UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT BUCURESTI SPECIALIZAREA : KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

Disciplina: FIZIOPATOLOGIE

Tema referat: FIZIOPATOLOGIA MUSCHIULUI

Coordonatori: Lector Univ. Drd. Buhociu Elena

Student: Boaru Simona Anul III,Grupa 301

Martie 2013

Cuprins

Generalitati................................................................................3 Capitolul 1. Fiziopatologia sistemului muscular 1.1. 1.2. 1.3. Pozitia muschilor.............................................................4 Structura muschilor........................................................5 Musculatura striata.........................................................5

Capitolul 2. Fibra musculara...................................................6

Capitolul 3. Contractia musculara...........................................8 Capitolul 4. Proprietatile muschilor scheletici........................9 Capitolul 5. Patologia sistemului muscular la om..10

Generalitati

Muschii sunt organe contractile care prin scurtare produc miscare. Amplitudinea miscarii este in functie de gradul de mobilitate al articulatiei asupra careia actioneaza muschiul si de lungimea fibrei musculare. In contractia maxima fibra se scurteaza la jumatatea lungimii pe care o are in stare de relaxare maxima. Travaliul depus de un muschi este in raport cu numarul fibrelor ce-l alcutuiesc; cu cat numarul acestor fibre este mai mare cu atat forta lui creste. In afara de faptul ca muschii sunt organe active ale miscarii, ei contribuie si la realizarea formei generale a corpului, precum si la mentinerea pozitiei verticale. Muschii care indeplinesc aceste roluri alcatuiesc musculatura scheletica sau somatica si sunt formati din tesut muscular striat. Muschii care indeplinesc activitatea motoare a organelor interne ( inima si vasele de sange, organele digestive etc.) alcatuiesc musculatura viscerelor si sunt cu exceptia inimii, formati din tesut muscular neted. Forma muschilor este variata: fusiforma , circulara, care poarta si denumirea de orbiculara, la muschii care se gasesc in jurul orificiilor orbitare,nazale,bucal si sfincter, la cei care inchid o cavitatee a unui organ (sfincterul piloric). Dupa dimensiunea care predomina muschii pot fi , ca si in cazul oaselor: lungi, lati si scurti. Dupa numarul capetelor de fixare pot fi : cu un singur capat,cu doua capete(biceps) , cu trei capete (triceps) , cu patru capete (cvadriceps).

1. Fiziopatologia sistemului muscular

DE LA VIBRATIA SPRANCENEI PANA LA SARITURA IN INALTIME , ORICE MISCARE ESTE REALIZATA CU AJUTORUL MUSCHILOR . IN LIPSA
ACESTORA NU AM PUTEA DIGERA MANCAREA SI NICI SANGALE NU AR CIRCULA IN VENE .

Muschii corpului uman se grupeaza in trei clase .Prima clasa este formata din muschii scheletici ,adica muschii striati care se fixeaza pe schelet . Acestia sunt controlati de creier si impreuna cu oasele pe care se fixeaza cu tendoane , sunt responsabili de orice miscare voluntara ,constienta de la zambet pana la urcatul scarilor . A doua clasa este formata din muschii netezi . Numele lor la fel ca si in cazul muschilor striati provine de la stuctura lor microscopica . Rolul lor este realizare miscarilor involuntare ale organelor interne , de exemplu din intestin sau din vezica urinara , care nu pot fi controlate constient , voluntar . Cea de a treia clasa este formata din muschiul care reprezinta cea mai mare parte din masa inimii , muschiul cardiac .

