RESPONSABILITATEA PARENTALĂ: ŞCOALA

Trebuie să fi prea încrezător sau prea idealist să crezi că sistemul educaţional din zilele noastre
îndeplineşte cerinţele fiecărui copil care intră în şcoală, de la vârsta de 6 ani şi până termină liceul. Însă,
chiar există unii părinţi ce nu doar că cred acest lucru, dar chiar consideră că şcoala este singura instituţie
total responsabilă de educaţia copilului. Cei care scot din ecuaţie instituţia familiei în educaţia copilului îşi
vor pune copiii într-o situaţie dezavantajată la facultate şi în viaţa de adult.
Fără niciun dubiu, majoritatea informaţiilor şi mecanismelor gândirii şi a minţii pe care şi le
dezvoltă copilul, au loc în şcoală, însă existe multe alte lucruri pe care copiii le învaţă şi trebuie să le înveţe
în afara claselor de curs sau a universului şcolar. Poate cele mai importante lecţii pe care copilul le primeşte,
le primeşte acasă, asta înseamnă că părinţii au responsabilitatea de a fi activi în educaţia copiilor lor.
Prin urmare, ne punem problema de ce anume anume trebuie părinţii să se implice în educaţia
copilului precum şi ce anume trebuie să facă pentru micuţii lor să aibă parte de rezultate bune? Dacă
despre responsabilitatea parentală a părinţilor referitoare la grădiniţă am discutat anterior, acest articol
prezintă universul şcolar: şcoala primară, gimnazială şi liceu.

DE CE ESTE NECESARĂ IMPLICAREA PĂRINŢILOR?

Pentru a putea răspunde la prima întrebare, ar trebui să ne uităm pe nişte date concrete. O clasă de
şcoală este formată dintr-un educator şi 30-35 de copii, toţi cu minţile dornice de a primi cât mai multă
informaţie însă într-un stil unic care să îi atragă şi să îi impulsioneze. Fiecare copil este unic în gândire şi
comportament, fiecare din ei au nevoie de o modalitate de predare unică întrucât unii au abilităţi mai bune la
matematică iar alţii dau dovadă de o capacitate senzaţională de a înţelege şi exprima noţiuni filosofice. Şi
totuşi, vorbim de un singur educator. Un învăţător care mai mult ca sigur în timpul orelor se gândeşte şi la
problemele lui de acasă. Sună dur, însă dacă ne gândim cum ne petrecem noi o zi la serviciu vom ajunge la
concluzia că în multe momente gândurile noastre se îndreaptă către casă, către familie, către cei ce au nevoie
de prezenţa şi ajutorul nostru.
De un ajutor au nevoie şi cei mici care se adaptează mai greu la regulile şi îngrădirile din sistemul de
învăţământ, în care nu mai au posibilitatea să facă ceea ce vor ci ceea ce trebuie sau li se spune că trebuie, nu
mai au libertatea în gândire cu care s-au obişnuit la grădiniţă sau la ieşirile în parc, iar aprofundarea
conceptelor pe care le învaţă le poate da impresia că pierd timpul inutil, fiind obişnuiţi la această vârstă să îşi
îndrepte gândirea către o plajă mai largă de activităţi şi domenii dar din care să ia puţinul strict necesar.
Orice sistem de educaţie devine incapabil, dintr-o anumită perspectivă, dacă se confruntă cu
indiferenţa sau cu opoziţia părinţilor. Părinţii sunt responsabili din punct de vedere juridic de educaţia
copiilor lor, învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului – o buna parte a educaţiei are loc în
afara şcolii, cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor,
în special asupra motivaţiei pentru învăţare, precum şi faptul că unele comportamente ale părinţilor pot fi
favorizate datorită dialogului cu şcoala, şi poate un lucru mai puţin cunoscut, grupurile sociale implicate în
instituţia şcolară (în special părinţii şi profesorii) au dreptul sa influenţeze gestiunea şcolii, şi nu vorbim aici
doar de alegerea “cotei pentru fondul clasei şi şcolii”.
Crearea unui spectru larg de oportunităţi de implicare a părinţilor în activităţile şcolii este un
indicator al deschiderii şi al profesionalismului angajaţilor. Diriginţii de clasă, profesorii şi administraţia sunt
cei care decid asupra aplicării celor mai eficiente instrumente în acest scop. Principalele activităţi care
facilitează implicarea părinţilor pot fi: activităţile extracurriculare şi excursiile, activităţile legate de
îmbunătăţirea condiţiilor, dotarea cu echipament, adunările părinţilor pe clase. Aportul părinţilor este
obligatoriu în educaţia copilului iar acest aport este una dintre principalele resurse ale învăţătorului.

