Controlul emoțiilor – prefigurare a reușitei în viață

Lutaniuc Maria, GPN Nr 8, Vatra Dornei

„Gândurile creează emoții, emoțiile creează sentimente și sentimentele creează

comportamente. Așadar este foarte important ca gândurile noastre să fie pozitive, pentru a
atrage persoanele, evenimentele și circumstanțele potrivite în viețile noastre.”
Avis Williams
Domeniile de dezvoltare ale copilului sunt multiple. La fel sunt și scopurile pe care
trebuie să și le propună educatorul. Printre domeniile pe care și le planifică acesta este și acela
al Dezvoltării socio – emoționale. Sunt foarte multe întrebări legate de acest domeniu și mulți
teoreticieni oferă explicații științifice în urma cercetărilor efectuate. Unul dintre scopuri este
acela al relaționării corecte dintre indivizi, altul este acela al pregătirii copilului pentru viață,
altul ar putea fi cel al comunicării, iar altul este acela al controlului propriei vieți.
Singura certitudine care se demonstrează de veacuri este aceea că fără un control
foarte bun al proriilor emoții omul nu ar putea face față tuturor situațiilor din viața sa.
Relațiile dintre oameni se formează încă de la concepție. De când apare bebelușul în burtica
mamei acesta relaționează cu mama sa, cu cei cu care mama intră î contact pe timpul sarcinii
deci manifestarea emoției prin comunicare se prefigurează încă din viața intrauterină. Aici
este copilul parte a vieții mamei, a societății și comunității în care urmează să intre.
Totul se realizează prin comunicare. Comunicarea trebuie să fie una pozitivă dominată
de dragoste, pozitivitate și permanență tocmai pentru a sădi în individul acesta mic un
comportament potrivit. Potrivit înseamnă bun pentru sine și pentru cei din jur. Dacă mama
este dominată de frustrări, lipsită de dragoste, anxioasă și dezinteresată, atunci este greu de
crezut că cel mic va fi mult diferit atunci când va vedea lumina zilei.
Comunicarea este actul suprem al umanității. Prin intermediul se se realizează
devenirea omului între oameni. Comunicarea este bazată pe un canal comun, pe emițător și
receptor, pe mesaj și cod de descifrare a mesajului. Fără o comunicare corectă și completă nu
există comportament corect. Fără un cod comun de descifrare al mesajului nu există un sens
corect și complet. În cazul copilului mic mama, adultul este cel care formulează mesajul în
așa fel încât copilul să îl înțeleagă. Atenția și timpul total pe care îl oferă copilului garantează
o percepție corectă și plină de sens.
 În preșcolaritate copilul intră cu un bagaj în ceea ce privește comunicarea provenit din
relaționarea cu părinții ori familia. Bagajul acesta poate fi doldora de informații cu sens, poate
fi la nivel suficient sau poate să nu existe. Totul depinde de cei din imediata sa apropiere.
Odată intrat în instituția furnizoare de educație copilul demonstrează, mai mult inconștient
ceea ce știe, își descarcă bocceaua. De aici este tot mai importantă contribuția educatoarei în
dezvoltarea sa. Aceasta trebuie să își formeze un bagaj solid de cunoștințe transpuse în
activități concrete pentru dezvoltarea emoțională a copiilor.
Studiile în domeniu arată cu claritate că o comunicare corectă și eficientă formează un
comportament dezirabil, iar metodele de recompensă folosite de educator sunt cele mai
potrivite pentru acest lucru. Așadar, întreprinderea unor activități pline de conținut în sensul
dezvoltării socio-emoționale a copiilor este una dintre modalitățile cele mai bune pentru
formarea corectă. Abilitățile de comunicare se formează după o observare foarte serioasă a
copiilor. Fiecare în parte deține o sumă de caracteristici și abilități pe care, dacă educatorul
învață să le pună în comun, le pot folosi toți membrii grupului. Astfel, unii copii sunt
recalcitranți și individualiști dovedind un simț al proprietății foarte dezvoltat și greu de
controlat. Frustrarea deposedării de o jucărie dorită sau preferată se poate transforma într-o
adevărată luptă pentru superioritate. Victimele sunt supuse terorii și frustrarea provenită din
nepotința de averbaliza sau gestiona această acțiune îndreptată împotriva sa se transformă la
rândul ei fie în retragere dureroasă fie în răzbunare.
Tipul acesta de reacție, acțiune și reacție la diferite nedreptăți, pentru că cei mici le
consideră nedreptate, se traduc printr-o neputință de a-și gestiona sentimentele și de a acționa
în consecință. Copilul poate cere ajutorul/dreptatea de la adult su se poate retrage dureros în
sine. Aceste acțiuni foarte des întâlnite, foarte comune la cei mici devin tot mai mari odată cu
înaintarea în vârstă, se acutizează și se cronicizează conducând individul în abordarea unui
comportament negativ, indezirabil, destructiv atât la adresa propriei ființe cât și la adresa celor
din jur.
Intervenție educatoarei este foarte importantă încă de la începutul zilei, de la
Întâlnirea de dimineață pentru că atunci începe observarea și educarea copiilor pentru ziua în
curs. Astfel, pentru activarea pe domeniul dezvoltării emoționale se mizează pe activități de
comunicare, interacțiune față în față, activând exprimarea emoțiilor cu care copiii au venit la
grădi și mai ales cu verbalizarea lor. Spre exemplu, copilul a ieșit afară și a observat că este
frig și plouă, că mami nu l-a lăsat să țopăie în prima băltoacă întâlnită în cale pentru că și-ar fi
murdărit hâinuțele curate cu care trebuia să ajungă la grădi și pentru că fiind foarte frig i-ar fi
