Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contractii izometrice
Aceste contractii se fac fara miscare, pentru ca incarcarea
muschiului depaseste tensiunea generata de contractarea muschiului.
Aceasta apare atunci cand un muschi incearca sa impinga sau sa traga un
obiect imobil.
Contractii izotonice
In acest tip de contractii miscarea are loc, deoarece tensiunea
generata de contractarea muschiului depaseste incarcarea muschiului.
Aceasta apare cand se folosesc muschii ca sa muti un obiect.
Regimul excentric
Antrenamentul prin metoda excentrica prevede indeplinirea actiunilor de
miscare cu caracter de cedare progresiva, urmata de blocarea si intinderea
concomitenta a muschilor.
Anrenamentul in regimul excentric este nespecific in ceea ce priveste
majoritatea miscarilor ce caracterizeaza diverse probe sportive, deoarece
la aceste miscari lipseste regimul de cedare in activitatea musculara.
Lucrul in acest regim este prea obositor si duce la acumularea in muschi a
produselor de descompunere, in comparatie cu lucrul in regim izokinetic
si izotonic. Sunt sigur ca oricine a fost macar o data in viata la o sala de
forta a experimentat acea senzatie dureroasa care apare de obicei a doua
zi dupa un efort intens. Este vorba de febra musculara care se manifesta
prin senzatia dureroasa, arsura, sensibilitate locala crescuta si chiar o
usoara crestere in volum a segmentului corporal corespunzator practic,
febra musculara atrage dupa sine reducerea capacitatii de antrenare pentru
o perioada limitata de timp.
In filozofia culturismului gasim afirmatia no pain, no gain (fara durere nu
exista rezultate), insa trebuie sa invatati sa faceti diferenta intre durerea
(aproape) placuta data de febra musculara dupa un antrenament intens si
durerea ca urmare a unei accidentari.
Febra musculara devine evidenta dupa 24 ore de la un efort anaerob
sustinut si este provocata de catre mici rupturi (microtraumatisme) la
nivelul tesutului conjunctiv (tendoane, ligamente, fascii, tesut conjunctiv
intramuscular) si fibrele musculare, de catre contractii si spasme ale unor
fibre musculare si de catre efectele toxice ale unor produsi de metabolism
(radicali liberi aparuti in urma stresului oxidativ).
. Fara sa fie un indicator precis al eficientei unui antrenament, intensitatea
febrei musculare ne poate sugera anumite aspecte: o durere suportabila
indica un antrenament puternic, dar in limite normale , in timp ce o durere
foarte puternica arata ca am cam abuzat de posibilitatile noastre si ar
trebui sa mai reducem din intensitate si/sau volumul de antrenament.
Anumite tipuri de miscari predispun mai mult la aparitia febrei musculare
decat altele.
Au fost comparate doua tipuri de antrenamente de forta: unul in
care s-a pus accent pe contractii concentrice (flexii obisnuite cu
incarcare) si altul in care au predominat contractii excentrice (muschiul
este tinut in tensiune atunci cand greutatea este coborata), numite si in
jargonul culturistilor repetari negative. Surprinzator, s-a constatat ca cei
care s-au antrenat folosind contractii excentrice au inregistrat febra
musculara mult mai intensa, explicata prin faptul ca aceasta metoda
supune complexul muschi-tendon la un stres mult mai important.
La microscop s-a constatat ca celulele musculare supuse contractiilor
excentrice au suferit numeroase microleziuni, care au produs durere.
Distrugerile structurale la nivelul membranelor celulelor musculare sunt
sugerate si de catre prezenta enzimelor musculare in sange dupa un efort
intens (nivelul plasmatic poate creste de 2-10 ori fata de valorile
normale).
S-a constatat faptul ca in timpul activitatilor care produc febra musculara,
numarul de leucocite (celule albe) creste. Leucocitele servesc drept mijloc
de aparare a organismului atunci cand acesta este atacat. Cresterea
numarului de leucocite i-a facut pe cercetatori sa se gandeasca daca nu
cumva febra musculara reprezinta o reactie inflamatorie (acest aspect
ramane a fi demonstrat prin studii ulterioare).
Durerea nu este resimtita imediat, deoarece substantele rezultate in urma
distrugerilor celulare afecteaza intr-o oarecare masura si nervii senzitivi
care au rolul de a transmite senzatia dureroasa la nivelul scoartei
cerebrale. Este nevoie de ceva timp pana cand structurile nervoase isi vor
relua functia.
Lipsa febrei musculare poate fi un indicator al unui antrenament
insuficient de puternic, care nu constituie un stimul eficient de dezvoltare
a masei musculare. Totusi, pragul de raspuns la durere difera de la individ
la individ, deci febra musculara ar trebui sa fie privita eventual doar ca un
indicator subiectiv al eficientei unui antrenament.
Spunem ca febra musculara apare dupa 24 ore, prezinta un varf maxim la
24-72 ore si decreste progresiv pana la disparitie in 7-10 zile. Ea poate sa
apara la orice sportiv, indiferent de nivelul de pregatire si se coreleaza cu
introducerea unor miscari sau exercitii noi, cresterea volumului,
intensitatii sau complexitatii antrenamntului.
