ROLUL PROIECTELOR EDUCAŢIONALE REALIZATE

PRIN PARTENERIATE ŞCOLARE

Prof. Bănuţescu Ramona Florina

Liceul Tehnologic “Dimitrie Dima”, Piteşti, Judeţul Argeş

Parteneriatul este modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai multe părţi
decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun. Astfel, şcoala şi reprezentanţi ai
comunităţii locale, ai unor asociaţii şi oraganizaţii pot realiza parteneriate, participând împreună la
diverse activităţi pentru atingerea scopului comun.
Proiectele de parteneriat educaţionale vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl
şi comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali. Activitatea în
parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse
probleme educative, oferă un nou cadru în dezvoltarea personalităţii elevului. Iniţierea diferitelor
proiecte de parteneriat educaţionale sunt benefice atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii
implicaţi: şcoală, familie, comunitate.
Educaţia prin metoda proiectului este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac
legătura între standardele de performanţă (obiective de referinţă şi competenţe specifice),
capacităţile cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală.
Învăţarea bazată pe proiect este o modalitate de organizare a învăţării care permite
parcurgerea unor activităţi de învăţare interdisciplinare şi transdisciplinare, centrate pe elevi,
ancorate în probleme practice ale vieţii de zi cu zi. Unităţile de învăţare care utilizează metoda
proiectului includ strategii de instruire variate, menite să îi implice pe elevi indiferent de stilul lor
de învăţare. Deseori, elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru
a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini
învăţarea. Pe întreg parcursul desfăşurării proiectului, sunt incluse diferite metode de evaluare
pentru a asigura calitatea activităţilor de învăţare. Concentrându-se pe obiective, profesorul
defineşte în planul de evaluare modalităţile corespunzătoare prin care elevii demonstrează ceea ce
au învăţat şi organizează activităţile de învăţare şi procesul de instruire.
Activităţile proiectului sprijină dezvoltarea atât a capacităţilor cognitive, cât şi a celor
metacognitive, precum colaborarea, auto-monitorizarea, analiza datelor sau evaluarea informaţiilor.
Depăşind etapa entuziasmului în faţa noutăţii metodei, pe parcurs, cei mai mulţi elevi vor considera
activităţile proiectului mai pline de semnificaţie, mai relevante pentru viaţă lor şi mai interesante.
Astfel, elevii sunt mai motivaţi şi au rezultate mai bune.
În sala de clasă, învăţarea bazată pe proiecte asigură profesorului posibilitatea de a dezvolta
relaţii valoroase cu elevii. Profesorii pot avea rolul de antrenor, facilitator, tutore, persoană resursă,
consilier. Produsele proiectului, planurile, schiţele, prototipurile sunt subiecte de conversaţie
excelente pe baza cărora profesorii şi elevii pot extinde învăţarea. De asemenea, pentru realizarea
proiectului, mai ales în etapa de documentare, deseori este nevoie să ieşim din perimetrul şcolii, din
izolarea instituţională şi să căutăm resurse materiale sau sprijin în comunitate. Aceste ocazii sunt
valoroase pentru că atât elevii cât şi profesorii au posibilitatea să stabilească relaţii de colaborare cu
membrii comunităţii (specialişti, comunitatea de afaceri), iar produsele proiectului vor putea fi
prezentate acestora, precum şi părinţilor, ocazie bună de a întări relaţiile dintre şcoală şi comunitate.
Profesorii care doresc să folosească metoda proiectului la clasă sunt nevoiţi să adopte noi
strategii de instruire pentru a avea rezultate. Metodele de instruire directă care se bazează pe
manuale, expuneri şi evaluări tradiţionale nu funcţionează prea bine în cadrul unui proces de
instruire deschis, interdisciplinar, caracteristic învăţării pe bază de proiecte.
În timp ce etapa de planificare a proiectului necesită mai mult timp de pregătire, odată ce
proiectul este demarat, profesorul acţioneză ca un antrenor sau facilitator. Pentru profesori, aceast

