Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Crăciunul la italieni -Primele imnuri închinate Sărbătorii Crăciunului și Nașterii Domnului Iisus Hristos, se crede că au fost scrise în secolul al cincilea. Sfântul Francisc a fost cel care a introdus în secol
În scolele III și IV d.Chr., Biserica Creștină din Roma, a creștinat sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului Saturn
Crăciunul la italieni -Aceasta a fost o adevărată
Sărbătorile de iarnă din
Germania
În germania craciunul se numaște heiligenachten sau noaptea sfântă
Un obicei foarte important este numărătoarea inversă de crăciun ,
________________
Sarbatorile de iarna in Franta
Constantinescu Eliza
Un Crăciun franțuzesc – tradiții și obiceiuri specifice Constantinescu Eliza
Obiceiurile de Crăciun, originare din Orientul Mijlociu, au fost introduse pe acest teritoriu de către romani. Orașul Reims a fost
locul în care a fos sărbătorit pentru întâia oară Crăciunul în Franța, în anul 496, ocazie cu care Clovis, împreună cu cei 3.000 de
luptători ai săi, a fost botezat, trecând astfel la creștinism. La început, francezii nu prea s-au acomodat cu noua sărbătoare, iar
bradul de Crăciun au început să îl împodobească abia în anul 1605 (Stratesburg a fost primul oraș care a adoptat acest obicei). Și
astăzi Crăciunul este sărbătorit în date diferite, depinzând de regiune, și chiar are și nume diferite.
Deși în cele mai multe din provincii este celebrat pe 25 decembrie, zi în care băncile sunt închise, în estul și nordul Franței,
perioada Crăciunului debutează pe 6 decembrie, cu La fête de Saint Nicolas (Sărbătoarea Sfântului Nicolae); în alte zone, La
fête des Rois (Sărbătoarea regilor) este un eveniment de mare importanță, care are loc pe 6 decembrie sau în prima duminică
după 1 ianuarie. Pe 8 decembrie, în Lyon, are loc La fête de lumières (Sărbătoarea luminilor), ocazie cu care sunt puse la ferestre
lumânări, ca un omagiu adus Fecioarei Maria.
Constantinescu Eliza
După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an, tradițiile de Crăciun în Franța
au început să se contureze. Fiecare familie făcea o curățenie generală și pregătea bucate alese, care erau puse pe o masă
frumos decorata, aflată în cea mai spațioasă cameră din casă, iar în jurul mesei se adunau toți membrii familiei și după ce
mâncau, se apucau să cânte colinde.
În anumite zone ale țării, copiii „îmbrăcau” un miel cu panglici colorate și se duceau din ușă în ușă, cântând celor care
deschideau ușa și așteptând în schimb bani, fructe sau dulciuri. În alte regiuni, familiile se adunau la bunic, considerat capul
familiei, și savurau o masă compusă din pește și usturoi și din legume, având la desert alviță și vin întotdeauna fiert. În
zonele rurale, copiii puneau pe foc un trunchi uscat de măslin și stropeau cu vin focul, pentru a binecuvânta cina. Se așezau
la masă, la sfârșitul căreia începeau să cânte colinde, și apoi se îndreptau spre biserică pentru a participa la slujbă.
● La Buche de Noel („Butucul lui Noel”), constând dintr-o prăjitură lunguiață din ciocolată cu castane, care reproduce forma unui butuc ars
între ajunul Crăciunului și Anul nou în Périgord, reminiscență a unui străvechi ritual păgân;
● Le pain Calendeau („Pâinea Calendeau”) – pâine de Crăciun făcută în sudul Franței, din care se oferă o bucată unei persoane sărace;
● La Galette des Rois („Prăjitură regilor/magilor”), o prăjitură rotundă, tăiată în bucățele care sunt împărțite de un copil ascuns sub masă,
numit „le petit roi” sau „l’enfant soleil” (micul rege sau copilul soare). Cine găsește „la feve”, boaba de fasole ascunsă în prăjitură,
Între decorațiile de Crăciun franțuzești, un rol major îl are Sapin de Noel (Bradul lui Noel), care împodobește casele, străzile, birourile și fabricile.
