Sunteți pe pagina 1din 6

Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice

Facultatea de Arte Plastice

Școala și familia – factori principali ai


educației tinerii generații

Student: Perțu Anastasia Anghelina


Specialitatea: Grafica
Anul III
Profesor: Comendant Tatiana

Chișinău
2020
Cuprins
 Obiective;
 Legătura dintre familie și școala. Importanța ei;
 Așteptări în domeniul parteneriatului școală-familie;
 Modalitați de colaborare între școală și familie;
 Implicarea copiilor în procesul de luare a deciziilor;
 Relaţiile dintre părinţi și cadrele didactice în Republica Moldova ;
 Concluzii;
 Bibliografie;

Obiective:
 Stabilirea importanței legăturii dintre școală și familia copilului;
 Găsirea modalităților de a face această legătură cât mai profitabilă pentru copil și
societate;
 Analiza situației in relația familiei și școlii în Republica Moldova;
 Autoanaliza și constituirea unor reguli pentru propriul viitor;

Legatura dintre familie și școala. Importanța ei.


Educația este un process complex în care are loc formarea unui nou membru al societății umane,
care presupune formarea lui morală, socială, intelectuală, fizică, estetică etc. Fiecare persoană ca
fiind reprezentant al speciei umane simte și are nevoie de a intra într-un mediu confortabil în
care va conlucra cu semenii săi pentru a găsi căi pentru evoluție și supravețuire.
Pentru a putea intra într-un mod sănătos în acest mediu omul trebuie instruit treptat de la
naștere cum să-și asigure confortul. La prima etapă a vieții sale omului îi sunt furnizate anumite
abilități, valori de familia sa. Aceasta este primul mediu care îl înconjoară, părinții fiind persoane
care ar trebui să-și ia responsabilitatea de ghidare a copilului pentru creșterea lui sănătoasă.
Aceștia de regulă îi oferă copilului posibilități de exploarare a lumii, confortul fizic, abilitățile
primare necesare (mâncatul, vorbitul, grija față de propriul corp etc.). Între vârsta de 2-6 ani,
dacă copilul se dezvoltă corect, lui îi este specific să afle lumea prin întrebări. Părinții sunt
obligați să-i răspundă copilului folosind diverse metode (cititul cărților împreună, privirea
programelor interactive educative, familiarizarea copilului cu astfel de instituții ca teatrul,
muzeul, cinematograful ș.a.). Familia este prima instituție în viața copilului care influențează
direct asupra psihicului său, îi formează caracterul și stabilește un anumit cod moral. Copilul
pâna la vârsta de 8 ani trece prin faza eteronomiei morale în care el prin imitație noțiunile și
judecățile morale le învață de la cel matur, care la rândul său treptat prin stimuli verbali
(dojoana, lauda, sfatul etc.) le întărește. Astfel în copil sunt educate anumite reguli care trebuie
respectate de el în viitor: a se saluta, a răspunde la întrebări, a șterge picioarele la intrare etc.
După vârsta de 12 ani copilul trece la autonomia morală în care el conștientizează noțiunile ca
de exemplu de respect reciproc și dreptate, acestea fiind elemente esențiale în formarea relațiilor
lui cu colegii săi.
La rândul său aceste obiceiuri sunt completate și de cunoștințe de cadrele didactice mai întâi de
la grădiniță, apoi de cele școlare. Aceste instituții conlucrează cu fiecare familie pentru creșterea
unei noi generații, care cu timpul se va infiltra în societate și va contribui la mișcarea și fluxul ei.
Școala sistematizează și completează cunoștințele copilului. Îl învață să caute, să asimileze, să
analizeze, cum să lucreze și să aplice în practică informația primită. De asemenea școala
presupune în mare parte studierea în grup, socializarea copilului. La școală copilul este învățat că
pe lângă familie mai pot fi persoane, care pot reprezenta o autoritate în fața sa. Această autoritate
sunt cadrele didactice reprezentanții căruia sunt profesorii, administrația, consilierii, psihologul
etc. Ei sunt aceia care îl ajută pe copil să persevereze în domeniul intelectual, etic, moral, fizic.
Cadrele didactice trebuie să dea dovadă de perspicacitate, flexibilitate, constructivizm,
comunicabilitate, disciplină ș.a. Profesorii ca și părinții trebuie să fie un exemplu de acțiune a
elevului. Aici reiese că responsabilitatea pentru educarea copilului stă pe umerii familiei și școlii.
Relația de parteneriat dintre familie și școală presupune implicarea ambelor părți în formarea
elevilor. Școala și părinții în ideal permit unul altuia să ia decizii, se controlează reciproc cum
sunt executate anumite responsabilități și se ajută. De exemplu școala creează diverse
oportunități pentru ca părintele să urmărească succesele sau insuccesele școlare ale copilului său
prin intermediul: ședințelor cu părinții, formarea comitetelor părintești, organizarea activităților
extrașcolare cu participare comună (serbări, activități de salubrizare a mediului, expoziții). Astfel
părintele poate să fie sigur și să se convingă în ce condiții are loc activitatea școlară a copilului,
plus activizmul părintesc în cadrul școlii are un impact direct afectiv asupra relațiilor în interiorul
familiei. Copilul simte susținere din partea ambelor părți astfel menținându-i starea psihologică
sănătoasă ce poate influența asupra dezvoltării sale intelectuale.