1
lucru este interesant şi reprezintă o modalitate de a face legătura cu stilurile individuale şi cu
creativitatea elevilor.
Tehnologia informaţiei joacă un rol important în predarea unităţilor de învăţare bazate prin
metoda proiectului. Folosirea acesteia îmbogaţeşte experienţele de învăţare şi le permite elevilor să
realizeze conexiuni cu lumea reprezentând şi un spaţiu în care elevii pot găsi resurse şi pot crea
produse. Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă mulţi profesori este lipsa
calculatoarelor şi conexiunea la Internet. Prin gruparea elevilor şi utilizarea materialelor didactice
oferite de platforma AEL s-au creat oportunităţi de învăţare adecvate secolului în care trăim.
Învăţarea bazată pe proiecte necesită timp, acest lucru fiind de multe ori un motiv de
îngrijorare pentru mulţi profesori care fac trecerea la acest tip de abordare a curriculumului. O
unitate de învăţare bazată pe un proiect, se concentrează pe ideile importante, care au o valoare
durabilă, dincolo de sala de clasă, elevii devenind în mod activ implicaţi şi autonomi în luarea
deciziilor şi orientarea propriilor acţiuni – ei gândesc şi produc la un nivel complex. Elevii trebuie
să primească o direcţie foarte clară, prin care sunt definite aşteptările, responsibilităţile, procesele şi
calendarul activităţilor. În mod esenţial, ceea ce necesită mai mult timp de pregătire, are drept
răsplată rezultatele învăţării.
Şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia şi comunitate,
mediul extraşcolar şi extrafamilial, pendulează copilul, obiect şi subiect al educaţiei. Dacă aceste
medii educaţionale se completează şi se susţin , ele asigură într-o mare măsură buna integrare a
copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în viaţa socială . Pentru a-şi dezvolta complet şi
armonios personalitatea, copilul are nevoie de afecţiunea părinţilor, aceasta reprezentând condiţia
fundamentală a plămădirii unui fond sănătos al psihicului său. Un climat de familie echilibrat,
netensionat, sănătos asigură dezvoltarea armonioasă a tuturor laturilor personalităţii copilului:
afectivitate, voinţă, caracter. Familia este prima colectivitate care îşi pune amprenta pe caracterul
omului şi, în acelaşi timp, cea dintâi şcoală ce pune temelia viitoarei personalităţi.
Andre Berge spunea că ”Mediul familial îl satisface pe copil în măsura în care răspunde
trebuinţelor sale elementare, adică în măsura în care este un mediu afectiv şi protector, dublă
condiţie indispensabilă pentru ca fiinţa tânără să înveţe să se construiască pe sine, să se situeze în
raport cu ceilalţi efectuând, fără pericol, primele sale experienţe sociale şi sentimentale .“
Familia exercită o influenţă deosebit de puternică asupra copiilor. Primele noţiuni educative
pe care copilul le primeşte sunt cele din familie. În familie se conturează caractere. Atât părinţii cât
şi profesorii în timpul procesului de învăţământ trebuie să intervină în numeroase situaţii pentru a
corecta comportamentul copilului. Îmbinarea eforturilor educative din familie şi din şcoală este nu
numai recomandabilă ci şi obligatorie, pentru că de multe ori pe măsură ce copiii evoluează, părinţii
au de înfruntat alte şi alte probleme care se ivesc la o altă categorie de vârstă şi care se repetă la
generaţiile următoare. Şcoala are ca sarcină identificarea situaţiilor problematice din familiile
copiilor, dirijarea pe cât posibil a strategiilor educative în favoarea elevului şi conştientizarea că
relaţia de colaborare şcoală- familie nu poate duce decât la obţinerea de performanţe şcolare.
Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare a elevului. Prin
caracteristicile ei poate cataliza şi susţine interesele şcolii. De aceea elevii mei au fost implicaţi în
derularea unor proiecte educaţionale care cuprind factorii: şcoală, familie, comunitate. Astfel, elevii
învaţă să gândească critic, complex, îşi dezvoltă gândirea multicauzală, experimentează abilităţi de
rezolvare de probleme, de empatie, de toleranţă etc.
Şcoala trebuie să aibă contacte cu toate instituţiile sociale interesate direct sau tangenţial de
domeniul educaţiei copilului de vârstă şcolară şi să stabilească relaţii de cooperare şi colaborare. Ea
contribuie la transmiterea moştenirii culturale şi facilitează învăţarea individuală şi colectivă.
Totodată şcoala face posibilă participarea grupurilor şi colectivităţilor la viaţa publică, elaborarea şi
luarea deciziilor. Schimbul de informaţii favorizează interacţiunea socială şi permite unui număr
mare de oameni să ia parte activă la soluţionarea problemelor care îi privesc.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoală şi, mai târziu, in viaţă. Atunci când părinţii, elevii si ceilalţi membri ai

