Sunteți pe pagina 1din 8

Podaru Petrica

Anul II Kinetoterapie

Ranceanu Florin Iulian


Rasnovanu Andra

Metoda
Kabat

Herman Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperare neuromotorie, pornind de la


studiile neurofiziologice ale miscarii, comportamentului motor si invatarii motorii. Metoda se
numeste 'de facilitare neuroproprioceptiva' si se aplica in: leziuni de neuron motor periferic,
recuperarea insuficientei motorii cerebrale, leziuni de neuron motor central. Ea se bazeaza pe
urmatoarele observatii:
excitatia subliminala necesara executarii unei miscari, poate fi intarita cu stimuli din alte
surse, care la randul lor intensifica raspunsul motor;
facilitarea maxima se obtine prin exercitiu intens, cu maximum de efort, sub rezistenta;
majoritatea miscarilor umane se fac in diagonala si spirala, chiar si insertiile musculare si
ligamentare fiind dispuse in diagonala si spirala.
Metoda foloseste scheme de miscare globala, plecand de la axioma: 'Creierul ignora actiunea
proprie muschiului, el recunoaste numai miscarea'. Principiile metodei Kabat sunt urmatoarele:
- Dezvoltarea neuromotorie normala se face in sens cranio-caudal si proximo-distal;
- Dezvoltarea fetala este caracterizata de raspunsurile reflexe secventiale la stimuli exteroceptivi
(flexia gatului precede extensia, adductia umarului precede abductia, rotatia interna o precede
pe cea externa, apucarea obiectului precede lasarea lui, flexia plantara precede dorsiflexia, etc);
- Dezvoltarea comportamentului motor este legata de dezvoltarea receptorilor senzitivi, vizuali,
auditivi,
etc;
- Intregul comportament motor este caracterizat de miscari ritmice, reversibile, executate in
amplitudini complete de flexie si extensie;
- Dezvoltarea motorie implica miscarea combinata ale membrelor bilateral simetric,
homolateral, bilateral asimetric, alternativ reciproc, diagonal reciproc;
- Dezvoltarea motorie include si inversarea rapida dintre functiile antagoniste, cu predominanta
flexei sau extensiei;
- Dezvoltarea motorie reflecta si directia miscarii: de la verticala, la orizontala si apoi la oblica
sau diagonala.
In comportament motor al adultului, postura si miscarile combinate devin automate, pe
masura dezvoltarii performantelor motorii. Kabat face urmatoarele precizari, considerate
esentiale pentru miscarea voluntara complexa:

1.Folosirea schemelor de miscare in spirala si diagonala.


2.Miscarea activa se deruleaza de la distal spre proximal in timp ce stabilitatea articulara
recunoaste sensul invers.
3.Folosirea rezistentei maximale in scopul obtinerii iradierii in cadrul schemei de miscare sau in
grupele musculare ale schemei heterolaterale.
4. Utilizarea de tehnici si elemente ce faciliteaza dezvoltarea miscarii sau a posturii (pozitionare,
contact
manual, intinderi musculare, presiuni articulare, rezistenta la miscare etc). Procedeele de
facilitare folosite sunt urmatoarele:
- rezistenta maxima pana la anularea miscarii active;
- intinderea, ce poate activa un muschi paretic sau plegic daca i se opune si o rezistenta;
- schemele globale ale miscarii, care sunt de obicei mai eficace in ceea ce priveste facilitarea
(fenomenul de 'iradiere');
- alternarea antagonistilor, ce se bazeaza pe faptul ca dupa provocarea reflexului de flexie,
excitabilitatea reflexului de extensie este mai marita. Modalitatile de alternare ale antagonistilor
sunt: inversarea lenta (IL), inversarea lenta cu efort static (ILO), inversare agonistica (IA),
stabilizarea ritmica (SR), inversare lenta-relaxare (contractie-relaxare-contractie), inversare lenta
cu efort static si relaxare (ILO + relaxare), combinarea stabilizarii ritmice (SR) cu inversarea
lenta-relaxare.
Prin pozitionarea bolnavului se cauta utilizarea influentei reflexului tonic labirintic pentru
intarirea efortului de asistare necesar sau pentru asistarea miscarii solicitate. Pe schemele
(diagonalele) Kabat se lucreaza tehnici FNP pentru obtinerea unui rezultat optim de cresterea
fortei musculare. Aceste scheme de facilitare sunt efectuate pasiv doar pentru determinarea
limitelor amplitudinii de miscare sau pentru intelegerea /acomodarea pacientului.
Sincronizarea normala include contractia muschilor in secvente, ce decurg din miscarile
coordonate in asa fel incat sa fie realizate cursiv, fara acrosari. Initial se executa miscari
intentionale controlate de la proximal spre distal si se trece apoi la miscari pornind dinspre distal.
Daca sincronizarea nu este realizata corect se vor efectua scheme de miscare fragmentate, initial
distal si apoi proximal; primul si ultimul timp' al schemelor de miscare il va constitui rotatia in
articulatia de unde incepe, respectiv se termina, schema de miscare.
Daca componenta distala este prea slaba rezistenta se va opune proximal pana se obtine
forta de contractie suficienta in partea distala a extremitatii. Daca este mai slaba componenta
proximala rezistenta se aplica distal. Daca si in zona proximala si distala forta de contractie este
la fel de slaba se vor executa contractii izometrice in pozitii de scurtare pornind de la distal spre
proximal. Dupa ce sa obtinut raspunsul muscular in pozitia de scurtare, se trece la exersarea
aceluiasi raspuns in pozitia de alungire.

