Importanța educației în familie și la școală

Educația aduce cu sine multe beneficii, atât pentru individ, cât și pentru societate –
îmbunătățește perspectivele de carieră, stimulează economia și chiar poate extinde durata de
viață. Mai mult, potrivit studiilor, educația poate face oamenii mai fericiți! De aceea, este
absolut esențial ca educația, indiferent de natura sa, să fie aplicată încă din primele luni de
viață ale copilului tău.
Educația este foarte importantă în cadrul societății. Este baza pentru susținerea
culturii, instruirea individuală și pentru evoluția umanității. Educația școlară, care cuprinde
metodele tradiționale – de bază și universitară, nu s-a schimbat prea mult de-a lungul
timpului. Cu toate acestea, transformarea digitală a modificat semnificativ felul în care este
văzut acest proces. Educația înseamnă, însă, mult mai mult decât instruire formală – aceasta
poate începe încă de la naștere și se manifestă în toate mediile sociale în care este prezent
individul.
Atunci când se joacă și explorează, copiii mici arată un interes natural pentru lumea
din jur. Educatorii preșcolarilor pot valorifica aceste interese prin planificarea unei varietăți
de experiențe bazate pe educația socială. Aceste strategii pot ajuta la cultivarea și extinderea
abilităților în cazul copiilor mici – ei învață cum să identifice și să rezolve probleme, să
negocieze la locul de joacă, să identifice diversitatea și inegalitatea și, nu în ultimul rând, cum
să recunoască consecințele anumitor comportamente nepotrivite.
Fundația educației timpurii este bazată pe relațiile sociale pe care cei mici le creează
în prezența familiei, în școli și în comunitate. În aceste medii, copilul are ocazia de a-și face
noi prieteni, de a-și exprima opiniile și de a înțelege importanța lucrului în echipă. Astfel,
preșcolarii dezvoltă o înțelegere a rolurilor pe care le adoptă ca cetățeni ai unei societăți
democratice și pot participa la activități care să-i ajute să înțeleagă și să-și exprime
compasiunea și dorința de a-i ajuta pe ceilalți.
Care este cea mai precisă evaluare a realizărilor academice ale unui copil? Oare
statutul socio-economic sau cât de prestigioasă este școala frecventată? Cel mai bun predictor
al succesului elevilor este măsura în care familiile încurajează învățarea acasă și se implică în
educația copilului lor.
Atunci când părinții sunt implicați în viața școlară a copiilor lor, aceștia beneficiază de
sprijin și cunoștințe, fiind o cale prin care cei mici să-și dezvolte dorința pentru cunoaștere.
Încurajarea implicării părinților este mai mult decât o curtoazie obișnuită – este o modalitate
excelentă de a crea un mediu de învățare pozitiv.
Cercetările au arătat o scădere a procentului de părinți care să susțină comunicarea
intimă dintre părinte-profesor. Părinții moderni preferă metode de comunicare la distanță,
cum ar fi platformele online și sunt mai puțin susceptibili să participe la ședințe sau activități
școlare. În timp ce tehnologia și instrumentele digitale pot ajuta familiile să rămână
informate, elevii își pot pierde interesul pentru școală atunci când părinții nu își oferă
sprijinul.
Pe de altă parte, profesorii observă schimbări importante în clasele lor atunci când
părinții se implică, cum ar fi îmbunătățirea motivației și performanței elevilor. De asemenea,
colaborarea cu părinții poate ajuta la identificarea nevoilor și obiectivelor și pot exista discuții
despre modul în care părinții pot contribui. Comunicarea cu familia oferă profesorului
posibilitatea de a asculta preocupările acestora și de a le explica mai multe despre educația
celor mici.
Potrivit specialiștilor, implicarea părinților îi poate ajuta pe cei mici în mai multe
moduri, precum:
  Să obțină note mai mari la școală;
 Să aibă un scor peste medie la testele naționale;
 Să fie activi și implicați în timpul orelor;
 Să aibă încredere în propriile abilități;
 Să socializeze ușor și eficient cu partenerii de joacă;
 Să fie empatici și înțelegători cu cei din jur;
 Să își continue educația și după terminarea liceului.

De reţinut că: faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine;
deprinderile şi convingerile “creionate” acum constituie baza modului de acţiune în viitor;
atitudinile şi comportamentele adulţilor cu care vin în contact (îndeosebi ale părinţilor) vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de către copii. Prin pregătirea şi educarea copilului
pentru viaţă, facem posibil ca orizontul specific de năzuinţe să devină cotidian posibil.
“Începeţi dar prin a vă cunoaşte copiii” (Jean Jacques Rousseau) se află şi astăzi la temelia
educaţiei.
Funcţia de părinte este o “meserie” şi, ca oricare meserie, ea trebuie învăţată. Noţiunea de
părinte nu poate exista separat de cea de copil/urmaş, după cum noţiunea de educator nu
poate exista separat de cea de educat. Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de
influenţa pe care o exercită prezenţa lor în viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia ce
trebuie dată copilului, pentru societatea actuală este diferită de cele precedente, că societatea
viitoare va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit corespunzător.