Comunicarea prin joc și lectură –

factor important în promovarea drepturilor copilului

Profesor Maria Lutaniuc, GPN Nr. 8 „Căsuța Poveștilor”, Vatra Dornei

„Copilul este dragostea care se vede.” Novalis

Legiferate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 Nov. 1989 prin

Convenția asupra Drepturilor Copilului, drepturile copiilor au fost adoptate și în România
prin Lgegea 18/1990. S-a preluat astfel ocrotirea și ajutorarea copiilor de către întreaga
umanitate.
Convenția legiferează drepturile copilului într-un mod foarte clar tocmai pentru a
oferi precizie aspectelor care țin de protecția copilului și pentru a stabili cât, cum și ce trebuie
realizat pentru siguranța micilor omuleți care depind în totalitate de adulți.
Aceștia sunt responsabili de viața copiilor și mai ales de susținerea dezvoltării lor
pentru a deveni la rândul lor adulți responsabili și folositori lor și comunității în care trăiesc.
Pentru a realiza toate acestea este nevoie de dragoste și de educație.
Educația se impune încă din prima zi de viață și trebuie să continue pe tot parcursul
acesteia. Rolul părinților este preluat și completat de educatori după ce copilul intră în mediul
instituționalizat al educației. De aceea dascălul trebuie să iubească, în primul rând copiii, să
fie pregătit profesional, spiritual și cultural și să posede multiple cunoștințe de metodică și
didactică pentru a transmite tot ceea ce este necesar viitorului adult.
Printre abilitățile care trebuie formate copiilor educatoarea are în sarcină și conceptul
de Drept al copilului tocmai pentru că preșcolarii educați sunt viitori părinți ori adulți cu
responsabilități care trebuie formate în sprijinul celor mici. Viitorul fiecărui copil este
încercarea adultului de a construi o lume mai bună. Idealul de viață al dascălului nu poate fi
altceva decât împlinirea dragostei pentru copii.
Educatoarea conștientizează rolul pe care îl are în educația copilului și își pune
fiecare element din propria persoană în slujba formării acestui om inclusiv în abilitarea
acestuia pentru a proteja la rândul său copiii. Întrebarea pe care trebuie să și-o adreseze
educatorul/dascălul este Cum să promoveze drepturile copilului ? și mai ales Ce trebuie unit,
ca resursă ? pentru a-i favoriza acestuia abilități, cunoștințe și comportamente potrivite.
Aceste întrebări au un singur răspuns, ca multe alte întrebări, dragostea, față de copii și față de
educație inclusiv autoeducația.
Prin intermediul pregătirii dascălul apelează la o serie de metode și procedee de
educare, dar și la resurse diferite cum sunt Legislația în vigoare, familia copilului, colegii de
breaslă, spațiile de susținere a culturii și a educației din comunitate, Biserica, Muzeele,
Organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale din țară.
Primul și cel mai la îndemână instrument al educatoarei este Comunicarea.
Comunicarea este, la nivel preșcolar, principala modalitate de formare. Este un deziderat în
sensul de corectitudine, continuitate și claritate. Trebuie să provină din dragoste și mai ales să
fie foarte clară. Educatoarea oferă și ascultă, comunică informații și formează conduite, oferă
și acceptă feed-back. Calitatea comunicării se observă în rezultatul actului educativ pe care îl
slujește și facilitează.
Primul aspect îndeplinit de comunicare este aducerea la cunoștința copiilor a
drepturilor legiferate pe care le are, dar acest lucru nu se poate realiza pur și simplu printr-o
enumerare ci trebuie adoptate modalități adaptate nivelului lor de dezvoltare intelectuală.
Drepturile copilului sunt deziderate prevăzute în Curriculum-ul preșcolar la nivelul
Domeniului Om și Societate. Acesta prevede o serie de recomandări în sensul de a-i favoriza

