Montessori, adultul este modest (humble), recunoscand potentialul
copilului, este umil in fata acestei puteri care se afla mai presus de el insusi, este discret
si arata respect fata de copil. Insa, prin aceasta abordare, lucrurile sunt mult mai dificile.

Maria Montessori spunea ca exista 3 atitudini de baza pe care adultul trebuie sa le

cultive:

2
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

1. Incredere in copil - nu doar sa acceptam aceasta idee, ci sa si intelegem in

mod profund potentialul enorm si posibilitatile nelimitate date de cele 100 de miliarde
de neuroni, fiecare putand efectua intre 5000 si 10000 de conexiuni. In ciuda acestui
lucru, vedem totusi in jurul nostru oameni care isi fac rau unii altora, care fura, incalca
proprietati, etc. oameni care s-au nascut cu totii avand acelasi potential, cu aceleasi
posibilitati neuronale – desigur ca unele lucruri pot fi innascute, insa mare parte din ele
sunt reactii la viata.
2. Atitudine iubitoare – copilul trebuie sa simta iubirea noastra, sa le aratam
acest lucru pregatind cu grija mediul, oferindu-le singuranta.
3. Modestie - nu este o atitudine negativa, ci prin aceasta recunoastem
potentialul copilului – adultul este umil in fata acestei puteri care se afla mai presus de
el insusi, este discret si arata respect fata de copil.

Sa vedem in fiecare copil potentialul unei fiinte care poate transforma societatea.
Adultul este oglinda copilului. In reactiile noastre, prin mimica fetei sau prin ceea ce
spunem si prin ceea ce facem, copilul se vede pe el (sunt bun sau rau, acceptat sau
respins). Ne dorim sa ii transmitem copilului faptul ca este iubit, valoros, capabil.

Un exemplu in acest sens este schimbatul scutecului, care poate fi facut in 2 moduri:
poate fi facut repede, mecanic si eficient, uneori chiar auzim parinti stramband din nas
si spunand “O, ce ai facut aici!”, sau poate fi facut in colaborare cu copilul, pe un ton
pozitiv: “Hai sa punem un scutec curat. Etc”

Cele 3 atitudini despre care am vorbit sunt descrise in cartea “Copilul in familie”,
capitolul 9. Aici, Maria Montessori sugereaza 3 principii de baza:

1. Sa respectam toate formele de activitate rezonabile in care copilul se implica,

si sa incercam sa le intelegem. Sa intelegem totusi ce inseamna rezonabil, in
sensul ca este gresita conceptia conform careia in clasa Montessori copiii fac tot
ceea ce vor. Sa credem in partea buna ce se afla in interiorul fiecarui copil, sa ne
pregatim sa recunoastem acest bine cu o grija afectuoasa pentru a putea evalua
copilul in mod corect.
”Poate că mulți se îndoiesc că există o viață lăuntrică în copilul foarte
mic. Cu siguranță, acești oameni trebuie să învețe să înțeleagă limbajul
special al spiritului, dacă vor să înțeleagă nevoile acestor făpturi mici și

3
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

să fie convinși de importanța acestor nevoi pentru viața care se

dezvoltă. Respectul pentru libertatea copilului constă în a ajuta aceste
puteri să crească.” (Maria Montessori, Child in the Family, cap. 9)

Daca luam in considerare faptul ca copilul atunci cand se naste are deja viata
interioara, si nu este doar un vas gol pe care sa il umplem, copilul are nevoie de
libertatea de a interactiona cu mediul pentru a ajuta aceasta putere nemarginita sa
creasca. Acesta este de fapt rolul adultului, sa identifice perioadele senzitive din viata
copilului printr-o atenta observare si sa ii ofere copilului acces la un mediu care sa ii
satisfaca aceste nevoi. Perioadele senzitive sunt ferestre de oportunitate care ii permit
copilului sa dobandeasca anumite trasaturi, fiind impins de horme pentru a realize acest
lucru.

2. Sa sustinem cat mai mult posibil dorinta lui de activitate. Nu sa stam dupa
fiecare copil in parte, ci sa il educam sa fie independent.

”Cei cărora nu le pasă de copiii mici sunt cei care îndeasă brutal
lingura cu cereale în gura copilului încă de la primele mese după
alăptare. Dacă, în loc, ar sta cu copilul la măsuța lui și ar lăsa îndeajuns
de mult timp pentru masă, ar vedea imediat că o mână mică se va
întinde după lingură pentru a o duce la gură.” (Maria Montessori, Child
in the Family, cap. 9)

3. Sa fim foarte atenti in relatia cu copiii pentru ca sunt foarte sensibili la

influentele externe, mult mai mult decat credem.