Lucrul sub rezistenta comporta un efort deosebit din partea kinetoterapeutului si de aceea la adult
metoda nu poate fi folosita decat de catre kinetoterapeutii robusti.
Margaret Knott si Dorothy Voss au aprofundat tehnica terapeutica imaginata de Kabat si
au extins-o la tratamentul unei game mai largi de afectiuni neurologice soldate cu dezordini de
activitate motorie. Principiile de tratament sunt:
1.

Toate fiintele umane au potentiale care nu au fost complet dezvoltate .

2.

Deprinderile motorii precoce sunt caracterizate prin miscari spontane care oscileaza intre
extrema flexie si extensie. Aceste miscari sunt ritmice si au un caracter ireversibil. In
tratament se va lucra pe ambele directii de miscare.

3.

Dezvoltarea deprinderilor motorii are tendinta la ciclitate asa cum se poate evidentia prin
trecerea de la dominanta flexorilor la cea a extensorilor. Obiectivul este stabilirea unei
balante intre antagonisti. Mai intai se observa unde exista un dezechilibru, apoi se va facilita
partea slaba. Echilibrul si controlul postural trebuie obtinute inainte de a incepe miscarile din
aceste posturi. Tratamentul va urmari succesiunea: control postural - echilibru - miscari din
anumite posturi.

4.

Etapele dezvoltarii motorii au o succesiune ordonata, dar exista suprapunere intre ele.
Copilul nu isi incheie dezvoltarea unei etape inainte de a trece la urmatoarea etapa (o
activitate mai avansata).

Miscarile se executa activ, pe diagonala si in spirala, pornind de la pozitia in care muschiul de


facilitat este in intindere maxima si ajunge in pozitia de maxima scurtare. Se au in vedere toate
actiunile grupului muscular vizat, pozitionarea facandu-se in functie de actiunea principala si de
actiunile secundare ale acestuia. Astfel, fiecare muschi va avea o pozitie proprie de facilitare. O
miscare oarecare nu este efectuata niciodata de un singur muschi, iar deficitul produs de lipsa
activitatii unui muschi se traduce printr-o scadere de forta si coordonare a respectivei scheme de
miscare.
Muschii care actioneaza pe o anumita schema sunt legati functional si actioneaza intr-un
lant kinetic in cele mai bune conditii de la pozitia de alungire completa la pozitia de scurtare
completa. Fiecare muschi privit sub acest aspect al lantului kinetic va putea fi facilitat de o
anumita pozitie a muschilor din lantul respectiv. Aceasta pozitie de facilitare se obtine printr-o
pozitionare a segmentelor ce participa la acea schema, pozitionarea incepand de la proximal spre
distal in urmatoarea ordine: componentele de flexie sau extensie, apoi cele de abductie sau
adductie si in final componentele de rotatie interna sau externa. Schemele de miscare (dus-intors)
cuprind toate cele 6 directii de miscare, bine determinate 3 cate 3, avand o anumita succesiune de
intrare in actiune, in care cate una este dominanta la un moment dat. Schema de miscare se va
initia si incheia cu o miscare de rotatie (desurubarea/insurubarea). Fiecare schema se bazeaza pe
'o componenta musculara principala', formata dintr-un numar de muschi inruditi prin
aliniamentul lor fata de schelet si care realizeaza in principal miscarile cuprinse in acea schema.
Exista si o 'componenta musculara secundara', reprezentata de muschi care isi exercita actiunile
pe doua scheme (un fel de 'incalecare' de actiuni) in cadrul secventelor comune ale acestora.

