ROLUL SCHEMELOR DE FACILITARE NEUROMUSCULARĂ

PROPRIOCEPTIVĂ ÎN ANTRENAREA STABILITĂŢII ŞI ECHILIBRULUI,

NECESARE EXECUTĂRII UNOR ACTIVITĂŢI MOTRICE

Controlul permanent al posturii este o caracteristică a unui sistem nervos

sănătos, permiţând stabilitate şi iniţierea mişcărilor dorite. Există însă o serie de boli
neurologice şi nu numai, care pot perturba echilibrul, controlul postural (în special
posibilitatea de a menţine ortostatismul static şi dinamic), alterând astfel eficacitatea
acţiunilor omului.
Astfel că ameliorarea stabilităţii şi a echilibrului reprezintă primul scop al
asistenţei de recuperare a copilului care prezintă aceste perturbări.
Ipoteza acestei lucrări poate fi definită astfel: introducerea atât a schemelor
globale cât şi a tehnicilor de facilitare neuromusculară proprioceptivă în cadrul
programelor de kinetoterapie stimulează reacţiile posturale şi facilitează contracţia în
lanţ a grupelor musculare responsabile de menţinerea stabilitaţii şi a echilibrului static
şi dinamic în timpul activităţilor motrice caracteristice fazelor de evoluţie.
Prin realizarea acestei lucrări ne-am propus schiţarea unei metodologii de
tratament kinetoterapeutic bazate pe folosirea cu preponderenţă a acelor scheme şi
tehnici de facilitare care activează reflexele posturale şi de echilibru.
Noţiunea de facilitare neuromusculară a fost dezvoltată de dr. Herman Kabat şi
reprezintă uşurarea simultan cu încurajarea şi accelerarea răspunsului motor voluntar
prin stimularea proprioceptorilor din muşchi, tendoane, articulaţii dar şi prin
stimularea exteroreceptorilor. Schemele globale de mişcare au ca punct de plecare
schemele descrise de Kabat, desfăşurându-se pe o direcţie diagonal-rotatorie,
imprimată de grupe musculare sinergice ale căror fibre , tendoane şi ligamente au
aceeaşi orientare (diagonală şi spiralată - rotatorie). Componentele musculare
principale care participă la realizarea schemelor se contractă în lanţ atunci cand
schema este executată pe toată amplitudinea posibilă. Astfel că un muşchi nu este
singur responsabil de realizarea unei componente izolate de mişcare, acţiunea lui
fiind amplificată de muşchii conecşi şi la rândul său amplifică acţiunea componentelor
musculare conexe.
Fiecare tehnică implică fie contracţie izotonică fie contracţie izometrică, sau în
unele cazuri ambele tipuri de contracţie. Subiecţii sănătoşi normali sunt capabili să
efectueze aceste două tipuri de contracţii: contracţia izotonică pentru mişcare,
contracţia izometrică pentru menţinerea unei poziţii. În acest caz al dezvoltării
comportamentului motor, mişcarea precede menţinerea posturii. Contracţiile izotonice
pot fi considerate ca fiind mai primitive decât cele izometrice. La maturitate,
activitatea neuromusculară trebuie să prezinte un subtil “aliaj” al celor două tipuri de
contracţie; aşa cum mişcarea este necesară la menţinerea posturii în aceeaşi măsură
postura este necesară mişcării.
Dacă deficienţa este la nivel de mişcare tehnicile utilizate sunt cele ce au la
bază contracţia izotonică, dat fiind faptul că aceasta este responsabilă de reluarea
poziţiei în situaţia perturbării echilibrului. În timpul mişcării, stabilitatea segmentelor
este asigurată de lucrul izometric motiv pentru care acesta este folosit în cazul.
afectării stabilităţii.
Schemele au fost aplicate unui număr de 10 copii cu tulburări ale controlului
postural, cu vârste cuprinse între 3 – 7 ani, copii car sunt în evidenţa Laboratorului
pentru Cercetare pentru Sănătate Mintală, I.O.M.C. Bucureşti.
Schemele cuprind două diagonale de mişcare, fiecare cu câte două perechi de
scheme antagoniste: înainte-stânga/înapoi-dreapta cu înapoi-dreapta/înainte-stânga şi
înainte-dreapta/înapoi-stânga cu înapoi-stânga/înainte-dreapta. În cadrul acestor
scheme, la care s-au adăugat componentele de rotaţie la nivelul capului şi gâtului, au
