CRĂ CIUNUL ÎN ELVEȚ IA

TRADIȚII ȘI OBICEIURI SPECIFICE:

1. Parada ridichiilor luminate

2. Adventsfenster (Windows Advent)
3. Coroana de Advent
4. Samichlaus
5. Realizarea cadourilor și decorarea unui copac

1.PARADA RIDICHIILOR LUMINATE

Räbeliechtli sunt felinare sculptate in ridichi care sunt iluminate cu

o lumină a lumânărilor si apoi sunt purtate în jurul orașului într-o
procesiune în timp ce sunt interpretate cântece
tradiționale. Obiceiul a început la sfârșitul secolului 19, când
ridichile reprezentau un aliment de bază in Elveția, similar cu
cartofii de astăzi. Acestea erau recoltate târziu în toamnă, ca una
din ultimele legume înainte de venirea iernii. Prin urmare,
 Räbeliechtli-Umzug simbolizează finalizarea cu succes a ultimei
recolte a anului si un fel de mulțumire.

Copiii ajutați de către părinți se ânarmeaza cu ustensile

și scobesc cu grijă o ridichie mare pe care o împodobesc
cu anumite crestături și forme, mai apoi copiii pun o
lumânare în mijlocul ridichiei și o poartă ca pe o făclie.

ADVENTSFENSTER (Windows Advent)

Similar cu diferitele calendare de Crăciun, Adventsfenster este folosit

pentru a număra zilele până în ajunul Crăciunului. Acest obicei este
comun în satele și orașele mai mici din Elveția. Despre ce e vorba?
 Într-un sat, ar trebui să fie 24 de oameni care își decorează una sau
mai multe ferestre în temeiul Crăciunului. În fiecare seară, de la 1 la 24
decembrie, se deschide o fereastră. Fiecare fereastră trebuie să fie
închisă, până când a venit momentul să fie dezvăluit public. Oamenii
se adună în fața fiecărei ferestre pentru a vedea deschiderea și
decorarea ferestrei. Fiecare fereastră trebuie să rămână aprinsă până
în ajunul Crăciunului, când se dezvăluie ultima fereastră de 24. Chiar
dacă acest obicei nu este obișnuit în fiecare parte a țării, este totuși o
parte vitală a ghidului elvețian de Crăciun.

COROANA DE ADVENT

În fiecare an, în timpul Adventului, tânărul pastor Wichern

organiza un moment de rugăciune. În Adventul anului
1838 vrând să facă mai frumos acest timp pentru oaspeţii
săi, s-a gândit ca fiecare copil să aprindă, începând cu 1
 decembrie, în timpul momentelor de rugăciune, câte o
lumânare colorată. Din 1840 în fiecare an avea loc în
această casă o scurtă ceremonie religioasă: pastorul şi
copiii se adunau în dormitor, Wichern povestea ceva
despre Advent şi Crăciun şi se cântau multe cântece.
Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel
moment s-a numit Kerzendacht (celebrarea lumânărilor).
Un prieten de-al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe
care s-au aşezat lumânările, aşa încât să pară o mare
„coroană de lumină”, Lichterkranz. Se ajungea la Crăciun
cu toate cele 24 de lumânări aprinse.

Deoarece le plăcea foarte mult, începând cu 1851 chiar

copiii au început să ornamenteze cercul de lemn cu ramuri
de brad, ca semn al vieţii, realizându-se astfel coroana aşa
cum o întâlnim şi astăzi.

Dar cine avea în casă un loc atât de mare ca să atârne o

coroană de Advent pe care să stea 24 de lumânări? Astfel,
încetul cu încetul, numărul lumânărilor s-a micşorat
ajungându-se doar la patru, după cele patru duminici ale
Adventului: trei de culoare violet şi una de culoare roşie.
 SAMICHLAUS

Samichlaus este una dintre piesele esențiale ale ghidului

elvețian de Crăciun. În majoritatea țărilor din lume, Moș
Crăciun vine pe 24 decembrie. Samichlaus, sau elvețian
Moș, vine pe 6 decembrie, cu o pungă masivă
de bomboane de ciocolată și fructe de împărțit tuturor.
Seara, Samichlaus vizitează fiecare familie cu ajutorul său -
Schmutzli. Bate la ușă, iar oamenii îl invită la casă. Apoi, îi
cheamă pe toți și le dă un raport despre cum se comportă
anul acesta. După raport, copiii își pot îmbunătăți poziția cu
recitări de Crăciun și poezii de Moș Crăciun. O poezie bună
oferă o mână de delicii, în timp ce nici o poezie „nu
înseamnă” că un copil va fi dus cu Moș Crăciun în geantă.
Desigur, este doar o motivație pentru copii să învețe din ce
în ce mai multe poezii și recitații. Dacă nu cunoașteți niciuna
dintre aceste recitații, o puteți învăța cu ușurință:
are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în
casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775
Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi
preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în PRIMUL
PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această
regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de
autor, ca atare vom acționa în consecință.
 Realizarea cadourilor și decorarea unui
copac