2
comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate
de suport care începe sa funcţioneze.
În relaţia scoală-famile-comunitate trebuie să existe relaţii de respect, de acceptare
reciprocă, de simpatie şi admiraţie reciprocă, nu de suspiciune, nedumerire sau iritare şi provocare.
Relaţiile dintre şcoală, elevi, familiile acestora şi comunitate trebuie să fie bazate pe cantact şi
colaborare, pe transmitere de informaţii şi prezentare a unor stări de lucruri, de influenţe pozitive
asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective şi emoţionale reciproce în diferite forme de
manifestare. Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat în eficientizarea relaţiei şcoală-elev-
familie-comunitate, este necesar de abordat un stil empatic de comunicare între părţi, trebuie
transpus în psihologia mentală a elevului astfel încât să se producă o apropiere între părţi, păstrând
însă o neutralitate necesară şi un echilibru constant şi permisiv.
Elevii, tinerii pot fi ajutaţi să asimileze deprinderi şi atitudini hotarâtoare privind rezolvarea
conflictelor interumane, respectarea normelor statului naţional bazate pe valori importante de
civilizaţie, cultură, progres, toleranţă şi solidaritate. Tinerii trebuie să înţeleagă că drepturile omului
trebuie respectate întocmai, trebuie respectată diversitatea de opinii, legile statului şi justiţia socială.
În acest sens sunt necesare activităţi de socializare a grupurilor, de ridicare a respectului pentru
valorile naţionale, pentru drepturile omului la viaţă, sănătate, protecţie socială, la educaţie şi
cetăţenie.
Pentru ca relaţia dintre şcoală şi familie să fie cât mai apropiată şi să-l ajute pe elev să se
încadreze mai uşor în procesul de învăţământ, am implicat direct părinţii în activităţile de consiliere
şi orientare, desfăşurate în afara orelor. De asemenea, părinţii au venit cu idei de realizare a unor
activităţi extraşcolare. Am conceput împreună trasee pentru excursii, am vizitat diferite obiective
propuse de ei, am organizat concursuri la care au fost prezenţi şi părinţii, am ţinut în faţa părinţilor
serbări dedicate Zilelor Liceului, care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, rezultatul
muncii lor, trăirile şi comportamentul acestora. Astfel părinţii se simt utili şi prezintă mai mult
interes pentru şcoală. Colaborarea devine una apropiată şi bogată în conţinut, nicidecum una proto -
colară.
În ultimii ani am realizat în şcoala noastră numeroase proiecte de parteneriat educaţionale la
care au participat elevii colegiului nostru, părinţii şi comunitatea locală:de exemplu, proiectul în
parteneriat ,,Faţă în faţă cu problemele lumii contemporane”, proiectul ,,Tinerii în faţa problemelor
sociale”, proiectul “Adolescenţii şi provocările lumii contemporane” etc.
Nevoia de a realiza aceste proiecte a fost determinată de multitudinea problemelor sociale cu
care se confruntă tinerii de azi. În acest sens, şcoala trebuie să găsească mijloacele necesare de a
face faţă acestor probleme. Una dintre marile probleme o reprezintă situaţia copiilor ai căror părinţi
muncesc in străinătate. Realizând un studiu asupra statisticilor naţionale am constatat că
provocările lumii contemporane reprezintă tentaţii în special pentru adolescenţii. De asemenea,
putem observa o îndepărtare dramatică a adolescenţilor faţă de normele de minimă securitate, de
conduită civică şi de igienă personală , de normele legislative. În pofida multitudinii mijloacelor de
informare, a publicităţii şi a metodelor de securitate şi chiar de contracepţie, se înregistrează un
număr tot mai mare de tineri care devin victime ale provocărilor lumii contemporane
(droguri, alcool, tutun, exploatare umană, prostituţie sau exploatare sexuală, victime ale
inesteticului vestimentar sau ale unui stil de viaţă nesănătos ). În baza acestei argumentaţii şi ţinând
cont de vârsta elevilor liceeni, am considerat absolut necesară abordarea acestor probleme şi
realizarea acestor proiecte menite a răspunde provocărilor contemporane. Liceul Tehnologic
„Dimitrie Dima” prin reprezentanţii săi (cadrele didactice), comunitatea locală, asociaţiile sau
oraganizaţiile locale/ judeţene şi-au asumat responsabilitatea în acest sens.
Temele abordate în cadrul acestor proiecte educaţionale au fost realizate în colaborare atât
cu părinţii, cât şi cu reprezentanţi ai diferitelor instituţii: de exemplu, temele legate de consumul de
alcool, droguri sau etnobotanice au fost abordate prin întâlniri între elevi şi reprezentanţi ai
Asociaţiei Naţionale Antidrog; de asemenea au fost realizate întâlniri între elevi şi reprezentanţi ai
Poliţiei de Proximitate IPJ Argeş, unde au fost dezbătute teme legate de violenţă, iar educaţia
sexuală a tinerilor a fost realizată în colaborare cu reprezentanţi ai Direcţiei de Sănătate Publică

