Educatorul Montessori

Maria Montessori preciza ca terminologia folosita persoanei care ghideaza copilul trebuie
denumita cu atentie. Ea considera ca termenul de profesor este nepotrivit. Acesta nu il
invata nimic pe copil, ci doar il ghideaza. Cine suntem noi educatorii? Educatorii scot la
luminia potentialul copilului.

Pedagogul este cel care ii conduce pe copii pana la scoala, cel care arata directia. Insa noi
educatorii, nu suntem in postura in care sa predam, copilul invata singur. Plantam seminte
insa nu stim cand va rasari, nu avem o certitudine.

Noi ne facem partea ca si educatori sa plantam si este important sa avem incredere ca

semintele acelea pe care noi le-am plantat vor rasari. Increderea este precum ploaia care
uda samanata. Este esential este ca nu noi facem copilul sa creasca – natura umana isi va
arata devoltarea umana in natura ei. Noi nu suntem cei care creeaza, noi suntem cei care
ghideaza energiile naturale ale copilului. ‘’Acesta este punctul de plecare al educatiei.
Educatorul nu stie sa vada impulsul pur al energiei spontane care ia nastere dintr-un spirit
odihnit, actiunea lui nu va da roade.’’1

Pregatirea adultului

‘’Adultulul trebuie sa se adapteze la nevoile copilului pentru a nu fi o piedica pentru el si

pentru a nu I se substitui in activitatile esentiale pentru cresterea si dezvoltarea lui.’’ 2

Cand ne pregatim pentru acest mediu, inima trebuie sa fie pregatita pentru a primi tainele
copilariei. Mintea noastra sa inteleaga cine este de fapt copilul. Mintea noastra inseamna
tehnici si le perfectioneaza iar corpul nostru trebuie sa sustina activitatea inimii si a mintii, in
asa fel incat sa avem convingerea ca viata copilului va inflori, va deveni armonioasa.

1
Montessori, Maria , Mintea absorbantă, Editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2006, Traducere Marcel Capraru,
Drobeta Turnu Severin, p. 263
2
Montessori, Maria, Taina copilariei, Editura Vremea, Bucuresti, 2018, p. 107
Este foarte important sa observam copilul pentru a ii intelege nevoie atat emotionate cat si
cognitive. Sa ii oferim prezentari ca pe un timp acordat doar pentru el, atentia noastra sa fie
indreptata catre el. Cu ajutorul observarii copilului putem intelege diferitele momente prin
care copilul trece, poate cand este vorba de un conflict, sa vedem cum actioneaza cu ceilalti.

‘’Educatoarea trebuie sa faca un indoit studiu; ea trebuie, pe de alta parte, sa cunoasca bine
munca de care raspunde, ca si, de pe alta parte, functia rezervata ‘’materialului’’, adica
‘’mijloace de dezvoltare’’. Pregatirea ‘’teoretica’’a unei astfel de educatoare este anevoioasa,
pentru ca ea trebuie sa se formeze pee a insasi, trebuie sa invete sa observe, sa fie calma,
rabdatoare si modesta, sa-si stapaneasca pornirile propriile sis a indeplineasca o sarcina
eminamente practica in delicate ei misiune. La randul sau, ea are nevoie de o sala de
antrenament pentru sufletul sau, decat o carte pentru inteligenta sa.’’ 3

Pregatirea spirituala - Este important sa pornim cu toata sinceritatea in calea dezvoltarii unui
copil. Sa ne depasim propriile defecte, nu vom deveni perfecti in lucrul cu copiii, insa putea
sa inlaturam acele obstacole in lucrul cu copiii – armonizarea cu copiii prin depasirea
propriilor defecte, asta ne da directia.

Iubirea spirituala – adevarata iubire vine dintr-o crestere adevarata, nu din emotie. Iubirea
spirituala se ridica deasupra emotiilor, este un sentiment ce se ridica deasupra naturii
umane. Iubirea spirituala este obiectiva si neconditionata, noi suntem acolo pentru ei.
Dusmanul spiritual este inoirea gandului permanent. Sa ne ferim sa generalizam despre
copil. Lipsa etichetarii, a supararii si a judecatii. Felul in care ne structuram mintea, deschide
calea catre copil, ideile preconcepute sunt cele mai mari obstacole.

Modestia nu te coboara, te ridica, te duce in varful dealului pentru a vedea ce este in jur.
Modestia ne ajuta sa putem vedea blandetea copilului, sa ii vedea sinceritatea, sa vedem
acele locuri in viata lui necunoscute, insa pentru asta, trebuie sa ne dam coroana de
cunoscatori si sa ne uitam la copil cu respect si pasiune, pentru ca daca suntem adulti, asta
nu inseamna ca suntem superiori.