POT AJUTA PĂRINŢII DEZVOLTAREA EDUCAŢIONALĂ A COPILULUI ÎN

COMBINAŢIE CU EFORTURILE SISTEMULUI EDUCAŢIONAL?

Ei bine, părinţii trebuie să asiste educaţia copilului prin manifestarea interesului asupra tuturor
aspectelor referitoare la activităţile şcolare, extra curriculare precum şi asupra relaţiilor pe care acesta şi le
formează cu terţii de-a lungul şcolii. Fie că este vorba despre ajutorul acordat la temele pentru acasă şi la
cunoaşterea în amănunt a activităţii copilului în şcoală, fie că este vorba despre înscrierea acestuia la
activităţile şcolare cum ar fi evenimente sportive, muzicale sau de mediu sau de cunoaşterea anturajului pe
care şi-l formează în timpul lui liber, părintele trebuie să se implice şi să fie alături de copil.
Unele dintre cele mai importante lecţii de viaţă se învaţă acasă. Părinţii nu ar trebui să se bazeze doar
pe şcoală, trebuie să dea dovadă de responsabilitate şi să aibă o atitudine activă în educaţia copilului. După
15, 19 sau 20 de ani petrecuţi în şcoală putem observa de ce unii au parte de succes în carieră iar alţii încă se
chinuie să răspundă cerinţelor societăţii sau chiar să îşi găsească locul în aceasta. În cele mai multe cazuri,
educaţia primită acasă este cea care face diferenţa.

CUM ANUME POT AJUTA PĂRINŢII? CUM POT FI RESPONSABILI FAŢĂ DE

EDUCAŢIE?

Prin îmbrăţişarea unor principii şi transmiterea acestora copiilor, prin bifarea anumitor paşi obligatorii, prin a
pune preţ pe responsabilitatea parentală în fiecare stagiu de dezvoltare al copilului pentru a îi asigura
succesul în timpul şcolii, şi apoi, ulterior în viaţă.
Prin urmare, bifează următoarele acţiuni:
Fii responsabil! Acceptă rolul tău ca părinte în a face din educaţia copilului tău o prioritate.
Dă dovadă de angajament şi odată ce ai început, menţine ritmul pe tot parcursul anului şcolar.
Fii pozitiv! Acordă-i atenţie pozitivă, laudă-l pentru rezultatele bune şi încurajează-l în situaţiile în care a
avut rezultate nu tocmai bune.
Fii răbdător. Arată-i copilului că eşti alături de el prin implicare şi încurajări.
Fii atent la comportament. În cazul în care are loc o schimbare comportamentală negativă, rezolvă
imediat această situaţie. Caută motivele acestui comportament, explică-i ce nu este în regulă cu acesta, arată-
i ce anume ar trebui să facă. Disciplina este necesară, iar metodele acesteia trebuie să fie adecvate şi
consistente în timp, o notă mică la purtare nu înseamnă azi pedeapsa “fără televizor”, iar mâine ne distrăm la
cursele de carting.
Fii precis şi orientat către rezultate. Dă-i sfaturi şi instrucţiuni clare, precise şi directe. Ţine evidenţa
performanţei copilului, observă unde anume trebuie îmbunătăţită performanţa lui şcolară, caută cauzele şi
ajută-l activ. De asemenea, acţionează consecvent pe tot parcursul anului, acordă atenţie atât copilului cât şi
învăţătorului.
FII ACOLO! Nu aştepta să ţi se ceară ajutorul, acţionează, fii aproapele copilului tău, pune-i şi răspunde-i la
întrebări, ascultă-l, dă-i sfaturi, încurajează-l şi vorbeşte-i pozitiv despre rolul lui în viaţă şi despre cum poate
să îşi împlinească dorinţele prin educaţie. Fii alături de el şi acordă-i suportul de fiecare dată când are nevoie
de el.
ŞCOALA PRIMARĂ – UN NOU ÎNCEPUT

