Crăciunul în diferite

țari ale lumii

 Crăciunul în România
Crăciunul este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea
statelor creștine. Crăciunul a fost introdus odată cu
apariția creștinismul în România.
Marcă postală de Crăciun
Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decrembie.
(Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale țării, ca de
pildă cele din Oltenia, era acela ca în Ajunul Crăciunului,
gospodarii să se trezească dimineața devreme, să facă focul în
sobă și cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul
stând la gura sobei și să spună: "Bună dimineața lui Ajun! /C-a
venit într-un ceas bun /Să ne-aducă:porcii grași și unturoși /Și
oamenii sănătoși; /Vacile cu viței,oile cu miei,scroafele cu
purcei,cloștile cu pui,găinile cu ouă......și tot așa se continua cu
ceea ce gospodarii doreau să aibă, ca în final să se spună: La
anul și la mulți ani!)
Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din
festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulți
colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor
și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu
scene biblice pictate pe ea.
Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă,
cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe
toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn,
acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate.
O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei și întreaga
creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț
puternic.
 Crăciunul în Germania
Germanii numesc Crăciunul „Weihnachten” (noapte solemnă) sau „Heiligenachten”
(noapte sfântă). Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun
invadează pieţele oraşelor, la fel ca în România.
Coroana de Advent(cu ramuri verzi), confecţionată în familie, este aşezată, în aceste
zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse
succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeţe cu dulciuri care
vor fi degustate zilnic în familie.
Coroana de Advent
De Crăciun, germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de
brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse
lumânări electrice.
În Germania, ”Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de
Crăciun, care, conform tradiţiei, se crede că ar apăra casa de hoţi şi de
nenorociri tot restul anului. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi
de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină şi pentru a
merge împreună la Biserică la Mesa din noaptea de Crăciun.
Tradiţia împodobirii bradului a început în Germania. Primii creştini care au adus
brazi împodobiţi în casele lor au fost nemţii, în secolul al XVI-lea. Mai târziu,
împodobirea acestora a devenit un obicei şi în alte ţări. În 1890, deja erau
importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun.
De asemenea, o altă tradiție importantă în Germania, este aprinderea unei
lumanări în fiecare casa, magazin sau clădire. Aceasta trebuie să fie pusă în
locul principal al casei și să ardă în permanență.
În această perioadă, nemții se pregătesc pentru coacerea prăjiturii tradiționale
-“Weihnachtsplätzchen”, pentru masa de Crăciun, care deseori au formă de
animale ce erau sacrificate de strămoșii germani.
În Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi
liberă, întrucât e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie
sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara
zilei de 24 decembrie, dar nu “de Moş Crăciun”, ci “de ChristKind” (copilul
Iisus).
La ei este cunosută slujba de la miezul nopții.
 Crăciunul în Franța
După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an, tradițiile de Crăciun
în Franța au început să se contureze. Fiecare familie făcea o curățenie generală și pregătea bucate alese,
care erau puse pe o masă frumos decorata, aflată în cea mai spațioasă cameră din casă, iar în jurul
mesei se adunau toți membrii familiei și după ce mâncau, se apucau să cânte colinde.
În anumite zone ale țării, copiii “îmbrăcau” un miel cu panglici colorate și se duceau din ușă în ușă, cântând celor
care deschideau ușa și așteptând în schimb bani, fructe sau dulciuri. În alte regiuni, familiile se adunau
la bunic, considerat capul familiei, și savurau o masă compusă din pește și usturoi și din legume, având
la desert alviță și vin întotdeauna fiert. În zonele rurale, copiii puneau pe foc un trunchi uscat de măslin
și stropeau cu vin focul, pentru a binecuvânta cina. Se așezau la masă, la sfârșitul căreia începeau să
cânte colinde, și apoi se îndreptau spre biserică pentru a participa la slujbă.
Astăzi, tradițiile de Crăciun în Franța diferă. Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că țin
foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la masă. Copiii francezi
își așează încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit
Jesus” (“micuțul Isus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe
ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la
fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului.