Increderea in copil – este ca apa vie care umezeste pamantul uscat al inimii.
Reimprospateaza puterea de a merge mai departe. Increderea in copil ofera rabdare si sens.
3
Montessori, Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977
p 171
Accentul pe pozitiv, concentrarea noastra sa fie pe gasirea solutiei si mai putin pe lucrurile
rele care se intampla. Momentele dificile sunt tranzitorii. Transmite copiilor idea ca sunt in
crestere si ca nimic nu este finalizat. Pentru noi educatorii, putem sarbatorii fiecare pas
inainte. Sa le amintim copiilor fiecare pas pe care nu stiau sa le faca si acum le-au depasit.
Nimic nu este defintitiv in copil.

Sa traim in prezent – da copilului siguranta si incredere. Influentam viitorul doar daca

suntem prezenti cu copilul. Sa avem disponibilitatea 100% ca sa ii ghidam. Daca nu reusesti
sa ii dai copilului libertatea necesara, uite-te la tine si vezi ce atasament ai. In sistemul
Montessori, copilul este tratat individualizat – raspundem personal la nevoia lui – asta
inseamna dreptate, trebuie sa fii curios sa vezi ce se intampla cu el chiar cand yala este
blocata, mereu sa ii dai cate o sansa.

Mania – daca lucrurile astea te ating, intoarce-te in copilaria ta, este ca o umbra ce are
nevoie sa fie luminata ca relatia ta sa fie in regula. Mania este un obstacol puternic care il
pot stapani pe educator. Este nevoie sa ne stapanim sentimentele acestea si sa-l
transformam. Aceasta manie nu il ajuta pe copil. Daca indentifici aceasta manie, este un
lucru rezolvat. Experientele din copilarie ne fac sa reactionam cum au actionat si persoanele
adulte cu noi. Trauma calatoreste in timp inca de la varsta frageda la varsta matura.

Copiii nu au intentia sa se supere pe noi. Noi ca adulti responsaibili trebuie sa rezolvam

aceasta problema, sa gasim resursele necesare. ‘’Nu de vorbele ei este nevoie, nici de
energie si severitate, ci de intelepciune si prudenta, atunci cand trebuie sa observe, sa
serveasca, sa vina in ajutor sau sa se dea la o parte, cand trebuie sa vorbeasca sau trebuie sa
taca, dupa imprejurari si nevoi. Ea trebuie sa dobandeasca o suplete moral ape care nicio
alta metoda nu i-a pretins-o pana acum si care consta in calm, in rabdare, generiozitate si
modestie.’’4

Strategii de depasire a manieii/supararii

4
Montessori, Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977,
p.171
Limbajul interior al tau – recunoaste momentul, fa un pas inapoi si ai o discutie cu tine.
Suntem responsabili pentru impulsul nostru. Nu blamam copilul. Este important sa simtim
emotia care are legatura cu mine. Sa ne gandim la un copil dincolo de de comportamentul
lui. Comportament si cine este copilul. Pentru copil este greu sa puna impreuna reactia cu
ceea ce greseste, noi il putem ajuta sa le punem impreuna. Este important sa avem rabdare
cu noi si sa sarbatorim fiecare ocazie.

Pregatirea intelectuala

Adultul Montessori este responsabil cu pregatirea mediului, incat copilul sa poata explora si
asimila informatia. El nu-l invata pe copil, ci ii arata directia si felul in care sa exerseze singur.
Educatorul este prezent, contient si ca urmare a observarii ii ofera copilului ghidare si putin
ajutor cand il cere. Nu este potrivit sa facem lucruri in locul lui. Este esential ca un copil sa fie
lasat in clipele de concentrare. In acest fel se va putea ajunge la normalizare. Pregatirea
intelectuala a adultului are ca scop indeplinirea nevoilor copilului. De exemplu, cand un copil
a poate singur sa manance, sa se imbrace, descalte, etc, adultul trebuie sa pastreze
dinstanta, sa fie detasat si sa nu intervina in actiunile lui. Adultul este responsabil in a-l
incuraja pe copil sa faca singur, sa fie independent. Munca educatorului este de a pregati
mediul si a-i arata copilului cum se trateaza lucrurile. A face lucruri pentru copil, cand el nu
are nevoie, inseamna ca este indeplinita o nevoie de –a adultului, nu de-a copilului. In acest
fel, evolutia copilului este afectata. Este o mare provocare pentru adult sa fie constient de
diferenta dintre nevoile lui si ale celorlalti.

De asemenea educatorul Montessori trebuie sa fie bland in privinta greselii. El transmite

copilului ca orice om poate gresi, ca important este sa rezolvi. Cand copilul se simte
acceptat, nu judecat, se simte confortabil si pregatit sa repare greseala. In plus relatia cu
educatorul se va consolida pentru ca va avea incredere in el in ciuda greselilor facute.