putut provoca răceală. Copilul poate simți o frustrare în sensul neînțelegerii îngrădirii libertății
în a acționa așa cum i-ar fi plăcut. De aici toată ziua poate fi compromisă. Nervii și-ar putea
spune cuvântul. Lipsa posibilității de verbalizare a simțămintelor îi pot aduce copilului un
plus de frustrare concentrându-se să îi facă ziua un chin doamnei sau copiilor din grupă.
Dialogând cu copilul pe tema Ploaia educatoarea poate adresa niște întrebări menite să îl ajute
să înțeleagă ce simte și mai ales să scoată în evidență beneficiile ploii. Dacă plouă, pământul
are apă, plantele pot crește, este primăvară și legumele sau florile și fructele au nevoie de apă.
Acestea se dezvoltă numai în prezența luminii, a căldurii și a apei. Faptul că este frig nu le
ajută, așa cum nici pe noi nu ne ajută acest lucru dar, prefigurând o activitate de observare a
naturii, știm că vremea este schimbătoare și că ploaia este uneori însoțită de frig.
Copilul verbalizează supărarea provocată de faptul că mama nu l-a lăsat să calce în
prima baltă. Emoția este negativă, dar învață că așa este bine și frumos să meargă la grădi
curat și aranjat, așa este sănătos și plăcut pentru toți copiii.
De la dialogul inițiat de către eductaore copilul începe să conștientizeze viața
adevărată cu care intră în contact în fiecare zi. Activitatea decurge în mod absolut natural prin
introducerea copilului în cunoașterea naturii. Filmulețe on-line sau softuri educaționale pot fi
abordate pentru a le arăta copiilor cum se desfășoară lucrurile chiar sub nasul nostru. Ploaia
vine din norii care s-au format în urma condensării apei de pe suprafața pământului și a
apelor, lacuri, râuri, oceane și reintră în pământ hrănind plantele, animalele și pe oameni.
Oamenii consumă apa pentru a trăi, se îngrijesc și își păstrează sănătatea cu ajutorul apei,
curăță fructele și legumele pe care le consumă etc. Vizionările materialelor și discuțiile cu
copiii sunt mijloace prin care aceștia cunosc și conștientizează.
Imediat ce copiii și-au format imaginea corectă a realității începe jocul de-a
cunoașterea, de-a ploaia, de-a natura fericită. Copiilor le poate fi propus un joc în care
fiecare are un rol de cercetător, de la experimente cu apă și plante prin care apa urcă în vârful
frunzelor, eventual apa colorată cu diferiți coloranți alimentari pentru a observa mai bine acest
fenomen. Apa colorată poate fi parte a unui experiment cu fuziunea culorilor prin apă, sau cu
ulei, apa rămânând la bază și uleiul deasupra.
Conștientizarea frumuseții elementelor naturale determină anumite trăiri în sufletul
copiilor, dacă aceștia sunt interesați iar curiozitatea le este satisfăcută atunci vor deveni veseli
și bine-dispuși pentru ceea ce înseamnă acțiunile viitoare. Astfel cântecele precum Ploaia
pică, pic, pic, pic ! Vine ploaia bine-mi pare ! Picătura ! amplifică sentimentul de frumusețe
și fericire. Aceste sentimente se verbalizează firesc prin mișcare fizică și cuvinte, prin
elemente de dans și joc. Jocul poate fi urmat de o activitate de povestire, eventual o poveste
terapeutică, pentru liniștirea copiilor, pentru captarea atenției pentru activitate următoare și
pentru sprijinul în exteriorizarea emoțiilor. Conștientizarea și exteriorizarea emoțiilor îi
formează pe copii din punct de vedere emoțional pentru socializare. Format pentru a se
integra în grupul de la grădiniță copilul va fi abilitat pentru integrarea în școală apoi pentru
serviciu și comunitatea în care va trăi.
Copii au nevoie de formarea competențelor emoționale prin recunoașterea, exprimarea
corectă, înțelegerea și reglarea emoțiilor. Astfel, prin abordare unor activități pe centre copiii
vor avea de realizat diferite asocieri de imagini, exemplu floare – apă – tristețe, floare – apă -
bucurie, copil – apă – tristețe, copil – apă – bucurie. Aceste activități sunt menite să formeze
copiilor abilități de socializare, de acțiune în echipă, în grupuri de doi sau trei copii care
trebuie să realizeze sarcina propusă, apoi să verbalizeze ce cred că semnifică fiecare imagine
realizată, cum cred că trebuie acționat pentru a schimba o stare negativă într-una pozitivă și ce
trebuie evitat pentru a nu exista o stare negativă.
Toleranța copiilor cunoaște o creștere odată cu vârsta, începe apoi să scadă devenind
tot mai circumspecți mai ales în ceea ce privește proprietatea personală, limita spațiului privat
și depășirea acestuia, apariția persoanelor străine, distanțarea față de cunoscuți și
demonstrarea schimbărilor intervenite la nivel emoțional a celor din jur. Prin activitățile
propuse, educatoarea favorizează dezvoltarea inteligenței emoționale și pregătește copilul
pentru viața de adult responsabil și echilibrat. Este foarte importantă educarea copiilor încă
din preșcolaritate în sensul abilitării și echilibrării socio – emoționale pentru a deveni un elev
cu un comportament corect față de el însuși, față de colegi și dascăli.

Bibliografie:

1. Botiș, A., Mihalca, L. (2006) Optimizarea abilităților emoționale și sociale la

preșcolari – Curs pentru educatoare, Centrul „Expert”, Catedra de
Psihologie, Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj Napoca.
2. Elias, M. J., Tobias, S. E., Friedlander, B. S. (2012) Inteligența emoțională în
educația copiilor, Editura Curtea Veche, București.
3. Goleman, D. (2001) Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București.