Darul emoțiilor

Bucurie, iubire, fericire, tristețe, furie, frică sunt doar câteva dintre emoțiile ce se află peste tot în viața noastră. Le trăim, le simțim, le
vedem la alții, ne lăsăm cuprinși de cele ”negative” și uităm să le trăim pe cele pozitive. Un pas în studiul emoțiilor la copii este să-i învățăm să
își gestioneze corect tot spectrul emoțional. Să nu se lase cuprins doar de cele care conduc spre atitudini negative, să privească viața cu zâmbetul
pe buze și cu optimism.
Să înțelegi și să controlezi răspunsul emoțional este o abilitate cheie care influențează relaționările noastre cu alții. Oamenii stau deoparte
de o persoană dacă aceasta exprimă, în mod constant, atitudini negative” (Whitbourne, 2014)
Emoțiile, arată ceea ce simțim, sunt parte din noi înșine, la fel cum sunt ochii care preiau informația, o transmit spre creier și astfel
vedem. La fel cum e mâna ce acționează prin tragere atunci când atinge ceva ce îi face rău. Dacă ochii, mâinile, nasul, urechile ne dau informații
despre ce se întâmplă în afara noastră, stările noastre, emoțiile noastre ne dau informații despre ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Lumea
noastră internă e la fel de bogată ca cea din afară. Oricât de orientați am fi în exterior, nu putem scăpa de noi înșine, de lumea noastră interioară.
Pentru a-i ajuta pe cei mici să conștientizeze emoțiile lăsate de Dumnezeu omenirii, avem nevoie de multă răbdare, de voință și încredere în
aceștia.
Copilăria este descrisă ca fiind ”cei mai frumoși ani din viață”. Copii sunt expuși multor experiențe noi și captivante: a merge de unul
singur la bunici, a învăța să mergi pe bicicletă sau să participi la diferite activități ale copilăriei. În ciuda faptului că unele dintre aceste noi
experiențe pot să creeze anxietate și nesiguranță, există multe emoții pozitive asociate cu această etapă de dezvoltare dacă ea nu este eclipsată de
stresorii situaționali.
Inteligența emoțională se învață, puțini sunt cei care o au nativă. Copilul și emoțiile se împrietenesc atunci când cel mic învață să și le
exprime. Și cum copii învață de la cei din jurul său cel mai bine, primul exemplu este chiar mediul familial. Putem dezvolta inteligenţa
emoţională a copilului ajutându-l să-şi conştientizeze emoţiile, să le comunice şi să le exprime adecvat, să recunoască emoţiile celorlalţi, să
reuşească să-şi amâne impulsurile pentru o recompensă viitoare. Copiii cu o inteligenţă emoţională dezvoltată sunt mai sociabili, mai optimişti,
mai empatici, mai eficienţi, mai responsabili, mai îndrăzneţi, au capacităţi sporite de adaptare şi de rezolvare a problemelor cu care se confruntă.
O bună contribuție la modelarea copilului, este în primul rând o relație pozitivă între școala-copil-părinti.
Educația bazată pe inteligența emoțională pornește de la faptul că totalitatea acțiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru mai
sănătos în căminele noastre și în relația cu copiii. Acțiunile noastre trebuie să pună accent pe importanța sentimentelor și să ne ajute, pe noi și pe
copii, să ne ținem sub control emoțiile, în loc să acționăm impulsiv sau să ne lăsăm copleșiți de sentimente. Când creăm o atmosferă pozitivă și îi
ajutăm să își rezolve problemele, în loc să le oferim soluții sau să luăm deciziile în locul lor, sunt șanse mai mari ca micuții să-și dezvolte simțul
responsabilității.
Cum putem ajuta pe cei mici să-și recunoască propriile emoții? Putem dezvolta inteligenţa emoţională a copilului ajutându-l să-şi
conştientizeze emoţiile, să le comunice şi să le exprime adecvat, să recunoască emoţiile celorlalţi, să reuşească să-şi amâne impulsurile pentru o
recompensă viitoare.
Propune-i să desenati împreună emoțiile! Desenul și pictura reprezintă modalități potrivite pentru a exprima emoții și pentru a-l ajuta
pe copil să exerseze informațiile pe care i le-ai transmis despre emoții. Pentru a-l ajuta, îl poți întreba ce culoare ar asocia unei stări pe care a
trăit-o. De exemplu, bucuria: Ce formă i-ar da bucuriei? Cât de mare ar desena-o? Ce alte culori ar folosi pentru a o reda? Întrebările pot
continua, în funcție de răspunsurile copilului tău. La aceleasi întrebări poți răspunde și tu alături de copil, realizând propriul desen despre emoții.
În special atunci cand se simte trist sau furios poți să-i spui să deseneze cum își imagineaza că arată furia lui. Poate să facă o față cu sprâncene
mari, cu urechi enorme, cu limba scoasă, cât de urâtă și neplacută o simte. În acest fel își va umaniza emoția și ulterior va vedea că o poate
manipula, controla. De asemenea, este foarte posibil ca imaginea rezultată să îl amuze și să îl facă să zâmbească, învățându-l astfel că emoțiile
negative pot fi urmate destul de ușor de cele pozitive. Cu siguranță, va fi o activitate care iți va face plăcere.
Asadar, putem ajunge la o concluzie: emoțiile sunt ”contagioase”. Acest lucru poate fi pozitiv dacă emoțiile transmise sunt pozitive. Știm
cu toții ce bine este să stai în apropierea unei persoane optimiste, mereu cu zâmbetul pe buze, care glumește ușor și nu lasă problemele vieții să
devină obstacole în calea fericirii.

Articol realizat de,

Prof. Anca Iavorenciuc