UNIV.

OVIDIUS Constanta , MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVEL I

Razvan Dumitru Radu, clasele I – VIII

Ghid de bune practici in managementul clasei de elevi

-Combaterea si prevenirea comportamentului inadecvat-

1. Introducere

Managementul comportametului şcolar a constituit obiectul multor dezbateri psihopedagogice.

Acest subiect revine în actualitate, pentru că şcoala se confruntă astăzi cu probleme din ce în ce
mai dificile privind comportamentul elevilor.

Cunoaşterea de sine, dorinţa de a asculta copilul şi mai presus de toate, o demonstraţie a

respectului faţă de tradiţii vor ajuta mult relaţia dintre profesor şi elevi. Dacă alegerea valorilor şi
principiilor este, în cazul fericit, democratică, în alegerea copilului, profesorul trebuie să-i ofere
baza pentru aceasta, prin ideile, întrebările, răspunsurile şi mai ales acţiunile sale.
Totul devine mai uşor dacă obiectivele sunt stabilite clar, dacă sunt cunoscute aşteptările
partenerului educațional şi dacă se realizează o evaluare corectă a situaţiei.

2. Factori psihopedagogici ce influienţează fenomenul de inadaptare școlară

Mediul şcolar poate prezenta uneori influenţe psihopedagogice negative, care să determine
fenomene de inadaptare şcolară la elevi
Pentru a fi luate măsurile profilactice necesare scăderii numărului de conduite deviante în şcoală
trebuie puse în discuţie rolul factorilor individuali (interni) şi al celor sociali (externi) în
determinarea acestor conduite.
lată cîteva dintre aceste posibile influenţe negative:

Sub şi supra-aprecierea capacităţilor reale ale elevului.

Când exigenţele profesorului faţă de un elev mediocru, sunt superficiale şi formale, procesul de
învăţare al respectivului elev devine formal şi mecanic. Sarcinile şcolare prea uşoare au ca efect
scăderea energiei nervoase canalizată spre învăţare.
Dacă profesorul supraîncarcă intelectual elevul, apare o disproporţie între sarcinile şi cerinţele
care-i sunt puse în faţă şi propria rezistenţă nervoasă. Acest dezacord între „cerere” şi „ofertă” îl
poate determina pe elev să acţioneze fie prin protest şi respingere a exigenţei, fie printr-o
îndeplinire formală a acesteia.

Dezacordul dintre profesor şi elev asupra motivaţiilor conduitei şcolare

Pot să apară dezacorduri importante între cei doi cu privire la motivele reale care explică
reuşitele sau nereuşitele şcolare, ceea ce poate duce la respingerea măsurilor luate de profesor.

Acest dezacord şi protestul lăuntric pot duce la apariţia sentimentului elevului că este victima
unei nedreptăţi sau a unei neînţelegeri. Adesea, văzînd că nu este înţeles, elevul poate să se
închidă în sine şi să refuze să dea explicaţii. Dacă asemenea cazuri se repetă, apare la elevul
respectiv aşa-numitul fenomen de „rezistenţă interioară„ în virtutea căreia elevul, deşi înţelege
 UNIV. OVIDIUS Constanta , MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVEL I
Razvan Dumitru Radu, clasele I – VIII

bine şi poate să facă ceea ce-i cere profesorul, se încăpăţînează să nu ducă sarcina la îndeplinire.
În aceste cazuri, contactul dintre profesor şi elev se întrerupe, iar înţelegerea reciprocă dispare.

Elevul leneş

Este destul de greu de definit, într-un singur cuvânt, semnificaţia mai complexă a ceea ce vrem
să spunem când ne referim la expresa comună de elev „leneş”. Lenea de care dă dovadă un elev
în activitatea să poate să fie, aşa cum remarcă Alfred Binet, o lene „de ocazie" sau o lene „din
naştere".
Lenea „de ocazie” este tranzitorie, accidentală, fiind determinată de un eveniment neplăcut:
descurajarea faţă de o notă proastă, un eşec la un test, indiferenţa părinţilor.

Conflictele individuale în cadrul clasei de elevi.

Apariţia unor stări de tensiune între elevii clasei poate apare ca urmare a competiţiei acerbe dntre
aceştia, sau, ca urmare a conflictului de interese dintre elevi.
Acest fenomen poate să ducă la crearea unor subgrupuri şi fracţiuni cu caracter închis, care nu
comunică decît în cadrul lor strîmt şi care se izolează de restul clasei, devenind „bisericuţe” sau
„clici”, cum sunt denumite de restul clasei.
În aceste grupuri se cultivă adesea, preocupări şi atitudini cu caracter infracţional, de genul:
fumatul, practicarea jocurilor de noroc, consumul de alcool sau droguri, hoinărirea pe străzi,
furturi, spargeri, talhării etc.