3
Argeş. Tot în cadrul acestor proiecte a fost abordată şi tema chiulului – un fenomen des întânit în
şcoala românească, în cadrul căreia au fost aplicate chestionare atât elevilor, cât şi părinţilor
acestora pentru stabilirea cauzelor care determină absenteismul. Prin dezbateri, studii de caz,
convorbiri etice elevii au fost educaţi să respecte valorile morale, să conştientizeze rolul lor în
societatea europeană actuală.
Pe lângă aceste proiecte de parteneriat educaţional, cadrele didactice şi elevii Liceului
Tehnologic „Dimitrie Dima”, Piteşti colaborează cu multe alte instituţii: Muzeul Judeţean Argeş,
Muzeul Satului Goleşti, Agenţia Regională de Protecţia Mediului Piteşti, S. C. Apă Canal S.A.,
Staţia Meteorologică Piteşti, Staţia de epurare a apelor uzate etc.
Şcoala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicaţi în acest proces de educare
să poată să gestioneze resursele umane, să aibă cunoştinţe de psihologie şi pedagogie, să se poată
adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală. Totuşi, rolul important, cel puţin
acum, îl are şcoala, cadrele didactice, profesorul diriginte care, prin activităţile elaborate, pot
dezvolta la elevi norme şi conduite socio-morale, pot dezvolta abilităţi şi conduite morale şi civice,
în contextul european actual.
Colaborarea dintre şcoală şi familie într-un mediu favorizat de comunitatea locală va atinge
scopul educaţional propus, printr-o relaţie de echivalenţă dintre şcoala în comunitate şi comunitatea
în şcoală. Numai prin eforturi comune şi conjugate ale tuturor factorilor implicaţi în educarea civică
şi morală a tinerilor elevi se va ajunge la o ridicare a calităţii comportamentelor cetăţeneşti ale
tinerilor în contextul noii Uniuni Europene, fără graniţe, fără obstacole şi restricţii.
Proiectul, metodă alternativă a învăţării şi evaluării, prezintă multe avantaje: abordarea
interdisciplinară, integrarea cunoştinţelor, a capacităţilor, deprinderilor şi atitudinilor/valorilor
promovează dezvoltarea globală a personalităţii; libertatea de selectare a temelor şi a mijloacelor de
realizare stimulează responsabilitatea elevului; evaluarea elevilor are loc în timpul desfăşurării
procesului de învăţare; fiecare proiect porneşte de la identificarea şi formularea unei probleme şi
apoi se trece la rezolvarea acesteia; elevii sunt implicati în situaţii reale de viată, promovând
învăţarea prin contactul direct cu lucrurile, trecând de la „a învăţa despre” la „a şti cum să”;
proiectul încurajează autoevaluarea, gândirea şi nu memorarea sau recunoaşterea unei informaţii.
Utilizarea proiectului ca metoda de învaţare şi evaluare conduce la crearea unui climat de
învăţare plăcut, relaxat, care elimină ierarhizarea şi evidenţiază progresul şi achiziţiile. Să lucrezi
într-un grup reprezintă o competenţă pentru viaţă şi o parte importantă a unui mediu de învăţare
bazat pe proiecte.
În condiţiile în care societatea noastră cere persoane responsabile, cu abilităţi de planificare,
gândire critică, creativitate, de comunicare şi de prezentare, înţelegerea culturilor diferite, abilitatea
de a lua decizii şi cunoştinţe şi abilităţi de utilizare a tehnologiei, precum şi acelor instrumente care
servesc cel mai bine scopul, învăţarea bazată pe proiect are avantajul că poate să transforme şcoala
într-un laborator de viaţă.

Bibliografie:
1. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi,
2001;
2. Robu Maria, „Empatia în educaţie”, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008;
3. Nicola Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000 ;
4. Pescaru Băran Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004;
5. Popescu, M., ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia 2000+, Corint,
Bucureşti, 2000;
6. Preda V.,Breben S.,Gongea E.,Mitrulescu V., ”Învăţărea bazată pe proiecte”, Editura Arves,
Craiova, 2009 ;
7. Vasile Gh. Cojocaru, ”Calitatea în educaţie”, Chişinău 2007;
8. Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis 2002.