Probabil va intrebati cand puteti face urmatorul antrenament. Parerile sunt
impartite. Unii experti ne sfatuiesc sa asteptam pana cand muschiul se
reface complet, durerea dispare, cu alte cuvinte microleziunile s-au
vindecat, evitand astfel agravarea acestora. Altii afirma ca ne putem
antrena indiferent de durere, deoarece in acest fel muschiul va fi mai bine
irigat cu sange care aduce substante necesare refacerii.
Calea cea mai buna este efectuarea unor antrenamente usoare si reluarea
antrenamentelor puternice doar dupa ce durerea se reduce suficient de
mult. S-a constatat ca exercitiile de stretching (intindere) au un efect
foarte bun in reducerea febrei musculare, de aceea este recomandat sa
faceti acest gen de exercitii inainte, in timpul si dupa antrenament.
Incalzirea inainte de antrenament este o modalitate buna de prevenire a
febrei musculara excesive. Pe de alta parte, sauna si masajul nu s-au
dovedit eficiente in ceea ce priveste timpul de recuperare. Uneori se
indica utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (aspirina, de exemplu),
insa studiile au aratat ca nici aceastea nu au efecte de luat in seama.
Se pare ca atunci când vine vorba de febra musculara nu se poate
face mai nimic pentru a obliga muşchiul sa nu mai protesteze atât de
vehement. Atitudinea de urmat consta in prevenirea apariţiei febrei
musculare prin antrenamente inteligent conduse. Trebuie urmărită
creşterea progresivă a încărcăturii, limitând cat mai mult tentativele de a
mari in salturi bruşte volumul si/sau intensitatea.
Avantajele regimului excentric
• tensiune superioară cu 30% izometriei;
• solicitare diferită a fibrelor musculare;
• eficienţă mai mare dacă este cuplat cu concentricul;
• dezadaptare foarte importantă.
Dezavantajele regimului excentric
• recuperare foarte lungă între 2 antrenamente;
• încărcături foarte grele.
METODE DE LUCRU
Metoda excentrică
Contracţiile excentrice creează cea mai mare tensiune musculară şi
aplicându-le, performanţa sportivă va avea de câştigat ca urmare directă a
îmbunătăţirii forţei concentrice.
Fiecare exerciţiu de forţă executat cu greutăţi libere presupune
contracţii concentrice şi excentrice. În faza concentrică, forţa este produsă
prin scurtarea muşchiului, iar în faza excentrică forţa este produsă prin
alungirea muşchiului, cu revenire la poziţia de start. Specialiştii
domeniului au constat că excentricul creează tensiuni mai mari în muşchi
decât contracţiile izometrice sau izotonice.
Goldberg şi colab., 1975, spun că cea mai mare tensiune în muşchi
conduce la o mai importantă dezvoltare a forţei musculare, deci
antrenamentul excentric este mai eficient decât cel clasic atunci când se
urmăreşte dezvoltarea forţei.
Metoda excentrică (negativă) foloseşte greutăţi supramaximale,
adică mai mult de 100% din 1 RM, viteza de execuţie fiind lentă.
O frecvenţă lentă de contracţie stimulează sinteza proteică
rezultând hipertrofia musculară. Unii autori de specialitate (Astrand şi
Rodahl 1985) consideră că dacă o contracţie excentrică este executată mai
repede, forţa musculară este mai mare decât prin metoda concentrică.
Acest lucru presupune o mare dificultate în pregătirea sportivului ,
deoarece acesta trebuie ajutat de alte două persoane în mişcarea de
ridicare pentru asigurarea fazei negative, deoarece încărcătura depăşeşte
1RM. Astfel metoda excentrică se recomandă a fi folosită doar de
sportivii cu experienţă sau se vor folosi încărcături mai mici pentru cei
începători.
După Bompa (1994, pag. 315) parametrii pregătirii pentru metoda
excentrică sunt:
Parametrii pregătirii Efortul
Încărcătură 110 – 160 %
Număr de exerciţii 3-5
Număr de repetări per serie 1-4
Număr de serii per exerciţiu 4 – 6 (8)
Număr de serii per lecţie 20 – 36
Interval de repaus 3 – 6 min
Viteza de execuţie lentă
Frecvenţa pe săptămână 1
Tabel nr. 1 Parametrii pregătirii pentru metoda excentrică
Metoda 120 – 80
Această metodă pleacă de la următorul principiu: în timpul unei
repetiţii normale cu 80 % greutate, coborârea excentrică nu are acţiune
foarte mare. Pentru a fi eficace ar trebui mai mult de 100 %. Deci în
această metodă se va coborî cu 120 % din 1 RM şi se va urca cu 80 % .
Ea este eficace în perioada de competiţie.
Pentru realizarea acestei metode este nevoie:
• de o maşină de tip portic programabilă, care permite înlocuirea
greutăţilor printr+un motor şi ca atare schimbarea automată a
încărcăturii.
• de 2 parteneri care vor schimba încărcătura.