1.

Functiile oaselor

- Suportă greutatea corpului

- Protejează organele vitale
- Constituie suprafeţe de inserţie pentru musculatura scheletică
- Constituie rezerve de minerale, în special calciu şi fosfor
- Hematopoieza

2. Muschii globului ocular

- Drept superior/inferior
- Drept extern/intern
- Trohleea
- Oblic superior/inferior
- Canal optic
- Ridicatorul pleoapei superioare
- Nerv optic

3. Oasele trunchiului
4. Oasele craniului

Neurocraniu (cutia craniană) cuprinde următoarele oase:

- Perechi:
 Temporale
 Parietale

- Neperechi:
 Frontal
 Occipital
 Sfenoid
 Etmoid

- Cele 3 oase perechi ale urechii medii:

 ciocanul, nicovala şi scăriţa

Viscerocraniu (scheletul feţei) cuprinde oase:

- Perechi:
 Maxilare
 Palatine
 Nazale
 Lacrimale
 Zigomatice
 Cornete nazale inferioare

- Neperechi:
 Vomer
 Mandibula, la care se adaugă hioidul
5. Inervatia musculara si placa motorie

Inervaţia muşchiului este dubla:

- somatică
- vegetativă

Inervaţia vegetativă simpatică determină, pe căi eferente,

reacţiivasomotorii.

Inervaţia somatică senzitivă este realizata de:

 dendritele neuronilor somatosenzitivi din ganglionii spinali.

Inervaţia somatică motorie este asigurata de:

 axonii neuronilor somatomotori α care intra in structura placii motorii
 axonii neuronilor somatomotori γcare se distribuie la extremitatiile
fusului neuromuscular

Placa motorieeste considerată o sinapsăspecială (sinapsăneuroefectorie).

Are în structura sa două componente:

 nervoasă – componenta presinaptică
 musculară – componenta postsinaptică.

6. Functiile muschilor netezi, cardiac si striati

- Muşchii netezi asigură buna funcţionare a circulaţiei, motilitatea

digestivă şi excretorie, acomodarea vederii, naşterea, alăptarea etc.

- Muşchiul striat cardiac asigură activitatea de pompă ritmică a inimii.

- Muşchii striaţi scheletici asigură tonusul, postura, echilibrul, mimica şi

mişcările voluntare.

7. Tipuri de maduva osoasa

- Măduva roşie:
 se află în toate oasele tinere precum şi la adult – în oase late, scurte,
neregulate si în epifizele oaelor lungi.
 are rol hematopoietic, dar în perioada de dezvoltare a osului
participă şi la osteogeneză

- Măduva galbenă:
 este bogată în celule adipoase
 se găseşte în diafizele oaselor lungi la adult

- Măduva cenuşie:
  se întâlneşte în oasele bătrânilor, fiind formată mai ales din ţesut
conjunctiv cu rol de umplutură

8. Muschii trunchiului (grupele principale)

- muşchii spatelui şi ai cefei (trapez, marele dorsal)

- muşchii toracelui (pectorali, dinţaţi, intercostali, diafragma)
- muşchii abdomenului (drept abdominal, oblici)

9. Forma oaselor si exemple

- Oasele lungi:
 predomină lungimea
 sunt alcătuite din diafiză şi două extremităţi epifize
 limita dintre diafiză şi epifize se numeşte metafiză (la acest nivel este
disul cartilaginos de creştere)
 intră în alcătuirea scheletului apendicular, prinintermediul lor
realizându-se mişcărirapide şi de amplitudine mare
EX.: humerus, ulna, radius, femur, tibie, peroneu

- Oasele late:
 au două din cele trei dimensiuni aproape egale (grosimea este mai
mică decât lungimea şi lăţimea)
 participă la alcătuirea cutiilor de protecţie (cutia craniană, toracică)
 realizează suporturi foarte stabile (bazinul)
 oferă o suprafaţă mare pentru inserţia musculară (omoplatul)
EX.: - cutia toracică(coastele, sternul)
- la cap (frontal, parietale, temporale, occipital)

- Oasele scurte:
 au o formă aproximativ cubică, cu cele trei dimensiuni aproape egale
 alcătuiesc funcţionale mobile şi rezistente care:
* pot executa mişcări complexe şi fine (carpienele)
* suportă greutatea corpului (tarsienele)
EX.: cele care intră în construcția palmei, carpiene, metacarpiene,
tarsiene, metatarsiene, vertebrele.

- Oasele neregulate:
 au forme variate aşa cum sunt vertebrele sau mandibula
 există şi oase supranumerare, dezvoltate la niveul uneiarticulaţii, în
grosimea unuitendon. Aceste oase poartădenumirea de oase sesamoide.
EX.: osul pisiform, rotula

10. Oasele membrului superior

Scheletul braţului este format din: humerus.

 Scheletul antebraţului este format din: radius si cubitus.

Scheletul mâinii este format din:

* carpiene – care formează încheietura mâinii
* metacarpiene– care formează palma
* falange – care sunt oasele degetelor

11. Tipuri de contractii musculare

- Contracţie izometrică: apare atunci când lungimea muşchiului rămâne

neschimbată, dar tensiunea creşte foarte mult.
EX.: ridica o greutate dar nu misca mana,mentine greutatea in punct fix.