Mulţi părinţi consideră că vârsta de 6–7 ani, când copiii lor calcă pentru prima oară pragul şcolii, este
o etapă în care rolul lor în educaţia copiilor scade foarte mult dacă nu chiar dispare. Dimpotrivă, acum
rolul lor se dublează: acasă trebuie să creeze un mediu de încredere, echilibrat, în care copilul să se manifeste
neîngrădit, iar în relaţia cu şcoala pot colabora cu alţi membri ai comunităţii şcolare pentru a crea un climat
care sprijină învăţarea, atât în şcoală cât şi în afara ei.

ÎNDRUMĂ-ŢI COPILUL PE CALEA BUNĂ

Înainte de a alege şi începe şcoala, află tot ceea ce poţi afla despre aceasta. Există nenumărate
forumuri (inclusiv pe site-ul Ministerului Educaţiei) de unde poţi afla informaţii despre sistemul modern de
învăţământ, despre problemele cu care se confruntă unităţile şcolare în general sau chiar poate problemele
şcolii la care te gândeai să înscrii copilul: are o bună reputaţie? S-au făcut controale ale autorităţilor şi ce
arată rezultatele acestora? Este salubră, adecvat mobilată, are toate autorizaţiile, există personal responsabil
cu supravegherea şi protecţia elevilor?
Referitor la învăţător, mai întâi află tot ce se poate, ai cumva prieteni sau vecini ai căror copii au fost
îndrumaţi de acesta? Îl poţi găsi pe internet cu ajutorul reţelelor de socializare? Face parte din vreun forum
de lucru cu prezenţă online? Directorul şcolii îţi poate prezenta CV-ul acestuia?

COMUNICĂ CU ÎNVĂŢĂTORUL
Discută cu dânsul despre ce îl motivează, care este tipul metodei de predare pe care o practică, are
obiceiul să dea teme pentru acasă prea multe sau prea puţine? Ce se aşteaptă de la un copil sau de la un
părinte? Ce părere are despre anumite valori, cum vede relaţionarea cu părinţii? Puteţi schimba nr. de telefon
şi adrese de email pentru a ţine legătura? Este adeptul publicării online într-un cadru securizat a notelor şi a
temelor pentru acasă pentru a vă pune la îndemână mai multe informaţii referitoare la activitatea copilului la
şcoală dar şi a materiei ce trebuie parcursă acasă?
La şedinţele cu părinţii, ascultă, vorbeşte şi ia notiţe. Este bine şi să îţi notezi câteva din întrebările
pe care le vei dori să le pui la şedinţă. Cere informaţii specifice referitoare la progresul şi eforturile copilului
tău, participă periodic la şedinţe şi vei afla astfel informaţii pertinente şi idei, direct de la sursă, despre ce
poţi face în plus pentru ca parcursul micului tău elev în şcoală să fie o experienţă cât mai plăcută şi plină de
rezultate.
CONTINUĂ SESIUNILE DE CITIT ÎNCEPUTE PE TIMPUL GRĂDINIŢEI
– găseşte şi alocă timp cititului alături de copilul tău în fiecare zi;
– încurajează-l să îţi citească şi să discute cu tine despre ce a citit;
– arată-i că această activitate îţi face şi ţie plăcere, că face parte din stilul de viaţă al familiei;
– foloseşte-te de materiale auxiliare cum ar fi cărţile audio, pe care le puteţi asculta împreună;
– jucaţi diferite jocuri în familie ce implică cuvinte, gen Scrabble, şi explicaţi-i sensul cuvintelor;