Sapin de Noel a apărut în secolul XIV în Alsacia, decorat cu mere, flori de hârtie și panglici , fiind introdus în Franța în anul 1837.
Cine a fost Sf. Nicolae?
->Legenda lui Moș Nicolae ne spune că Sfântul Nicolae a fost
episcop de Myra, recunoscut ca sfânt începând cu secolul al XVI-lea.
S-a născut în jurul anului 280, într-o familie bogată, în localitatea
Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi.
->Se spune că sfântul a salvat de la prostituţie trei surori foarte
sărace. Tatăl se gândise deja să le împingă spre desfrâu când Sfântul
Nicolae le-a sărit în ajutor, aruncând punguliţe cu bani în camerele
fetelor. Acestea s-ar fi căsătorit la puţin timp după primirea darurilor
de la Moş Nicolae.
->Se mai povesteşte că Sfântul Nicolae ar fi salvat de la naufragiu,
prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl
consideră ocrotitorul lor. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr
corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în
Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi.
->Moare în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre,
Turcia). Potrivit crestin-ortodox.ro, a fost rânduit spre cinstire în ziua
de 6 decembrie pentru că în această zi i-a apărut în vis Sfântului
Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să ierte trei tineri nevinovați
care urmau să fie omorâți a doua zi.
Dascalu Nicholas - cls X D
Tradiția nuielușei de Moș Nicolae
->Caracterul anonim al gesturilor făcute de Sf. Nicolae i-ar fi
inspirat pe oameni să îşi ofere daruri. Astfel, în noaptea de 5 spre 6
decembrie, Moș Nicolae le aduce copiilor cuminți cadouri, dulciuri
și fructe, pe care le lasă în ghetuțele atent pregătite cu o seară
înainte. Copiilor care nu au fost cuminți, Moș Nicolae le lasă o
nuielușă.
->Povestea nuielușei lui Moș Nicolae a devenit celebră în toată
lumea, dar a plecat tot de la o faptă făcută de Nicolae în timpul
vieții. Sfântul, pe atunci episcop de Myra, i-a dat o palmă ereticului
Arie, care îndrăznise a huli cele bisericești.
->Conform legendei, în anul 325, Sfântul Nicolae a participat la
primul Sinod Ecumenic de la Niceea, eveniment în cadrul căruia
Arie, un preot din Alexandria, a susţinut că Iisus Hristos nu este de
aceeaşi natură cu Dumnezeu Tatăl. Deranjat de această afirmaţie,
Sfântul Nicolae i-a dat o palmă ereticului. De aici a rămas în tradiție
ca acelor neascultători, Moș Nicolae să nu le aducă daruri în
ghetuțe, ci o nuielușă din ram de măr. Tradiţia spune că nuieluşa
trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până
Dascalu Nicholas - cls X D de Crăciun, înseamnă că sfântul „a mijlocit” iertarea celui care a
fost lovit.
Ce nume se sărbătoresc de Sf.Nicoale?
Pe 6 decembrie, peste 750.000 de români își aniversează onomastica, purtând
numele Nicolae, Nicoleta sau alte derivate.
Cui trebuie să zicem „La mulți ani” de Sfântul Nicolae: Nicolae; Niculai sau
Neculai; Nicuşor; Niculae; Nicu; Nicolaie; Niculaie; Nicola Nicoleta;
Niculina sau Nicolina; Niculiţa sau Neculiţa; Nicole sau Nikole; Nicola sau
Nikola; Neculina sau Necolina.
Crăciunul în
Australia
În această ţară este uzual să se petreacă Crăciunul la temperaturi de
peste 30 grade Celsius, iar moşul, este evident în aceste condiţii, nu vine cu
sania trasă de reni, ci cu surf-ul.
Damian Iasmina-Maria
Sărbătorile de iarnă în spațiul românesc încep din 30 Noiembrie cu Sărbătoarea Sfântului Andrei și țin până la Sfântul Ioan,
în 7 ianuarie. În acest interval se succed cele mai frumoase tradiții, obiceiuri și datini populare venite din perioada
precreștină precum și ritualuri și sărbători religioase creștine.