Așteptări în domeniul parteneriatului școală-familie


Ca în orice gen de relații omenești legătura familie-școală presupune muncă asiduă a ambelor
părți pentru a îndeplini atât scopuri comune cât și cele individuale. Fraza “formarea copilului”
poate avea doua sensuri privind formarea unui singur copil ca individ conștient și pe de altă parte
ca a unei părți a unei societăți intregi, care este pregătită să lucreze spre folosul comun.
Părintele așteaptă că profesorul, care va sta în fața urmașului său va fi o persoană activă,
competentă, cu simțul umorului, care își iubește profesia, este mereu pregătit să completeze
lacunele din cunoștințele copilului, dar și sa mărească aceste cunoștințe, sa mențină disciplina în
colectiv, dar și să fie prieten cu clasa, să aibă un limbaj adecvat, corect, limpede, să fie sensibil,
să comunice deschis cu părinții ș.a
Cadrele didactice la rândul său așteaptă din partea părinților să manifeste activizm în dezbaterea
problemelor în cadrul școlii, să fie gata să creeze oportunități copilului să studieze, să jertvească
dacă e nevoie din timpul său dacă e nevoie să rezolve anumite dificultăți, să încurajeze copii să
învețe, dar și să-i explice copilului că profesorul are nevoie de respect din partea lui, și însuși
părintele prin exemplu să manifeste acest respect.
Așteptări sunt multe și greu de îndeplinit, parteneriatul acestor două instituții întâlnind multe
dificultăți precum indiferența părinților, incompetența cadrelor didactice, cererile mult prea
individualiste ale unor părinți și față de elev (dacă nu vei primi 10 ...) și față de profesor (de ce
copilul meu nu a primit 10?), dezinformarea unor profesori în anumite subiecte (ca exemplu
lucrul cu copii cu CES), arderea profesională a profesorilor din cauza suprasolicitării psihologice
și a unor activități birocratice foarte des inutile etc. Aceste impedimente pot fi depășite dacă
profesorii și părinții se vor afla într-un contact permanent și vor conștientiza rolul fiecăruia, vor
respecta drepturile sale reciproc și să înțeleagă că în primul rând copilul are dreptul de asemenea
să facă anumite alegeri ce privește preferințele lui, capacitățile, oportunitățile și ca acesta să fie
ascultat și ghidat de maturi.
Modalitați de colaborare între școală și familie
Conexiunea între cei doi factori educatori, școala și familia, este productivă atunci când are loc
nu de facto , dar de jure. Ambele părți trebuie să înțeleagă și să folosească toate oportunitățile
într-un mod activ ca să crească noua generație. În primul rând părinții au șansa să se implice
legal, în cadrul unor asociații, consilii părintești, care își aleg lideri din rândul părinților, care
sunt gata să ia asupra sa responsabilitatea să se consulte cu restul părinților, să organizeze
întâlniri regulate pentru a forma anumite propuneri și cerințe clare administrației școlare, pentru
a facilita procesul de învățământ al elevilor.
Următoarea modalitate sunt ședințele cu părinții. Aceste ședințe au ca scop nu doar discutarea
comportamentului elevilor și strângerea banilor pentru anumite evenimente sau obiecte școlare,
dar și dezbaterea anumitor aspecte ale programului școlar, schimbul de experiență, stabilirea
anumitor reguli în clasă. Principal este ca numărul părinților prezenți să fie cât mai mare ca
deciziile să nu rămână doar formale și să se găsească un numitor comun care va satisface pe
marea majoritate.
Lectoraele cu părinții este o metodă care învață părintele să-și înțeleagă propriul copil, factorii
care îi influențează comportamentul (de vârstă, sociali, fiziologici etc.), să învețe anumite tehnici
de ajutare a copilului și cum să limiteze comportamentele negative. Diriginții pot da anumite
recomandări profesioniste sau surse care îi vor ajuta pe părinți în procesul de educare.
Încă o modalitate eficienta sunt consultațiile individuale cu dirigintele sau cu consilierul
instituției de învățământ. În acest caz sunt discutate anumite dificultăți și rezolvări individuale.
Pentru acest gen de consultații e important ca profesorul să înțeleagă nivelul de intimitate a celor
discutate și să primească informația cu tact și înțelegere. Astfel are loc stabilirea unei încrederi
reciproce. Acest gen de consultații în condițiile secolului XXI pot să fie executate prin
intermediul tehnologiilor (telefonie mobilă, mesaje electronice). Cadrul didactic trebuie să
înțeleagă cum să discute anumite detalii, să nu se axeze doar pe aspectele negative ca să nu
descurajeze părintele, dar să demonstreze care sunt mijloacele adecvate pentru eliminarea unor
dificultăți.
Altă formă de comunicare între școală și elevi sunt agendele, și anume scrisorile, mesajele
scurte, recomandările lăsate de profesor părintelui.
De asemenea părinții pot simți cooperare cu mediul școlar în timpul participării la festivități,
excursii, proiecte, mese rotunde.