CICLUL GIMNAZIAL

TRANZIŢIA DE LA ŞCOALA PRIMARĂ LA GIMNAZIU

Trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial nu va fi uşoară, pe de o parte datorită schimbărilor de
atitudine ca efect al dezvoltării fizice şi psihice, dar şi datorită faptului că dacă până în clasa a IV-a a
considerat învăţătorul un mentor prezent zi de zi şi oră de oră, acum, locul acestuia este luat de mai mulţi
profesori, fiecare cu materii şi metode diferite de predare, profesori ce se implică mai puţin în relaţia cu
elevul, şi este omenesc să fie aşa întrucât acesta are grijă de 6 sau de 7 clase şi doar pentru 4 sau 6 ore pe
săptămână. Materia devine mai concentrată şi aprofundată necesitând o capacitate mai mare de sinteză şi
înţelegere, iar pe de altă parte se introduc materii noi, mai mult sau mai puţin abstracte.
Vorbeşte-i copilului tău despre schimbările fizice şi sociale, despre presiunile pe care le simte pe
planul relaţionării cu colegii şi profesorii, ce apar de regulă la această vârstă. Implică-te la fel de mult prin
comunicare atât cu copilul dar şi cu profesorii, directorul şcolii.

STABILEŞTE UN PROGRAM ŞI O STRATEGIE

Ajută-l prin identificarea scopului şi timpilor necesari finalizării temelor pentru acasă, astfel încât să
se axeze pe aspectele esenţiale şi care trebuiesc aprofundate ale materiei. Organizează un program de
învăţare astfel încât să aibă timpul necesar studiului şi asimilării de informaţii de lungă durată, dar şi
activităţilor în familie, joacă şi a celor extraşcolare de care este interesat.
Ascultă ceea ce îţi transmite printre cuvinte, dă dovadă de sensibilitate şi de percepţie a lucrurilor
spuse şi nespuse. Câteodată, chiar dacă te simţi frustrat de o aparentă lipsă de interes a copilului faţă de
şcoală sau faţă de o anumită materie, întâi adună toate informaţiile pentru a avea o imagine completă a
problemelor cu care acesta se confruntă în eforturile sale de a învăţa;
Ascultă şi discută despre temerile şi despre presiunea pe care copilul o simte. Comunicarea este
cheia rezolvării situaţiilor dificile.
Susţine-l în formarea unui cerc sănătos de colegi cu care poate schimba idei sau discuta despre materia
şcolară. Încearcă să organizezi acasă anumite sesiuni de studiu în grup. Însufleţeşte-i spiritul de competiţie pe
plan şcolar, de a fi cel mai bun şi răsplăteşte-l pe măsură.
Acordă atenţie sporită provocărilor şi schimbărilor fizice şi emoţionale prin care copilul tău trece în
această perioadă.

CONTINUĂ SĂ INSIŞTI PE CITIT

Dacă în primii ani de şcoală, cititul este necesar pentru a îi dezvolta vocabularul şi capacitatea de
exprimare, în ciclul gimnazial cititul devine din ce în ce mai important, întrucât materiile şi metodele de
predare au nevoie de susţinerea elevului de a găsi, compara, analiza şi sintetiza informaţii din mai multe
surse.

PRIVIND SPRE VIITOR, EXAMENELE IMPORTANTE

Ajută-l să se focuseze mai mult spre învăţarea materiilor necesare atât admiterii la liceu cât şi a
materiilor ce stau la baza profilului specific al acestuia. Încurajează-l să îşi testeze şi să îşi aprofundeze
cunoştinţele pe materii specifice prin participarea la diferite concursuri şcolare sau interşcolare.