Damian Iasmina-Maria
Sărbătorile de iarnă
În fiecare an, cu ocazia sărbătorilor de iarnă mă duc la bunicii mei la țară împreună cu familia. Cel mai
mult îmi place că se adună rude din toate colțurile lumii și că ne bucurăm de timpul petrecut împreună,
simțindu-ne binecuvântați de familia numeroasă pe care o avem.
Satul se numește Berezeni, o localitate din județul Vaslui. De obicei venim cu o săptămână înainte de
Crăciun, ca tata să îl ajute pe bunicul meu la tăierea porcului. Eu, împreună cu mama, sora și mătușile
mele ne ocupăm de prepararea mâncărurilor specifice Crăciunului, de împodobirea bradului și
decorarea casei.
În ajunul Crăciunului merg cu sora mea să colindăm vecinii cu care am crescut și care sunt ca niște
membri ai familiei noastre. De asemenea, poarta noastră este deschisă pentru colindători, pe care îi
servim cu mandarine, dulciuri și bani.
În dimineața de Crăciun împărțim cadourile, iar apoi servim masa de Crăciun, petrecându-ne restul zilei
povestind și inventând fel și fel de jocuri.
Asta îmi place cel mai mult la Crăciun, familia unită.
Damian Iasmina-
Maria
Sarbatoriile de iarna in Bucovina
Traditii si obiceiuri
BREAZU
ALEXANDRU
Obiceiuri de Craciun in Bucovina
Sacrificarea porcului
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Crăciun în Bucovina și nu numai este reprezentat de sacrificarea porcului. Acest
lucru se face cu câteva zile înainte de Crăciun, după care se realizează și se afumă preparatele. Muzeografii din Bucovina
ne spun că sacrificarea porcului se face în 20 decembrie, dar cei mai mulți gospodari se ocupă din timp de acest aspect. La
urma urmei, dacă porcul s-ar tăia cu doar 4 zile înainte de Ajunul Crăciunului, când ar mai avea gospodinele timp să se
ocupe de curățenia generală din gospodărie, să coacă, să gătească, dar să se și pregătească pentru a primi colindători?
Preparatele culinare
Ca și în restul țării, creștinii postesc până de Crăciun. În Ajun, preotul vizitează gospodăriile și sfințește bucatele gătite de
gospodine. Abia în ziua de Crăciun oamenii se pot delecta cu mancarea “de fruct”. La masă sunt poftiți colindătorii din
familie sau prietenii apropiați. Musafirii sunt serviți cu vin de casă sau țuică.
Meniul de sărbători include aperitive cu cârnați afumați, chișcă, slănină afumată, tobă și diverse alte preparate realizate din
purcelul proaspăt tăiat. De asemenea, din meniu nu lipsesc “zama” de carne, sarmalele, salata boeuf, friptura, salata de
hrean și sfecla roșie și desigur, pâinea copată în casă. Gospodinele coc apetisanții cozonaci umpluți cu nucă și cremă de
BREAZU
cacao, dar și diverse tipuri de prăjituri, de la cornulețele cu povirlă până la nucile umplute.
ALEXANDRU
Împodobirea casei și a bradului
La sat, în trecut, gospodinele agățau în diverse locuri din casă busuioc, levănțică sau mentă, cu scopul de a
aduce noroc, de a parfuma încăperile și de a ține la depărtare moliile. În zilele noastre, acestea au fost înlocuite
de instalații luminoase și diverse decorațiuni de Crăciun: beteală, spumă albă pentru vopsit geamurile, diverși
moși ce se agață la geam etc. Această activitate este preferata copiilor, ce își iau în serios contribuția la crearea
atmosferei de Crăciun.
În Ajun de Crăciun se cumpără bradul, care este ajustat în funcție de înălțimea locuinței. Tulpina se taie în așa
manieră încât să încapă în suportul de brad. Seara se împodobește bradul, aceasta fiind o activitate la care
participă toată familia, pe ritm de colinde. Unii utilizează cunoscutele bomboane pentru pom, în vreme ce alții au
renunțat la acest obicei. Indiferent de preferințe, un lucru este cert: bradul esteî ncărcat cu globuri, beteală și
instalații frumos iluminate. Sub pom se așează frumos cadourile, care se deschid abia următoarea zi, alături de
familie.
