Contribuția parteneriatului școală-comunitate la creșterea motivației
pentru învățare a copiilor/elevilor
Se stie ca educatia, ca actiune sociala organizata, se desfasoara intr-un cadru constituit pe baza unor valori perene si cu participarea tuturor factorilor educationali: familia, scoala, institutii culturale, mass-media, structuri asociative etc. La nivelul acestor factori se formeaza medii educationale care exercita influente specifice asupra noilor generatii. Parteneriatul educaţional se realizează între: instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate; agenţii educaţionali: copii, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.); membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.). Familia si scoala reprezinta cei mai importanti factori educationali, fiind adevarati piloni ai educatiei. Mediul familial ii ofera copilului modele de comportamente pe care, de regula, acesta le imita cu fidelitate. Acum si aici se pun bazele unor deprinderi si obisnuinte elementare de comportare morala, dar se face si trecerea spre infiriparea unor reprezentari, notiuni, valori morale, convingeri prin care se exprima atitudinea copilului fata de el insusi, fata de ceilalti si fata de societatea in care se afirma. Un parteneriat reuşit implică: identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor şi comunităţii; găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus; organizarea şi conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus; identificarea competenţelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la maximum; combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor şi tehnicilor diferite care se pot aplica diferitelor sarcini; utilizarea cu succes a schimbării în folosul instituţiei. Partenerii reali ai şcolii, din comunitate, sunt: familia, instituţiile autorităţilor locale, instituţii de cultură, poliţia, unităţile sanitare, biserica, ONG-uri, etc. Cercetările demonstrează că şcolile eficiente presupun un nivel ridicat de implicare a părinţilor şi a comunităţii, ceea ce are un impact vital asupra învăţării elevilor, indiferent de contextul social sau cultural al familiei. Prin urmare, acest aspect din activitatea de bază a şcolilor este unul esenţial pentru o educaţie de calitate. Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarităţii serviciilor oferite de către organizaţiile care activează în comunitate. Parteneriatele școlare facilitează realizarea unor proiecte prin care elevii au posibilitatea să își perfecționeze și să pună în practică cunoștințele, să participe la competiții, excursii, schimburi de experiențe, socializând și perfecționându-și competențele de comunicare. Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi în comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale este o necesitate a activităţii didactice.
Printre efectele majore pe care le produc proiectele educative, se pot menţiona:
creşterea calităţii actului educaţional şi a rezultatelor învăţării; stimularea şi multiplicarea iniţiativelor tinerilor în dezvoltarea vieţii comunităţii şcolare/comunităţii; creșterea gradului de socializare și valorizare a elevilor; reducerea procentului fenomenelor antisociale, a abandonului şi absenteismului şcolar; creşterea ratei promovabilităţii şcolare; asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală; ridicarea calităţii resursei umane din sistemul educaţional; formarea resursei umane necesare dezvoltării societăţii cunoaşterii; asigurarea sustenabilităţii proiectelor educative prin conştientizarea comunităţii cu privire la potenţialul pe care programele educaţionale le au asupra formării tinerei generaţii ce urmează a se integra; transformarea educaţiei în sursă de dezvoltare comunitară. Proiectele de parteneriat educaţionale vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl şi comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali. Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru în dezvoltarea personalităţii elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat educaţionale sunt benefice atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi: şcoală, familie, comunitate. Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii și ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. În concluzie, elevii învaţă să gândească critic, complex, îşi dezvoltă gândirea multicauzală, experimentează abilităţi de rezolvare de probleme, de empatie, de toleranţă și, nu în ultimul rând, socializează, învăţând să fie mai apropiaţi, să lege noi prietenii, să-şi împărtăşească experienţe personale. Experiențele elevilor participanți sunt pozitive, legăturile de prietenie dintre participanți sunt stabile și viabile astfel încât nu mai este nevoie de motivare suplimentară pentru participarea la alte programe asemănătoare, interne sau internaționale.