Implicarea copiilor în procesul de luare a deciziilor


Convenția ONU cu privire la drepturile copilului stabilește statutul juridic al copilului ca subiect
independent , prevede asigurarea sănătăţii fizice și spirituale a copilului, formarea conștiinţei
civice, vizând dreptul fiecărui copil de a participa la jocuri și activităţi recreative proprii vârstei
sale, precum și la viaţa culturală și artistică. Copilul au dreptul de a fi ascultați, de a-și exprima
opinia în privință la chestiunile care îl privesc direct, de a avea acces la informații, de libera
asociere, de a fi protejați de orice formă de manipulare, violență, abuz și exploatare.
În acest context cadrele didactice și părinții trebuie să încurajeze elevii să participe activ la
decizii care privesc în mod direct propria lor viață. Acest lucru poate fi îndeplinit spre exemplu
în cadrul Consiliilor de elevi naționale, regionale sau în cadrul instituțiilor de învățământ. Astfel
elevii se învață cum să dea un feedback de exemplu Administrației școlii sau chiar Ministerului
învățământului despre trebuințele și interesele sale.
Acest gen de organizații educă în elevi conștiința civică și a independenței deciziei, că fiecare e
stăpân pe propria sa soartă și dacă e posibil ca într-un oarecare mod să fie ceva schimbat asta
trebuie numai decât de întreprins.
Important este ca cadrele didactice și părinții trebuie într-adevăr să asculte și să înțeleagă copii,
administrația trebuie să le răspundă, să argumenteze și să mențină comunicarea bilaterală cu
elevii.
Aceste lucruri pot fi susținute în timp dacă părinții la momentul potrivit înțeleg când copilul
trebuie să fie controlat, când ajutat, când ghidat și când trebuie să-și rezolve singur problemele.
Educarea curajului este una din prioritățile părintești.

Relaţiile dintre părinţi și cadrele didactice în Republica Moldova


În Republica Moldova relația școală-familie cunoaște o criză ca fiind o consecință a crizei
familiei ca instituție. În condițiile contemporane părinții cunosc diverse dificultăți care îi
descurajează să participe și în viața școlară a copiilor săi. Șomajul, instabilitatea politică, situația
economică, migrația, decăderea valorilor, conservatorismul a părinților și a profesorilor duc la un
dezechilibru, astfel școala atacă familia, iar familia școala cu învinuiri. Toate întâlnirile cu
părinții și activitatea comitetelor părintești sunt dese ori formale. Toți acești factori grav
afectează copilul, care caută susținere în mass-media și pe stradă. În marea majoritate a cazurilor
copilul nu poate desluși, când un anumit lucru, fenomen, persoană îl poate influența prost. Când
are loc deja acest proces și el este în plina sa activitate școala și familia își arată ineficiența sa,
ceea ce din păcate are loc în Moldova. Statistica arată că 75% din respondenți niciodată nu au
avut acces la consiliere a familiei, că deciziile și propunerile a Comitetului părintesc în aproape
jumătatea cazurilor sunt sau ascultate, dar neaplicate, sau Comitetul este pur și simplu ignorat,
bugetul școlar și anume cheltuielile lui în 45,5% de cazuri nu sunt comunicate, iar în 67,6% din
părinți care au participat la sondaj au confirmat lipsa consultării părinților asupra activităților
școlare1.
De aici reiese că în Moldova comunicarea dintre școală și familie este în mare parte ineficientă,
iar jertvele acestor neînțelegeri este evident copilul.

Concluzii
Educare unei noi generații este un proces de interes comun. Faptul că școala va înțelege că
copilul este o personalitate, care are propria sa individualitate și ca fiecare părinte va conștientiza
că el pe lângă educarea individualității copilului său trebuie să educe și spiritul lui social,
respectul, conștientizarea că el este parte a unei largi rețele formată din muți oameni, va asigura
reciprocitate și atingerea țelului comun de a crește o generație sănătoasă formată din indivizi
sănătoși.

1
Sondaj realizat de AGIRoMd
Bibliografie
https://www.soros.md/files/publications/documents/Studiu_parteneriate
%20educatie%2C%202017.pdf
https://creeracord.com/2016/07/12/educatia-in-familie-baza-unei-dezvoltari-
sanatoase-a-copiilor-si-a-succesului-in-viata/
https://revistacariere.ro/inspiratie/importanta-scolii-avantaje-ale-educatiei/
PARTENERIATUL EDUCATIV ŞCOALĂ –FAMILIE -UN SUCCES AL PROCESULUI
EDUCAŢIONAL
https://www.usab-tm.ro/downloads/cpp/Maria%20Palicica,%20Codruta
%20Gavrila%20&%20Laurentia%20Ion%20-%20Pedagogie.pdf
https://revistaiosifvulcan.wordpress.com/teme/lecturi-ziditoare/onisifor-
ghibu-despre-educatie/
https://www.concursurilecomper.ro/rip/2017/decembrie2017/02_Spinache
%20Laura%20%20Monica_Scoala%20si%20familia.pdf