BREAZU ALEXANDRU
Traditii de Craciun in Bucovina
Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de ajun, atunci când se pregătește o masă specială numită „masa de ajun”, și
încep colindele. Pregătirea mesei de ajun începea în primele ore ale dimineții, când gospodinele coceau colacii. Colacii Crăciunului se făceau în formă de 8
și se păstrau până primăvara, când se afumau și se tămâiau boii și plugul, înainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mâncați de plugari în țărână. Tot acum
erau preparate douăsprezece feluri de mâncare de post (grâu pisat și fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, borș
de bureți, fasole fiartă și „sleită” etc.), precum și mâncăruri din pește. Bucatele erau așezate pe masa din „casa cea mare”, după ce se așternea cea mai
frumoasă față de masă.
Uneori, sub fața de masă, se punea fân. Peste masă se petrecea un fir de strămătură roșie, legat sub formă de cruce, iar pe colțurile mesei se așezau măciulii
de usturoi. În mijlocul mesei se așeza un colac rotund, iar în jurul său se ordonau douăsprezece farfurii în care se aflau cele douăsprezece feluri de mâncare.
Seara, după trecerea preotului cu icoana, întreaga familie se primenea și se așeza la această masă.
Cina avea un caracter ritual, înainte de să se așeze la masă, toți membrii familiei îngenuncheau pentru rugăciune, după care capul familiei invoca spiritele
morților, ce erau invitate să participe la ospăț, și hrănea simbolic vitele din gospodărie, chemându-le pe nume și aruncând peste cap câte puțin din cele
douăsprezece feluri de mâncare. Familia se așeza și se ridica în același timp de la masă, în semn de deplină înțelegere și unitate. Exista interdicția de a se
consuma în întregime cele douăsprezece feluri de mâncare, resturile fiind păstrate pe masă până la Bobotează, când sunt puse în hrana animalelor sau erau
așezate într-o farfurie în fereastră, alături de un pahar cu apă, pentru spiritele morților.
Breazu
Alexandru
Bica Daria
Sarbatorile de iarna la romani nu inseamna doar mancare si bautura din belsug, Sarbatorile de iarna erau in trecut un prilej imens
asa cum unii considera, ci reprezinta o perioada a anului incarcata de simboluri, chiar
daca, de la an la an, acestea sunt pur si simplu sterse cu buretele de grijile apasatoare de bucurie pentru cei mici care asteptau cu nerabdare
si de situatia economica precara prin care tara noastra trece. Ar trebui ca fiecare sa se
sufleteste pentru una dintre cele mai mari sarbatori. Pregatirile sunt in toi, gospodinele pacate, din ce in ce mai putini copii mai simt spiritul
se ocupa de curatenia din casa.
Craciunului si al sarbatorilor de iarna in general,
Impodobirea bradului
În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în
mediul rural, cât şi urban, odată cu aşteptarea, în seara de Ajun, a lui Moş Crăciun.
În povestirile părinţilor noştri, de cele mai multe ori bradul era adus de Moş Crăciun, atunci când copiii
dormeau. Sau, în locul lui Moş Crăciun, nu apucau să vadă decât bradul trecând pe sub fereastră.
Din plastic sau natural, miniatural sau imens, bradul nu lipseşte din nici o casă (cu copii) în Sfânta seară
a Crăciunului şi cu o nerăbdare crescută aşteptăm cu emoţie momentul magic al împodobirii acestuia.
Beteala, globurile colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor şi a luminiţelor ce dau parcă viaţă bradului,
steaua vestitoare a Naşterii Domnului Iisus urcată în vârful bradului, îngeraşii care ne îndeamnă să trăim
emoţiile Naşterii Pruncului Sfânt, toate ne anunţă Seara cea Mare.
Bica Daria
După zilele de Crăciun, bradul rămâne decoraţiune de sezon, motiv de mândrie mai ales pentru gospodarii care sunt
gazde în această perioadă.