3. Managementul comportamentului şcolar

Munca de profesor poate fi uneori dificilă. Profesorii trebuie să coordoneze eficient clasele de
elevi, iar unii dintre aceştia pot fi greu, sau foarte greu de stăpânit, pot prezenta tulburări
emoţionale sau comportamentale, astfel încât clasa se poate transforma într-un „câmp de luptă”.
Din păcate nu există o soluţie miraculoasă care să-i garanteze profesorului că poate reuşi să
schimbe peste noapte calitatea relaţiilor pe care le-a stabilit cu clasa de elevi, reducând în mod
spectaculos incidenţa comportamentelor perturbatoare, modificând eficienţa învăţării şi predării
în clasă.
Există, însă, o serie de aspecte ale managementului comportamentului care îi permit exersarea de
noi deprinderi cognitive şi comportamentale, dezvoltându-şi abilităţile didactice. Cele mai
importante aspecte ale managementului comportamentului sunt:

Abordarea pozitivă a comportamentului.

Abordarea pozitivă înseamnă: afirmaţii, reguli şi îndemnuri pozitive, în dauna celor negative;
folosirea constantă a laudelor şi recompenselor (recunoaşterea progresului, încurajarea, sunt
recompense); stimularea exersării deprinderilor sociale de care au nevoie elevii pentru a avea
succes; redirecţionarea elevilor spre succes în detrimentul sublinierii greşelilor.
Dacă profesorul este constant în încercările de a avea o relaţie constructivă cu elevii, va remarca
o schimbare majoră de comportament: elevii se vor încadra în planul comportamental normal,
scăzând semnificactiv frecvenţa comportamentelor neadecvate.
 UNIV. OVIDIUS Constanta , MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVEL I
Razvan Dumitru Radu, clasele I – VIII

Din perspectiva educaţiei pozitive, afirmarea unei voinţe puternice este baza formării, încrederii,
cooperării şi a sentimentelor de compasiune la elevi.

Utilizarea frecventă a cuvântului „mulţumesc” poate fi pretenţioasă sau exagerată, dar:

promovează bunele maniere în clasă, acolo unde profesorul este cel mai important model; nu
impune comportamentul, dar arată într-un mod ferm şi politicos ce se aşteaptă de la elev; induce
cu o mai mare probabilitate comportamentul dorit.
Fiind exprimat după fiecare solicitare, cresc şansele de a se adopta acest comportament prin
crearea unei presiuni asupra elevului care este apreciat pozitiv, în avans, pentru comportamentul
ce se aşteaptă a fi adoptat.

4. Tehnici de promovare a comportamentului dorit.

Principiile ce permit profesorului controlarea răspunsul emoţional faţă de elev, urmărind

preîntâmpinarea şi reducerea comportamentelor inadecvate sunt:

1. Promovarea comportamentului adecvat

 Aplicarea de recompensele, sancţiunile şi consecinţele în mod consecvent.

 Realizarea unui echilibru între sancţiuni şi recompense.

Oferirea de alternative elevului pentru a-l învăţa să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile
sale.
 Oferirea de alternative la confruntare.

2. Separarea comportamentulului de copil

 Comportamentul este inacceptabil, nu elevul. Catalogând elevul ca „rău” se poate întâmpla ca

el să devină rău.
 Încurajat, elevul poate învăţa să-şi îmbunătăţească comportamentul.
 Comportamentul adecvat, totuşi, ar trebui întotdeauna asociat cu persoana.

3. Oferirea alternativelor de comportament

 Greşelile pot fi privite ca o parte a procesului de învăţare.

 Promovarea alternativelor de comportament presupune:

a) oferirea posibilităţii ca elevii să facă alegeri privind comportamentul lor;

b) stimularea alegerilor potrivite;
c) aplicarea consecinţele alegerii lor.
 UNIV. OVIDIUS Constanta , MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVEL I
Razvan Dumitru Radu, clasele I – VIII

 Transmiterea mesajului că elevul este responsabil pentru alegerea făcută, prin oferirea unei
arii limitate de alegeri şi prezentarea consecinţelor, evitându-se astfel un conflict direct, oferind
astfel elevului şansa de a adopta un comportament adecvat.

4. Implicarea activă în construirea unei relaţii pozitive cu elevul pentru sporirea încrederii
reciproce

Unor elevi (mai ales adolescenţilor) le este greu să se relaţioneze cu adulţii sau să aibă încredere
în aceştia. Relaţiile pozitive profesor-elev sunt de o importanţă centrală în educaţie şi
managementul comportamentului. Stabilirea şi reîntărirea limitelor, păstrându-ţi promisiunile,
fiind consecvent în aşteptări sunt modalităţi prin care poate fi dezvoltată o relaţie puternică cu
elevii.
 O relaţie bună implică contacte pozitive (prin semne non-verbale pozitive sau verbale).
 Oamenii realizează mult mai multe lucruri atunci când au încredere în sine şi în cei de lângă
ei.

5. Modelarea comportamentului aşteptat de la elev

 Profesorul este un model pentru elevi.

 Rezolvarea cu calm a conflictelor este unul dintre cele mai importante modele de
comportament.
 Calmul, predictibilitatea şi siguranţa sunt abilităţi cheie care trebuie modelate.

