Glandele paratiroide

- sunt 2 perechi de glande mici, situate pe fața posterioară a lobilor tiroidieni

- secretă doi hormoni antagoniști : parathormonul (PTH) și calcitonina (CT)

Parathormonul
- crește calcemia (concentrația calciului în sânge) și scade fosfatemia (concentrația fosfaților în sânge,
acțiunile sale fiind asupra
 oaselor – stimulează activitatea osteoclastelor (celule osoase gigantice)
 intestinului subțire – stimulează absorbția intestinală
 rinichiului – stimulează reabsorbția tubulară a calciului în nefronul distal și inhibă reabsorbția
tubulară a fosfaților anorganici
- efectele sale sunt directe sau indirecte prin intermediul vitaminei D3 a cărei secreție o controlează
Hipersecreția de parathormon
- determină boala Recklinghausen – se manifestă prin rarefieri osoase, hipercalcemie, hipercalciurie
(creșterea concentrației de calciu în urină), oasele devin fragile, au loc fracturi spontane, osteoporoză,
solioze (deformări ale coloanei vertebrale), calciul în exces se depozitează în țesuturi moi și articulații, se
formează calculi renali
Hiposecreția de parathormon
- determină spasmofilie, scade calcemia, este afectată activitatea musculaturii ceea ce duce la tetanie
(mușchii rămân contractați, fără să se mai relaxeze), au loc spasme (contracții involuntare) ale laringelui

Calcitonina
- este secretată de celule ”C”, asemănătoare celor parafoliculare ale tiroidei
- acțiunea principală – hipocalcemie prin fixarea calciului în oase

Epifiza
- este situată în cutia craniană, între tuberculii cvadrigemeni superiori ai mezencefalului și intră în alcătuirea
epitalamusului cu care formează un sistem neurosecretor epitalamo-epifizar
- secretă doi hormoni - melatonina, care acționează frânând funcțiile gonadelor, și vasotocina, cu puternică
acțiune antigonadotropă, mai ales anti-LH
- secreția este influențată de intensitatea luminii (demonstrează rolul pierdut al epifizei în cursul evoluției și
anume cel de ”al treilea ochi”), epifiza având legături strânse cu retina
- scăderea intensității luminii determină creșterea secreției de melatonină ceea ce duce la inhibarea activității
gonadelor (explică de ce în zonele nordice natalitatea este scăzută), iar creșterea intensității luminii
determină o scădere a secreției
- epifiza influențează și metabolismul mineral și intermediar

Timusul
- este situat în cavitatea toracică, în spatele sternului (retrosternal)
- este considerat ”glanda copilăriei” deoarece funcționează ca glandă endocrină doar în perioada copilăriei, la
pubertate acțiunea sa fiind inhibată de hormonii steroizi secretați de glandele sexuale iar timusul
involuează, rămânând ca o formațiune grăsoasă
- are rol de organ limfatic central, în timus diferențiindu-se limfocitele T cu rol în imunitate
- efectele extractelor de timus sunt – frânarea dezvoltării gonadelor în perioada copilăriei, oprirea mitozelor
și stimularea mineralizării osoase