SISTEMUL LOCOMOTOR LA OM

SISTEMUL OSOS - totalitatea oaselor din organism (206 oase la omul adult);
Scheletul – totalitatea oaselor din organism, așezate în poziție naturală (anatomică).
Oase: - lungi (oasele membrelor);
- scurte (oasele palmei);
- late (oasele craniului);
- neregulate.
Structura unui os lung: cartilaj de articulație os spongios cu măduvă roșie epifiză (capătul osului) inele de
creștere os compact canal medular cu măduvă galbenă diafiza periost
Oasele late și oasele scurte prezintă structuri asemănătoare.
Compoziția chimică:
-apă(15-20%);
-substanțe minerale (săruri de calciu și fosfor;
- substanțe organice (oseina).
Rolul oaselor: - realizarea mișcării;
- asigură menținerea și rezistența corpului, protejează organele;
- participă la formarea elementelor figurate ale sângelui;
- participă la realizarea echilibrului Ca și P;
Articulații: - fixe (suturi) – articulațiile craniului;
- semimobile – articulațiile coloanei vertebrale;
- mobile (permit mișcări) – articulațiile membrelor.
Scheletul:
1) Scheletul capului (craniu): - cutia craniană-8 oase late (adăpostește encefalul);
- oasele feței- 14 oase (dau forma feței);
2) Scheletul trunchiului: - coloana vertebrală, formată din 33-34 de vertebre, dispuse pe 5 regiuni: cervicală
(7 vertebre), toracală (12 vertebre), lombară (5 vertebre mari), sacrală (osul sacru – 5 vertebre sudate),
coccigiană (4-5 vertebre mici); adăpostește măduva spinării;
- coastele: 12 perechi care se prind cu un capăt de vertebrele toracale și cu celălalt de stern (doar perechile I-
X);
- sternul (osul pieptului, împreună cu coastele și vertebrele toracale formează cutia toracică).
3) Scheletul membrelor:
a) superioare: centura superioară (claviculă și omoplat), osul brațului (humerus), oasele antebrațului (radius,
ulna), oasele mâinii (carpiene-8 oase, metacarpiene-5 oase, falange-14 oase);
b) inferioare: oasele coxale, care împreună cu osul sacru formează bazinul; osul coapsei (femur), rotula,
oasele gambei (tibia, peroneul), oasele piciorului (tarsiene-7 oase, metatarsiene-5 oase, falange-14 oase).

SISTEMUL MUSCULAR – totalitatea mușchilor din organism.

Mușchii sunt formați din țesut muscular:
● neted – mușchii netezi, formează pereții unor organe interne (esofag, stomac, intestin
subțire, vezică urinară, iris);
 ● cardiac – formează mușchiul inimii (miocard);

● striat – formează mușchii striați (scheletici), mușchii care acoperă oasele.

Grupele de mușchi striați:
1)Mușchii capului și gâtului: - mușchii mimicii (dau forma feței);
- mușchii masticatori;
- mușchii gâtului.
2)Mușchii trunchiului: - mușchii toracelui: pectorali, dorsali, trapezi, intercostali, intervertebrali,
diafragma;
- mușchii abdomenului: abdominal, intervertebrali.
3) Mușchii membrelor: - superioare: mușchii umărului (deltoid), mușchii brațului (biceps, triceps),
mușchii antebrațului, mușchii mâinii;
- inferioare: mușchii fesieri, mușchii coapsei (croitor, cvadriceps), mușchii
gambei (gemeni), mușchii piciorului.