6. Profesorul trebuie să fie ferm atunci când are de luat o decizie

 Atunci când profesorul oferă alternative de comportament elevilor, nu trebuie făcute excepţii
de la consecinţele stabilite, fie pozitive, fie negative.
 Acordarea unei recompense pentru un comportament adecvat arată că profesorului îi pasă şi
că îşi va respecta cuvântul dat.
 Aplicând o consecinţă negativă, profesorul va adopta o atitudine pozitivă în ce priveşte
comportamentul viitor.

7. Atunci când relaţia cu elevul se deteriorează, profesorui are datoria morală de a depune
efort pentru remedierea şi restabilirea relaţiei

 Un elev sancţionat poate fi stresat sau reticent.

 Prin acordarea unei şanse de remediere a comportamentului, elevul va răspunde de cele mai
multe ori pozitiv, astfel încât relaţia cu profesorul va rămâne una pozitivă.

La nivelul clasei eficiente sunt:

 Elaborarea unui regulament al clasei, în care elevii sunt cei care negociază regulile şi stabilesc
sancţiunile în cazul în care nu sunt respectate. Se vor stabili reguli simple care trebuie respectate
şi care pot fi schimbate la nevoie.
 UNIV. OVIDIUS Constanta , MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVEL I
Razvan Dumitru Radu, clasele I – VIII

 Iniţierea de activităţi care să vizeze dezvoltarea competenţelor personale şi sociale ale

elevilor. Elevii trebuie învăţaţi ce presupune convieţuirea în societate: a se înţelege reciproc, a
asculta, a exprima problemele în cuvinte, a lua decizii colective, a întârzia acţiunea atunci când
sunt sub influenţa stărilor tensionate, a respecta legea. Elevii pot fi responsabilizaţi prin
încredinţarea diferitelor sarcini, prin constituirea unui consiliu al clasei.

La nivelul şcolii, activitatea profesorilor va trebui perfecţionată prin absolvirea unor cursuri de
psihologia copilului, sociologia familiei, sociologia moralei, metode şi tehnici de intervenţie
psihologică (pentru cazuri mai deosebite).
Ceea ce trebuie să se sublinieze întotdeauna atunci cînd se pune problema preîntîmpinării (sau a
combaterii devierilor comportamentale) este faptul că elevul nu este un primitor pasiv al
cerinţelor sau al constrîngerilor venite din exterior, cărora el trebuie doar să li se supună.

 Organizarea unor stagii de formare (în cadrul formării continue), axate pe prevenirea actelor
de violenţă. În absenţa acestor stagii, chiar şi la nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri
(cu o frecvenţă lunară) la care să participe profesorii şcolii şi eventual un consultant extern
(psihopedagog, jurist, poliţist), în care să se pună în discuţie dificultăţile muncii de formare a
tinerei generaţii. Situaţiile-problemă expuse de unul sau mai mulţi protagonişti sunt încredinţate
grupului şi dezbătute în cadrul acestuia.
 Includerea în cadrul programelor şcolare a unor teme speciale care să vizeze dezvoltarea
competenţelor sociale, formarea comportamentelor prosociale, dezvoltarea personală, modalităţi
de soluţionare negociată a conflictelor.
 Depistarea, mediatizarea şi dezbaterea actelor de violenţă şcolară. Implicarea elevilor în
prevenţia actelor de violenţă.
 Elaborarea unui cod de comportament şi disciplină în şcoală.
 Stabilirea unei colaborări mai strânse cu familia prin implicarea acesteia în cadrul diferitelor
activităţi extraşcolare.
 Implicarea elevilor în concursuri şi proiecte pe teme de educaţie împotriva violenţei,
respectarea alterității, toleranței, etc

5. Concluzii

Orice comportament şi orice gândire sunt caracteristice distincte ale fiecărui elev şi sunt unice
pentru acesta.

Putem spune că toţi elevii au probleme şi încercări prin care trebuie să treacă, iar fiecare copil are
destinul lui personal. Datoria adulţilor, părinți sau profesori, este să-i ajute să le înfrunte şi să le
ţină piept cu succes.
Elevii au calităţile şi problemele lor proprii şi profesorul nu poate face nimic pentru a-i face
altceva decât ceea ce sunt.
Managementul educaţional, implicit al clasei de elevi parcurge etape similare cu managementul
economic, social, psihologic, psihosocial. Conducerea individuală, a unui singur lider este treptat
înlocuită cu managementul colectiv, la nivelul clasei de elevi.
 UNIV. OVIDIUS Constanta , MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVEL I
Razvan Dumitru Radu, clasele I – VIII

Un profesor modern trebuie să aibă seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat în

comportamentul elevilor, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi înţelepciunea de a
distinge între cele două.

Bibliografie

[1]. Albu E., Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenţi. Prevenire şi terapie, Editura Aramis,
Colecţia „Educaţia XXI", 2002
[2]. Joiţa E., Management educaţional, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
[3]. Neamţu, C., Devianta şcolara Ghid de interventie în cazul problemelor de comportament al elevilor, Editura Polirom, Iasi,
2003.
[4]. www.ismb.edu.ro
[5]. http://www.ismb.edu.ro/Subpagini/Proiecte/educatia%20părinţilor.pdf