Numele “Noel” provine din expresia “les bonnes nouvelles”, cu semnificația de “vești bune”.
În anul 1962, a fost votată în Franța o lege care stipulează că tuturor scrisorilor trimise lui Pere Noel (Moș Crăciun)
trebuie să li se răspundă cu o carte poștală. Pentru a se conforma acestei legi, cadrele didactice trimit
răvașe de răspuns tutror copiilor din școli care se adresează în scris lui Papa Noel.
În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia , cu excepția
copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă .
După asistarea la “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în grupuri de prieteni
sau în familie pentru a serba “Le Reveillon” (Revelionul), la o masă îmbelșugată, acasă, la un restaurant
sau la o cafenea. Fiecare regiune franceză are propriile tradiții culinare legate de Revelion, cu feluri de
mâncare din curcan, clapon, găina sau cu boudin blanc (budincă albă). Bucățele sunt stropite cu vinuri
Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne . Cuvântul “reveillon” provine din verbul “reveiller”= “a se
trezi , a se deștepta”. Revelionul reprezintă o “deșteptare” simbolică, semnificând nașterea lui Isus .
De-a lungul perioadei de Crăciun, se servesc deserturi tradiționale :
La Buche de Noel (“Butucul lui Noel”), constând dintr-o prăjitură lunguiață din ciocolată cu castane, care
reproduce forma unui butuc ars între ajunul Crăciunului și Anul nou în Périgord, reminiscență a unui
străvechi ritual păgân;
Le pain Calendeau (“Pâinea Calendeau”) – pâine de Crăciun făcută în sudul Franței, din care se oferă o bucată
unei persoane sărace;
La Galette des Rois (“Prăjitură regilor/magilor”), o prăjitură rotundă, tăiată în bucățele care sunt împărțite de un
copil ascuns sub masă, numit “le petit roi” sau “l’enfant soleil” (micul rege sau copilul soare). Cine
găsește “la feve”, boaba de fasole ascunsă în prăjitură, devine “rege’ sau “regină” și își poate alege un
partener.
Între decorațiile de Crăciun franțuzești, un rol major îl are Sapin de Noel (Bradul lui Noel), care împodobește
casele, străzile, birourile și fabricile. Sapin de Noel a apărut în secolul XIV în Alsacia, decorat cu mere,
flori de hârtie și panglici , fiind introdus în Franța în anul 1837.
 Crăciunul în America
Craciunul este cea mai asteptata si frumoasa sarbatoare din an. 25 Decembrie este ziua nasterii lui
Iisus Hristos, zi sarbatorita in intreaga lume sub denumirea de Craciun, avand semnificatii
diferite in fiecare colt al lumii.
Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, fie ei
parinti, copii, prieteni sau nepoti, si se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul
mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai
bogat.
In SUA, cu cinci saptamani inainte de Craciun, in fiecare duminica, americanii aprind cate
o lumanare, fiecare avand o semnificatie aparte. In seara Craciunului, toate acestea sunt
reaprinse pentru a sarbatori Nasterea Domnului. La masa se serveste curcan, iar
specialitatea Craciunului este o prajitura cu fructe confiate. In America, punctul central al
sarbatorii este cadoul, adus de „Santa Claus”.
Colinde de Crăciun cântate de tineri care cutreieră străzile se aud frenetic ori în surdină în
mai toate locurile publice. În acelaşi timp, acordurile melodioase se fac auzite în fiecare
familie, în jurul bradului sau a şemineului. În grădina Casei Albe se înalță maiestuos un
brad imens.
Cel care a impodobit pentru prima data un brad de Craciun cu ajutorul lumanarilor a fost
Matin Luther. Ideea i-a venit de la reflectarea luminii stelelor printre ramurile unui brad.
Treptat, aceasta traditie se raspandeste patrunzand in Anglia, Franta, Elvetia iar in zilele
noastre este intalnita in fiecare tara, bradul devenind un simbol al Craciunului.