1
copilului cunoașterea și pârghiile necesare protecției. Nivelul de la care trebuie pornit este
unul simplu, adaptat și formatat în mod util. Primul element realizat prin comunicare este
lectura. Aceasta poate fi bazată pe imaginile sugestive, al povestirilor având ca suport cărți cu
un conținut facil sau suport I.T. Lectura poveștilor terapeutice aduce în atenția copiilor atât
elemente dezirabile cât și elemente de care copilul trebuie să se ferească pentru a-și păstra
integritatea fizică și psihică. Comunicarea drepturilor copilului prin intermediul lecturii se
poate diversifica și se aduce tot mai aproape de copil fiecare concept care ține de integritatea
sa fizică: Scufița Roșie – poveste prin care copilului i se amintește că fiecare pui de om trebuie
să aibă pe cineva care îi poartă de grijă și care îl sfătuiește cum să procedeze pentru a fi în
siguranță. Tot de aici i se arată copilului că relațiile de atașament față de familie și membrii
acesteia trebuie păstrate nu numai unidirecțional, adică, bunic/părinte – copil ci și invers.
Situațiile în care se pot afla copiii sunt multiple, uneori nedorite, putând constitui un
impediment major în dezvoltarea lor. De aceea, situațiile legate de separarea părinților poate
chiar de stabilirea acestora în state diferite nu trebuie să se transforme în traume în mintea și
sufletul copiilor ci, educatoarea poate transforma prin joc, o stare de tristețe, într-o situație de
învățare trăită împreună cu aceștia.
Jocul este o modalitate foarte potrivită pentru a mobiliza copiii în cadrul grupului și
pentru a-i determina să se bucure împreună. Vizităm lumea este o sugestie de joc utilă în acest
sens. În desfășurarea lui se aleg 3 – 4 țări, se realizează, din carton gros, un contur al țărilor
respective, se colorează în culorile conținute în drapelele lor, toate acestea fiind activități de
grup, se așează hărțile jos și câte 3 sau 4 copii își aleg o hartă pe care o studiază cu atenție și o
transformă într-o formă cunoscută. Spre exemplu, Italia seamănă cu o cizmă, Marea britanie
seamănă cu o broscuță, România seamănă cu un buchet de flori cu codițele în apă sau cu un
pește cu capul în Mare. Simbolurile sunt decupate și colorate așa cum își doresc cei mici.
Broscuța sare de pe o hartă pe alta, iar cizmulița poate lovi o minge din hârtie mototolită de
diferite culori dintr-un colț în altul al sălii de grupă.
Se pot realiza avioane din hârtie colorată cu copiii pe care aceștia trebuie să le arunce
și să zboare dintr-un loc în altul simbolizând zborul avioanelor reale dintr-o țară în alta.
Copilul are dreptul să își exprime dorința de a fi liber și de a trăi în spațiul pe care și-l dorește
tocmai de aceea trebuie să fie pregătit să își asume diferitele alegeri cu care are de-a face în
viață, trebuie învățat cum să deosebească o alegere bună de una nepotrivită și cum să își
păstreze integritatea fizică și psihică în cele mai grele condiții și cele mai nepregătite alegeri.
Astfel, Cei trei purceluși oferă copiilor un exemplu de libertate exprimată prin dorința celor
trei de a pleca și de a-și construi propriile locuințe apoi, exemplul de susținere al celor trei
frați în fața lupului – dușman permanent al purcelușilor – simbol al potențialilor oponenți din
viața de zi cu zi.
Pe lângă poveștile clasice care sunt comunicate copiilor cu scopul de a-i familiariza
cu drepturile pe care aceștia le au în lume, diferitele proiecții realizate în I.T. sunt o
componentă foarte utilă. Ele sunt pliate foarte bine pe nivelul de înțelegere al copiilor și le
sunt familiare pentru că trăiesc în era tehnologiei. Imaginile trebuie să fie dinamice și pline de
culoare. Realizarea lor poate fi apanajul educatoarei sau al unei echipe de specialitate apoi,
pot fi transformate într-un material sub forma unui colaj. Imaginile pot fi printate color la
dimensiuni mici și decupate sub forma unui puzzle. Puzzle-urile pot fi reunite de copiii din
grupă, lipite pe câte o pagină și reconstituite într-un album al drepturilor copiilor.

Bibliografie:

https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/c7/c7657ec7-318f-4481-967c-e6b5d9a41258.pdf
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/7e/7e62f1d2-409c-4165-860e-2e740246acc3.pdf