Maria Montessori spunea ca copiii au nevoie de siguranta, de rutina, pentru a se

putea dezvolta. Noi adultii ne miscam prea repede, reactionam prea repede, vorbim
prea repede si ii deranjam. La fel ca in cazul limbajului, si in cazul miscarii, copiii
proceseaza mai lent decat noi. Sa ne incetinim in general cand suntem in preajma
copiilor.

”Copilul are nevoie de odihnă și de o rutină pașnică pentru a-și

construi viața interioară; cu toate acestea, noi îl deranjăm cu
întreruperile noastre continue și brutale. Îi aruncăm o cantitate de

4
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

impresii dezordonate care sunt deseori continuate cu așa o rapiditate,

că nu are timp să le absoarbă.” (Maria Montessori, Child in the Family,
cap. 9)

Sa ne imaginam pentru o clipa ca copilul este un musafir venit dintr-o alta tara,
dintr-o alta cultura, spre exemplu un musafir din Japonia, si vrem sa ii aratam cum este
viata in Romania. Pentru aceasta ne incetinim ritmul pentru a ne putea urmari, ii aratam
cum facem lucrurile – cum gatim, il asezam langa noi cand facem lucruri astfel incat sa
aiba o buna vizibilitate. Putem numi la inceput ustensilele pentru gatit, deoarece ei
folosesc betele si nu cunosc ustensilele, iar noi ne simtim bine cand aratam, ne da un
sentiment foarte bun. Din cand in cand verificam ca a inteles. Facem toate aceste lucruri
politicos, cu mult respect. Sa facem acest lucru si cu copiii, sa ne punem pentru o clipa in
locul lor, deoarece ei traiesc intr-o lume in care totul este prea mare pentru ei, totul
este prea rapid, prea complicat. Doar daca vedem lumea prin ochii lor si intelegem
punctul lor de vedere vom putea interactiona cu ei in mod corect.

In cartea ei “Copilul in familie”, Maria Montessori descrie 3 comportamente de baza

pe care trebuie sa le avem in interactiunea noastra cu copiii:

1. Niciodata sa nu intervenim in activitatea copiilor, chiar daca nu o intelegem. Sa

il lasam intotdeauna sa termine ciclul de activitate. (Exceptie: daca comportamentul
este distructiv sau periculos, de exemplu atunci cand deseneaza cu carioca peretii casei,
il oprim si ii spunem acest lucru.) Daca este ocupat si se concentreaza pe o activitate
pozitiva, il lasam intotdeauna sa termine. Cand spunem ca nu intervenim, acest lucru
inseamna ca nu il oprim, dar nici nu il ajutam sau il laudam.

”Acum, educatoarea trebuie să aibă cea mai mare atenţie. A nu

interfera înseamnă a nu interfera în nici un fel.” (Maria Montessori,
Mintea absorbantă, cap. 27, pag. 261)

2. Sa vorbim cu o voce clara si blanda si sa spunem exact ceea ce vom face. Sa

folosim cuvinte care sa le permita celor 100 de miliarde de neuroni sa faca legaturi,

5
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

astfel incat vocabularul nostrum trebuie sa fie bogat si precis; acest lucru il ajuta sa
inteleaga ceea ce spunem.
In acest sens, este nevoie sa mentinem un echilibru intre folosirea unui vocabular
bogat si folosirea unui anumit grad de repetitie, o frazare corespunzatoare astfel incat
copilul sa poata face legaturi mai puternice. Daca in schimb folosim tot timpul alte
cuvinte pentru a exprima o actiune, copilul nu va sti la ce sa se astepte. Este foarte
important sa spunem intotdeauna exact ceea ce vom face. Poate fi dificil pentru copilul
mic sa prevada ceea ce vom face, sau sa inteleaga daca nu ii aratam dinainte. De
exemplu, la suflatul nasului exista adulti care pur si simplu iau copilul, ii pun un servetel
la nas si gata. E important sa ii spunem dinainte: “Iti curge nasul, te voi ajuta.“ Sau „ Iti
voi sufla nasul.” Sau “O sa te iau in brate.”

