9.

Bazele anatomice ale kinetoterapiei

Articulatia este ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine. Clasificarea
articulatiilor se face dupa mai multe criterii. Astfel, avem: articulatii fibroase, articulatii cartilaginoase,
articulatii sinoviale. Articulatiile se mai pot clasifica si dupa gradele de libertate, a numarului de directii de
miscare.Dupa modul in care oasele componente se unesc intre ele, articulatiile se clasifica in:
1) Articulatii fibroase:unirea se face prin intermediul tesutului conjunctiv,suprafetele articulare congrueaza
perfect intre ele,sunt putin mobile,exemple: articulatiile craniului, articulatiile interapofizare vertebrale
2) Articulatii cartilaginoase:unirea se face prin fibrocartilaj, articulatia permite o anumita miscare, exemple:
simfiza pubiana, articulatia intervertebrala
3) Articulatii sinoviale (diartroze): unirea se face prin capsula, intre suprafetele articulare exista o cavitate,
ceea ce permite miscari ample, aceste articulatii se mai numesc si diartroze.
Forma capetelor osoase articulare determina tipul de miscare posibila in articulatie:
- articulatii plane (miscarea e mai mult de alunecare, de exemplu articulatiile oaselor carpului sau tarsului);
- articulatii sferoide (formate dintr-o suprafata articulara sferoida si alta concava, de exemplu articulatia
coxofemurala, scapulohumerala);- articulatii cilindroide (se mai numesc si articulatii balamale, de exemplu
articulatia cotului);- articulatii elipsoide;- articulatii selare.
Articulatiile se clasifica si in functie de numarul gradelor de libertate:
- cu grad 1 de libertate (articulatiile plane, cilindroide, elipsoide) ;- cu grad 3 de libertate (articulatii
sferoide).Articulatiile sinoviale au o structura constanta, fiind alcatuite din aceleasi elemente principale:
1. Cartilajul hialin acopera capetele osoase ce fac parte din articulatie. Cartilajul hialin este mai gros in
zonele cu presiune crescuta, cum ar fi centrul capetelor articulare sferice. Fiind nevascularizat si neinervat,
cartilajul hialin suporta mai bine agresiunile insa nu se poate regenera sau cicatriza.Cartilajul hialin se
hraneste prin difuziune, hrana venind prin vasele osului subcondral sau prin intermediul lichidului sinovial.
2. Bureletul fibrocartilaginos este gasit in special la enartroze datorita inegalitatii suprafetelor articulare,
cum ar fi articulatia coxofemurala. Cavitatile articulare isi maresc suprafetele prin intermediul acestui
burelet circular, pentru a congrua bine pe suprafata celeilalte componente osoase articulare.
3. Capsula articulara este formata dintr-un strat extern, fibros si un trat intern, sinovial. Capsula adera la
periost, prinzandu-se ca un manson de epifize, de bureletul fibrocartilaginos, pana la nivelul cartilajului.
Sinoviala este un tesut care tapeteaza interiorul articulatiilor mai specific fata profunda a capsulei articulare.
Ea este compusa de obicei din fibre elastice si din grasime. Ea contine si produce un lichid lubrifiant
denumit sinovie, care faciliteaza alunecarea suprafetelor articulare. Cel mai frecvent, in caz de agresiune
mecanica, infectioasa sau inflamatorie, membrana se ingroasa si secreta lichid sinovial in exces: este vorba
despre hidartroza. Exista boli specifice ale acestui tesut, cele mai multe benigne, numite sinovite.
5. Lichidul sinovial se afla in interiorul cavitatii articulare si este generat de sinovie, transsudatul plasmatic
si de procesele de descuamatie sinoviale si cartilaginoase ce apar in timpul miscarii.
Principalele roluri ale lichidului sinovial sunt:- de hranire (imbiba cartilajul hialin);- de a curata suprafata
articulara;- de lubrufiere.
6. Ligamentele paraarticulare:- sunt exterioare articulatiilor;- realizeaza rezistenta si stabilitatea articulatiei
- participa la ghidarea miscarii;- blocheaza excesul de miscare, regularizand forta muculara aplicata
- contin multe terminatii nervoase.

Mușchiul striat - clasificare :Muschii striati formeaza cea mai mare parte a musculaturii scheletice
(somatice) si o parte din musculatura digestiva.Muschii scheletici asigura, prin contractie, locomotia, pozitia
verticala, miscarea si forma corpului. Sunt formati din corpul muschiului (alcatuit din fibre musculare
striate) si cate un tendon la fiecare extremitate (alcatuit din tesut conjunctiv fibros de culoare alb-sidefie).
Fiecare fibra musculara striata este de fapt o celula alungita. Unul dintre tendoane se prinde de osul fix
(originea muschiului) iar celalalt se prinde de osul mobil (insertia muschiului). Muschiul striat contine 75-
80% apa si substante organice (proteine, glicogen, glucoza, ATP) si anorganice (saruri de potasiu, calciu,
sodiu, magneziu, clor, etc.).