STRUCTURA, ROLUL SI PROPRIETATILE MUCHILOR

- tendoane (fixează mușchii pe două oase apropiate)

- corpul mușchiului, format din celule lungi (fibre musculare) cu mai mulți nuclei și organite
specifice, miofibrile; prin contracția lui mișcă oasele;
Mușchii au formă fe fus, sunt bogat vascularizați și au culoarea roșie datorită miozinei;

Proprietățile mușchilor:
Tonusul muscular – starea de contracție permanentă a mușchilor;
- excitabilitatea – capacitatea mușchilor de a răspunde la stimuli;
- contractilitatea – proprietatea mușchilor de a se contracta, mișcând oasele;
- extensibilitatea - proprietatea mușchilor de a se alungi sub acțiunea unei forțe deformatoare;
- elasticitatea – capacitatea mușchilor de a reveni la forma inițială la încetarea forței
deformatoare.
Rolul mușchilor:
- în mișcare – sunt organele active ale mișcării;
- rol de protecție – protejeajă oasele și organele interne;
- dau forma corpului;
-generează căldură, necesară pentru menținerea temperaturii constante a corpului.

REALIZAREA MISCARII
Mișcarea este asigurată de către sistemul locomotor, format din:
- sistemul muscular;
- sistemul osos;
- articulații;
La realizarea mișcării participă cel puțin doi mușchi care lucrează alternativ: când unul se
contractă, celălalt se relaxează și invers (de exemplu biceps și triceps); Mișcările complexe se
realizează prin participarea mai multor grupe de mușchi;
 În realizarea mișcării, mușchii, oasele și articulațiile lucrează împreună după principiul
pârghiilor, astfel:
a) forța activă (F) este reprezentată de mușchi;
b) forța de rezistență (R) este reprezentată de oase;
c) punctul de sprijin (S) este reprezentat de articulații.

IGIENA SISTEMULUI LOCOMOTOR

- funcționarea sistemului locomotor poate fi afectată de factori de risc;
- pot apărea probleme la nivelul mușchilor, tendoanelor, ligamentelor, articulațiilor sau oaselor;
- tratarea afecțiunilor locomotorii se realizează la cabinetele de ortopedie iar cele care necesită
tratament de lungă durată la cabinetele de kinetoterapie;

Reguli legate de funcționarea normală a organismului:

-evitarea suprasolicitării fizice;
-evitarea sedentarismului;
-acomodarea corectă și la timp a primului ajutor.
 Oboseala musculară, febra musculară:
- apar la efort prelungit când în mușchi se acumulează acid lactic, mai ales dacă nu sunt antrenați;
- febra musculară trece repede, când mușchii sunt activi, fără a forța.

Întinderi și rupturi musculare:

- apar la efort excesiv, fibrele musculare se rup, la suprafața pielii apar vânătăi;
- se aplică comprese reci, mușchii trebuie feriți de efort, care se reia treptat, sub supraveghere
medicală.

Entorsele:
- răsuciri, întinderi ale ligamentelor, fără ieșirea oaselor din articulații;
- se aplică comprese reci, bandaje strânse cu ligament elastic;
- în cazurile mai grave, cu ruperea ligamentelor, se apelează la medic și se aplică gheață pe zona
afectată.

Luxațiile:
- ruperea de ligamente, cu deplasarea oaselor din articulație;
- se aplică gheață și bandaj elastic;
- medicul ortoped este cel care va așeza oasele la locul lor în articulație.

Fracturile:
- sunt rupturi ale oaselor care necesită acordarea eficientă a primului ajutor;
- pot fi închise (sunt afectate numai oasele) sau deschise (capetele rupte ale oaselor afectează
mușchii și pielea);
- fracturile închise se imobilizează prin atele, fixate cu bandaje;
- la fracturile deschise se oprește hemoragia, se pansează rana și se imobilizează locul cu atele;
- în ambele cazuri, accidentatul se transportă la spital; membrele operate se imobilizează cu
bandaj gipsat până la refacerea oaselor.
-
Afecțiuni ale coloanei și altor oase:
- cifoza – deformarea coloanei toracale;
- scolioza – deformarea în lateral a coloanei;
- lordoza – deformarea coloanei lombare;
- rahitismul – deformări ale oaselor ce apar în mai ales în copilărie ca urmare a lipsei vitaminei
D, și a expunerii la soare, care fixează calciul în oase;
- platfusul – deformări ale oaselor membrelor inferioare ce au cauze, mai ales, genetice.