3. COLABORAREA – Sa ne amintim ca lucram CU copilul, si nu PENTRU copil.

Colaborarea incepe de la nastere, cand ii vorbim copilului despre tot ceea ce
facem, iar pe masura ce acesta creste si se familiarizeaza cu lucrurile care se intampla,
nu ii mai spunem atat de multe – va incepe el sa faca o parte din ele, aici intra partea
fizica a actiunii, incep lucrurile sa se intample. La inceput folosim cuvintele
corespunzatoare pentru ceea ce are de facut, insa pe masura ce copilul creste actiunea
in sine devine importanta: la inceput facem impreuna cu copilul, apoi il lasam pe copil sa
se implice tot mai mult, pana cand va reusi singur – doar acest lucru va aduce
independenta (nu vorbind doar, nici facand lucrurile pentru copil).

”O acțiune pedagogică eficace asupra unor copii fragezi trebuie să

constea în a-i ajuta să înainteze pe căile independenței” (Maria
Montessori, Descoperirea copilului, cap. 3, pag. 98)

Colaborarea il conduce pe copil spre independenta, transmitandu-i urmatorul

mesaj: “Te respect indeajuns de mult incat sa ajung sa vorbesc si sa lucrez cu tine. Iti
recunosc enormul potential si doresc sa il folosim impreuna.” Pe masura ce ajutam
copilul sa invete, ne folosim si noi propriul potential. Nu este vorba despre acelasi
potential, ci acela de a intelege oamenii, cum sa lucram impreuna, cum sa observam
ceea ce se intampla. Nu ne folosim tot potentialul pe care il avem – de a observa, de a
respecta, etc.
Exista 4 puncte generale pe care vrem sa le indeplinim ca si educatori:

6
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

1. Ne pregatim pe noi insine prin dobandirea de cunostinte stiintifice. Acest

curs de educator pentru grupa de varsta de 0-3 ani este doar inceputul, este primul pas
pe care il facem in aceasta directie. Sa continuam sa citim, sa aflam lucruri noi, sa
impartim pe categorii, sa fim interesati. Iubirea fata de copii nu este de ajuns, copilul nu
are nevoie doar de iubire, ci si de cunostinte solide si corecte in ceea ce priveste
dezvoltarea lui in primii ani de viata.
Exista foarte multi parinti care isi adora copiii, totusi le umplu viata cu jucarii din
plastic si ecrane.
2. Pregatim cu mare grija mediul, luam totul si transformam in realitate
pentru copii. Sa cream un loc sigur, unde copilul sa poata lucra si observa, sa se poata
adapta vietii.
”Primul pas pe care o educatoare care intenţionează să devină
Montessori trebuie să-l facă, e să se pregătească pe sine.” (Maria
Montessori, Mintea absorbantă, Cap. 27, pag. 258)

3. Facem legatura dintre mediu si copil. Acest lucru are o importanta

majora, deoarece putem face cel mai frumos si potrivit mediu in care sa aducem copilul,
fara suport din partea noastra, copilului i-ar lua mult prea mult timp sa descopere si sa
poata invata singur, are nevoie de ajutorul nostru.
Spunandu-i: “Uite, asa facem acest lucru!” ii dam un sentiment de siguranta, astfel
incat sa continue procesul de dezvoltare, continuand sa lucreze. E important sa ii aratam
copilului cum utilizam materialele din mediu in mod corect. Dupa ce ii aratam un
material, ne retragem, dam un pas inapoi si lasam copilul sa lucreze cu ceea ce i-am
aratat.

4. Suntem modelul unui comportament potrivit in tot ceea ce facem sau

spunem. Sa ne gandim in fiecare situatie ce informatie ii oferim copilului prin
actiunile noastre. Maria Montessori spunea ca educatia este ajutor pentru viata.
Orice facem sau spunem trebuie sa ajute aceasta viata tanara, noua, iar prin acest
lucru ajutam nu numai copilul, ci si pe noi insine, deoarece si noi ne schimbam,
devenind totodata mult mai vulnerabili la lucrurile care se intampla in lume.

7
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

”O acțiune pedagogică eficace asupra unor copii fragezi trebuie să

constea în a-i ajuta să înainteze pe căile independenței, în sensul de a-I
iniția în acele prime forme de activitate care să-i facă în stare să se
ajute singuri și să nu fie o povară pentru alții din cauza incapacității
lor. A-i ajuta să învețe să umble fără ajutor, să fugă, să sară, să coboare
scările, să ridice obiecte căzute, să se îmbrace și să se dezbrace, să se
spele, să vorbească pentru a-și exprima clar nevoile, să se silească să-și
împlinească singuri dorințele – iată educația independenței.” (Maria
Montessori, Descoperirea copilului, cap. 3, pag. 98)

In calitate de parinti si educatori, este foarte important sa facem lucrurile la timpul

potrivit, doar asa putem creste si ne putem dezvolta impreuna.Ii da copilului o atitudine
de multumire asupra vietii. Daca nu ii ajutam pe copii sa se ajute pe ei insisi, nu vor avea
un nivel de adaptabilitate cat ar putea avea, si nici noi nu vom reusi sa ne schimbam.