În cele mai multe din casele românilor există obiceiul ca bradul să fie aruncat (ars în foc) înainte de Bobotează,
urmând să se primenească locuinţa pentru sărbătoarea Botezului Domnului.
În acel moment, nostalgia pomului de Crăciun este alungată, spre a se face loc Noului An, în deplinul sens al
cuvântului.
Sarbatorile de iarna
Aiter Ioan
Zapada in Canada
Aiter Ioan
Aiter Ioan
Heckl Christine
Bradul de Craciun
Moise Medeea
Cetele de Juni din Mărginimea Sibiului
Dacă vă aflaţi în Mărginimea Sibiului în preajma sărbătorilor de iarnă, cu siguranţă veţi avea ocazia de a vă întâlni pe uliţele satelor cu Ceata Junilor.
Ceata Junilor este un obicei prezent în aproape toate localităţile Mărginimii Sibiului, mai puţin în Poiana Sibiului. Aceasta se formează, conform tradiţiei,
la Sf. Nicolae, iar organizarea lor diferă de la o localitate la alta.
Cetele de Juni îşi încep activitatea o dată cu colindul din Ajunul Crăciunului. Mai întâi ei colindă în gospodăria primarului, apoi preoţii din sat după care
urmează să fie colindaţi localnicii.
În 28 decembrie, are loc la Sălişte „Întâlnirea cetelor”. Juni şi junese din întregul judeţ, îmbrăcaţi în costume tradiţionale cu migală ţesute şi special
pregătite pentru această zi de sărbătoare se întâlesc la Sălişte în paşi de dans şi cântece vesele tradiţionale. E o sărbătoare a bucuriei, un adevărat spectacol
al portului popular atât de diversificat. Timp de patru săptămâni Cetele de Juni răspândesc cu bucurie, joc şi voie bună vestea Naşterii Domnului şi
trecerea la noul an.
Moise Medeea
Craii şi Irozii
„Craii” sau „Irozii” sunt copiii care colindă interpretând o scenetă
religioasă.
Colinda lor este atât de bogată în conţinut pentru că ea transmite mesajul
printr-o scenetă şi nu prin colinde. Îmbrăcaţi în costume populare, cu
coifuri, săbii, panglici „Craii” interpretează în prima zi de Crăciun, la
biserică scena Naşterii Domnului. Aceştia aduc bucurie şi emoţie tuturor
celor prezenţi prin mesajul plin de însemnătate pe care îl transmit.
Moise Medeea
Derencu Daria
Alexandra
O tradiție, premergătoare
Seara de Ajun este momentul în care toate
Crăciunului este Ignatul, obicei
curțile oamenilor trebuie să aibă porțile care coincide cu sacrificarea
deschise, iar casele trebuie să fie iluminate. porcului. În Maramureș, se
Acesta este un semn pentru colindători care spune că oamenii miloși nu au
vor ști casele în care sunt bine primiți. voie să taie porcul, pentru că
Derencu Daria
Alexandra
Craciunul in Maramures
Jocul cu îmblăciul
Obicei de colindat al cetei de feciori, practicat în special în
satele de pe Mureşul Superior, în seara şi noaptea de Ajun a
Crăciunului, dar a cărui pregătire începe la intrarea în post, cu
alegerea vătafilor cetei şi a locului unde se va face "Berea" -
casa unde se vor aduna tinerii - feciori şi fete - în
serile din post, chemaţi prin ,,buciu'' (bucium), pentru a pregăti
turca. Numele obiceiului vine de la masca zoomorfă deosebit de
interesantă ce însoţeşte cu jocul ei colindele specifice ale cetei
de feciori - animal fantastic, simbol al zeiţei preistorice care
poartă numele feminin al taurului, obiceiul păstrând ecourile
miturilor precreştine legate de moartea şi renaşterea naturii, cu
rol refertilizator.