Este nevoie sa cunoastem copilul, sa ne imprietenim cu el si astfel vom stii care sunt nevoile
copilului atat cognitive cat si emotionale. Este important ca noi, educatorii sa stapanim
tehnica si logica prezenatrii materialului, sa fii natural.
Practicarea observarii – efectul prezentarii mele, daca le observi, te pregatesti pentru
urmatoarea prezentare. Pregatesti mediul. Protejarea concentrarii copilului – fragilitatea –
atentie.. Sa continui sa citesti si sa te informezi, astfel pericolul este sa te scufunzi.

Pregatirea fizica

Viata noastra este un model pentru copil, cum mergem, cum vorbim, cu mancam. Copiii au
nevoie de adulti sanatosi si puternici, asa ca au nevoie de un echilibru, somn, hobby. Copiii
vad in noi niste modele. Este important sa fim atenti cum mergem prin clasa, cum vorbim,
cum ne imbracam. Pentru a fi in stare sa devii adult Montessori trebuie sa te schimbi, sa te
transformi. E posibil ca educatorul sa aiba o anumita viziune asupra cresterii si educarii
copiilor, iar aceasta viziune va trebui schimbata daca nu e conforma cu principiile
montessoriene. Nu exista alte tipuri de educatie care sa puna atata accent pe pregatirea
educatorului. Iar cea mai importanta e pregatirea spirituala, mentala a adultului. Pentru
multi viitori educatori acesta este un process de normalizare. Acest process nu e la fel ca la
copii si aceasta pentru ca noi, adultii, suntem un produs deja finalizat. La noi normalizarea
presupune a deveni constienti de traumele pe care le avem, de obstacolele pe care poate ni
le-am pus singuri.

Rolul educatorului

Educatorul este fauritorul si gardin al mediului. Trebuie pastrata o constanta intre constanta
si reimprospatarea interesului. Devotamentul nostrum pentru mediu este cheia in calea
dezvoltarii unui copil. Cu cat mediul este mai ordonat,interesulul copilului este mai constant.
Adultul este legatura dinamica dintre copil si mediu. Dupa ce adultul a pregatit mediul, ii face
un dar copilului prin prezentari. ‘’Educatoare il pune pe copil in relatie cu materialul si in
acelasi timp, cu oridinea care domneste in ambianta’’ 5. Declansam propria lui activitate, sa
interactioneze cu materialul – interactiunea experimentata. Educatorul este ca un
observator, ca un practician care reflecta, se reflecta si pe sine. Sa vezi ceea ce se intampla
nu ceea ce crezi ca se intampla, dai la oparte ceea ce crezi ca stii despre copil si aflii.

5
Montessori, Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977
p.172
Educatorul este un sprijin pentru parinti, cu ei esti in aceeasi barca, noi o vasla, parintii alta
vasla si copilul barca. Trebuie sa lucram impreuna pentru binele copilului. Sa se dai asteptari
clare si realiste. Relatia dintre educatoare si asistent trebuie sa fie una armonioasa bazata pe
incredere.

Munca in echipa este foarte importanta pentru mediul clasei. Adultii de la clasa trebuie sa
aiba o comunicare buna, sa aiba incredere unul in celalalt, fiecare sa isi cunoasca sarcinile, sa
stie ce are de facut in clasa, atat pe partea de prezentari cat si managementul clasei. Atunci
cand exista tensiuni intre adulti primi care vor simti asta vor fi copii si indata in clasa se
instaleaza o stare de agitatie. Comunicarea este foarte importanta intre adulti. De exemplu,
in situatia in care exista ceva deranjant pentru un coleg, recomanat este sa se marturiseasca
trairea, nevoie, dorinta, apoi sa fie gasita o solutie pentru a rezolva. Este important ca fiecare
sa fie pregatit sa asculte ce are de spus celalalt, sa fie constient ca intr-o discutie fiecare
persoana are nevoie sa se simta auzita si vazuta. In cazul in care supararea nu este
verbalizata intr-un mod non-violent, tensiunea va fi simtita atat de adultii din preajma, cat si
de copii, pe masura ce va creste si va dauna mediului. In plus, educatorul Montessori este
responsabil fata de emotiile sale si trebuie sa invete cum sa aiba grija de ele si in raport cu
ceilalti, pentru a fi un model de gestionare si de rezolvare a conflictelor, dar si pentru buna
functionare a muncii sociale. Este important sa avem o comunicare sanatoasa bazata pe
principii si intelegere.

Bibliografia:

1. Montessori, Maria , Mintea absorbantă, editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2006,
Traducere Marcel Capraru, Drobeta Turnu Severin
2. Montessori, Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1977
3. Montessori, Maria, Taina copilariei, Editura vremea, Bucuresti, 2018