Sistemul osos

- este alcătuit din totalitatea oaselor care, așezate în poziție naturală, formează scheletul
- oasele se împart în oase lungi, scurte, late, alungite și sesamoide (localizate în profunzimea unui tendon)
- ex: - oase lungi = oasele membrelor; oase scurte = carpiene, tarsiene; oase late = oasele cutiei craniene,
omoplatul, sternul; oase alungite = claviculele, coastele; oase sesamoide = rotula
- scheletul corpului este format din scheletul capului, scheletul trunchiului și scheletul membrelor
Scheletul capului
- este format din 22 de oase
- este alcătuit din
 neurocraniu = cutia craniană (8 oase) – 2 perechi = parietale și temporale, și 4 neperechi =
frontal, occipital, sfenoid, etmoid; adăpostește encefalul
 viscerocraniu = oasele feței (14 oase) – 2 neperechi = vomer și mandibulă, și 6 perechi = nazale,
lacrimale, zigomatice, palatine, maxilare și cornete nazale inferioare

Scheletul trunchiului
- este format din coloana vertebrală, coaste, stern și bazin osos
Coloana vertebrală
- cuprinde 33-34 vertebre grupate în 5 regiuni
 regiunea cervicală – 7 vertebre – C1 – C7 ; C1 = atlas, C2 = axis
 regiunea toracală – 12 vertebre – T1 – T12
 regiunea lombară – 5 vertebre – L1 – L5
 regiunea sacrală – 5 vertebre unite, formează osul sacru – S1 – S5
 regiunea cocccigiană – 4-5 vertebre unite, involuate, formează osul coccis – Co1 – Co4-5
- o vertebră tip – este formată din corp vertebral (orientat anterior) și arc osos cu 3 apofize - două
transverse și una mediană, spinoasă (orientată posterior), între care se delimitează orificiul vertebral
(gaura vertebrală) care, prin suprapunerea vertebrelor, formează canalul vertebral ce adăpostește măduva
spinării
- coloana vertebrală prezintă curburi fiziologice atât în plan sagital = lordoze (cervicală și lombară) – cu
concavitatea posterior și cifoze (toracală și sacrală) – cu concavitatea anterior, cât și în plan frontal =
scolioze – cu convexitate laterală spre dreapta sau spre stânga
 Coastele
- sunt arcuri osteocartilaginoase în număr de 12 perechi și sunt împărțite în
 coaste adevărate – 7 perechi (I – VII), care se articulează separat posterior cu coloana
vertebrală și anterior cu sternul
 coaste false – 3 perechi (VIII – X), care se articulează posterior separat cu coloana vertebrală și
anterior cu sternul prin intermediul coastei a VII-a
 coaste flotante – 2 perechi (XI-XII), care se articulează doar posterior cu coloana vertebrală,
fiind jumătăți de coaste

Sternul
- este un os lat (osul pieptului), format din manubriu, corpul sternului și apendice (proces) xifoid, acesta
osificându-se după vârsta de 40 de ani

Coloana vertebrală din regiunea toracală, coastele și sternul formează cutia toracică ce adăpostește
inima și plămânii
Bazinul osos
- este format din oasele coxale, rezultate din unirea oaselor ilion (iliac), ischion și pubis
- oasele coxale se articulează anterior între ele la nivelul simfizei pubiene, și posterior cu osul sacru
formând bazinul (pelvisul) osos ce adăpostește organe interne
 Scheletul membrelor
- este format din scheletul membrelor superioare și scheletul membrelor inferioare
Scheletul membrului superior
- cuprinde
 scheletul centurii superioare (centura scapulară) = claviculă + omoplat; leagă membrul
superior de trunchi
 scheletul membrului liber = scheletul brațului = humerus + scheletul antebrațului = radius și
ulnă (cubitus) + scheletul mâinii cu 27 oase = 8 carpiene + 5 metacarpiene + 14 falange

Scheletul membrului inferior

- cuprinde
 scheletul centurii inferioare (centura pelviană) = osul coxal; leagă membrul inferior de trunchi
 scheletul membrului liber = scheletul coapsei = femur + rotula (patela) care se articulează cu
epifiza distală a femurului + scheletul gambei = tibie + fibulă (peroneu) + scheletul piciorului
cu 26 oase = 7 tarsiene + 5 metatarsiene + 14 falange
 Articulația genunchiului

Rolul funcțional al oaselor

 rol de pârghii ale aparatului locomotor

 rol de protecție a organelor vitale

  rol antitoxic – rețin substanțe toxice (Hg, Pb, F) pe care le eliberează treptat și apoi vor fi
eliminate renal
 rol hematopoietic – măduva roșie osoasă este formatoare de elemente figurate ale sângelui
 rol în metabolismul calciului, fosforului și electroliților
Compoziția chimică a oaselor
- 20% apă și 80% reziduu uscat = matrice organică reprezentată de 90-95% colagen și restul 5-10%
substanță fundamentală, împreună formând oseina (substanța preosoasă) + substanța minerală
reprezentată de calciu și fosfați, cea mai importantă fiind hidroxiapatita
Creșterea oaselor
- în lungime – se realizează la nivelul cartilajului de creștere = diafizo-epifizar / metafizar, dinspre epifiză
spre diafiză; creșterea este stimulată de hormonul de creștere, hormonii sexuali
- în grosime – are loc la nivelul diafizei, dinspre centru spre periferie, pe baza lamei interne osteogene a
periostului; este stimulată de STH, după intrarea la pubertate, de hormonii sexuali
Articulațiile
- sunt organele de legătură între oase
- după gradul de mobilitate, se împart în sinartroze și diartroze
Sinartrozele
- sunt fixe, imobile, nu au cavitate articulară
- permit mișcări foarte reduse
- după tipul de țesut care se interpune între cele două oase care se articulează, sinartrozele sunt
 sindesmoze – între oase se interpune țesut fibros; ex – suturile oaselor craniene
 sincondroze – între oase se interpune țesut cartilaginos
 sinostoze = sindesmoze și sincondroze osificate odată cu vârsta
Diartrozele
- sunt articulații care conferă grad variabil de mobilitate
- după gradul de mobilitate, se împart în
 amfiartroze – articulații semimobile, cu suprafețe plane sau ușor concave, permit mișcări reduse
și au rol în amortizarea șocurilor mecanice; ex – articulațiile dintre corpurile vertebrelor care se
realizează prin interpunerea discurile intervertebrale
 artrodii – articulații sinoviale cu grad mare de mobilitate, cu forme diferite ale suprafețelor de
articulare, realizate în jurul unui ax, două sau trei axe; ex – articulațiile de la nivelul segmentelor
membrului liber (superior și inferior); elementele structurale sunt – capsulă articulară, cavitate
articulară, membrană sinovială, suprafețe de articulație și ligamente articulare
Elemente de igienă și patologie
- fractură = reprezintă ruperea osului, cauza = traumatism mecanic, manifestări = dureri în timpul
mișcărilor, măsură de prevenire = evitarea traumatismelor mecanice
- entorsă = reprezintă răsucirea sau întinderea dureroasă a ligamentelor, cauza = traumatism mecanic,
manifestări = dureri în timpul mișcărilor, măsură de prevenire = evitarea traumatismelor mecanice
- luxație = deplasarea oaselor din articulație, cauza = traumatism mecanic, manifestări = dureri în timpul
mișcărilor, măsură de prevenire = evitarea traumatismelor mecanice
- deformări ale coloanei vertebrale = cifoză, lordoză, scolioza