Ceata, formată din tinerii din sat, câţiva dintre bătrânii buni
cunoscători ai obiceiului şi colindelor specifice, turca, jucată de FĂRŞANGUL
un tânăr priceput, "bgiduşul", însoţitorul îndeaproape al acesteia
şi conducătorul ceremoniei, şi câţiva muzicanţi, colindă toate
casele din sat, începând de la cea a preotului, urând pace şi
sănătate, colindele fiind menite să asigure belşugul în casa celui
colindat în anul care vine. În casele unde sunt fete de măritat
sau neveste tinere, acestea sunt jucate de către feciori. Colinda
turcii este plătită de fiecare casă, în produse şi bani, cu care se
organizează masa si petrecerea pentru toţi cei care au primit-o,
la Bobotează. Azi obiceiul îl mai întâlnim, reluat cu regularitate,
an de an, în Idicel Sat şi Idicel Pădure, Săcalu de Pădure,
Deleni, Pietriş, Vătava, Bistra Mureşului etc.
Obiceiuri in Targu Mures
Romonti Mihai
La 28 decembrie s-a încheiat Concursul de colinde, tradiții și obiceiuri de Anul Nou „Dor de sărbători”, lansat de
Biblioteca „Târgu-Mureș”. Concursul s-a desfășurat pe 2 secțiuni:
I. Colinde tradiționale de Crăciun cu participarea soliștilor vocali (copii cu vârsta 7-15 ani);
II. Tradiții și obiceiuri de Anul Nou: Urături, Plugușorul, Sorcova, Semănatul (grupuri de 3-10 copii cu vârsta
7-15 ani).
În perioada 18-22 decembrie, pe adresa electronică a Bibliotecii „Târgu-Mureș”, au fost prezentate 18 materiale video:
12 video la secțiunea I și 6 video la secțiunea II, iar juriul, format din specialiști, le-a jurizat după următoarele criterii:
TRADIȚII DE IARNĂ ÎN MARAMUREȘ
TOHĂNEANU ELENA
În Maramureș încă se păstrează vii obiceiurile și tradițiile din vremuri îndepărtate. Sărbătorile de iarnă se petrec așa cum se
petreceau înainte, iar aceste obiceiuri au fost transmise din generație în generație. Printre tradițiile care au rămas neatinse de timp
enumerăm colindatul și umblatul cu steaua sau cu Viflaimul.
De Crăciun, când Hristos se naște, Maramureșul este în plină sărbatoare. Moroșenii de adună de la mic la mare la Slujba Litiei.
După slujbă, se practică colindatul pe la case toată noaptea, pentru a răspândi vestea Nașterii Mântuitorului la toți credincioșii. Cetele de
colindători fac străzile să fie animate până dimineața din a doua zi. Efortul lor nu rămâne nerăsplătit, ei fiind întâmpinați cu cozonaci
calzi, nuci, mere, cârnați, horincă și vin.
Pe lângă obiceiurile legate de colindat și bucate, mai există și alte credințe pe care maramureșenii le respectă cu sfințenie în
timpul sărbătorilor de iarnă. De exemplu, în Maramureș se crede că nu este bine să muncești în Ajunul Crăciunului, cu excepția
treburilor de pe lângă casă. Dacă speli rufe în această perioadă se consideră că asta aduce boli asupra familiei, iar a împrumuta și a cere
bani este deasemenea nerecomandat.
TOHANEANU ELENA
Iar dacă îți vine să plângi în Ajunul Crăciunului, mai bine te abții, pentru că se consideră că cine plânge
acum va plânge tot anul. Bărbații se abțin de la mâncăruri pline de unsoare, pentru a nu avea neveste urâte. Este un
semn că iarna va fi foarte lungă și geroasă dacă animalele se culcă pe partea stângă. De asemenea se postește în
Ajunul Crăciunului pentru Fecioara Maria, pentru că în acea noapte, Maica Domnului a trudit din greu și nu a
putut mânca, iar această tradiție este pentru a o onora.
TOHANEANU ELENA
Nici în noaptea dintre ani moroșenii nu se lasă mai prejos. Chefurile, colindele, horinca și voia bună nu
lipsesc. În noaptea de Revelion satele răsună cu glasul urlătorilor, care urează un an plin de belșug și tot ce este mai
bun tuturor. Încă odată simți că te întorci în timp și admiri tradiții de o frumusețe rară. Există un motiv bine
întemeiat pentru care turiștii ce au vizitat Maramureșul se întorc iar și iar. Toată experiența te unge pe suflet.