”Cine nu știe că a-l învăța pe copil să mănânce, să se spele, să se îmbrace

este o strădanie mult mai îndelungată, mai grea și care cere mai multă
răbdare decât a-i băga mâncarea în gură, a-l spăla și a-l îmbrăca.
Primul mod de a-l trata pe copil înseamnă o muncă de educație, iar al
doilea, o muncă inferioară și comodă, de slugă” (Maria Montessori,
Descoperirea copilului, cap. 3, pag. 98)
Daca nu facem lucrurile la timpul potrivit, de exemplu sa il lasam pe copil sa se
imbrace singur la 2 ani cand manifesta aceasta dorinta, si continuam sa o facem noi in
locul lui, pentru ca ne place, e dragut sa il imbracam noi cat e mic, va ajunge la 5 ani sa
ceara sa fie imbracat, iar sa imbraci un copil de 5 ani nu mai este atat de placut.
Parintele poate ajunge sa nu isi mai placa propriul copil din acest motiv - il iubeste, dar
nu il mai place. Daca a ratat aceasta oportunitate atunci cand horme indreapta copilul
spre aceasta actiune in mod natural, cand creste mai mare copilul nu va mai manifesta
interes (dispare perioada de oportunitate) si se vor ivi certuri si lupte de putere intre el
si copil.

De multe ori adultii fac lucruri care nu sunt neaparat necesare sau valoroase: ne
mintim adesea – nu era atat de important de fapt, nu a fost vina mea, traficul a fost
aglomerat, sau pot fi nepoliticosi, sau fara grija fata de altii, iar acest lucru se intampla
mai ales atunci cand nu gandesc inainte de a vorbi. Atunci cand lucram cu copiii, e
nevoie sa ne gandim la ce vom spune chiar inainte de a clipi, si exersand acest lucru

8
Paula Monica Neagu
Pedagogia Montessori Rolul adultului

zilnic vom devein mai atenti si cu adultii, nu doar cu copiii. Astfel, lucrul cu copiii este un
pas inainte si in dezvoltarea noastra personala, ne ajuta sa prioritizam mai bine lucrurile,
asa cum facem si in clasa – cand avem mai multe probleme, stam si observam, o alegem
pe cea mai importanta si lucram cu ea.

Prin acceptarea si intelegerea pe care le primim trecem prin acea transformare

personala despre care vorbim. Singurul lucru care ne ajuta cu adevarat pentru a realiza
efectiv aceasta transformare este observarea. Cursul ne poate inspira, insa doar copiii
ne pot conduce la aceasta transformare pe care o cautam. Ca persoana, ne vom
respecta mai mult, vom intelege cum si de ce facem lucrurile, ne gandim la anumite
lucruri mai mult in general.

Acesta este parte din rolul adultului, drumul lui pe aceasta cale. Transformarea lui il
conduce profund spre educatia cosmica, la care ajunge doar prin grija adevarata si
corecta fata de copil.

Educatorii din invatamantul traditional sunt draguti, insa vedem cat din potentialul
copilului este irosit (de exemplu nu se joaca cu apa pentru a nu fi nevoie sa stranga), au
activitati obligatorii de grup pentru a-l tine ocupat pe copilul care se presupune ca nu se
concentreaza. In Montessori, copiii fac lucruri pe care le doresc, pot atinge lucrurile, pot
explora tot ceea ce vad, pentru ca totul este pregatit la dimensiunea potrivita pentru ei,
au culorile potrivite etc.

Sa fim deschisi pentru ca aceasta transformare personala sa aiba loc.

”Creierul uman este cea mai complexă masă de protoplasmă de pe

Pământ – poate chiar din galaxie. Un produs al eredității și al
mediului, operațional de multe zeci de milioane de ani, această colecție
de celule de 1,5 kg are încă un potențial practic necunoscut; și totuși ce
istorie a realizării și ce promisiune incredibilă pentru viitor! Cu
siguranță niciun alt grup de celule nu trimite călători pe Lună, și în
curând și mai departe, nu creează Declarația Drepturilor Omului, re-
concepe gene, produce o sonată de Mozart sau un peisaj de Turner”.
M.C. Diamond, A.B. Scheibel, L.M. Elson, The Human Brain Coloring
Book, pg. 1, Harper & Row, N.Y. 1985.

9
Paula Monica Neagu