CONTINUĂ SĂ TE IMPLICI
În relaţia părinte – profesor (diriginte), continuă să te implici având în vedere următoarele aspecte:
– Materiile predate, metodele şi manualele îl ajută să fie competitiv în vederea examenului de admitere la
liceu?
– Are copilul tău probleme în a asimila şi înţelege materia? Care sunt punctele lui forte şi care sunt cele mai
puţin bune, asupra cărora ar trebui o concentrare sporită?
– Dă dovadă de consecvenţă şi conştinciozitate asupra procesului de învăţare? Când şi la ce materii se
observă un interes mai scăzut? Are nevoie de supervizare mai atentă în anumite aspecte? Reuşeşte să ducă la
bun sfârşit şi în timpii agreaţi sarcinile din timpul orelor sau aferente temelor pentru acasă?
 LICEUL
PREGĂTIREA PENTRU UNIVERSITATE, CARIERĂ ŞI VIAŢĂ

FII MENTORUL COPILULUI TĂU

– Susţine şi dezvoltă independenţa copilului, oferă-i suport atât în activităţile şcolare cât şi în cele
extraşcolare, ajută-l să îşi definească priorităţile astfel încât să îşi poată oferi timp atât pentru educaţie cât şi
pentru viaţa socială.
– Rămâi implicat în dialogul cu reprezentanţii şcolii pentru a afla de nevoile copilului tău în liceu.
– Caută diverse programe prin care copilul tău poate primi consultanţă referitoare la modalitatea de a avea
succes la universitate şi în carieră, programe prin care învaţă bazele unei meserii ce se pliază pe specificul
materiei şi liceului ales.
DEZVOLTĂ UN PARTENERIAT CU PROFESORII
Liceul este terenul de antrenament pentru universitate şi pentru carieră. Încurajează-l să accepte
materii de viitor, materii care îl provoacă în funcţie de interesele pe care copilul tău le-a dezvoltat şi şi le-a
definit. Plaja de materii este foarte diversă de la ştiinţele exacte: matematica (algebră, geometrie,
trigonometrie), statistică, ştiinţe (biologie, chimie, fizică, anatomie), istorie, geografie şi ştiinţe sociale
(psihologie, economie) până la informatică şi tehnologie. Pentru a îl ajuta să se pregătească pentru mai târziu,
cere ajutorul profesorilor materiilor preferate, aceştia vă pot îndruma cu diverse recomandări referitoare la ce
anume implică, pe ce anume ar trebui să se axeze copilul atât la şcoală cât şi la cursurile de pregătire
extraşcolare, astfel încât să se înscrie pe drumul carierei ce prezintă interes. Din timp, discutaţi despre
pregătirea pentru examenul de bacalaureat precum şi examenele specifice universităţilor la care copilul dvs.
aspiră.
VÂRSTA CRITICĂ
Acordă atenţie la comportamentul copilului tău şi a cercului lui de prieteni şi cunoscuţi. Explică-i
sistemul de valori, ce anume aştepţi tu şi societatea în care trăim de la el. Dacă valorile sunt bine argumentate
şi dacă el crede cu adevărat în ele, copilul va adopta multe dintre ele. Dacă acţiunile sunt inconsistente, copiii
sunt cei care vor clarifica lucrurile pentru ei, ori subtil prin intermediul comportamentului ori, la copiii mai
mari, direct, exprimându-şi dezacordul faţă de tine, este totuşi la vârsta în care spiritul critic îşi arată forţele
combative.
Dacă notele sau calificativele primite la şcoală încep să arate o pantă descendentă sau dacă copilul
prezintă anumite stări de supărare, nervozitate, anxietate înseamnă că ceva nu e în regulă. Identifică
problemele şi rezolvă-le cât mai repede, la această vârstă orice deraiere îi poate marca cariera şi viaţa de
adult.Discută cu el despre absolut orice temere are, nu uita, peste doar puţini ani va fi major şi va trebui să îşi
ia viaţa în propriile mâini. Consultă-te de fiecare dată cu persoanele în măsură sa ajute, începând cu
dirigentele, psihologul şcolii sau orice alţi profesionişti specializaţi în rezolvarea problemelor adolescenţilor.