Muschii scheletici se grupeaza, dupa segmentele corpului, in:

-muschii capului:muschii mimicii, muschii masticatori (maseteri);

1
-muschii gatului : muschiul pielos al gatului, muschii sternocleidomastoidieni, hioidienii;

-muschii trunchiului:muschii spatelui si ai cefei: muschii trapezi, muschii mari dorsali, muschii santurilor
vertebrale;muschii anterolaterali ai toracelui: muschii pectorali, muschii subclaviculari, muschii dintati mari,
muschii intercostali interni si externi, diafragma; muschii anterolaterali ai abdomenului: muschii drepti
abdominali, muschii piramidali, muschii oblici externi, muschii oblici interni, muschii transversi;

-muschii membrului superior:muschii umarului: muschii deltoizi;muschii bratului: muschiul biceps brahial,
muschiul brahial, muschiul coracobrahial, muschiul triceps;muschii antebratului: muschi flexori si extensori
ai degetelor, pronatori si supinatori;

-muschii mainii;

-muschii membrului inferior:muschii bazinului: muschii fesieri;muschii coapsei: muschiul croitor,

cvadriceps femural, muschii adductori, muschiul drept medial, bicepsul femural, semitendinos si
semimembranos;muschii gambei: muschiul tibial anterior, muschii extensori ai degetelor, muschii peronieri
scurt si lung, muschiul gastrocnemian, muschiul solear, muschiul tibiar posterior, muschii flexori ai
degetelor;

-muschii piciorului;

-muschi netezi - musculatura neteda se gaseste in organe interne, vase sangvine si piele;

-muschi striat de tip cardiac (miocardul).

Corpul muscular și tendonul: Muschiul are o structura extraordinara, capabila sa converteasca energia
chimica derivata din alimente in energie fizica (mecanica), devenind in acest fel elementul efector al
miscarii. Omul are in jur de 500 de muschi scheletici, adica cei ce produc miscarea segmentelor corpului,
insumand aproximativ 250 de milioane de fibre musculare striate si care reprezinta 40-45% din greutatea
corpului la adultul tanar, iar la sportivi poate chiar sa depaseasca chiar 50%.
In general, cand spunem "muschi" ne gandim la corpul muscular propiu-zis si la tendoane. Pe fata fiecarui
segment al corpului omenesc se afla una sau mai multe grupe musculare avand rol comun si care sunt
invelite intr-o fascie comuna, cu rol de protectie. Fiecare corp muscular ce compune aceste grupe musculare
este invelit intr-un manson conjunctiv, numit epimisium, care mentine forma muschiului si ii confera
anumite caracteristici mecanice in miscare. Din epimisium pornesc septuri conjunctive - perimisium - care
invelesc fasciculele musculare. Din perimisium pornesc alte septuri - endomisium - care patrund in interiorul
fasciculelor musculare si invelesc fiecare fibra. Toate aceste structuri formeaza un fel de "schelet"
conjunctiv al muschiului, cu rol de sustinere si rol mecanic.Fibrele musculare sunt unitatile structurale ale
muschilor. Fiecare fibra musculara e acoperita de catre o structura numita sarcolema, care este o membrana
extrem de subtire, flexibila si elastica ce acopera complet fibra musculara. Rolul sau este de a mentine
componentele vitale ale celulei in interiorul ei, de a transporta produsii de metabolism rezultati in urma
contractiei musculare si de a permite patrunderea selectiva a nutrientilor vitali functionarii, intretinerii si
repararii celulei musculare (aminoacizi, carbohidrati, oxigen). Se pare ca in urma antrenamentelor viguroase
sarcolema sufera deteriorari structurale, ceea ce ar putea parea un fapt negativ la prima vedere, insa are si o
parte benefica, deoarece devine mai permeabila pentru agenti anabolici cum ar fi hormonii, glucoza,
aminoacizii. Acestia pot patrunde mai usor in celula facilitand refacerea celulei musculare si in plus
stimuleaza hipertrofia ei, adica o crestere in dimensiuni.Fiecare muschi contine cateva mii sau zeci de mii de
fibre musculare, de forma unor cordoane cilindrice lungi de 1-400 mm si groase de 10-100 microni, in
functie de sex, varsta si grad de antrenament. Cea mai lunga fibra musculara are in jur de 12 cm, ceea ce
corespunde la aproximativ 500.000 de sarcomeri. O fibra musculara poate dezvolta prin contractie o forta de
100-300 mg, ceea ce inseamna ca daca, teoretic, toata musculatura unui om s-ar contracta simultan, ar putea
dezvolta o forta de 50 de tone.
2
Nervul: Fibrele musculare se contracta sub comanda unui nerv motor. Acest nerv impreuna cu fibrele
musculare formeaza o unitate motorie. Un nerv motor impreuna cu fibrele musculare pe care le inerveaza
formeaza o unitate motorie.Fiecare nerv motor patrunde intr-un muschi inervand una pana la cateva mii de
fibre musculare, care se vor contracta si relaxa sub influenta impulsului nervos.Cand un nerv motor este
stimulat, impulsul trimis la fibrele musculare se va raspandi la toate unitatile motorii sau la nici una,
conform legii "totul sau nimic". Aceasta inseamna ca oricat de slab sau puternic ar fi impulsul, el va crea in
muschi aceeasi tensiune sau nu va produce nici un efect.Nu toate unitatile motorii sunt activate in timpul
unei contractii musculare. Numarul de unitati motorii implicate in contractie depinde de solicitarea la care
este supus muschiul si este direct proportional cu forta produsa. Daca solicitarea (incarcatura) este foarte
mare, atunci toate sau aproape toate unitatile motorii vor fi recrutate, rezultand o forta maximala.In schimb,
daca greutatea este mica, numai un mic numar de unitati motorii vor fi recrutate, iar forta contractiei va fi
slaba.