În Statele Unite, sărbătorile de sfârşit de an sunt marcate mai ales de Ziua recunoştinţei,
sărbătorită în a treia zi de joi din luna noiembrie cu tradiţionalul curcan umplut cu
castane, potrivit site-ului TourMagazine.fr care prezintă câteva din obiceiurile şi tradiţiile
specifice lunii decembrie.
La sfârşitul săptămânii respective, la New York se organizează o paradă spectaculoasă,
care marchează în mod simbolic deschiderea sezonului de cadouri. Până la Crăciun,
americanii fac cumpărături masive.
Dar şi sărbătoarea de Crăciun are magia ei, datorită lui Santa Claus, acest episcop creştin,
aflat la originea lui Moş Crăciun, şi a cântecelor specifice, cel mai celebru fiind „Jingle
bells”.
Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase şi copii işi agaţă nişte ciorapi
speciali de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu
sania trasă de nouă reni şi coboară prin horn.
În ceea ce priveşte masa de Crăciun, curcanul ocupa loc de cinste, servit cu legume la
grătar, fripturi de porc şi vită, alături de budinci şi prăjiturile tradiţionale, în special de
cele făcute cu dovleac şi măr, cu fructe sau morcovi. La Casa Albă se serveşte „Prăjitura
prezidenţială”, preparată după o reţetă veche de peste două secole, din vremea lui
Abraham Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri. Aceasta tradiţie este
unică în lume.
In America, aproape fiecare stat isi are obiceiurile lui specifice de Craciun. De exemplu, in
Alaska, copiii pornesc la colindat de Craciun, purtand cu ei traditionala Stea. Ei sunt
urmariti de “Oamenii lui Irod”, cei care incearca sa le fure steaua. Casele sunt decorate cu
ananas, un simbol traditional, semnificand ospitalitatea.
În Alaska, Moş Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de verificare a
cuminţeniei copiilor. Aceştia trebuie să îl întâmpine cu tradiţionalul colind ”Gristuusaaq
suu’uq” (”Astăzi s-a născut Hristos”).
Pe strazile din New Orleans are loc o parada, avand in centru un bou din lemn, decorat cu
stejar si funde legate de coarne.
În ceea ce priveşte masa de Crăciun, curcanul ocupa
loc de cinste, servit cu legume la grătar, fripturi de
porc şi vită, alături de budinci şi prăjiturile
tradiţionale, în special de cele făcute cu dovleac şi
măr, cu fructe sau morcovi. La Casa Albă se serveşte
„Prăjitura prezidenţială”, preparată după o reţetă
veche de peste două secole, din vremea lui Abraham
Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de
trandafiri. Aceasta tradiţie este unică în lume.
In America, aproape fiecare stat isi are obiceiurile lui
specifice de Craciun. De exemplu, in Alaska, copiii
pornesc la colindat de Craciun, purtand cu ei
traditionala Stea. Ei sunt urmariti de “Oamenii lui
Irod”, cei care incearca sa le fure steaua. Casele sunt
decorate cu ananas, un simbol traditional, semnificand
ospitalitatea.
În Alaska, Moş Crăciun face înainte de a aduce
cadourile o vizită secretă de verificare a cuminţeniei
copiilor. Aceştia trebuie să îl întâmpine cu tradiţionalul
colind ”Gristuusaaq suu’uq” (”Astăzi s-a născut
Hristos”).
Pe strazile din New Orleans are loc o parada, avand in
centru un bou din lemn, decorat cu stejar si funde
legate de coarne.
În vestul Americii este servită tradiţionala băutură
„eggnog”. Ea se prepară în vase mari de sticlă şi
conţine brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă
câteodată scorţişoară sau nucşoară.
Video Player
Error loading this resource

In Florida, chiar daca nu ninge, atmosfera Craciunului

este simtita din plin, oamenii isi decoreaza casele, atat
pe interior cat si pe dinafara, bradul de Craciun este
prezent peste tot iar masa de Craciun se petrece in
familie, alaturi de cei dragi.
Traditia americana spune ca de Crăciun se lăsa o tavă
cu prăjituri și o cană cu lapte pentru Moș Crăciun.