1.1 Pozitia muschilor Muschii scheletici (muschii striati) se gasesc in intregul corp uman din crestet pana in picioare , constituind o parte considerabila a masei acestuia . Masa lor totala poate atinge 25% , chiar si la nou nascuti . Acesti muschi realizeaza miscarea diferitelor parti ale scheletului : de la musculus stapedius , de marimea capatului unui ac de gamalie , care se afla in urechea interna , pana la muschiul gluteu mare , care se afla in fese , si care controleaza incheietura soldurilor . Muschii se fixeaza pe oase cu ajutorul a doua tendoane . Din cele doua capete de fixare ale muschiului unul este numit origine , celalalt insertie terminala .Tendonul din care porneste un muschi este de cele mai multe ori mai scurt decat cel cu care se fixeaza .Punctul pornire de regula este pe o parte a unei articulatii , iar punctul de fixare pe partea cealalta , astfel in cazul contractiei muschiului se schimba pozitia oaselor componente ale articulatiei .

1.2 Structura muschilor Muschi striati voluntari pot fi vizualizati ca o serie de ghemuri de fibre ce formeaza impreuna un intreg unitar .Fibrele cele mai subtiri sunt asa numitele miofilamente (filamente subtiri si groase).Acestea au dimensiunea atat de mica , incat se pot vedea doar cu ajutorul microscopului electronic . Sunt alcatuite din proteine , actina si miozina , care se numesc si proteine contractile.Un muschi se contracta daca filamentele alcatuite din miozina aluneca pe filamentele subtiri alcatuite din actina . Filamentele se organizeaza in manunchiuri numite miofibrile . Intre miofibrila se afla granule de glicogen rezervoarele de combustibil ale muschilor si mitocondrii care au rolul de centrale energetice . Miofibele formeaza manunchiuri mai complexe , fibrele musculare .Acestea sunt de fapt celulele musculare , nucleele fiind asezate langa membrana . La fiecare fibra musculara se cupleaza cu o fibra nervoasa , care in caz de nevoie va de comanda contractia acesteia . Muschiul intreg este cuprins de un tesut , asemenea izolatiei cablurilor ce contin mai multe fire izolate . Organizarea intr-o geometrie complexa , compacta a fibrelor musculare si a filamentelor nu este o proprietate a structurii muschilor netezi , dar contractia lor se bazeaza tot pe alunecarea filamentelor intre ele .Structura muschiului inimii vazuta cu microscopul este practic la fel cu cel al muschilor striati , cu diferenta ca intre celulele muschilor inimii se pot vedea punti . Nervii motori pornesc din scoarta motrica a creierului , trecand prin maduva spinarii si ies la nivelul muschilor inervati de ei .Impulsul nervos se transforma in contractie musculara prin niste placi motoare localizate spre capetelor fibrelor intrafusale , in punctul in care se cupleaza fibra musculara cu fibra nervoasa . Semnalul din nervi nu actioneaza direct asupra muschiului , ci prin eliberarea unei substante capabila sa transfere excitatia acetil-colina .

1.3 Musculatura striata Nomenclatura multora dintre muschii scheletici este in legatura cu regiunea in care sunt localizati (brahial, dorsal, pectoral s. a. ) , cu dimensiunea acestora (lung, scurt), cu numarul de fibre care intra in componenta lor 9 biceps, triceps, cvadriceps)
5

si cu functia lor (extensor, flexor, adductor) . Musculatura striata este impartita in doua categorii din punctul de vedere al profunzimii lor: - muschi superficiali: acestia sunt situati imediat sub piele, de aceea in momentul in care se contracta, o deformeaza. - muschi profunzi: sunt situati sub stratul superficial, nu sunt vizibili decat in situatia aparitiei unei plagi profunde sau in cadrul unei interventii chirurgicale