TOHANEANU ELENA
Craciunul in Marea Britanie
Realizat de Mica-Rosca Luca
Pentru britanici Craciunul este una dintre cele mai importante sarbatori, locuitorii Regatului Unit petrecandu-si aceste zile ascultand colinde, decorand brazii de Craciun si
impodobindu-si locuintele cu ramuri de brad.
Un obicei traditional, intalnit si la alte popoare europene, este realizarea unei mici scenete, in general pantomime. Obiceiul este foarte vechi, fiind atestat inca din Evul Mediu, cand
actorii improvizati numiti "mummers" se mascau si jucau mici scenete de Craciun. Astazi obiceiul se mai pastreaza in special in zona rurala.
Craciunul in Anglia ese sarbatorit din 596 AD, cand Sf Augustine a ajuns pe insula pentru a-i crestina pe anglo-saxoni.
Mos Craciun este numit in Anglia Father Christmas (Parintele Craciun). Este imbracat in rosu sau verde si lasa cadourile in Ajunul Craciunului, dar acestea nu sunt desfacute pana a
doua zi.
Copiii agata la capul patului o fata de perna sau ciorapi, sperand ca a doua zi le vor gasi pline de cadouri. Prima zi dupa Craciun este numita Boxing Day (Ziua Cutiilor) pentru ca in
trecut baietii mergeau din casa in casa, colindand si adunand banii in cutii din lut, asemanatoare pusculitelor. La finalul zilei, cand cutiile se umpleau colindatorii le spargeau si
imparteau banii.
Masa traditionala de Craciun are loc pe 25 decembrie, in cursul dupa-amiezii. Daca in trecut principalul fel de mancare era Frumenty, un porridge facut din porumb, astazi retetele s-
au schimbat si diversificat. La Frumenty se adauga oua, fructe, bucati de carne si prune uscate, intregul amestec fiind infasurat intr-o panza speciala si fiert. La cina de Craciun se
mananca friptura de curcan cu legume si sosuri, la desert servindu-se budinca insotita de sos de brandy. In afara de budinca se mai mananca placinte sau diverse produse de patiserie,
insotite de fructe uscate si taiate in bucati mici.
Un alt obicei astazi aproape uitat era alegerea de Boy Bishops (Episcopi Copii) in amintirea iubirii Sf Nicholas pentru copii. Acesti episcopi improvizati aveau dreptul de a indeplini
cateva sarcini ecleziastice.
Mica-Rosca Luca
Una dintre tradițiile de Crăciun, transmise și Statelor Unite ale Americii, constă în trimiterea către preteni și cunoștințe a
felicitărilor sau cărților poștale de Crăciun. Prima felicitare de Crăciun a fost trimisă în Anglia în anii 1840. În prezent, în
fiecare an sunt expediate în Marea Britanie peste un milion de cărți poștale de Crăciun, multe dintre ele fiind vândute în
scopuri caritabile.
Obiceiul trimiterii de felicitări a fost iniţiat de către Sir Henry Cole, care, în 1843, i-a cerut pictorului J.C.Horsley să
deseneze o felicitare, multiplicată – copiile au fost mai apoi imprimate în alb şi negru şi colorate de mână. S-au vândut
atunci 1.000 de copii în Londra. Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populară în 1849.
Traditii de craciun in Moldova
Paven Oxana
Colinda
Colinda este tradiția creştină care vesteşte lumii naşterea lui Mesia, a Mântuitorului
Iisus Hristos, și are loc în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Momentul este
sărbătorit de toți creștinii. În zilele noastre, în Moldova, grupuri de băieţi şi fete sau
familii întregi merg cu colinda la rude, prieteni și vecini, toți jucând rolul îngerilor
care au vestit naşterea Domnului deasupra peşterii din Betleem. În general,
colindătorii se duc în curtea gazdei pe care o întreabă dacă sunt primiţi, cântă și
recită, apoi sunt răsplătiţi cu colaci, mere sau alte bunătăți. În anumite cazuri,
colindătorii sunt primiţi în casă şi serviţi cu bucate tradiţionale, mai ales cu prăjituri
şi băutură, însă obiceiul variază în funcție de fiecare sat și comunitate.