Acesta face o listă de băieţi şi fete, care au fost fie
obraznici fie cuminţi, și vine la casa lor în noaptea
Crăciunului. El va lăsa copiilor cuminţi câte un cadou
făcut de elfi la Polul Nord, dar celor obraznici nu le va
lăsa nimic.
Există 11 orașe numite Santa Claus în opt state
americane — Alaska, Arizona, Georgia, Indiana,
Minnesota, Nevada, Oregon și Utah — și 50 de locuri
cu numele Noel.
Craciunul este sarbatorit peste tot in America, cu
mare fast, fiind o sarbatoare cu totul speciala.
Va dorim la toti un Craciun fericit!
 Crăciunul în Anglia
Pe toată durata sărbătorilor, colindătorii merg din casă în casă, sună din clopoței și binecuvântează oamenii cu cântecele
de Crăciun. “Ilicele și iedera” (The Holly and the Ivy), “Îngerii vestitori au început să cânte” (Hark!The Herald
Angels Sing) sunt colindele favorite din Anglia. Gazdele tratează colindătorii cu prăjituri, plăcințele umplute cu
nucă și fructe uscate.
În școlile primare, copii retrăiesc povestea nașterii lui Iisus, punând în scenă evenimentele din acea perioadă, costumați
precum Maria și Iosif, asemeni îngerilor sau magilor înțelepți.
Ajunul Crăciunului este o zi plină de forfotă pentru familiile englezești: se împachetează cadouri, se pun la copt
prăjiturile, se agăță ciorapi sau fețe de pernă în fața căminului, sau se pregătește tradiționala budincă din
prune uscate.
În ziua dinaintea Crăciunului exista obiceiul de a se mânca un singur fel de mâncare, Frumenty, constând dintr-un păsat
de porumb. De-a lungul timpului rețeta a fost modificată, adăugându-se ouă, fructe, mirodenii, bucățele de
carne și prune uscate; întregul amestec era împachetat într-o țesătură și apoi fiert. În acest fel a rezultat
budinca de prune din zilele noastre.
Există superstiția conform căreia budinca trebuia preparată în a 25-a sâmbătă după ziua Trinității – era necesar să fie
alcătuită din 13 ingrediente pentru a-l reprezenta pe Christos și pe cei 12 apostoli, fiecare membru al familei
trebuind să amestece în budincă cu o lingură de lemn, de la est la vest, în onoarea Regilor Copaci. Întotdeuna
era aruncat în budincă un bănuț de argint, care se presupunea că va aduce sănătate, fericire și bogăție
norocosului care îl va găsi în porția sa.
Spre sfârșitul zilei, membrii familiei se adună lângă foc, pentru a reasculta clasica povestire a lui Dickens, “Un colind de
Crăciun” (A Christmas Carol). După reamintirea peripețiilor personajelor dickensiene – Ebenezer Scrooge, Bob
Crachit și Tiny Tim, copii își aștern pe hârtie darurile dorite de la “Tatăl Crăciun” (Father Christmas). Ei aruncă
scrisorile în foc, pentru ca dorințele lor să ajungă, prin coșuri, către Father Christmas. Înainte de a merge la
culcare, cei mici lasă în sufragerie câteva gustări pentru vizitatorii de peste noapte: o plăcintă din carne de
porc, un pahar de bere pentru “Tatăl Nicholas” și un morcov pentru renii săi.
După ce copii adorm, Moș Crăciun , îmbrăcat cu o haină lungă, roșie, purtând în spinare un sac încărcat de cadouri, le
vizitează casele, purtat de o sanie trasă de reni. El umple ciorapii atârnați lângă șemineu cu dulciuri și mici
jucării. Cadourile mai voluminoase sunt așezate sub bradul de Crăciun. Conform legendei, Tatăl Crăciun, numit
în ultima vreme Santa Claus sau Santa, trăiește în Laponia (Lapland); copiilor care nu au fost cuminți în timpul
anului, acesta le aduce, în loc de daruri, un sac umplut cu cenușă.
Ziua de Crăciun începe prin desfacerea cadourilor de către copii și asistarea la sluja de Crăciun din Biserică. Tradiția
cadourilor de Crăciun se crede că este asociată cu darurile aduse de către magi lui Iisus.