2. Fibra musculara Aparatul muscular este unul din mijloacele esentiale prin care organismul uman interactioneaza cu mediul inconjurator. Contractia muschiului scheletic furnizeaza stabilitate si forta pentru miscarile corpului. In corpul uman exista in jur de 650 de grupuri de muschi scheletici care cantaresc aproape jumatate din greutatea corporala. Din punct de vedere al structurii si al functiei sunt descrise trei categorii de muschi: scheletic (striat) , neted si cardiac. Muschiul striat este alcatuit din celule musculare numite si fibre musculare. Fibra musculara contine miofibrile, iar miofibrilele sunt alcatuite sin sarcomere care contin filamente contractile de actina si miozina. Fiecare fibra musculara este invelita de un strat de tesut conjunctiv numit endomisium format din fibre reticulare care contin capilare sangvine, limfatice si filete nervoase. Mai multe fibre musculare formeaza impreuna un fascicul. Fiecare fascicul muscular este invelit de o teaca conjunctiva numita perimisium. Mai multe fascicule grupate formeaza muschiul, fiind acoperite la exterior de epimisium- un strat dens de tesut conjunctiv care ia contact la interior cu perimisium si endomisium, iar la exterior se continua cu fascia si alte structuri conjunctive, iar spre capatul muschiului devine mai groasa si se continua cu tendonul. Epimisium protejeaza muschiul de frictiunea cu alte structuri osoase sau musculare. Membrana fibrei musculare poarta numele de sarcolema si similar membranei neuronale, mentine un potential membranar de repaus. Sarcolema prezinta numeroase invaginari ce formeaza tubulii transversi. Acestia permit conducerea potentialelor de actiune catre interiorul celulei pentru a activa reticulul sarcoplasmatic. In interiorul celulei se gaseste sarcoplasma- o citoplasma specializata care contine structurile subcelulare comune impreuna cu aparatul Golgi , miofibrile abundente, un reticul endoplasmatic modificat numit reticul sarcoplasmatic,
6

mioglobina si mitocondrii. Reyiculul sarcoplasmatic formeaza o retea in jurul miofibrilelor, cu rolul de a inmagazina si furniza calciul necesar contractiei musculare.Miofibrilele reprezinta unitatea contractila a muschiului fiind alcatuite dintr-o dispunere organizata longitudinala a miofilamentelor. Miofilamentele pot fi de doua feluri: subtiri (actina) si groase (miozina). Striatiile caracteristice muschiului scheletic, pot fi observate prin microscopie optica ca o alternanta de benzi luminoase si intunecate in sectiune longitudinala. Banda luminoasa (banda I-izotropica) este alcatuita din filamentele subtiri de actina, banda intunecata (banda A anizotropica) este formata din filamentele groase de miozina.

2.2.1 Miozina Miozina este o proteina contractila responsabila de generarea fortei. Este alcatuita din trei domenii: un cap globular ce prezinta situsuri de legare pentru actina si pentru ATP, avand capacitatea de a genera forta prin hidroliza ATP; un col ce serveste ca parghie de transductie a fortei generate la nivelul capului. Ultimul domeniu este coada lunga care participa la polimerizarea filamentelor de miozina si care dau aspectul de miofilament gros. 2.2.2 Actina Actina este cealalta proteina contractila responsabila de producerea fortei. Actina este o proteina globulara (actina G) care polimerizeaza in lanturi largi. Doua lanturi spirale formeaza miofilamentul de actina. 2.2.3 Tropomiozina Tropomiozina este o proteina fibrilara cu rol reglator al activitatii mecanice a actinei. Tropomiozina se dispune longitudinal paralel cu filamentul de actina blocand in repaus situsurile de legare pentru miozina de pe filamentul de actina. 2.2.4 Troponina Troponina (Tn) reprezinta un complex proteic reglator dispus de-a lungul tripomiozinei. Complexul prezinta trei componente: TnT, Tnl , TnC. Troponina ancoreaza troponina de tropomiozina. Componenta Tnl leaga complexul troponinic de lantul de actina, iar troponina C prezinta patru situsuri pentru calciu.