Regulile pentru crearea diagonalelor specifice pentru facilitarea unui anume muschi sunt:
la MS flexia este asociata rotatiei externe, in timp ce rotatia interna se asociaza extensiei;
la MI flexia si extensia se asociaza fie rotatiei interne, fie rotatiei externe, dar adductia se
asociaza numai rotatiei externe, in timp ce abductia este legata de rotatia interna;
pivotii distali (pumn si glezna) se aliniaza pivotilor proximali (umar si sold) astfel:
> 'la MS:
- supinatia si abductia se asociaza flexiei si rotatiei externe
- pronatia si adductia se asociaza extensiei si rotatiei interne
- flexia pumnului este legata de adductia umarului
- extensia pumnului este legata de abductia umarului
>

la MI:

- extensia gleznei este legata de extensia soldului


- flexia gleznei este legata de flexia soldului
- inversia piciorului se asociaza adductiei si rotatiei externe a soldului, iar eversia piciorului este
cuplata cu abductia si rotatia interna a soldului
pivotii digitali se aliniaza pivotilor proximali si distali, indiferent ce se intampla cu pivotii
intermediari.
> ' l a MS:
- flexia cu adductia degetelor se asociaza flexiei pumnului si adductiei umarului
- extensia cu abductia degetelor se asociaza extensiei pumnului si abductiei umarului
- deviatia radiala a degetelor acompaniaza deviatia radiala a pumnului, supinatia si flexia cu
rotatia externa a umarului
- deviatia cubitala a degetelor se asociaza cu aceeasi deviatie a pumnului, cu pronatia si extensia
cu rotatie interna a umarului
Policele intra de asemenea in schemele de miscare, retinand ca:

- adductia policelui se va asocia intotdeauna cu flexia si rotatia externa a umarului


- abductia policelui se va asocia intotdeauna cu extensia si rotatia interna a umarului
> la MI:
- flexia cu adductia degetelor se asociaza cu flexia plantara si extensia soldului
- extensia cu abductia degetelor se combina cu extensia piciorului si flexia soldului.
Fosirea unor stimului proprioceptivi variati, care se adauga la eforturile voluntare ale bolnavului,
are ca urmare facilitarea functiei si o contractie musculara mai puternica decit cea care poate fi
provocata numai prin efort voluntar.
Facilitarea maxima se obtine prin exercitiu intens, cu maximul de efort si rezistenta. Autorul
subliniaza ca miscarea pasiva nu realizeaza nimic in mod direct in ceea ce priveste ameliorarea
functiei muschilor paralizati, intrucit nici-un fel de activitate voluntara nu este provocata in
grupurile motorii.
Mijloace terapeutice procedeele de facilitare folosite in procesul de reeducare sunt:
1. Rezistenta maxima se opune miscarii active a pacientului pina la anularea ei, obligind
muschiul respectiv sa se contracte izometric.
2. Intinderea (Elongarea muschiului) Autorul considera ca un muschi paralizat poate deveni activ
prin intinderea lui, aca i se aplica o rezistenta
3. Schemele globale ale miscarii Kabat constata ca schemele de miscare globala pe diagonala si
pe spirala sunt de obicei mai eficace, in ceea ce priveste facilitarea, decit schemele de miscare pe
linie dreapta.
Schemele de exercitii globale prezinta avantajul ca implica in miscare un numar mare de grupe
musculare, tratamentul adresindu-se mai multor muschi interesati, obtinindu-se astfel rezultate
mai rapide.
4. Alternarea antagonistilor reprezinta o tehnica de imbunatatire a metodei Kabat, care apartine
asistentei sale, Brisker:
,,Tehnica alternarii antagonistilor constituie o sursa puternica de facilitare.
Ea se bazeaza pe legea de inductie succesiva a lui Sherrington: el a constatat ca la vertebrate,
imediat dupa provocarea reflexului de flexie, excitabilitatea reflexului de extensie este mult
marita.