La prânzul de Crăciun, așezați în jurul unei mese îmbelșugate, membrii familiei iau în primire pocnitorile ascunse sub
farfurii. O pocnitoare de Crăciun constă dintr-un tub acoperit cu hârtie, care produce un zgomot puternic,
atunci când capetele îi sunt trase înafară; în acel moment ies la iveală un coif care trebuie purtat în timpul
mesei , mici obiecte decorative și o hârtiuță cu o ghicitoare ce trebuie împărtășită cu glas tare celor din jur.
Masa tradițională de Crăciun constă din curcan la cuptor împănat cu castane, gâscă cu stafide sau budincă (pudding)
Yorkshire, alături de varză de Bruxelles. Felul preferat este budinca de prune ornata cu o crenguță de ilice;
budinca spălată cu brandy este în mod spectaculos flambată și apoi savurată, în căutarea bănuțului de argint,
prevestitor de noroc pe parcursul anului următor, pentru găsitorul lui.
Vasul cu băutură fierbinte de Crăciun (Wassail), constând din vin amestecat cu mirodenii, reprezintă încununarea mesei
de Crăciun. Se spune că certurile dispar atunci când paharele cu Wassail sunt savurate. După prânz , familia se
adună în sufragerie, pentru a asculta mesajul de Crăciun al reginei Anglei. Mesajul de Crăciun al reginei are loc
la ora 15:00 și este transmis prin radio, televiziune și Internet (prin YouTube, în 2007). Primul mesaj de Crăciun
televizat al reginei a fost difuzat în 1957, însă această tradiție a început în anul 1932, în timpul regelui George
V.
În după amiaza de Crăciun mai este savurat un tort alcătuit din fructe, marțipan, înghețată și zahăr înghețat.
 Crăciunul în China
Tradițiile de Crăciun în China au devenit foarte populare în ultimii ani, în special
în orașele mari, ca Hong Kong, Beijing, Shanghai și Guangzhou, datorită
numărului mare de imigranți europeni care locuiesc aici. Crăciunul nu
este o sărbătoare oficială în China, întrucât majoritatea populației nu
este creștină.
Cu toate acestea, dacă vei vizita aceste orașe, în perioada de iarnă, vei vedea
semnele Crăciunului oriunde te-ai uita, inclusiv pe „Bulevardul Păcii
Eterne”, din Beijing, unde se amplasează brăduți de Crăciun împodobiți,
ghirlande multicolore și lumini. Tradiția sărbătorilor de iarnă datează,
totuși, încă din timpul mesopotamienilor, o civilizație care prețuia
cutumele, deci și colindătorii, mesele festive și petrecerile din perioada
Anului Nou.
Tradițiile de Crăciun în China nu au absolut nicio simbolistică religioasă, pentru
majoritatea chinezilor, Crăciunul fiind celebrat ca o ocazie fericită de
reîntâlnire cu familia și cu prietenii apropiați. Este timpul potrivit pentru
a sărbători cu cadouri, muzică, entuziasm și mâncare tradițională.
Creștinii din China întâmpina Crăciunul prin împodobirea bradului, pe
care îl numesc „Copacul Luminii”, cu ghirlande colorate, special
concepute în acest sens, făcute din hârtie, cu luminițe și globuri.
Dacă te-ai fi plimbat pe străzile Chinei acum 20 de ani, cu siguranță, nu ai fi
văzut foarte multe semne ale Crăciunului, acum însă, în fiecare magazin
și pe fiecare străduță, vei vedea instalații care de care mai colorate și
mai strălucitoare, brăduţi, decorații specifice și sunetul melodios al
colindelor care răzbat peste zgomotul mulțimilor din stradă. Pentru ca
scena tradițiilor de Crăciun în China să fie completă, „Părintele Crăciun”
își face apariția peste tot, pe stradă, în magazine, în piețele publice etc.
În China, Crăciunul poartă numele de Sheng Dan Jieh, care înseamnă
„Sărbătoarea Nașterii Sfinte”.