fost aplicate tehnicile de facilitare stabilizare ritmică şi inversare lentă cu opunere.
Fiecare schemă însă nu este doar o mişcare analitică ci este dată de acţiunea sinergică
a unor grupe de muşchi responsabile de realizarea activităţii respective.
Schemele totale de mişcare utilizate au fost pentru:
1. Ridicare din decubit ventral în patrupedie şi stimularea stabilităţii şi echilibrului în
această poziţie
Scheme folosite:
 Extensie şi rotaţie spre dreapta a capului şi gâtului/Flexie şi rotaţie spre
dreapta a trunchiului inferior. Direcţia de mişcare pe diagonală favorizează
extensia cotului stâng atunci când mişcarea se execută spre înapoi şi spre
dreapta.
 Extensie şi rotaţie spre dreapta a capului şi gâtului/Rotaţie spre stânga a
trunchiului inferior. Componentele de rotaţie combinate extensiei şi flexiei
trunchiului inferior participă la obţinerea stabilităţii;
2. Ridicare din decubit dorsal în aşezat şi stimularea echilibrului în aceată poziţie.
Scheme folosite:
 Flexie şi rotaţie spre stânga a capului şi gâtului/Flexie şi rotaţie spre stânga a
trunchiului inferior/Extensie a membrelor superioare;
 Flexie şi rotaţie spre stânga a capului şi gâtului/Extensie-adducţie-rotaţie
internă a membrului superior drept; Pentru încurajarea echilibrului schemele
antagoniste sunt folosite fie alternativ (prizele mâinilor trec dinspre anterior
spre posterior) fie simultan.
3.Mers pe genunchi
Schema folosită:
 Flexie şi rotaţie spre stânga a capului şi gâtului/ Flexie şi rotaţie spre dreapta
a trunchiului superior.
4. Ridicare din pe genunchi în ortostatism cu trecere prin poziţia cavaler
Schema folosită:
 Flexie şi rotaţie spre dreapta a trunchiului inferior/Extensie şi rotaţie spre
stânga a trunchiului superior;
 Extensie-abducţie-rotaţie internă a membrului inferior drept
5. Echilibru şi stabilitate în ortostatism şi mers.
Scheme folosite:
 Extensie şi rotaţie spre dreapta a capului şi gâtului/; Rotaţie spre stânga a
trunchiului inferior; Prizele mâinilor sunt fie anterior şi posterior fie numai
posterior
 Rotaţie spre stânga a trunchiului superior/ Rotaţie spre dreapta a trunchiului
inferior. Prizele mâinilor au rol de a opune rezistenţă fazelor alternative de
balans şi de a exercita o presiune în timpul fazei de sprijin.
Aceste activităţi sunt executate pe sol, pe saltea, din mai multe considerente:
- reprezintă un element de securitate pentru copil şi de protecţie atunci
când acesta nu este capabil să-şi menţină echilibrul
- pot fi executate scheme de mişcare mai ample decât pe masă
- reacţiile de echilibru sunt sunt numeroase datorită varietăţii poziţiilor de
plecare iar echilibrul poate fi perturbat fără existenţa pericolului căderii
Dacă deficienţa este la nivel de mişcare tehnicile utilizate sunt cele ce au la
bază contracţia izotonică, dat fiind faptul că aceasta este responsabilă de reluarea
poziţiei în situaţia perturbării echilibrului. În timpul mişcării, stabilitatea segmentelor
este asigurată de lucrul izometric motiv pentru care acesta este folosit în cazul.
afectării stabilităţii.
În concluzie, obţinerea rezultatelor pozitive ne îndreptăţeşte să afirmăm
următoarele:
- introducerea facilitării neuro-musculare proprioceptive prin folosirea
tehnicilor şi schemelor globale vor fi adecvate în funcţie de necesităţile şi
posibilităţile copiilor.
- stimularea reacţiilor posturale şi facilitarea contracţiei în lanţ a grupelor
musculare sunt responsabile de menţinerea stabilităţii şi a echilibrului static
şi dinamic în timpul activităţilor motrice caracteristice fazelor de evoluţie.
- antrenarea stabilităţii şi echilibrului necesare menţinerii diferitelor poziţii şi
executării unor activităţi motrice specifice etapelor de dezvoltare neuro-
motorie este obligatorie pentru pregătirea reeducării mersului.
- aplicarea schemelor de facilitare neuromusculară proprioceptivă contribuie în final la
independenţa pacientului.