Ghidul elvețian de Crăciun nu este niciodată complet fără cadouri unice. Le

puteți face sau le puteți alege cele mai bune produse elvețiene și dă-le
celor dragi. Fiecare familie elvețiană este într-un fel sau altul în întregime în
acest ritual. Desigur, copiii sunt super extași atunci când această parte a
pregătirii de Crăciun vine la masă. Multe familii sunt, de asemenea, în
tradiția profundă de a-și face decorațiunile copacilor. Decorarea bradului ar
trebui să fie pe 24 decembrie. Cu toate acestea, copiii nu ar trebui să o
vadă până seara, spune tradiția. Lumânările de copac sunt super populare
în toate părțile Elveției.
 Bușteanului de Crăciun

Obiceiul vine din țările nordice, practic din Peninsula Scandinavă,

iar bușteanul poartă numele de Yule, vechiul nume al
festivalurilor din timpul solstițiului de iarnă Inițial, bușteanul era
de fapt un copac întreg care era adus în casă cu mare fast și pus cu
capătul mai gros în foc. El trebuia să ardă în fiecare zi câte puțin,
timp de 12 zile, din noaptea de Crăciun până în noaptea de
Bobotează (Epifanie). Focul trebuia aprins cu resturi rămase din
bușteanul de anul trecut, iar persoana care-l aprindea trebuia să
aibă mâinile curate. În zilele noastre, din cauză că este greu de
adus și ars în casă un copac, obiceiul a suferit modificări.
 Târgul de Crăciun

Principalul târg de Crăciun din Zürich – și totodată favoritul meu – este cel
din fața Operei, aproape de lac. Acesta se cheamă Wienachtsdorf – nu
este o greșeală, chiar așa se cheamă: Wienachtsdorf, nu Weihnachtsdorf,
pentru că denumirea Crăciunului este, în dialectul local de
Zürich, Wienacht. Este cel mai mare târg de Crăciun din Zürich. Seara este
foarte aglomerat, însă atmosfera este excelentă. În primul și-n primul rând,
târgul acesta are loc într-un loc superb: într-o piață aflată în fața elegantei
clădiri a Operei din Zürich, aproape de lac. În al doilea rând, totul este
dispus foarte logic și foarte frumos. În mijlocul târgului de află un brad
imens, absolut superb decorat, iar în jurul acestuia au fost amplasate
căsuțele de lemn dedicate comercianților, căsuțele de lemn dedicate celor
care vând mâncăruri și băuturi, respectiv un patinoar și un carusel. Într-un
colț se află așa-numit „sătuc al elfilor”, în care sunt amenajate locuri de
joacă pentru copii

Bradul din mijlocul târgului este impresionant. Este foarte mare și este
decorat cu niște globuri imense, simple, în culori plăcute – și cu multe
luminițe albe. Efectiv te lasă cu gura căscată
 Căsuțele din lemn și standurile așteaptă localnicii și turiștii cu mâncare și
băutură sunt realizate astfel încât să aducă aminte de niște căsuțe din Alpi.
A fost acordată atenție absolut fiecărui detaliu: căsuțele sunt decorate atât
în interior, cât și în exterior, cu diverse elemente tradiționale (sănii vechi și
împodobite, patine vechi, decorațiuni vintage, crenguțe de brad,
aranjamente de sezon). La ferestrele s-au pus perdele specifice zonei
montane, pe pervaz au fost așezate aranjamente florale de iarnă, la intrare
sunt felinare de decor.
 Odată ce ai pășit într-una, poți uita liniștit de faptul că te afli într-un oraș
aglomerat: va fi ca și cum te-ai teleporta în munți. Interiorul este amenajat
cu atenție la cele mai mici detalii. În șemineu arde focul, toată mobila este
din lemn, pe ici-colo sunt așezate blănuri, există până și o bibliotecă plină
de cărți. La mese se mănâncă fondue și se bea vin fiert, iar muzica în
surdină îți relaxează simțurile. S-a mers până într-acolo încât pe jos sunt
inclusiv covoare…
 Cei care vor să savureze doar un vin fiert se pot așeza pe una dintre
terasele acoperite, unde se stă pe butuci de lemn, pe lăzi sau pe baloți de
paie, sub un tavan iluminat și decorat. Un alt loc numai bun pentru savurat
vin fiert: mesele și băncuțele din jurul bradului.
 Mergem mai departe și ne oprim pe marginea patinoarului, unde cei mici
pot învăța să se dea pe patine ținându-se de niște figurine. Muzica ce se
aude din boxe este una relaxantă, nu una care să te agite. De-a lungul
patinoarului, mese înalte, cu câte un felinar pe ele: în timp ce își urmăresc
odraslele făcând patinaj, părinții se pot propti de acestea, cu un vin fiert.
Lângă patinoar se află caruselul, care tot pe copii îi așteaptă.

Târgul acesta este unul reușit pentru că te transportă într-o altă

lume, a cărei frumusețe este dificilă de descris.
PROIECT REALIZAT: BOCA MARIA