Foarte mulți dintre chinezi organizează petreceri, în Ajunul Crăciunului, pentru a
se putea bucura, împreună cu prietenii și cu familia, de mesele
îmbelșugate, organizate în această perioadă. Sezonul Crăciunului
dobândește un plus de culoare prin jocurile de artificii, jongleuri și
acrobați care bucură mulțimile cu spectacolele lor stradale. În Hong
Kong, recent restaurat după regulile chineze, ziua de Crăciun se număra
printre cele 17 vacanțe oficiale.
Tot în această perioadă a anului, locuitorii din Hong Kong celebrează Ta Chiu, un
festival al păcii și al reînnoirii, festival care presupune aducerea de
ofrande sfinților și pomenirea numelor tuturor celor care locuiesc în
zonă. Tradiția de Crăciun în China mai înseamnă ca, în seara ajunului,
copiii să pună ciorăpeii speciali la fereastră, pentru că Dun Che Lao Ren
sau „Bătrânul Craciun” să le umple cu daruri. În China, Moș Crăciun mai
poartă și numele de Lan Khoong-Khoong, „Bătrânul părinte”.
 Crăciunul in Canada
Canadienii încep pregătirile de Crăciun încă din primele zile ale lunii decembrie.
Sunt trimise felicitări prin poștă, toate plicurile fiind ștampilate de către Poșta
Canadiană cu salutul tradițional al lui Santa Claus “Ho Ho Ho”. În companii,
colegii își înmânează unii altora felicitări, vecinii îți lasă în cutia poștală câte una,
iar de când cu cele electronice, în preajma Crăciunului ești “alintat” cu zeci de
mesaje de felicitare.
Copiii din Canada, ca și cei din România, cred în existența lui Moș Crăciun (Santa
Claus). Canadienii susțin cu mândrie că țara lor găzduiește casa lui Santa
Claus, adresa lui pe toate plicurile cu scrisori adresate de către copii Moșului,
fiind: „SANTA CLAUS North Pole HO HO HO Canada”
Mulți canadieni deschid darurile primite de la Moș Crăciun în seara de Ajun. Unii
aruncă o privire în interiorul ciorăpeilor atârnați de șemineuri, alții deschid
doar unul din cadouri în seara de ajun, iar restul în dimineața Crăciunului.
Mall-urile sunt decorate cu motive de Crăciun încă de la începutul lunii decembrie,
locul de cinste fiind ocupat de Santa Claus, așezat pe un tron, copiii
perindându-se pe genunchii săi, unii înfricoșați de barba albă și pufoasă, alții
veseli și dornici de povești, dar fiecare promițând cumințenie în anul viitor și
cerând o listă nesfârșită de jucării.

În școli, chiar și în companii, se practică schimbul de cadouri, numit “gift exchange”

sau “Secret Santa”, decorarea locurilor de muncă cu motive specifice Crăciunului.
Canadienii însă nu îi uită pe cei nevoiași, singuri, abandonați. Magazinele, firmele,
angajații, elevii, toți pun umărul, se adună bani, jucării, haine, mâncare neperisabilă,
totul fiind apoi donat celor care au nevoie de acest ajutor. E un efort colectiv, aceste
campanii desfășurându-se de câteva ori pe an, mai ales în preajma sărbătorilor.
Bucuria Crăciunului nu e doar interioară, ea este exteriorizată de către locuitori prin
ornarea balcoanelor, a caselor cu lumini colorate, albe sau albastre, oameni de
zăpadă gonflabili, reni, sănii decorate cu becuri, „Santa Claus” de diverse mărimi. Are
loc un adevărat concurs nescris în unele cartiere, an de an apar tot mai multe
decorații, noi figurine, străzile sunt luminate noapte de noapte, începând cu mijlocul
lunii decembrie și până la sărbătoarea Sfântului Ioan, o adevărată feerie.
Prietenii organizează “cookie-baking parties”. O familie își pune bucătăria la dispoziție, fiecare aduce o
rețetă de fursecuri specifice Crăciunului, acestea se pregătesc, se coc (în colectiv) și sunt apoi
oferite membrilor celorlalte familii. La sfârșitul petrecerii, fiecare pleacă acasă cu diverse fursecuri
pentru a se bucura de ele pe parcursul sărbătorii de Crăciun.