Paven Oxana
ivasc amalia
MANCAREA TRADITIONALA DE CRACIUN IN AMERICA
ivasc amalia
CUM SARBATORESC STATELE DIN SUD În statele din sud, tradițiile de Crăciun sunt mult mai
distractive: acolo se sărbătorește Ajunul Crăciunului cu
salutări și artificii. Acest lucru se datorează unei credințe
care spune că vuietul din salve sperie spiritele rele. Moș
Crăciun hawaian vine la copii nu pe reni, ci navighează pe o
barcă, în California - pe o placă de surf. Și în New Mexico,
casele, sau mai degrabă acoperișurile lor, sunt luminate cu
lumini care luminează calea lui Hristos.
ivasc amalia
Mitrofan Daria
O tradiție foarte populară înainte de Crăciun în Germania este așa-numitul „Wichteln”, sau oferirea de cadouri în
perioada premergătoare Crăciunului. Este popular mai ales printre colegii de serviciu, dar și printre prieteni. Există
diferite variante și reguli pentru acest obicei.
Una dintre cele mai populare versiuni este așa-numitul „Schrottwichteln”. Aici dăruiești lucruri vechi sau inutile –
cel mai important este să te distrezi când le despachetezi! În acest fel, puteți scăpa în sfârșit de lucrurile inutile și,
cu puțin noroc, destinatarul s-ar putea să se bucure de cadou.
Calendarul de advent este, în primul rând pentru copii, dar și pentru unii adulți, ceva fără de care este imposibil să
ne imaginăm perioada de dinaintea Crăciunului. Este un calendar cu 24 de ferestre care se deschid de la 1 la 24
decembrie. În spatele ușii se află ciocolată sau mici cadouri pentru a trece timpul în așteptarea Crăciunului.
Traditii de Craciun in strainatate
– Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun au adunat, pe meridianele Planetei, diverse obiceiuri și tradiții, dar și denumiri diferite: spre
exemplu, finlandezii îl au pe ''Joulupukki'', care ar veni din ținutul ''Korvatunturi'', tărâm care are forma unei urechi, despre care se spune că ar fi
urechea cu care Moșul ascultă dacă sunt cuminți copiii.
– În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți
și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24
decembrie, în ziua următoare creștinii sărbătorind nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun,
familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în
Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea
acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun
– În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de
Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de
la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care
apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și
poartă ridichea ca pe o făclie, ori o agață ca pe un lampion.
Patrinoiu Teodora
Heckl Christine
După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an, tradițiile
de Crăciun în Franța au început să se contureze. Fiecare familie făcea o curățenie generală și pregătea
bucate alese, care erau puse pe o masă frumos decorata, aflată în cea mai spațioasă cameră din casă,
iar în jurul mesei se adunau toți membrii familiei și după ce mâncau, se apucau să cânte colinde.
În anumite zone ale țării, copiii „îmbrăcau” un miel cu panglici colorate și se duceau din ușă în ușă,
cântând celor care deschideau ușa și așteptând în schimb bani, fructe sau dulciuri. În alte regiuni,
familiile se adunau la bunic, considerat capul familiei, și savurau o masă compusă din pește și usturoi
și din legume, având la desert alviță și vin întotdeauna fiert. În zonele rurale, copiii puneau pe foc un
trunchi uscat de măslin și stropeau cu vin focul, pentru a binecuvânta cina. Se așezau la masă, la
sfârșitul căreia începeau să cânte colinde, și apoi se îndreptau spre biserică pentru a participa la slujbă
salceanu alisia
Heckl Christine Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor și al
săracilor, născut în Mira Lichiei, este chipul blândeții,
modelul iubirii, părintele celor nevoiași. În tineretea sa a
renuntat la avuțiile pământești și le-a împărțit săracilor.