- Contracţie izotonică: apare atunci când lungimea muşchiuIui variază,

iar tensiunea rămâne constantă. Muşchii realizează lucru mecanic.Nu
dezvolta masa musculara.
EX.: ridicarea greutatii,coborarea se face lent,tensiunea face ca masa
musculara sa creasca.

- Contracţie auxotonică: apare atunci când variază şi lungimea şi

tensiunea muşchiului.

12. Tipuri de articulatii fixe si exemple

- Sindesmozele: sunt unite prin formaţiuni conjunctive.

Ex.: fontanelele – porţiuni membranare neosificate la nivelul craniului de
nou născut.

- Sincondroze: prezintă ca ţesut de legătură un cartilaj.

Ex.: articulaţiile dintre coaste şi stern.

- Sinostozele: legătura dintre oase se realizează prin ţesut osos.

Ex.: suturile craniene închise la adulţi, suturile dintre vertebrele sacrale.
13. Formele muschilor

- muşchi fuziformi (biceps, triceps)

- muşchi triunghiulari (piramidal al abdomenului)
- muşchi de formă patrulateră (marele drept abdominal şi marele dorsal)
- în formă de cupolă (diafragma)
- în formă de trapez (muşchiul trapez)
- muşchi circulari (orbicularul buzelor şi al pleoapelor)

14. Oasele membrului inferior

- Scheletul coapsei este format din: femur

- Scheletul gambei este format din: tibie si peroneu (fibula)

- Scheletul piciorului este format din: Tarsiene, Metatarsiene, Falange

15. Proprietatile muschilor

- Contractilitatea:reprezintă capacitatea de a dezvolta tensiune între

capetele sale sau de a se scurta.

- Excitabilitatea: se datoreaza proprietăţilor membranei celulare

(permeabilitate selectivă, conductanţa ionică, polarizare electrică).

- Extensibilitatea:muschii se intind pasiv.

- Elasticitatea: este proprietatea specifică muşchilor de a se deforma sub

acţiunea unei forţe şi de a reveni pasiv la forma de repaos când forţa a
încetat să acţioneze.

16. Structura muschilor

Reprezinta:
- o porţiune centrală musculară, mai voluminoasă, numita
corpulmuşchiului (pântecele)
- două extremităţi de culoare albsidefie, numite tendoane
- corpul muşchiului este format dinfibre musculare striate (10-15 cm)
- la exterior se află o membrană conjunctivă, numită fascia muşchiului,
iar sub aceasta se află – perimisiumextern din care pornesc, în interior,
septuriconjunctive numite perimisiumintern, din care se degajează o reţea
detesut conjunctiv numită endomisium,care înveleşte fibrele musculare
striate

17. Manifestari ce insotesc contractile musculare

- Manifestările electrice: preced contracţia.

- Manifestările chimice: sunt iniţiate prin mecanismul de cuplaj excitaţie-

contracţie.

- Manifestările mecanice: cele mai evidente şi mai uşor de urmărit.

- Manifestările termice: se datoresc fenomenelor biochimice din fibra

musculară.

- Manifestările acustice: sunt datorate vibraţiilor fasciculelor musculare

care se contractă asincron.

18. Tpuri de articulatii mobile

- Articulatii monoaxiale: sunt cele mai simple.

Ex: extremitatea proximală a radiusului cu ulna, atlasul cu axisul,
humerusul cu cubitusul.
 - Articulatii biaxiale: realizează mişcări pe două axe.
Ex: radius – carpiene
condili occipitali – cavităţile glenoide ale atlasului

- Articulatii multiaxiale: realizează mişcări pe mai multe axe.

Ex: scapulă – humerus
femur – os coxal
articulaţiile dintre zigapofize, dintre carpiene, dintre tarsiene

19. Oboseala musculara

- constă in reducerea temporară a capacităţii de lucru a muşchilor

- in cazul eforturilor voluntare intense, oboseala musculară se instalează

în câteva minute

- cauzele oboselii locale musculare sunt: scăderea rezervelor energetice

(ATP, glucoză), acumularea de cataboliţi acizi (acid lactic), oboseala plăcii
motorii

20. Cresterea oaselor in lungime si in grosime, reabsorbtia osoasa

Creşterea în lungime:
- este prezentă la oasele lungi, dar şi la alte oase, precum omoplatul,
coxalul, corpii vertebrali
- este asigurată de discurile cartilaginoase de creştere.
- spre sfârşitul adolescenţei, discurile de creştere se închid, ţesutul
cartilaginos fiind înlocuit de ţesut osos

Creşterea în grosime:
- apare la toate tipurile de oase, realizându-se prin adăugarea de ţesut la
suprafaţa osului.
- osteoblastele din periost adaugă ţesut osos la suprafaţa osului
- osteoclastele din endost îndepărtează osul de pe suprafaţa internă a
peretelui osos
- aceste două procese, de geneză şi distrugere osoasă, au loc aproximativ în
acelaşi ritm

Resorbţia osoasă:
- este realizată de către osteoclaste
- când resorbţia se accentuează se poate produce osteoporoza
- osteoporoza se manifestă printr-o scădere a masei osoase şi o deteriorare
a arhitecturii microscopice a oaselor
- astfel de oase se pot fractura mai uşor