În ziua de Crăciun, majoritatea canadienilor mănâncă tradiționalul curcan sau șuncă de porc. În zonele
maritime, se mănâncă însă homar sau scoici pescuite pe malurile Atlanticului de Nord.

Crăciunul canadian este un cumul cultural în ceea ce priveşte tradiţiile şi obiceiurile specifice
sărbătorilor de iarnă, putându-se remarca influenţa diverselor popoare care au avut contact cu
teritoriul canadian.
Astfel, pentru canadienii de origine franceză, catolici în majoritate, slujba de la miezul nopții
este momentul central al Crăciunului. Scena nativității este așezată sub bradul de Crăciun, iar
după slujba de la miezul nopții, familiile sărbătoresc prin petreceri. Cadourile sunt oferite în ziua
de Anul Nou.
Pentru canadienii de origine engleză, tradițiile de Crăciun includ friptura de gâscă sau vită și
budinca de prune. Casele sunt decorate cu ghirlande de brad, se cântă colinde vechi în această
perioadă, lemnele pocnesc în focul din șemineu.
Cei cu rădăcini germanice așează pomul de Crăciun (Tannenbaum) la loc de cinste în casele
lor. Copiii îl așteaptă pe „Christkindl”, un mesager al copilului Iisus; colindele vechi, căsuțele din
turtă dulce și calendarele cu primele 24 de zile ale lunii decembrie, fac parte din tradiția lor.
Canadienii de origine indigenă au tradiții de Crăciun diferite, în funcție de națiunea din care se
trag, acestea incluzând daruri, banchete, cântece, dansuri, tobe și jocuri, care au facut parte din
sărbătorile lor de iarnă. Eschimoșii organizează festinuri cu karibu, foci, pește crud și curcani.
Imigranții ucrainieni îl sărbătoresc pe Sfântul Filip prin curățarea caselor, a corpurilor și a
sufletelor. Influentele religiei ortodoxă răsăriteană se împletesc în tradițiile de Crăciun cu
obiceiurile agrare păgâne. Postul Crăciunului se încheie în Ajun, când se organizează Cina
sfântă cu douăsprezece feluri de mâncare.
Simbolismul astrologic este combinat cu motive creștine și practici agricole, prezentate în cele
douăsprezece feluri de mâncare, reprezentând ciclurile lunare ale anului și pe cei doisprezece
ucenici ai lui Hristos. Nu se servește carne și lapte la această cină, accentul punându-se pe
roadele pământului.
În comunitatea românească (peste 50.000 în Toronto), Crăciunul este sărbătorit în mare
măsură ca acasă, în România. Familiile se adună în seara de ajun, mesele întinse sunt
încărcate cu bunătăți pregătite în casă sau cumpărate de la unul din nenumăratele magazine
românești. Nu lipsesc mezelurile de porc, jumările, șunca, salata de boeuf, zacusca, salata de
vinete, fripturile, sarmalele, ciorba de perișoare, cozonacii pufoși, țuica, vinul românesc.
Să nu pierdem însă din vedere familiile mixte, în mijlocul cărora Crăciunul se sărbătorește în
mod original, păstrând câte ceva din tradițiile fiecărui partener. Importantă este doar armonia,
atmosfera de veselie, bunătatea revărsată asupra celor din jur.
În ziua de Crăciun mulți români participă la Sfânta liturghie, în una din bisericile românești, după
care se adună pe la casele lor sau ale prietenilor, sărbătorind în continuare, prin colinde, voie
bună și mâncăruri tradiționale.
În preajma sărbătorilor de iarnă, comunitatea românească pregătește diverse evenimente în
anticiparea Crăciunului, de la concerte de colinde la serbări pentru copii. Elevii școlii românești
din Toronto se întrec pe ei înșiși în colinde și poezii prezentate în cadrul concertului de iarnă,
studenții de origine română ai Universității din Toronto organizează și ei, anual, un spectacol de
Crăciun.