2.2.5 Titina Titina este o proteina gigant care indeplineste cateva functii extrem de importante. Titina ancoreaza miozina de linia Z, asigura rectitudinea si paralelismul miofilamentelor de actina, facilitand astfel glisarea si interactiunea corecta intre actina si miozina. Fiind o proteina cu propietati elastice, asigura repartitia uniforma a tensiunii dezvoltate in sarcomerele aceleiasi miofibrile. Confera elasticitate muschiului generand un plus de energie cinetica la initierea miscarii. 2.2.6 Nebulina Nebulina este o proteina accesorie actinei care controleaza lungimea filamentului de actina in cursul dezvoltarii sarcomerului. Mutatii ale acestei proteine conduc la aparitia unei miopatii autozimal recesive. 2.2.7 Costamerul Costamerul este un complex proteic subsarcolemal alcatuit din mai multe proteine structurale sarcometrice dar si sarcoplasmatice cu rolul esential de a transfera forta dezvoltata la nivelul sarcomerului si miofibrilei catre proteinele structurale ale matricei extracelulare.

3. Contractia musculara

Contractia musculara are la baza teoria glisarii filamentelor. Aceasta teorie a aparut in urma constatarii ca atat filamentele groase cat si cele subtiri isi pastreaza lungimea in timpul contractiei, dar creste gradul de suprapunere dintre acestea. In repaus, actina nu interactioneaza cu miozina, intrucat complexul troponina-tropomiozina este legat de actina, la capatul cu care ar putea interactiona cu miozina. Atunci cand concentratia citoplasmatica a calciului creste suficient de mult, calciul se leaga de subunitatea troponina C a troponinei. Astfel se modifica configuratia preexistenta in repaus, expunandu-se locurile de legatura cu miozina. ATP-ul este legat de miozina si in repaus, insa rata hidrolizarii este foarte scazuta. In momentul in care calciul se leaga de troponina C de pe actina, ATP-ul este scindat in ADP si ion fosfat, rezultand astfel
8

energie. Se deformeaza astfel capul miozinei, ceea ce va determina patrunderea si mai adanca a filamentului subtire la nivelul discului A. Atunci cand nu exista ATP disponibil, complexul actina-miozina este stabil, acest fenomen fiind responsabil de rigiditatea musculara (rigor mortis) aparuta dupa deces. Inervatia muschiului striat este realizata prin intermediul placii terminale motorii (jonctiune neuro-musculara) la nivelul careia axonul este acoperit de un strat de celule Schwann. Terminatia axonala este bogata in mitocondrii, vezicule sinaptice cu aceticolina. Intre axon si celula musculara se descrie fanta sinaptica. In fanta sinaptica este eliberata acetilcolina in momentul declansarii potentialului de actiune, apoi se leaga de receptorii specifici de pe pliurile jonctionale ale sarcolemei. Complexul acetilcolina-receptor specific determina cresterea permeabilitatii sarcolemei pentru sodiu, aparand astfel depolarizarea membranei. Un axon poate inerva o singura fibra musculara sau un ansamblu de fibre musculare (pana la 160) . In cazul celei de-a doua situatii, ansamblul fibra nervoasa- mai multe fibre musculare poarta denumirea de unitate motorie. Intensitatea contractiei musculare depinde de numarul de unitati motorii si de dmensiunile acestora. Totalitatea muschilor striati umani contin fusuri musculare (proprioreceptori incapsulati) care sunt alcatuite din fibre intrafusale. La nivelul fibrelor musculare patrund fibre nervoase senzitive, care au rolul de a detecta variatiile de lungime ale fibrelor musculare intrafusale si de a transmite informatiile centrilor medulari spinali. De aici pleaca reflexe care au menirea de a mentine postura si de a regla activitatea grupelor musculare antagonice care sunt implicate in activitati motorii.