Aceleasi fenomene se observa si in miscarea voluntara.


Aceasta tehnica consta in a excita contractia unui muschi si a facilita contractia lui, prin
contractarea in efort a anragonistului sau.
EXERCITII PENTRU TRUNCHI
Exercitiile pentru trunchi respecta aceleasi principii specifice metodei, ele se fac sub rezistenta
maxima, pe diagonale si asociate cu miscari de rotatie.
Pacientul in decubit dorsal cu miinile deasupra capului, bratele sau trunchiul indeplinesc o
miscare de flexie in partea opusa, ca in activitatea de spart lemne.
Decubit lateral, kinetoterapeutul asezat la spatele pacientului, cu o mana pe frunte si alta pe
genunchi, se opune flexiei totale a trunchiului (ghemuirii).
Pacientul in sezand, kinetoterapeutul in fata lui, se opune cu ambele maini asezate pe umeri,
aplecarii inainte a trunchiului.Miscarea aceasta se executa si cu rotatia trunchiului.Mana dreapta
a kinetoterapeutului se opune in acest caz proiectiei anterioare a umarului stang in timp ce mina
stanga opreste umarul drept sa fie tras inapoi.Miscarea pentru trunchi se executa din pozitiile
decubit dorsal, decubit lateral, sezind.
DIAGONALELE KABAT DE FLEXIE sI EXTENSIE PENTRU MEMBRELE INFERIOARE
Diagonala I Miscarea de jos in sus.
Pacientul este in decubit dorsal, cu membrul inferior extins, in abductie, cu usoara rotatie interna
a soldului, piciorul se afla extins in pronatie.Konetoterapeutul sta de partea membrului inferior
respectiv mana omoloaga cuprinde piciorul peste fata sa dorsala, astfel incat cele patru degete se
aseaza peste marginea interna a piciorului, cealalta mana se aseaza pe fata interna a
coapsei.Exercitiul se executa cu genunchiul in extensie si are loc gradat: extensia degetelor
piciorului, flexia dorsala a piciorului si supinatia sa, adductia, flexia si rotatia externa a
coapsei.Intreg ansamblul de miscari se executa sub rezistenta. Din pozitia de la sfirsitul miscarii
de jos in sus se fac: flexia degetelor, extensia piciorului, extensia, abductia si rotatia interna a
coapsei.
Diagonala a II-a Pacientul este in decubit dorsal, cu membrul inferior addus, dincolo de linia
mediana, usor rotat in afara, piciorul in extensie si supinatie, degetele flectate. Kinetoterapeutul
sta pe partea membrului inferior respectiv.Mana omoloaga cuprinde piciorul peste fata sa
dorsala, astfel incat cele patru degete se aseaza peste marginea interna a piciorului, cealalta mana
se aseaza pe fata externa a coapsei.

Miscarea: se efectueaza extensia degetelor, flexia dorsala si pronatia piciorului, flexia coapsei cu
abductie si rotatia interna a piciorului.Miscarea are loc in amplitudinea sa maxima.Variante
pentru miscarile genunchiului se pot realiza in ambele diagonale.
La sfirsitul miscarii de sus in josa diagonalei, se continua extensia soldului cu flexia
genunchiului (in afara mesei de tratament).In miscarea inversa se executa mai intai extensia
genunchiului, apoi flexia coapsei cu rotatia interna din momentul in care se ridica de la planul
mesei.
Se executa flexia genunchiului din partea finala a celei de a II-a diagonale.
Din prima diagonala, flexia coapsei este asociata cu flexa genunchiului, astfel incat se atinge
cu calcaiul (piciorul in flexie) genunchiul opus.

Bibliografie:
http://www.elipetromed.ro/metode-kinetice-folosite-in-procesul-de-recuperare.html
Kinetoterapie- Coord. Vasile Marcu, Mirela Dan EDITURA UNIVERSITATII DIN
ORADEA