Importanța activităților educative realizate împreună cu părinții

Prof. înv primar Potcovaru Delia

Şcoala Gimnazială Nicolae Tomovici Plopșor
Familia reprezintă nucleul de bază al lumii contemporane, primul intermediar pe care
îl are copilul în relația cu mediul extern. Aceasta are rolul de a asigura o dezvoltare fizică
armonioasă și un rol psihopedagogic moral și educativ pentru copil.
Maturizarea psihică și afectivă a individului ce va face parte din societatea de mai
târziu depinde în prima parte de a vieții aproape în exclusivitate de dirijarea judicioasă a
procesului formativ. Ulterior, în dezvoltarea normală a copilului intervine instituții cu rol
didactic, grădiniță, școală. Deși copilul va petrece acum o bună parte din cele 24 de ore ale
unei zile în alt mediu, înconjurat de oameni care nu fac parte din familia celui mic, procesul
educativ continuă să fie unul laborios și comun.
De exemplu, randamentul la învățătură al celui mic va fi cu siguranță influenţat de
mediul ambiental în care acesta își desfășoară lecțiile acasă și de sprijinul pe care îl primește
din partea familiei în derularea proceselor ce țin de pregătirea pentru școală. Mulți părinți
decid să ia parte în mod pasiv la actul de învățare a celui mic sau să îl supravegheze în mod
superficial. Copilul are tendința să povestească părintelui fiecare eveniment din viața sa și
trebuie încurajat în acest demers într-o comunicare sinceră, autentică, deschisă. Dacă cel mic
întâmpină un anumit nivel de indiferență din partea părintelui sau dacă părintele nu îi oferă un
feed-back, copilul va avea tendința să se simtă neglijat, nedorit. O parte din aceste stări se pot
traduce printr-o scădere a calității actului învățării fie ca rezultat direct a indiferenței
părintelui, fie indirect, cu scopul de a atrage atenția asupra sa. În anul 1998, Gottfried a
subliniat faptul că pentru copiii cărora li se citesc povești regulat, este mai facil să ia note mari
la școală, scoruri mai înalte la teste de inteligență și au un vocabular mai dezvoltat.
Pentru a obține rezultate deosebite în efortul de a forma personalitatea copilului, de a
crea o gândire logică și de a-i oferi un bagaj de cunoștințe pe baza cărora să poată rezolva
probleme și să fie capabil de a adăuga alte informații sau de a le deduce este necesar un efort
atât din partea familiei, cât și din partea instituției pedagogice. O educație primită în sânul
familie bazată pe o serie de principii și metode care au dat roade în trecut asociată cu o muncă
metodică ce se bazează pe metode științifice formează pârghii care stau la baza formării
individului. Un proces continuu, complex, laborios care are la bază comunicarea dintre părinte
și unitatea școlară creează deprinderi și copii dobândesc cunoștințe pe baza cărora vor acționa
în viitor. Este în interesul părinților o comunicare cât mai reală și apropiată cu unitatea de
învățământ întrucât produsul final, educația celui mic, este cea care va defini succesul
integrării lui în societate.
În vederea definitivării educației copilului, părintele are un rol imens prin exemplul pe
care îl oferă acesta celui mic. Tradus la nivel psihologic prin imitație, actul educativ prin
exemplu are o influență cu atât mai mare cu cât legătura emoțională a copilului cu membrii
familiei este mai puternică. John Locke susţinea, convins fiind de puterea exemplului, faptul
că „Nu trebuie să faceți în fața copilului nimic din ce nu vreți să imite.” Implicarea părinților
în rezolvarea problemelor școlare și în sprijinul procesului instructiv-educativ sugerează
copilului importanța școlii în viața acestuia. Părinții pot participa la expoziții, serbări, la
ședințe, la activități culturale organizate în cadrul școlii. Totodată, într-o activitate educativă
comună activă precum voluntariat sau organizarea unui colț verde, părintele are ocazia să își
cunoască copilul și reușesc să-i descopere și în alt cadru decât cel familial. „Începeți dar prin a
vă cunoaște copiii” reușea să concluzioneze Jean Jacques Rousseau această idee care stă încă
la temelia unui act educativ părinte-școală cu rezultate deosebite.
În societatea modernă, la dezvoltarea copilului participă și alte surse care pot oferi
informații eronate și pot duce la o educare deficitară a acestuia din mai multe privințe. Rolul
familiei devine esențial astfel în a se asigura că oferă celui mic sprijinul necesar și
fundamentul unei dezvoltări continue. Instituțiile cu rol de educare a copilului trebuie să fie
într-o permanentă comunicare cu părinții, să întrepătrundă activități care să îi implice si pe
aceștia și să contribuie la mediul prosper dezvoltării inteligenței și deprinderilor celui mic.

Bibligrafie:
 Nica I., Țopa L. – „Colaborarea școlii cu familia elevilor de clasa I. E.DP., București, 1974.
 Stan, G. – Strategii de consiliere educațională a părinților”, Editura Casei Corpului Didactic,
Bacău, 2014.