4. Proprietatile muschilor scheletici 1. Contractilitatea (capacitatea muschiului de a dezvolta tensiune intre capetele sale de a se scurta) 2. Excitabilitatea (proprietatea muschilor de a raspunde unui stimul prin potential de actiune) 3. Extensibilitatea (proprietatea muschiului de a se alungi pasiv sub actiunea unei forte exterioare) 4. Elasticitatea (capacitatea de a se deforma sub actiunea unei forte si de a reveni pasiv la forma de repaus, atunci cand forta a incetat sa mai actioneze) 5. Tonusul muscular (stare de tensiune permanenta)

5. Patologia sistemului muscular la om Atrofia musculara Se manifesta cel mai des in muschii care nu sunt folositi in mod frecvent. Muschii isi micsoreaza dimensiunile si isi pierd din forta. Atrofia musculara poate sa apara in cazul unui atac cerebral, atunci cand anumite grupe de muschi nu mai sunt stimulate corespunzator si se atrofiaza gradat. Un alt exemplu il reprezinta imobilizarea unu imembru sau imobilizarea la pat (in cazul persoanelor care sufera de anumite boli), pe termen lung. Atrofia musculara poate fi minimizata prin stimularea electrica directa amuschiului, prin masaj, etc. Mialgia Termenul de mialgie defineste durerea musculara si este caracteristica multor dereglari musculare si scheletice. Poate sa apara izolat, la nivelul unui anumit muschi,sau in tot corpul. Mialagia poate fi acuta sau cronica. Printre cauzele sale se numara:leziuni musculare, utilizarea pana la epuizare anumitor grupe musculare, stress, boliautoimune (polimiozitoza, dermatomiozitoza, Lupus, etc), infectii virale, infectiigeneralizate (influenza, malaria, polio, etc), unele medicamente. Mialagia poate fi unsimptom periculos al unor dereglari grave, atunci cand este insotita de simptome precum: ingrasare brusca, respiratii scurte, probleme de deglutitie, paralizie sauslabire musculara, voma, febra.

Platfus Platfusul apare ca urmare a slabirii muschilor piciorului care constituie curbura talpii.Platfusul este de doua tipuri: flexibil si rigid. Platfusul flexibil este de obiceiasimptomatic si nu este dureros. Pentru majoritatea copiilor cu aceasta disfunctie nueste necesar un tratament. Studiile arata ca nu exista nici o legatura intre platfus siaparitia durerilor sau a altor probleme legate de picior, la maturitate. Durerile apar numai in cazuri extreme iar interventiile chirurgicale sunt rareori necesare. Platfusulrigid apare ca urmare a unei dezvoltari anormale a piciorului, de exemplu copilul se poate naste cu o conexiune anormala intre oasele piciorului. Platfusul rigid este maisever decat cel flexibil, este adesea dureros si necesita tratament. Hipertrofia musculara Defineste marirea si cresterea maesi musculare. Este rezultatul exercitiilor fiziceexagerate de tipul bodybuilding. Diametrul fibrei musculare sau marimea sa cresc.
10

Distrofia musculara Defineste un grup de boli genetice caracterizate prin atrofia tesutului muscular scheletic. Cauza ramane necunoscuta. Unele forme de distrofie sunt fatale. Cea maicomuna si mai cunoscuta forma de distrofie este distrofia musculara Duchenne, undemuschiul atrofiat este inlocuit de grasime si tesut fibros. Moartea, in acest caz sedatoreaza slabirii muschilor respiratori si a muschiului cardiac. Myastenia Gravis Reprezinta o slabire progresiva a musculaturii care duce la paralizie, in special la nivelul fetei si gatului. Cauza este necunoscuta dar se considera ca este o boala autoimuna. Boala se poate declansa rapid, cu slabire musculara severa si generalizata,dar de cele mai multe ori simptomele sunt subtile si variabile in etapele initiale.Primul simptom este adesea slabirea muschilor oculari. Boala se poate localiza aicisau poate afecta si alti muschi implicati in vorbire, deglutitie, masticatie, miscareamembrelor, etc. Se presupune ca myastenia gravis este o boala autoimuna, deoareceorganismul produce anticorpi impotriva receptorilor pentru acetilcolina(neurortansmitatorul de la placa motorie). Astfel, cu toate ca fibra nervoasa careinerveaza muschiul si celula musculara sunt normale, mediatorul chimic nu maiajunge la nivelul celulei musculare si muschiul se contracta foarte slab sau deloc.

11