Gherghescu Stefan

Craciunul in
Franta
Craciunul (Noel) si traditiile de Craciun au fost introduse in Franta
de romani, fiind sarbatorit pentru prima data in orasul Reims.
Cuvantul “Noel” provine de la sintagma “les bonnes nouvelles”,
adica “vestile cele bune”. Romanii au introdus aceasta sarbatoare
dupa ce in anul 496 i.Hr. Clovis si cei trei mii de soldati ai sau au
fost botezati in Reims. La inceput, francezii nu prea s-au acomodat
cu noua sarbatoare, iar bradul de Craciun au inceput sa il
impodobeasca abia in anul 1605 (Stratesburg a fost primul oras care
a adoptat acest obicei). Si astazi Craciunul este sarbatorit in date
diferite, depinzand de regiune, si chiar are si nume diferit. Astfel,
daca cele mai multe regiuni (sau provincii) il celebreaza pe 25
decembrie, unele provincii incep sarbatoarea Craciunului pe 6
decembrie, cu Sarbatoarea Sfantului Nicolae sau Sarbatoarea
regilor. Lyon are ca proprie traditie Sarbatoarea luminilor, la care
oamenii aprind lumanari si le lasa la geam, ca un semn de
apreciere pentru Fecioara Maria.
Dupa ce francezii au inceput sa se obisnuiasca cu ideea de a sarbatori
Craciunul in fiecare an, traditiile de Craciun in Franta au inceput sa se
contureze. Fiecare familie facea o curatenie generala si pregatea
bucate alese, care erau puse pe o masa frumos decorata, aflata in cea
mai spatioasa camera din casa, iar in jurul mesei se adunau toti
membrii familiei si dupa ce mancau, se apucau sa cante colinde. In
anumite zone ale tarii, copiii “imbracau” un miel cu panglici colorate
si se duceau din usa in usa, cantand celor care deschideau usa si
asteptand in schimb bani, fructe sau dulciuri.
In alte regiuni, familiile se adunau la bunic, considerat capul familiei,
si savurau o masa compusa din peste si usturoi si din legume, avand la
desert alvita si vin intotdeauna fiert. In zonele rurale, copiii puneau pe
foc un trunchi uscat de maslin si stropeau cu vin focul, pentru a
binecuvanta cina. Se asezau la masa, la sfarsitul careia incepeau sa
cante colinde, si apoi se indreptau spre biserica pentru a participa la
slujba.
Astazi, traditiile de Craciun in Franta difera. Este o ocazie foarte
importanta pentru francezi, pentru ca tin foarte mult la unitatea
familiei si este obligatoriu ca toti membrii sa se reuneasca la masa. In
Ajunul Craciunului, cei mici isi pregatesc constiincios ghetutele si le
lasa langa soba, asteptand cu nerabdare ca Mos Craciun (Pere Noel)
sau Micutul Iisus (Le petit Jesus) sa le umple incaltamintea cu dulciuri.
Cei care nu si-au ascultat parintii in timplul anului si au facut numai
nazdravanii se tem ca nu cumva Pere Fouttard (Tata Fouttard) sa ii
viziteze noaptea si sa ii bata peste fund. Tot in Ajun se impodobeste
bradul, numit de francezi Sapin de Noel, care poate fi vazut in toate
casele, in toate pietele si in toate birourile.
Francezii sunt persoane foarte credincioase, asa ca traditiile de Craciun in Franta
nu puteau sa duca lipsa de elementele religioase. Atat in biserici, cat si in casele
oamenilor se pune in scena momentul Nasterii, care este numit “Creche”. Acest
obicei a fost introdus in tara in secolul al XIV-lea de catre Francisc de Assisi,
intemeietorul Ordinului franciscan. Scena este realizata cu ajutorul unor figurine
din lut, “Santons” (sfinti mici), iar pe langa ele sunt asezate alte figurine
reprezentand autoritatile locului respectiv. In sudul Frantei, scena este realizata
si cu alte figurine care intruchipeaza magii, pastorii si animalele, dar si diverse
personaje ca primarul sau un taran oarecare. In locurile din fata bisericilor si a
catedralelor, de multe ori se pune in scena Nasterea prin piese de teatru, la care
oamenii vin si se uita cu mare drag.
In ziua Ajunului toti membrii familiei postesc, iar la miezul noptii se duc sa asiste
la slujba religioasa, numita La Messe de Minuit (sau Liturghia de la miezul noptii).
Lacasurile de cult sunt foarte luminoase si colorat impodobite, iar clopotele bat
aproape tot timpul pentru a le atrage atentia oamenilor ca trebuie sa vina la
slujba. Dupa Liturghie, oamenii se indreapta spre casa, unde vor serba, printr-o
masa copioasa, “Le Reveillon” (Revelionul). Masa este compusa din feluri de
mancare neobisnuite pentru restul anului, cum ar fi curcan cu castane sau foie
gras. Desertul traditional este “buche de Noel”, o rulada din ciocolata si castane in
forma de bustean. Pe vremuri, francezii obisnuiau sa taie un bustean, sa-l puna
pe foc de Craciun si sa il lase sa arda pana de Anul Nou, iar odata cu recerea
timpului acest obicei s-a transformat in delicioasa prajitura. Dupa ce cina se
incheie, familia se pregateste de culcare, nu inainte de a lasa cateva bucate pe
masa, de a aprinde o lumanare la fereastra si de a pune lemne pe foc, in cazul in
care Maica Domnului se hotaraste sa le treaca pragul.
Traditiile de Craciun in Franta sunt foarte simple in ziua propriu zisa a Nasterii
Domnului: familia se aduna in jurul bradului si deschid darurile lasate de Pere
Noel, urmand sa isi petreaca intreaga zi impreuna, povestind si cantand colinde.
In unele parti ale tarii, darurile au fost aduse pe 6 decembrie, insa modalitatile de
petrecere a timpului raman aceleasi – obligatoriu alaturi de cei dragi.